638 matches
-
despărțit cerul și pământul 351 Nüwa, zeița care a creat oamenii 352 Povestea celor cinci munți sfinți 353 Sui, omul care a descoperit focul 355 Povestea lui Kuafu, cel care alerga după soare 357 Povestea lui Houyi, cel care a săgetat sorii 358 Povestea bătăliei dintre împăratul Galben și războinicul Chiyou 360 Cum au cedat tronul împărații Yao și Shun 361 Cum au îmblânzit apa Gun și Yu 363 Povestea regelui cerealelor 365 2. Snoave 366 Când desenezi un șarpe, nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mâini, simțindu-i netezimea de porțelan a obrajilor, și i-am atins cu degetele cicatricele de pe buze și obraji. Pielea lui Vaughan părea acoperită cu solzi de aur metalic, iar punctele de sudoare de pe brațele și de pe gâtul lui îmi săgetau ochii. Am ezitat la gândul unei lupte cu creatura aceea aurie, urâtă, înfrumusețată doar de cicatricele și rănile pe care le purta. Mi-am plimbat gura peste cicatricele de pe buzele sale, pipăind cu limba după acele elemente familiare ale tablourilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dracu’ dacă-mi dau lacrimile!”. - Și data viitoare dă-i una să-l umple borșul, nu mai sta așa ca o mireasă. Vino să vezi... Am urcat scara de lemn, m-am împiedicat de lighenele lăsate lângă ușă, ahhh, mă săgetează durerea în gleznă. - Ce faci, aschimodie? Vrei să iasă toți vecinii? Vino-n pod... Pe-aici... Și-acolo era scara aceea de fier forjat, am urcat pe dibuite, m-am ținut de ea, scaune rupte și cutii, o somieră verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
erau așternute pielicele de miel. Cu capetele Înălțate pe perne moi, zăceau În car ca‑ntr‑o corabie, deslușind scârțâitul molcom al roților amestecat cu cântări și gemete. Vrând să‑și mijească pleoapele sub care se prefirase lumina, va fi săgetat de o durere precum tăișul lamei de oțel a briciului pe pupilă, după care va privi În jur, În stânga și‑n dreapta, apoi la chipurile lui Ioan și Malhus, confrații săi, chipuri stinse, ca și al său probabil, dar toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe Oliviu, frumușel foc și tot numai zâmbet, cum turuia întruna, ca o moară stricată, cu ochii lui Dan și-ai Emei ațintiți asupra lui. Renar, sătul de sporovăiala binecunoscută a fratelui său, se oprise pe buza unei râpe și săgeta orizontul cu o privire tăioasă. Ochii alungiți i se zăreau sporadic pe sub bretonul suflat de vânt. Un chip frumos, cu trăsături masculine severe, un trup subțire și armonios. Seara au mers la bal, distracția favorită de duminică a tinerilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
până în zori și adormea abia atunci când îl vedea sosit acasă. Era sufocată de singurătate. Stătuse zile întregi agățată de fereastră, așteptând ca el să se întoarcă sănătos din lungile drumuri peste graniță. Acum făcea același lucru, lăcrimându-i ochii tot săgetând orizontul, în speranța că mașina ce se vedea în zare era aceea a bărbatului ei, care se grăbea să vină lângă ea, să-i vorbească și s-o strângă în brațe. Visa accidente oribile, îl vedea mort, întins pe caldarâmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spuse Luana într-un moment oarecare, în timp ce drumul se întindea în fața lor drept și impersonal. Nu sunt proprietatea ta. În ziua în care am să te părăsesc cu adevărat, n-ai să poți face nimic să mă oprești. El o săgetă cu o privire de gheață și conduse nebunește, într-o tăcere apăsătoare, tot drumul până acasă. După trei săptămâni, sună telefonul. Mara, fosta colegă de bancă, o anunța că la sfârșitul lunii se organiza revederea după zece ani de la terminarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cap mic înghesuit și poziționat direct pe umeri, ce o făcea să pară cocoșată, femeia se ridica pe vârfuri și încerca să le vorbească bărbaților direct sub nas. Privi la un moment dat în spate și Luana se cutremură. O săgetară doi ochi verzi ca de viperă, lungiți sub sprâncene creionate subțire, se întinse spre ea o pereche de buze groase, diforme și un ditamai negul țâșni din barbă, s-o facă să tremure de oroare. -Ai cunoscut, vreodată, mizeria morală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de azi. Nu te mai mocăi la calculatorul ăla, e timpul să înveți să lucrezi cu el și încă foarte repede, pentru că dincolo ne așteaptă un teanc de hârtii. Luana încercă să facă ordine în puhoiul de cuvinte ce o săgetau. Nu