155 matches
-
că se petrecuse un lucru mult mai important: au venit doi copii frumoși la bunicii lor. Un nou prieten Ochii lui Sorin privesc înfricoșați: oare ce vrea de la el vietatea asta mare, albă, cu cioc puternic, care a început să sâsâie? Acum, îl privește cu atenție. Ce-o mai fi având de gând să facă? Să-l muște? Băiatul simte că-i vine să plângă. Dar nu poate. Încearcă să-și amintească dacă n-a mai văzut în ograda bunicului o
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
lor. Un băiat din blocul vecin, pe care-l cheamă Mihai, tot voia să le spună ceva celorlalți copii. Dar se bâlbâia mereu: „Sssă șșștiți ccă șși eu ssunt bbăiat mmare șși vvreau ssă mmă jjoc ccu vvoi”. Și, pentru că sâsâia mereu, l-a poreclit Sică. Tot așa-i spun și astăzi. Iar, dacă ntrebi pe vreun copil de Mihăiță, puțini dintre ei or să știe să-ți spună care dintre ei e acela. Însă, spune-le că vrei să-l
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
se stinseră se umplu de ciripit de păsări. Abia În acel moment Întregul sat se animă din nou, iar cocoșii Începură să cânte din mii de glasuri cucurigu. Câinii lătrau și ei, găinile cotcodăceau, oarecum vesele, rațele măcăiau și gâștele sâsâiau și ele, scoțându-și gâturile lungi printre ostrețe, Întâmpinând cu gălăgia lor lumea, care acum, nu se știe de ce, În loc să se ducă, se Întorcea de la biserică. De altfel, după toată această pălăvrăgeală, timpul părea să fi fost dat peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care abia se Întrezărea la orizont prinse contur, devenind roșie ca focul. Dinăuntrul grajdului răzbăteau behăiturile Evlampiei, urmate de lovituri de copite În podea. Găinile cârâiră, ascunzându-se printre mărăcini, iar rațele și gâștele stăteau cu gâturile Întinse În așteptare, sâsâind și măcăind ușor. Berzele Își mișcau În tăcere ciocurile roșii ce sclipeau În Întuneric ca niște cărbuni aprinși. O liniște nefirească se lăsase odată cu crepusculul peste Brodina și-mprejurimi. În casa Mașei se-ntunecă de-a binelea. - Ce lună-ngrozitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Încercând să dea frâu liber și să-și golească pieptul de anumite strigăte, de anumite porniri Înflăcărate. La ce echilibru pozitiv se putea ajunge? Era această luptă pătimașă cu totul inutilă? Era și bateria de energie a scopurilor nobile. Lătrând, sâsâind, sporovăind ca maimuțele și scuipând. Dar erau momente când Iubirea părea a fi marele arhitect al vieții. Sau nu erau? Chiar și prostia se putea uneori făuri drept un cadru măreț pentru marile acțiuni. Sau nu se putea? Dar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
întrebat-o pe Sheba. Sheba s-a interesat de identitatea cărnii: — E de vită sau ce? Dar însoțitoarea de zbor doar a șoptit, oftând: — Cu brânză atunci, și a aruncat un triunghi de plastic pe măsuța Shebei. — E beată, a sâsâit Sheba când femeia a plecat. Am luat un taxi de la Edinburgh la Peebles. Era un lucru extravagant, dar Sheba a zis că trenul merge prea încet. Era în mare grabă acum să se întoarcă la Londra și să vorbească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a edenului și te vei lăsa vânat în cel mai vegetarian mod de o nouă Evă (i)responsabilă acuzată de practici oculte și iubire pătimașă care va șterge otrava mărului rătăcit în coșul cuvintelor încrucișat în pielea șarpelui ce-ți sâsâia amorul iar nu-ți vei aminti atunci de mine nici de furtunile deșertice care m-au traversat și e normal să fie așa sculpturi în suflet dincolo de asfintit lumină-n poala cerului contopiți într-un tot sub poarta sărutului poticniți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ta a făcut-o de oaie cu asta. Noi eram acolo, așezați în cel mai bun loc din restaurant, și când colo ea nu e în stare să folosească aparatul foto de la telefon. Eu: Voiați să fiți fotografiați? Ea: Dessssigur (sâsâind ca un șarpe.) Câte ocazii ți-am oferit eu și Racey? Eu: Drace, nu chiar atât de multe, de fapt. Am stat cam trei sute de ani după gardul ăla din grădina voastră. Și de ce voiai să-i arăt pozele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
