110 matches
-
căci nici un Stalin nu locuia acolo, îi făcea să retrăiască în sălile sale policrome scunde pe Ivan cel Groaznic și Boris Gudunov, iar ciudata biserică Vasili Blajenîi, cu mulțimea de bulbi împestrițați și de cupole asemănătoare ciupercilor veninoase, amintea vremurile sălășluirii hoardelor asiatice. În contrast, Finlanda, vizitată într-o călătorie pe care am făcut-o singur în cursul căreia singurătatea adăuga un element de cufundare în sine și de o mai deplină comuniune cu natura mi-a apărut ca un tărîm
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
m-a făcut a pus mâinile pe piept! Stăpân caut și, necunoscând pe nime și umblând din loc în loc, m-am rătăcit. Dumnezeu însă m-a povățuit de-am nimerit la casa d-tale și te rog să-mi dai sălășluire. — Sărmană fată! zise bătrâna. Cu adevărat numai Dumnezeu te-a îndreptat la mine și te-a scăpat de primejdii. Eu sunt Sfânta Duminică. Slujește la mine astăzi și fii încredințată că mâine n-ai să ieși cu mâinile goale de la
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
masa românilor. Despre prezența lor pe meleagurile românești mai amintesc numai unele toponime ca Tătăreni, Tătărăști, Tătăruș, etc. ... indicând nu numai un moment de trecere al oștilor tătărești, ca în cazul piscurilor de munți și cheilor, ci o mai lungă sălășluire. Tătaru și Tătărăscu se regăsesc și ca nume de familie, putând la rândul lor indica o veche ascendență tătărească. De altfel, în unele regiuni ale țării se află un tip fizic de țărani, ceva mai aparte - mici de stat, cu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Laird, autor a numeroase lucrări teologice ce au ca temă centrală teologia și mai ales mistica Sfântului Grigorie de Nyssa, precizează într-unul din studiile sale: „Fie că este mireasa în întunericul necunoașterii, fie că este experiența lui Pavel asupra sălășluirii lui Hristos în el, ori într-adevăr Preaiubitul Discipol punându-și capul la pieptul Domnului, experiența apofatică gregoriană este caracterizată de această înlăturare a conceptelor, imaginilor și discursului. Totuși, nu la acestea se reduce apofatismul creștin, cel puțin cel întruchipat
Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
nu ne-ar fi atins cu iubirea Lui până în adâncurile inimii, noi nu L-am fi căutat. Ceea ce ne cere Hristos este să înțelegem cât de mult ne iubește El, căci această înțelegere este începutul iubirii de El și al sălășluirii Lui în noi: Ai început să-L iubești pe Dumnezeu? Dumnezeu a început să locuiască în tine. Iubește pe Cel care a început să locuiască în tine pentru ca Desăvârșitul tău Locuitor să te desăvârșească și pe tine<footnote Fer. Augustin
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
cunoștință în sens propriu, dar prin depășire. Așadar, nu numai că nu trebuie socotită aceasta cunoștință, dar trebuie socotită cu mult mai presus de orice cunoștință și de orice vedere prin cunoștință. Aceasta pentru că nimic nu e mai presus de sălășluirea și de arătarea lui Dumnezeu în noi, nici egal, nici apropiat de ea, iar pe de altă parte, noi știm că împlinirea poruncilor lui Dumnezeu procură și cunoștință, și încă adevărata cunoștință. Căci doar prin ea singură vine sănătatea sufletului
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
care experiază strălucirea naturii dumnezeiești. Bernard de Clairvaux (*ca 1090 1153) precizează că Dumnezeu sălășluiește în lumina inaccesibilă, El S-a întrupat și a sălășluit printre noi, El sălășluiește în inimile noastre prin credință. Reflectând împreună cu Bernard la această triplă sălășluire, suntem îndemnați să-L primim pe Dumnezeu în sufletele noastre și să-L preaslăvim pe Dumnezeu pentru că ne-a îngăduit accesul la lumina Sa<footnote Emmanuel Cazabonne, op. cit., p. 284 66 John Meyendorf, Sfântul Grigorie Palamas și mistica ortodoxă, Traducere
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
și al pasivității: „ne stingem sau suntem stinși?”. Ne situăm în afara corpului, ținuți în viață de mașinării, primim „vești de pe plajele anesteziei”, în camere de spital, dar „zilele datorate doctorilor nu se socotesc”, ele nu trec drept valabile în catastihul sălășluirii. Atunci când moartea vine, se instalează și invadează toată ființa („în moartea mea sunt și eu”), cu o implicare forțată și impasibilă. Suntem „lumânări de carne și sânge” și ne topim asemenea lor, având, însă, dureroasa conștiință a finitudinii. Cu toate
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
