157 matches
-
prins în timp ce se masturba în spatele cotețului putred de păsări. Omorâse un vițel de două sute douăzeci de kile, proaspăt înțărcat, turnându-i în mâncare un castron de medicamente de tot felul, pentru că era convins că animalul suferă. Și mai rău, vorbise sâsâit până la vârsta de șase ani, ceea ce îi convinsese pe ambii părinți că era posedat. Săptămâni întregi, mama lor îl obligase să doarmă lângă un perete exorcizat cu o cruce unsă cu ulei care îi picura în cap în timp ce dormea. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zile deschis. Pot să mă instalez pe podea. O să fie așa de simplu - doar lucrurile de bază. Pot să-mi închiriez ceva cu banii de pe vânzare. Potsă-mi reiau slujba, să încep să-ți restitui tot ceea ce ai plătit până... O sâsâi. Aruncă o privire scurtă peste umăr la șirul de ferestre prin care cartierul urmărea acum această piesă de teatru stradal cu o seară de septembrie. Pe deasupra îi mai făcea acum și o scenă, stingherindu-l. Ea sări în picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aprindea luminița roșie. Apoi apăreau niște namile de bărbați, care-și făceau unul altuia lucruri fioroase, dar în realitate totul era mai puțin rău decât arăta. Tata și cu mine ne ciondăneam pe ce era adevărat și ce nu. Toni sâsâia întruna ssst, ssst și din când în când se apuca să traducă: „Ăsta de-aici îl insultă acum pe ăla de-acolo, cu tatuajul pe dreapta, îl provoacă să lupte săptămâna viitoare din nou, atunci vrea să-i arate ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tine. Trăiești pe acolo, În Îmbrățișările caracatiței. Senin, cuminte, sărac și trist. Ba Îți aduci aminte de primul șarpe pe care l-ai văzut În viața ta, semănând cu un băț, și ai vrut să-l ridici și el a sâsâit la tine din iarbă, și sâsâitul ăla avea un miros amar, electric ca Înțepătura de albină, un miros crud ca iarba moartă sub coasa unchiului tău, În fundul grădinii lângă nucul mare spre râpa plină de acăți și brusturi a pârâului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
prizonier, ăsta-i prizonier de război, tu!” Râde și-l scoate din săculeț, șarpele Îi alunecă pe mână ușor, spre masă și bea laptele călduț din blid. „Mâncă mă, șerpe!” Și când termină mâncatul se ridică de jumătate către Virica, sâsâie și se Întoarce iar la sân. „Să știi tu, că el este stăpânul casei, nici eu, nici tu”. Femeia n-are ce-i face, așa e omul meu, cu șerpe, Îi e drag de Văsălică și-l iubește și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lapte”, femeia se Închină, „io-i dau” și-i duce lapte Într-o sticlă, „mulțam frumos, mă omule”, și-l Întreabă pe țigan, nu-i careva bolnav pe aici prin Olteț, și șarpele bea și țiganu-i dus de frică. Șarpele sâsâie În săculeț... „Am vrut să-l omor dintâi!”, Îi spune păcurarul, „dar era așa de blând, umbla tot după lapte. Când găta de mâncat, se trăgea la locul lui și dormea trei zile”. „Șarpele ăsta Îl am din grădina raiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o focă mititică - însă, cuprins de rușine și frustrare, nefericit din pricină că mi se blegise, izbucnesc - dar, vezi tu, s-ar putea să am o boală. N-ar fi cinstit din partea mea. — Te pomenești că și asta ți se pare nostim? sâsâie ea furioasă, își pune uniforma și pleacă. Vise? Măcar de-ar fi fost vise! Dar n-am eu nevoie de vise, doctore, de-aia mi se și întâmplă să visez atât de rar - pentru că, în schimb, am parte de viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
patru grupări, cu o activitate cât se poate de pașnică: o santinelă obosită după o noapte de veghe, cu umerii căzuți și arma îndreptată în jos, se oglindește în apa unei bălți. Cască puternic, închizând ochii. Dacă are nostalgii, va sâsâi un cântec vechi, auzit în copilărie, pe vremea când radioul încă nu fusese interzis. Cântecul va pluti pe oglinda bălții ca un abur, va mângâia urechile patrulelor din apropiere și se va împleti cu țârâitul insectelor. Deasupra copacilor, o cioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
taur roș ce te înfiora numai când ascultai câte se povesteau despre el. Marea plăcere a lui Neculai era însă să instruiască vițeii și bărbăcuții în arta împunsului iar pe căței să-i asmută la trecători; doar ce-l auzeai sâsâind : „î-s’ sa ! î-s’ sa !” și, cutezătoare, javrele se năpusteau la aceștia. Cu atâta nevinovată curiozitate urmărea Neculai desfășurarea isprăvii, încât victimelor nici nu le da prin cap să-l probozească. El însuși nu se temea de nimic. Odată