înțelese, exact, cam ce urma să facă. Ceru lămuriri. Cordel se încruntă. Ce nu pricepi? Of, tare-i greu pentru unii să-și pună mintea la contribuție! Vei dactilo..., mă rog, cum se spune mai nou, tehnoredacta documentele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și aceea de-a sta cuminte, în siguranță, la adăpostul zidului de piatră. În clipa în care drumul începu să se încline ușor, ea alunecă la vale, încet, ca pe un tobogan cu panta prea mică. O dureau ochii tot săgetând întunericul și nu-și dorea altceva decât să ajungă acolo unde el pierea. În aceeași zi, cu hainele șifonate și privirea pierdută, de om nebun, Radu Noia intră în salon. Ștefan nu schiță nici un gest. Continuă să vorbească, ca și cum numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
într-un rictus, era de fapt un început de miopie dar întârzia, mereu întârzia să se prezinte la un oculist. Reîncepură și migrenele, vechea ei meteahnă, uneori își întrerupea orele și așa puține de somn, o trezea durerea ce-i săgeta tâmplele și starea de vomă îi încleșta fălcile, se ducea mătăhăind la dulapul de medicamente, căuta printre gene comprimatul de fasconal, înghițea una, două tablete, pe moment avea impresia că stomacul și așa încordat nu le va suporta, zăbovea rezemată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
măști, o achiziție nouă. Îl întrebă din priviri și el îi spuse un nume destul de sonor, voia să pară indiferent dar luciul privirii îi trăda triumful. Realiză atunci: cele două femei, Nina și Marga, lipseau și o ușoară alertă îi săgetă creierul. Preocupat Alexe își alese o țigară. Oare o să tacă? se întrebă enervată Carmina și-și dădu seama că este ca o frunză în vânt la dispoziția profesorului, că nu posedă nici o armă de apărare, nici una, că se oferise singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
doarme împăcat, obosit și mulțumit după dragoste, îmbăiat, deocamdată e al ei, al ei fără nici o îndoială, celulă cu celulă, o ține în brațe, prizonieră a somnului său, deocamdată subconștientul său încă mai este scăldat de beatitudine, încă nu-l săgetează gândul că trebuie să plece, încă nu. Cei câțiva ani de căsnicie le lăsaseră un gust insipid, îi înlăturau din gândurile lor, preferau să nu se gândească la acel timp și abia acum se descopereau unul pe altul, uimiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
simți cum o mână fierbinte, lunecoasă i se răsucește prin abdomen, răscolind intestinele în căutarea unui organ anume, cum, în sfârșit îl găsește, prinde și strânge mica mandarină fibroasă, înlănțuită de ligamente, strânge, strânge aproape că-i taie respirația, o săgetează prin sâni și minutele trec anevoie, se târăsc chinuitor. Ușa bibliotecii se deschide și se închide, nu vede pe nimeni în fața ochilor, acționează ca un automat, discută, zâmbește, respiră, ochii lucesc, figura îi este transfigurată. Iese pe ușa bibliotecii de îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lua Adrian la rost. De ce plânge de sare cămașă pe ea? Nu te privește, zise Adrian. Încerca să-l tragă pe Șam de lângă Eleanor. O clipă se luară la trânta, gata să se bată că chiorii, apoi se traseră înapoi, săgetându-se din priviri. Știi, uneori mai că nu-mi vine să cred c-am fost prieteni, spuse Șam. Curios, dar și eu mă confrunt cu exact aceeași problemă, riposta Adrian. — Ești un dobitoc încrezut, egoist și îngâmfat. — Iar tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
am dat jos, pentru că era al naibii de incomod. — Și el n-a încercat nimic? — Nu. A existat un singur moment în care... și glasul lui Fanny se stinse la amintirea acelei clipe. Creighton își lua ochii de la șosea, cât s-o săgeteze cu privirea. În care el... ce? — M-a atins. Nu la sauna. După aceea, când ne odihneam, îmbrăcați în halatele de baie. Eram foarte relaxată și mă simțeam în largul meu. I-am arătat tatuajul și mi l-a atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
dând viață si culoare luminii. Cerul golit de nori părea că se unește cu marea într-o îmbrățișare dumnezeiască, perfectă, sub puterea fermecată a soarelui. Primii îndrăzneți apărură pe plajă. Nisipul prinse a se zvânta. Pescărușii cu țipătul lor flămând săgetau văzduhul. Viața vibra, palpita în tot și în toate, și am simțit că o imensă bucurie mă cuprinde, o sete nepotolită de frumos. Eram fericit că respir mireasma mării, că văd cum păsările brăzdează văzduhul, că aud zgomotul valurilor, că