îi aparținem. Odată cu părăsirea lumii de către Zeu, asfințitul acestui timp al lumii se îndreaptă către noapte. Noaptea lumii își revarsă acum bezna. Acum niciun zeu nu mai strânge laolaltă către sine, oamenii și lucrurile, spre a chivernisi istoria lumii și sălășluirea omului în ea. Zeul și Zeii au evadat din lume, drept care în istoria ei s-a stins însăși strălucirea zeității. Timpul acestei nopți a lumii este timpul sărac, într-atât de sărac încât nu mai are puterea să resimtă lipsa
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
în lupta de izbăvire, arată gravitatea și tăria acestei patimi: De un real ajutor ne pot fi în acest timp al ispitirii: sacul (de penitență), cenușa, șederea în picioare toată noaptea, îndurarea foamei, limba arsă și neudată cu puțină apă, sălășluirea în mormânt și mai înainte de toate, smerenia inimii, în plus, dacă e posibil, ajutorul unui tată sau frate sârguitor și bătrân în judecată. Ar fi un lucru prea de mirare ca să-și poată salva cineva singur corabia din furia valurilor
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
exprimă o latură a experienței lui Dumnezeu făcută de suflet: caracterul ei inepuizabil, imposibilitatea oricărei sațietăți. Dar Sfântul Grigorie are cel puțin trei teme care exprimă experiența prezenței lui Dumnezeu pentru suflet în întunericul divin: oglinda sufletului, simțurile duhovnicești și sălășluirea Cuvântului”<footnote Andrew Louth, Originile tradiției mistice creștine. De la Platon la Dionisie Areopagitul ..., p. 129-130. footnote>. Nu există nici o urmă de frustrare în întâlnirile divine ale lui Moise sau ale miresei din Cântare. Nu există un sens al insatisfacției că
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
am pierdut în zadar, pierzând astfel multe șanse de a ne ruga. Cu alte cuvinte, trebuie să fim și noi preocupați și însetați de Dumnezeu, să ne umplem de prezența Lui în noi, ca să nu mai găsească diavolul loc de sălășluire în sufletele noastre, să conștientizăm cât ne-a iubit și ne iubește Mântuitorul și câtă atenție ne acordă El, fără a merita aceasta. Să răspundem la iubirea Lui cu iubirea noastră și astfel vor fi goliți de putere și puși
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
indulgențe, a unei bunătăți infinite, pe care nu ai cum să ți-o imaginezi, pentru că infinitul nu este o unealtă a noastră, a pămîntenilor, și că datorită ei ți se va acorda ceea ce de fapt nu prea meriți: iertarea și sălășluirea ta printre cei care o merită mai mult decît tine." (p. 300) O carte de atmosferă care te prinde în vîrtejul trăirilor ei, întărindu-ți convingerea că, vorba Lidiei Stăniloae, viața are farmec numai dacă o privim în "planul altor
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
Când vine vorba de divinatate apare și îndoiala, deoarece nu oricine este capabil să creadă și să se încreadă în ceva nevăzut. Așadar, Dumnezeu trebuie simțit, El este în om, dar rămâne la poarta sufletului său până când singur va accepta sălășluirea Lui în el. Omul de astăzi suferă de boala modernității, aceea de a crede că se poate și altfel. El crede că are puterea de a-l respinge pe Dumnezeu în afara terenului și de a alerga singur pe gazonul vieții
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
prințul turcesc Sultan Azatin din Iconium, care pe atunci trăia pe pământ romeic sub pază împărătească, el care într-un rând dăduse ospitalitate fugariului Mihail Paleolog și, cerând și pentru sine o asemenea ospitalitate, i se aviză ca loc de sălășluire orașul maritim Acnos, unde primi o gvardie de corp sub cuvânt de ocrotire, dar în realitate pentru a-l păzi pre el și a nu-l lăsa să fugă. Acest om, care trebui să se simtă mai mult prizonier decât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca Împreună să trudim la reînființarea acestei episcopii și prin ea la Întărirea credinței creștine În sufletul poporului din acest colț de țară... ne bucurăm Împreună văzând cum se Înalță În orașul Bălți, deoparte noua catedrală... iar pe de alta sălășluirea episcopală, cuvenită arhiereilor ce vor fi rânduiți de Dumnezeu... Dar, iubiții mei frați... lucrul nostru este Încă la Început. Urmează de acum Înainte, munca pentru zidirea cea sufletească a sfintei noastre biserici”. Expunerea realizărilor În decursul celor 10 ani de
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
să nu fii dezamăgit! Concordanță Suferința unui suflet îndurerat este adâncită de vremea neprielnică, după cum starea de fericire este amplificată de un timp frumos. Ațipire Somnoroșii tânjesc mereu după câteva clipe de ațipire precum înfometații după un coltuc de pâine. Sălășluire Fudulia și prostia, lenea și cu sărăcia adesea se însoțesc și în bună înțelegere sălășluiesc. Ideal Reformarea clasei politice este un ideal ce nu va fi niciodată realizat cu conducători incompetenți și nedemni. Prosperitate Prosperitatea unei țări nu se poate
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