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în acel moment și în acele împrejurări, nu Dumnezeu, ci el însuși trebuia să se ajute - așa că, luându-și inima-n dinți, se ridică în picioare, apucă dromaderul de dârlogi și, pentru ca acesta să se scoale și să-l urmeze, sâsâi, așa cum văzuse că făcea tuaregul. Când, jumătate de oră mai târziu, călcă iarăși pe nisip, se simți într-un fel reconfortat, ca și cum finețea și moliciunea lui alungase în parte groaza pe care i-o producea lava neagră și fierbinte. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai domnoși di feliu lor, Duvăz și Sassu, di ci s-o fi scriind Sassu cu doi di „s” nu pricep că pi la noi Îs o grămadă de Sasu, da numai cu un „s”. Pisemni că-i place cum sâsâie. Și șerpii sâsâie. Aiștia o plecat de la PD. Și acum domnu Sassu pendulează ca mare reprezentant PSD pe la toate televiziunile. Unde vi-i obrazu, domnilor? Pe cine mai reprezentați voi, că pe cei care vau ales, În nici un caz. Banii
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
feliu lor, Duvăz și Sassu, di ci s-o fi scriind Sassu cu doi di „s” nu pricep că pi la noi Îs o grămadă de Sasu, da numai cu un „s”. Pisemni că-i place cum sâsâie. Și șerpii sâsâie. Aiștia o plecat de la PD. Și acum domnu Sassu pendulează ca mare reprezentant PSD pe la toate televiziunile. Unde vi-i obrazu, domnilor? Pe cine mai reprezentați voi, că pe cei care vau ales, În nici un caz. Banii cui Îi mâncați
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
rămăseseră să șușotească într-un colț, în timp ce mătușa Vica își pieptăna părul care îi trecea, lung, dincolo de spătarul scaunului ; un păr lung, creț și negru, pe care încă nu începuse să-l vopsească. Mi-am scos dinții, d-aia mă sâsâi, că nu-i rabd multă vreme. Mi-e urât de ei, și-i pun numa când merg pe stradă, altminteri mă vede oamenii și zice : Uite și la baba asta știrbă... Dacă mai stai vreo oră, poate vine și mama
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să-l lingușească... Și nu vine în toate zilele, vine când îi năzare... Da ăsta d adineaori, nebunu ăsta, toată ziua e pe capu meu !... De ăsta nu mai scap ! Poate și unde s-a învățat la bani... Ce mă sâsâi ? Las’ că nu vorbesc tare, ești tu speriat ! Și p-ormă, ce-am zis ? Am zis că vine toată ziua - ce-i rău în ce-am zis ? Vine toată ziua și, ce mai faceți ?, cum apare. Ce mai faceți, ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
grăbi Ganea să-și strecoare părerea. — Există aici multe aspecte personale, de acord, adică propriu-zis despre mine... Spunând toate acestea, Ippolit arăta obosit și slăbit și își ștergea transpirația de pe frunte cu batista. — Da, vă interesează propria persoană cam mult, sâsâi Lebedev. — Eu, domnilor, nu oblig totuși pe nimeni; cine nu vrea să asculte n-are decât să se retragă. — Te dă afară... din casa altuia, șopti Rogojin abia auzit. — Cum să ne ridicăm cu toții așa deodată și să plecăm? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
grijă și cu o mișcare rapidă din degete o introduce în pomeții obrajilor. Pran zăbovește pe scară, urmărindu-l. — Apropie-te copile, să te văd. Pran face câțiva pași în față. Khwaja-sara îl cercetează cu atenție. — Ce ești tu, Rukhsana? sâsâie Khwajasara. — Băiat. — Adevărat? Ești sigur? Uite cum ești îmbrăcat! Confuz, Pran lasă ochii în jos spre trupul său îmbrăcat în burka. Privirea ăi este atrasă, însa, de ceva neplăcut. Pe tavă printre bolurile cu ingrediente de paan, se află un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Vă rog... — Nu ai nici măcar dreptul să mă implori! Ești un nimic, mă înțelegi? Nimic! Hijra face câteva mișcări cu acel cuțit la nivelul taliei. Pentru o făptură atât de consumată, este uimitor de abil. Pran simte că leșină. — Acum, sâsâie Khaja-sara amenințător, te întreb din nou: cine ești? — Sunt Pran Nath, începe Pran, dar este oprit cu o palmă răsunătoare peste față. — Nu! scuipă Khwaja-sara. Încearcă din nou. Cine ești? — Eu... încă o palmă. Nu! Din nou! Această serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aici