grijă și cu o mișcare rapidă din degete o introduce în pomeții obrajilor. Pran zăbovește pe scară, urmărindu-l. — Apropie-te copile, să te văd. Pran face câțiva pași în față. Khwaja-sara îl cercetează cu atenție. — Ce ești tu, Rukhsana? sâsâie Khwajasara. — Băiat. — Adevărat? Ești sigur? Uite cum ești îmbrăcat! Confuz, Pran lasă ochii în jos spre trupul său îmbrăcat în burka. Privirea ăi este atrasă, însa, de ceva neplăcut. Pe tavă printre bolurile cu ingrediente de paan, se află un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Vă rog... — Nu ai nici măcar dreptul să mă implori! Ești un nimic, mă înțelegi? Nimic! Hijra face câteva mișcări cu acel cuțit la nivelul taliei. Pentru o făptură atât de consumată, este uimitor de abil. Pran simte că leșină. — Acum, sâsâie Khaja-sara amenințător, te întreb din nou: cine ești? — Sunt Pran Nath, începe Pran, dar este oprit cu o palmă răsunătoare peste față. — Nu! scuipă Khwaja-sara. Încearcă din nou. Cine ești? — Eu... încă o palmă. Nu! Din nou! Această serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aici și te-a ascuns în zenana. Ai înțeles? Pran încuviințează. — Isuse! repetă englezul, care stă să izbucnească în lacrimi. Diwan-ul se uită urât la Pran. — Ăsta este? Sper c-a meritat banii. De unde ziceai că l-ai adus? — Agra, sâsâie Khwaja-sara. — Ei bine, exclamă fotograful cu satisfacție. Iată-te aici! — Patroana bordelului mi-a spus că a fost bine instruit. — E frumușel. — Le-am cerut să-mi dea ce au mai bun. Simțindu-și dintr-o dată gura uscată, Pran își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în cameră și s-a repezit către ea. Fiona a ridicat-o în brațe, a strâns-o la sân și-a tras în piept parfumul dulce care, pentru ea, se transformase într-un drog. —Ce făceau rațele? Ele triste, a sâsâit Jessica. —Vai, Doamne! Bietele de ele! Cunosc sentimentul, s-a gândit Fiona mâhnită. David a intrat din nou în cameră. Jake l-a urmat. Băiatul era alb la față. —I-am spus lu’ tata, a anunțat el deși nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
aprindea luminița roșie. Apoi apăreau niște namile de bărbați, care-și făceau unul altuia lucruri fioroase, dar în realitate totul era mai puțin rău decât arăta. Tata și cu mine ne ciondăneam pe ce era adevărat și ce nu. Toni sâsâia întruna ssst, ssst și din când în când se apuca să traducă: „Ăsta de-aici îl insultă acum pe ăla de-acolo, cu tatuajul pe dreapta, îl provoacă să lupte săptămâna viitoare din nou, atunci vrea să-i arate ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu o față onctuoasă și îngrozită, căci, adineaori, maiorul Tănăsescu îl înjurase și-i făgăduise că-l va împușca. ― Domnule prefect, noi am fost neputincioși să împiedecăm ce... Îngână preotul cu o plecăciune umilă. ― Dă-te la o parte, banditule! sâsâi maiorul, înlăturîndu-1 cu cotul din ușă. Lângă altar, pe un catafalc improvizat, acoperit cu un giulgiu, zăcea cadavrul Nadinei. Maiorul ridică un colț, dezvăluind figura învinețită și scofâlcită. Baloleanu întoarse privirea, bîlbîind: ― O, bestiile, bestiile!... Sărmana femeie! Ieși repede afară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rămăseseră să șușotească într-un colț, în timp ce mătușa Vica își pieptăna părul care îi trecea, lung, dincolo de spătarul scaunului ; un păr lung, creț și negru, pe care încă nu începuse să-l vopsească. Mi-am scos dinții, d-aia mă sâsâi, că nu-i rabd multă vreme. Mi-e urât de ei, și-i pun numa când merg pe stradă, altminteri mă vede oamenii și zice : Uite și la baba asta știrbă... Dacă mai stai vreo oră, poate vine și mama
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să-l lingușească... Și nu vine în toate zilele, vine când îi năzare... Da ăsta d adineaori, nebunu ăsta, toată ziua e pe capu meu !... De ăsta nu mai scap ! Poate și unde s-a învățat la bani... Ce mă sâsâi ? Las’ că nu vorbesc tare, ești tu speriat ! Și p-ormă, ce-am zis ? Am zis că vine toată ziua - ce-i rău în ce-am zis ? Vine toată ziua și, ce mai faceți ?, cum apare. Ce mai faceți, ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spune el. — Băăă... ia nu ne mai fă tu atîta tovarăși, zbiară o voce. — SSST! Ia tăceți! — Ia dă-te, dă-te dom’ne la o parte să vedem și noi cum arată Iliescu ăsta... Se face rumoare, oamenii se sîsÎie agitați unii pe alții, apoi se potolesc. Ion Iliescu Îndeamnă la calm, cere poporului să facă ordine, să nu