3,164 matches
-
păduchi”, menită a fi devorată, firește, tot de vajnicii unguri.4 În altă poezie, numită „În ziua de Anul Nou” (este vorba despre 1 ianuarie 1849), Petőfi îi numește pe străini și mai ales pe germani „hoardă de tâlhari”, „câini sângeroși”, dintre care nu avea să rămână în viață decât unul singur, doar ca să spună tremurând „Vai de cel ce nu-l cinstește pe maghiar!”; invocarea finală a diavolului din această poezie ajunge să fie apocaliptică: „Acum Dumnezeu nu ne ajunge
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
dreptate în suflet, nu se temeau să scrie despre acel neam ce ocupă teritoriul de la Nistru până la Tisa și spre nord ceva, și spre sud mai mult, si care întindea simbolică hora a sacrificiului propriu, pentru a stavili navală hoardelor sângeroase cu suflete crude de diavol. A strâns cu pasiune, cu grijă de părinte, cu grijă de apostol, toate rândurile scrise de alții-mari oameni dotați și patrioți-publicându-le unde reușea, cu sacrificiul sau material, numai și numai să nu se piardă acele
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
de istorie trăită. Am adunat frământările vremii și le-am supus judecății cititorilor noștri, singura autoritate supremă a judecății imparțiale, prin paginile „Cuvântului liber”, ziar al tuturor românilor cu dragoste de neam și țară. Am cuprins evenimentele fierbinți, uneori chiar sângeroase, mai ales de prin județele Harghita și Covasna, ale sfârșitului de an 1989, convulsiile târgumureșene, dramatice, ale zilei de 20 martie 1990, generate de scenarii și diversiuni ale neprietenilor, „croite” în birouri budapestane, dar și prin „tainițe” din Ardeal, scenarii
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
ramuri de tei și crengi de pin...și crini de-un metru jumătate. Locuiam diamante, ne deplasam cu viteze uluitoare în mașini invizibile, grenadele urmăritorilor se turteau de pielea noastră blindată de-amor, dam cu zvîc din Isarlîk, organizam lupte sîngeroase de tauri, invazii de lăcuste, potopuri orbitoare cu arcele doldora de animale domestice și sălbatice, revolte în localități portuoare, jafuri și jerbe de glorii juvenile, sărbătoream infestarea curcubeielor cu îngeri căzuți la datorie, flaușam cancere tandre-n asociații private de
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
unde sporovăiau zeii minori printre cârtițe oarbe și flaute dar mâinile nu mai recunoșteau degetele fiul nu-și mai recunoștea mama orbită de dragoste arcul nu-și mai recunoștea nici săgeata nici rana în zilele refluxului răsunau îndemnuri barbare și sângeroase cântece de întemeiere iar nopțile dansam beți pe frânghia întinsă între două lumi orbi ne conduceau după icnete surde și strigăte doar duminicile vai duminicile locuite de vaiete ascultam păsările cântând nebune în altarele părăsite de zei și de oameni
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
sufocat oameni mâini ce făcuseră pe puntea corăbiilor gestul crucii acum nu-și mai recunoșteau nici ele stăpânii doar pustiul și ceața cea mai adâncă ne răspundeau cu vocea copoilor pe care i-am mângâiat cândva la vânătorile atât de sângeroase atât de inutile Un fag singuratic ne-am părăsit părinții la marginea unui câmp plin de flori lângă o livadă cu prunci și cete de grauri pentru noi umilința a fost singura stea acoperișul sub care cei puternici au refuzat
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
domn mutând biserica din spic în vis. Dihanie e viața (îmi repeți cum peștele înoată pe uscat și cazna grea sub hămesiți nămeți cireșul altoit mi l-a uscat) Sunt caraule zi și noapte (trib cu ochi de lup la sângeros îndemn) tu (fiu rătăcitor) silitul (scrib vorbind cu grâul când dă pârga semn) O lacrimă pe râu n-ai auzit? a nu uita/ a pedepsi nu vezi lăutul pur? ca roua-n spini ascezi până cădem la polul desfrunzit. Sub
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
după revoluție. Mesie cu o mie de capete așteptată cincizeci de ani și la picioarele căreia, prosternați, cei mai mulți dintre români lăsaseră să curgă lacrimi de bucurie și de speranță: afaceriști veniți să scormonească în ruinele comunismului, amatori bolnavi de exotism sângeros, umanitari miloși, contrabandiști, intelectuali în vogă în căutare de devoți, homosexuali exicitați de duhoarea cărnii proaspete, visători, inocenți, politicieni și înalte grade militare cu soluții pentru următorii o sută de ani, martori ai lui Jehova, vânzători de fleacuri, escroci, predicatori
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