ești singur, impresia de prizonier Într-un spațiu strâmt se accentuiază. Ți se pare că te afli Într-un cavou mai mare, În care Îți târăști pașii, asemenea sclavilor Înlănțuiți, până În clipa când suflu divin Își caută alt loc pentru sălășluire. ,,(...) „Original vorbind, există o voce a ființei care se adresează omului tocmai pentru ca, prin intremediul lui, ea să poată ieși din tăcerea care o caracterizează, ( „vocea mută a ființei”). Ființa are nevoie de Om pentru a se exprima, căci de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
departe cu filozifia... Curajul lucid de a Îndura teama existențială chezășuiește posibilitatea misterioasă de a dobândi experiența ființei. Căci nu departe de teama existențială, În calitatea ei de spaimă În fața abisului, locuiește sfiala. Ea luminează și oblăduiește acel loc de sălășluire al ființei umane Înlăuntrul căruia curajul rămâne să se simtă acasă În ceea ce este durabil(...). ... Singura calitate a omului este aceea de gânditor și rostitor al ființei. Omul este „aruncat” de către ființă În adevărul ființei și devine ca atare, veghetorul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
presus de fire ale lui Dumnezeu și dorința firească a unirii cu Dumnezeu și a odihnei în El. Unde este iubirea de Dumnezeu și cultivarea lucrărilor minții și împărtășirea de lumina negrăită, acolo este pacea puterilor sufletului, curățirea minții și sălășluirea Sfintei Treimi. Căci cel ce Mă iubește pe Mine, zice, va păzi cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi pe el, și vom veni la el și Ne vom face locaș în el (Ioan XIV, 21)". 4 Ibidem. 5
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
nu o părăsească, ba chiar punându-și propria viață în mâinile lui. Părăsită de viteazul cuceritor, nu are forța de a trece mai departe prin existență, alege sacrificiul suprem. La fel se întâmplă și cu Philida: trădată de Demophon, decide sălășluirea voită în tărâmul umbrelor. Sinuciderea rămâne o renunțare la speranță, o frică în fața necunoscutului suferinței, un semn al unui orgoliu exacerbat, trădează o dezrădăcinare totală de tot ceea ce înseamnă rațiune, o lipsă a înțelepciunii și a acceptării vieții așa cum este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
reprezintă o cunoaștere de gradul al doilea a formelor arhe-tipologice, descifrate deja și supuse unei re-semantizări în devenirea liantului imaginilor. Despărțirea de percepția primordială a lumii este,de fapt, o creație în care cuvântul începuturilor s-a transformat în imagine. Sălășluirea în imagine transformă dublul aspect al existenței, subiectiv și obiectiv, în nucleu semantic. Dialogul dintre subiectiv și obiectiv, între microcosm și macrocosm, își are obârșia în procesualitatea imaginilor arhetipale, înțeleasă ca ritual. Dynamis-ul arhetipurilor dă naștere unui nou tip de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cercetarea filozofică actuală a limbii / 101 Limba ca artă / 104 Teoria spiritului limbii / 108 Neohegelianismul în interpretarea limbii / 112 Proiectarea filozofiei kantiene asupra problemelor limbii / 117 Limba și delimitarea adevărului de falsitate / 121 "Jocurile de limbaj" și funcționarea limbii / 124 "Sălășluirea" în limbă / 127 Limbă populară și limbă literară / 132 Lingvistica limbii populare și lingvistica limbii literare / 139 Limbă maternă și limbă străină / 143 Varietatea socială și culturală a limbii / 147 Originea și condițiile schimbării lingvistice / 151 Cauzalitatea în limbă / 163
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Humboldt și Coșeriu. Dar, existența unor elemente date ca atare, în afara îndoielii, deci în afara acțiunii acestei activități, înseamnă o concesie făcută spiritului pozitiv, care trebuie să ia act de existența unor realități ca atare, dincolo de posibilitățile de intervenție admise omului. "Sălășluirea" în limbă Unii dintre învățații care apreciază vorbirea ca fiind o creație permanentă pe terenul limbii apropie sau chiar identifică limba cu arta (cum face Benedetto Croce). Eugen Coșeriu 147 consideră limba o activitate, iar nu un obiect (o realitate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
opri nivelarea ei, care se produce prin simțul comun. De orice tip ar fi, inteligibilitatea ființării se exprimă prin vorbire, iar întregul semnificant al inteligibilității ajunge la cuvînt și, de aici, apare necesitatea de a analiza raportul omului cu limba, sălășluirea lui în limbă. Limba posedă -arată Heidegger− această particularitate specială că trăim în ea, că sîntem familiarizați cu ea, fără a fi orientați anume către ea și fără ca ea să ne cadă sub ochi. Noi sălășluim de fiecare dată în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]