participe la distrugeri fără rost, avem nevoie de disciplină, și nu de haos, poporul trebuie să acționeze ca o forță organizată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Radocea izbucnind indignat: Nu se poate!... Și fiindcă Rareș se întorcea răvășit și nedumerit spre el, Radocea îi răcnea drept în față: Ai auzit ce-a spus? N-ai auzit? Lenghel Iosif! Ăsta cică a câștigat concursul!... În jur mulțimea sâsâia și vocifera iritată, întorcându-se vădit dușmănoasă către ei și chiar și domnul Mocanu, stând în picioare pe estradă, își întorcea capul în direcția lor, deși Rareș nu pricepea cum de furia lor se făcuse auzită atât de departe, tocmai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prins în timp ce se masturba în spatele cotețului putred de păsări. Omorâse un vițel de două sute douăzeci de kile, proaspăt înțărcat, turnându-i în mâncare un castron de medicamente de tot felul, pentru că era convins că animalul suferă. Și mai rău, vorbise sâsâit până la vârsta de șase ani, ceea ce îi convinsese pe ambii părinți că era posedat. Săptămâni întregi, mama lor îl obligase să doarmă lângă un perete exorcizat cu o cruce unsă cu ulei care îi picura în cap în timp ce dormea. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zile deschis. Pot să mă instalez pe podea. O să fie așa de simplu - doar lucrurile de bază. Pot să-mi închiriez ceva cu banii de pe vânzare. Potsă-mi reiau slujba, să încep să-ți restitui tot ceea ce ai plătit până... O sâsâi. Aruncă o privire scurtă peste umăr la șirul de ferestre prin care cartierul urmărea acum această piesă de teatru stradal cu o seară de septembrie. Pe deasupra îi mai făcea acum și o scenă, stingherindu-l. Ea sări în picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
stâncă mai mare, s-a suit Lăcomia. Nu sunt liniștiți. Se mișcă și trăncănesc într-una. Vorbesc singuri, nu se ascultă decât pe ei, nu aud ce spun cei din jur. Au chip de om dar se unduiesc, colcăie și sâsâie ca niște șerpi, ca niște balauri. Lăcomia, mama lor, îi ia la rost, din când în când. Ascultați-o și voi, copii, ce le spune. Lăcomia: Terminați cu gălăgia, parșivilor! Vedeți că deștepții ăia, bebelușii lui Verde Împărat, vor să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
își dau coate și râd: „Aiurea!”, „Ce vorbești, babo?!” Lăcomia continuă: Va trebui să vă deșteptați și voi. Adică să fiți atât de parșivi încât toți slăbănogii din Țara lui Verde Împărat să ni se închine nouă, zmeilor. Zmeii colcăe, sâsâie, se fac că se roagă, își bat joc și râd: „Ha, ha, ha! Cum să ni se închine slăbănogii din Țara lui Verde Împărat, așa sau așa?” Lăcomia: Nu râdeți, nătărăilor! N-ați auzit până acum că „Omul e un
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Să facă ce le cerem noi, să vorbească și să se poarte cum le poruncim noi. Altfel, în loc să punem noi laba pe tot ce mișcă în țara asta, ne vor alunga ei pe noi de aici. Ați înțeles, prostănacilor? Zmeii sâsâie mai puțin. Câțiva se prefac că plâng. Lăcomia continuă: Tu, Vanitosule, cel mai mândru, mai deștept și mai bogat dintre fii mei, ce ai de gând să faci ca oamenii să ți se închine ție? Vanitosul (e plin de el
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ca oamenii să ți se închine ție? Vanitosul (e plin de el): Voi avea grijă să fiu mereu un tip bine, să locuiesc într-un palat tot mai mare, cu pereți căptușiți cu aur și argint, voi avea sssssusținători (da, sâsâie!) puternici, bogați și extraordinari ca mine. Vom petrece împreună în cele mai vestite locuri și localuri de pe glob, va veni lumea să mă vadă și să mă laude iar eu îi voi învăța să le placă petrecerile mai mult decât
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
îi vorbea. — Ce dorești? Aș vrea să cumpăr un crenvurșt. Miroase îmbietor. Mă întrebam dacă aș putea să cumpăr unul. — Bineînțeles. — Pot să mi-l aleg singur? întrebă Ignatius, privind atent în jos spre oală. În apa care fierbea, carnații sâsâiau și se zbăteau ca niște parameci colorați artificial, priviți prin lupă. Ignatius își umplu plămânii cu aroma lor înțepătoare și acră. Am să-mi imaginez că sunt într-un restaurant elegant și că acesta este bazinul cu languste. — Uite, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]