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
minunat cuprins al apelor. În fiecare zi făceam plimbări cu barca în singurătățile Deltei. Într-o seară ne-am oprit lângă un mal umbrit de sălcii bătrâne și pletoase. Soarele scăpăta spre asfințit, dând apei străluciri purpurii de vis. Rândunelele săgetau balta solemnă ridicând cu ele zeci de stropi aurii și mișcând apa în unde fine, abia simțite, ca niște păreri. Pe apa liniștită, care oglindea în limpezimile ei profunde un cer senin, o rață sălbatică își învăța boboceii să înoate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
natură. Lacul începe să aibă o apă purpurie, iar dacă te uiți în depărtare, el pare o mare înflăcărată a asfințitului. Misterioasa baltă se schimbă. Nenumărate vietăți din această împărăție a apelor întră într-o forfotă amețitoare. Unele păsări mici săgetau din când în când, brăzdând un val fin ca o părere, și producând totodată stropi aurii care se împrăștie peste tot. Sălciile bătrâne și pletoase se întristează pentru că se lasă seara, iar frunzișul pădurii devine cenușiu. Și văzând toate acestea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ea un paznic te îndemna să deschizi poarta. Curioasă, am pus mâna și am apăsat. O lumină puternică m-a orbit. Din nou am trecut prin tunel. De data aceasta era plin de lumină. De o parte și de alta săgetau unde strălucitoare. Am ajuns pe pământ, dar în anul 2220. Trăiau oameni, erau case. Am intrat în orașul meu natal. Era o zi de primăvară târzie. Soarele strălucea pe bolta albastră a cerului, aruncându-și razele sale pe pământ. Orașul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
topit în jurămintele strâmbe, apa neagră a văduviilor tuturor femeilor după bărbații trași la fundul Dunării de somnii mari cât balenele, nectarul vâscos al sărutului de lipoveancă, mătrăguna pentru ferecat inimi, argintul viu al farmecelor cu gust necăjit, pentru că fusese săgetat de urină de fată mare și toate oglinzile sfărâmate ale copilăriei, alături de pleava rămasă intactă a nenumăratelor vieți anonime intrate deja în circuitul legendelor homerice. Deși ele nu aveau o vechime mai mare de 300 de ani, dar o consistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
casa iubitei, părinții fetei rugându-l cu umilință să-și imprime palma pe vopseaua proaspătă a gardului sau talpa în brâul de ciment al pridvorului. Dar Gustav a preferat, ca Pitagora, să-și deseneze în țărână cu un băț inima săgetată de Any Palade. A scrijelit cu un briceag scoarța copacilor din grădină cu același semn, pielea sidefată a cerului, apele pufoase ale Dunării și ale tuturor bălților de la Plaja Lipovenească și a celor de vizavi, dintre Smârdan și Măcin, ajungând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
doar Stalin era în stare să închidă oamenii în lagăre și să-i extermine... Despre nemți toți și-au închipuit că sunt oameni civilizați și că nu sunt în stare de asemenea fapte... Dar dumneavoastră ce credeți?... întrebă medicul Gutman, săgetându-l cu o privire ușor ostilă pe Ticu prin lentilele rotunde și groase ale ochelarilor săi. Și genocidul armean a ajuns la cunoștința opiniei publice europene mai târziu, și totuși a existat!... Văzând că remarcile sale nu fuseseră bine primite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare, ispitite de polenuri și parfumuri discrete ale florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre. În stejarii de alături o pasăre își striga numele. Rândunelele harnice săgetau văzduhul. Berzele din vârful unui stâlp de înaltă tensiune clămpăneau în liniștea înserării. Găinile cotcodăceau, curcanii tușeau, grăsunii guițau ca protest la unele intenții ale stăpânilor. Un păun suna alarma. Numai cocoșul țanțoș își vedea de meserie, bucuros că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare, ispitite de polenuri și parfumuri discrete ale florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre. În stejarii de alături o pasăre își striga numele. Rândunelele harnice săgetau văzduhul. Berzele din vârful unui stâlp de înaltă tensiune clămpăneau în liniștea înserării. Găinile cotcodăceau, curcanii tușeau, grăsunii guițau ca protest la unele intenții ale stăpânilor. Un păun suna alarma. Numai cocoșul țanțoș își vedea de meserie, bucuros că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]