veștejesc revoluția ca pe ultimă ipostază a încercării luciferice de remodelare geometrică a societății întregi." Revoluția apare, în mod paradoxal, ca o subminare a ideii de libertate, exemplul invocat iar și iar fiind cel al Revoluției Franceze și al exceselor sângeroase săvârșite în numele dreptății și al libertății. Alexandru Papacostea asimila spiritul conservator romantismului: „Privită larg, concepția raționalistă este metafizică în acest înțeles, că înfățișează lucrurile în aspecte definitive și uniforme, adică așa cum se pot înțelege pe calea ideilor. Așa e, de
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
sfera literaturii. N-a fructificat-o, iar pe aceea din anii instaurării comunismului, la care și-a adus și el o tristă contribuție, nici nu avea cum, și de ar fi vrut s-o facă, deoarece chingile cenzurii politice erau sângeros de strânse, iar sănătatea lui din ultimii ani de viață nu i-o mai îngăduia. Nu și-a ignorat însă cu totul tezaurul de amintiri, întorcându-se înspre el în volumul Anii de ucenicie (1944), ce părea să anunțe un
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
ceea ce studenții mei primeau cu o anume fervoare era nu numai învățătura dobândită de mine prin studiul atâtor texte, sau ceea ce primisem eu însumi cu recunoștință de la dascălii mei, ci și experiența pe care o viață trăită într-un secol sângeros, și îndeosebi viața din acele celule ale universităților mele subterane, mi-o dăruiseră. De aceea, azi, când privesc spre viitorul Universității " și, înainte de toate a Universității mele de origine, din Clujul meu natal, a Universității care îmi face azi această
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
încheiată cu drama personală a morții lui René și a găsirii, după eforturi care lăsau puțin loc speranței, a unui loc de veci pentru el în cimitirul-muzeu în care e înmormîntat și August Strindberg; încheiată și cu drama istorică a sîngeroasei "revoluții" din România (pe care autoarea o scrie între ghilimelele ironiei - o ironie a soartei?). în ultima pagină a volumului - care va fi desigur urmat de altul, de altele - Gabriela Melinescu descrie o melancolică și meditativă plimbare prin cimitirul Norrakyrkogården
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
mai fertil cernoziom, fertilul ei cernoziom. Viața mea a curs din mine în afară. Acum nu mai e decît puțin înăuntru. Moartea mea trage spre viață. Numai viața mea trage să moară. 3. Viața mea e o junglă frumoasă. Luxuriantă. Sîngeroasă Tînăr sînt, de tine, moarte, nu-mi pasă. Viața mea e o junglă frumoasă. Și sîngeroasă. Doamne, cumplit de sîngeroasă. Viața mea are luxurianță. Liane. Fiare. Adică animale sălbatice. Care devoră din mine cu înverșunare. viața mea se consumă, clipă
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
mai e decît puțin înăuntru. Moartea mea trage spre viață. Numai viața mea trage să moară. 3. Viața mea e o junglă frumoasă. Luxuriantă. Sîngeroasă Tînăr sînt, de tine, moarte, nu-mi pasă. Viața mea e o junglă frumoasă. Și sîngeroasă. Doamne, cumplit de sîngeroasă. Viața mea are luxurianță. Liane. Fiare. Adică animale sălbatice. Care devoră din mine cu înverșunare. viața mea se consumă, clipă de clipă, se varsă, Ca uleiul strîns în coapsa de mireasă. Mireasa care își așteaptă mirele
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
înăuntru. Moartea mea trage spre viață. Numai viața mea trage să moară. 3. Viața mea e o junglă frumoasă. Luxuriantă. Sîngeroasă Tînăr sînt, de tine, moarte, nu-mi pasă. Viața mea e o junglă frumoasă. Și sîngeroasă. Doamne, cumplit de sîngeroasă. Viața mea are luxurianță. Liane. Fiare. Adică animale sălbatice. Care devoră din mine cu înverșunare. viața mea se consumă, clipă de clipă, se varsă, Ca uleiul strîns în coapsa de mireasă. Mireasa care își așteaptă mirele ei ceresc și ea
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
uleiul strîns în coapsa de mireasă. Mireasa care își așteaptă mirele ei ceresc și ea însăși fumegă în cățuie. în cățuia ta ard, mireasă. în tine ard tot, ca de friguri. Viața mea e o junglă frumoasă, și luxuriantă. Și sîngeroasă. Tînăr sînt, de tine, moarte, nu-mi pasă. Viața-mi se consumă, clipă de clipă, ca uleiul strîns în coapsa de mireasă. Viața mea a curs, din mine, în afară. Acum nu mai e decît puțin înăuntru. Viața mea trage
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
se visează acoperită De fulgi primăvăratici. Luciul de pe podoabe se cojește Și din nou intră în coaja sa Cu o strălucire mai arsă ce în gândul Lui Dumnezeu clocotește. 2 Fereastra se uită la universul căzut jos, Nici un copac, numai sângeroasa rațiune. Și asta din clipa când mi s-a dat viață Pentru a fi în moarte. Un călător Ce a bătut în poarta unui han pustiu, Loc pentru lilieci cu zborul lacom de sânge. Unde ești bucurie, vino și nu
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