și te-a ascuns în zenana. Ai înțeles? Pran încuviințează. — Isuse! repetă englezul, care stă să izbucnească în lacrimi. Diwan-ul se uită urât la Pran. — Ăsta este? Sper c-a meritat banii. De unde ziceai că l-ai adus? — Agra, sâsâie Khwaja-sara. — Ei bine, exclamă fotograful cu satisfacție. Iată-te aici! — Patroana bordelului mi-a spus că a fost bine instruit. — E frumușel. — Le-am cerut să-mi dea ce au mai bun. Simțindu-și dintr-o dată gura uscată, Pran își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ai spus, mai pe subțire, că sunt laș pentru că una vorbesc și alta fac... ― A, da, murmură Bologa, rușinat. Da... adică nu tocmai laș... În sfârșit, atunci aveam atâta venin în inimă, dragul meu... ― Sunt laș, sunt chiar ipocrit, recunosc! sâsâi Gross aprig, înfuriat parcă de sfiala camaradului. Fiindcă nu mi-a sosit încă vremea!... Dar când va sosi vremea, voi fi cumplit, Bologa, n-ai grijă!... Acuma primesc ordinele, crâșnesc din dinți și execut... Nu mă plâng și nu plâng
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Pe urmă strigă cu o voce ca o lamă de cuțit ce pătrunde în carne vie: ― Ia-i armele, caporal! Din spatele lui Varga ieși un soldat pirpiriu. Apostol murmură leneș: ― N-am arme... Omul se opri la doi pași. Varga sâsâi nerăbdător, furios: ― Caporal, percheziție corporală! Apostol nu mai zise nimic. Mâinile soldatului pipăiră buzunarele, repede, speriate. ― Trăiți, don' locotenent, n-are... ― Patru oameni la escortă! strigă iar Varga, sec, rece. Caporalul rămâne la urmă! Apostol Bologa se lipi cu spatele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la zece... negreșit, bâlbâi Klapka, surprins. Bologa întoarse ochii iarăși la inscripție, o silabisi și urmă domol: ― Atunci, ce nevoie de...? Nu sfârși, dar Klapka înțelese și sări de pe scaun, înțepat, aproape furios, îl apucă de umăr și-l scutură, sîsîind: ― Trezește-te, omule!... Ești nebun? Nu-ți dai seama ce te așteaptă? ― Moartea, zise Apostol, privind iar în față, cu o umbră de surâs pe buze. ― Ștreangul, Bologa! Auzi?... Ștreangul! șopti căpitanul, roșind și uitîndu-se, fără să vrea, la gâtul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
individual se pedepsește cu moartea. Numai jaful colectiv e autorizat. Păi ați fost în colectiv - zise Georgios, arătând spre cei trei ieniceri. Da, dar numai eu răspund - spuse turcul - și mi-e frică. Dacă răspundeam toți patru, nu te mai sâsâiam atâta, îți luam tot. Deci cât face? — Considerați c-a fost cinstea mea - spuse grecul. Abia dac-ați ciugulit câte ceva, ca vrăbiuțele. Fără ironii! - zise turcul. Vrăbiuță e mă-ta. Pe mine nu mă faci vrăbiuță. Te mai întreb o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să-ți ridici fusta. Îmi mai vorbește despre luntrași, mi se pare imposibil, știi astăzi râul nu mai este decât un fir anemic de apă, vegetația a acaparat fostele albii, ici, colo, pasc iarbă cârduri mari de gâște, conducătorul lor sâsâie nemulțumit la trecerea noastră, zburlindu-și penele, compunându-și o figură curajoasă, lipăie câțiva pași înspre noi, amenințător și după ce ne îndepărtăm, gânsacul organizează un adevărat concert al triumfului, ați văzut ce grozav sunt, spune către suratele sale, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se auzea un sforăit adânc, meticulos; din celelalte, nimic. Camera 6 era tocmai În capăt, vis-a-vis de baia din care se auzea un gâlgâit. Am bătut, apoi am apăsat clanța. Ușa era Încuiată. Am bătut de câteva ori, apoi am sâsâit - drept răspuns, se auzi scârțâitul unui pat ruginit. Tălpi goale pe podea; speriată, cheia Învie În yală. Anton Îmi deschise În lenjerie de corp - din care, partea de jos era cu două mărimi mai mare și necesita o spălare rapidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-i va țîșni sîngele prin pori și i-a dat să bea din nou o singură cană cu șampanie dintr-o sticlă nouă pe care o adusese cu el. Cînd și-a revenit, adjutantul stătea la masă, țuguia buzele și sîsîia un cîntecel. "Ce-ai făcut, Leonaș dragule, te-ai apucat să bei de unul singur, să uiți de tine frățioare?" A bolborosit ceva, că n-o să mai pună în gură băutură, dar Radul Popianu a ridicat degetul lui păros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]