de Ťjertfăť al legionarilor executați sub Carol și au compromis irevocabil Garda de Fier". "Gândea la fel și în iarna 1940-1941? Nu e deloc sigur (subl. M.H.) cu atât mai mult cu cât nu găsim nici o aluzie la acest episod sângeros în jurnalul său din anii 1941-1945"... Ca să ne dăm seama de lipsa de temeinicie a unor astfel de presupuneri, exemplific cu... cărțile pe masă. " Se pare că Benu Hechter a dezaprobat gestul șaparițieiț în Toladot șa fragmentelor din Jurnalul lui
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
de recitit acest pasaj din Acvarium (Cronică, II, ed. 1956, pp. 380-381) în paralel cu cel din }intarul (Lunatecii, ed. de Opere, III, pp. 264-265) și de văzut cum, preluînd sugestia de la Vinea, Dumitriu speculează metafora revolverului, dînd o epicitate sîngeroasă finalului de capitol. În rest, personajul lui Vinea și cel al lui Dumitriu n-au nimic comun și evoluează în contexte diferite. Probabil că, dacă e să-i acordăm, lui Dumitriu, o circumstanță atenuantă, o putem afla chiar în mențiunea
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
încercare de a micșora efectul destabilizator pe care prezența ei îl poate provoca în mijlocul bărbaților. Dacă într-un loc va apărea femeia, poți fi sigur că în același loc se vor ivi dramele: crize de conștiință, altercații violente și deznodăminte sîngeroase, dar asta numai după ce flirtul, adulterul și amorul ilicit le vor fi stors vlaga nefericitelor personaje puse în scenă de incorectul nostru dramaturg. Camil este un scriitor pernicios pentru singurul motiv că nu acceptă establishment-ul aseptic al mentalității feministe
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
de disperare și protestului strigat, iar și iar, în caietele de noapte ale diaristului. Fostul "cerchist" își creează singur un cerc, al cărui centru este. La distanță egală de naționalismul primar al lui Ceaușescu și de internaționalismul sovietic, de logica sângeroasă a conflictelor armate și de cea strâmbă a războiului rece, el dezvoltă alte și alte perechi de termeni opuși, pe care îi respinge apoi cu aceeași satisfacție a neînregimentării. În plan literar, se delimitează atât de scriitorii angajați, "pe linie
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
lua avionul de Corabia Prietenii mei s-au dus - sub biciul colindătorilor - (Sunt Sfintele Seraficele Sărbători) să mănânce porci. Replici cu obiecte "Sinergia faptelor" a rămas rătăcită pe "Meandrele concretului" Președintele Nero se retrage la Scroviștea în ciorapi violet. Călușari sângeroși i-au împlinit poruncile în pâcla artificială a lucrurilor. Eu dorm în orașul industrial și al "domeniilor conexe". Iar plopii sunt martorii unei înfrângeri. Casa apune, la umbra globului crizantemelor albe ca niște sâni. Dintr-un bob uriaș de strugure
Poeme prozaice by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/11971_a_13296]
-
Martie, «mărțișorul» multor familii a fost unul trist, pe care nu-l vor uita niciodată. Viețile celor uciși nu vor mai putea fi date înapoi familiilor indoliate. Rudele celor internați în spitale se roagă la Budha ca cei răniți de sângeroșii atacatori să se refacă. Bagajele celor ”plecați” și răniți sunt încă în gară, așteptând rudele să le ridice. Cine au fost teroriștii? Cine i-a format? Cine i-a făcut să devină criminali, să ucidă persoane nevinovate, care nu au
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
însă o fascinație a puterii, inclusiv pentru unii oameni cultivați, care conținea, după aprecierea lui Roy Medvedev, "elemente de percepere religioasă, de psihologie religioasă, cu toate iluziile, autosugestia, spiritul necritic". Transformat într-un "semizeu mitic" (vorba aparține lui Ilya Ehrenburg), sângerosul Iosif Vissarionovici părea a pluti deasupra tribulațiilor istoriei, purtat pe valul unei sensibilități mistice, resuscitate de revoluție. în consecință, telefonul pe care l-a primit Bulgakov de la Stalin în anul 1930 (la numai o zi după sinuciderea lui Maiakovski!) i-
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
vechiul" Daniel Bănulescu au mai rămas, parcă, numai titlurile scandalos-comerciale, de mare impact într-un anumit orizont de așteptare. Așa este și cel al piesei de teatru Cine a câștigat războiul mondial al religiilor?, sincronă cu disputele, atentatele și războaiele sângeroase ce transgresează ideologia. Dat fiind că întreaga acțiune se petrece, aici, într-un ospiciu, analogia e destul de limpede. Lumea întreagă este o uriașă casă de nebuni, limbajul și comportamentul actanților fiind ieșite din matcă, deraiate, delirante. înfruntarea violentă a dumnezeilor
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]