109 matches
-
nou, ceva care nu se poate deduce din ceea ce este deja cunoscut. Totuși, opera de artă nu este o invenție arbitrară, ci un proiect în interiorul căruia se pot situa oamenii și își pot găsi sălașul lor. Așadar, limba este o sălășluire (deci, o activitate), iar arta este un sălaș (deci, o lume, un fapt). De aceea, poetul (creatorul de artă) se percepe pe sine ca un administrator al cuvîntului, fiindcă el are un raport priviligeiat cu limba; prin el ceea ce ființează
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu de impresii, căci viziunea poetului are la bază idei filozofice, încît discursul său se învecinează cu cel speculativ, permițînd și cultivînd contaminarea reciprocă. Despre limbă, Eminescu nutrea o concep-ție asemănătoare aceleia formulate mai tîrziu de Martin Heidegger, bazată pe "sălășluirea în limbă", căci valorificînd realitățile și posibilitățile limbii, el valorifică de fapt realitățile și posibilitățile modului de a gîndi care întemeiază limba română în diferite momente, în diferite zone geografice sau în diferite registre stilistice. Dacă poetul nu ar fi
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
însă tributar în mod deosebit concepției lui M. Heidegger, aflate sub dominanța ființării și orientate spre temeiurile limbii. De altfel, Noica se dorește "un filozof al limbajului și al ființei ce locuiește în el", dovedind în mod clar afinitatea cu "sălășluirea în limbă" vizată de acest cugetător german. Pe de altă parte, Noica este în mare măsură tributar ideilor unor înaintași din cultura română, precum Eminescu, în concepția despre arhei, Vulcă-nescu, în efortul de a afla matricea spirituală a poporului român
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
reprezintă o cunoaștere de gradul al doilea a formelor arhe-tipologice, descifrate deja și supuse unei re-semantizări în devenirea liantului imaginilor. Despărțirea de percepția primordială a lumii este,de fapt, o creație în care cuvântul începuturilor s-a transformat în imagine. Sălășluirea în imagine transformă dublul aspect al existenței, subiectiv și obiectiv, în nucleu semantic. Dialogul dintre subiectiv și obiectiv, între microcosm și macrocosm, își are obârșia în procesualitatea imaginilor arhetipale, înțeleasă ca ritual. Dynamis-ul arhetipurilor dă naștere unui nou tip de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Anul XXIII footnote>. Ideea aceasta o întâlnim și la Sfântul Maxim Mărturisitorul. În viziunea Sfântului Maxim, lucrarea desăvârșirii umane are două aspecte. Dintr-un punct de vedere, ea înseamnă restaurare, unificare și îndumnezeire și din alt punct de vedere, înseamnă „sălășluirea dumnezeiască în multiplicitatea umană”<footnote Lars Thunberg, Antropologia teologică a Sfântului Maxim Mărturisitorul. Microcosmos și mediator, traducere din limba engleză de Anca Popescu, Editura Sophia, București. footnote>. Dumnezeu dorește să se facă neîncetat om întru cei vrednici<footnote Răspunsuri către
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
în „păcatul idolatriei“, ci este vorba, mai degrabă, de o inadecvare subtilă și dificil de redat, constând nu într-o trădare prin întoarcerea către alte practici, străine, ci într-o trădare prin întoarcerea la modurile proprii, limitate, de înțelegere și sălășluire în relația cu Domnul, exprimate la nivelul practicilor de venerare printr-o regresie către înclinația nepermisă de a-laduce și întruchipa pe Dom nul în forme materiale. Această „trădare de sine“, această „recădere“ în modurile proprii de întruchipare poate fi numită
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
slăvit și urmat, conform dezvoltării ulterioare a textului, în forme revelate pentru a sluji în acest sens. Tot prin Moise, poporul va primi indicațiile precise cu privire la modurile în care Domnul poate fi venerat, fără încălcarea legământului înțeles ca (promisiune de) sălășluire în relație, intens, continuu și adecvat. 2. Pipa sacră și Marele Spirit „în timpul ritualului Chanunpa - pipa sacră al cărei deți nător este - el [șamanul] comunică direct cu animalele care-l străjuiesc și poate astfel veni în ajutorul oamenilor prin ceremoniile
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
tări nu trimit, reflexiv, la ele însele, ci se prezintă din prima clipă ca „vehicule“ ce exprimă realitatea ultimă în mani fe starea ei (pentru noi). Aceste reprezentări, transparente la nivelul semni ficației, oglindesc astfel ceea ce este de neîntru chipat. Sălășluirea în prezență, prin activarea legăturii de natură religioasă, aduce cu sine reorientarea privirii dinspre obiectele particulare, intramundane, către principiul lor, care devine manifest prin ele. Astfel, lucrurile lumii acesteia, fie că este vorba despre locuri, ființe ori obiecte, sunt „sfințite
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
numai faptul că o ierarhizare a religiilor denotă fie ignoranța (oricât de doctă ar fi ea!), fie o intenție părtinitoare, puternic contaminată ideologic. Dacă religiile, oriunde se nasc și se dezvoltă, sunt reflexul secund, „externalizarea“ unei experiențe general umane de sălășluire în legătura originară cu temeiul ultim (indiferent cum este acesta indicat, sugerat, numit ori întruchipat), înseamnă că posibilitatea de a fi în legătură cu Unul este deschisă pentru oricare dintre religii. Această legătură va fi mai mult sau mai puțin „documentată“, ilustrată
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
superiorității în virtutea acestei determinări). Termenul poate fi cel mult aplicat pentru a descrie anumite experiențe religioase, anumite practici și rituri sau anumite școli și texte care teoretizează explicit monoteismul, însă nu prin diferență față de politeism, ci prin atingerea treptei de sălășluire în relația cu Unul ca ex periență religioasă ultimă. Monoteismul presupune, prin definiție, o relație eliberată de orice etichetă conceptuală sau discurs intelectualizant, caracterizată mai degrabă, în manifestarea ei genuină, prin instabilitate și precaritate. în acest context, subliniez din nou
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și ființele se influențează poate fi „sistematizat“, însă până la proba contra rie. Această privire superficială nu dă seama de lume, în manieră „obiectivă“, ci de modul nostru, mai mult sau mai puțin comun, de înțelegere și interpretare la nivelul simțurilor. Sălășluirea în legătura Unului nu anulează cauzalitatea de tip cauză-efect, însă ea se va desfășura în alt registru, așa cum teoria relativității nu anulează mecanica newtoniană. Ce mod de înțelegere a lumii are, de exemplu, un șaman care își schimbă, după voință
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
la nivel personal, face legitimă utilizarea termenului „monoteism“ mai degrabă în maniera unui postulat sau a unui deziderat instituit de religiile tradiționale, pornind de la interpretarea canonizată a experiențelor personale (re)semnificate ca gesturi exem plare, întemeietoare. O altă caracteristică a sălășluirii în legătura cu Unul este bivocitatea relației, ca semn al unei legături reale (nu simbolice ori imaginare). Mai precis, indiferent dacă Unul primește sau nu, în cadrul unei tradiții, însemnele unei persoane, ale unei ființe sau entități, legătura nu depinde exclusiv
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
concretizează pentru om ca ieșire din propriile margini, ca împlinire prin „dez-mărginire“, ca unire și comuniune. „Intervenția“ Unului se manifestă ca prezență ce reinstituie, „contactul“ fiind descris, nu arareori, ca moarte și re naștere, ca inițiere ori ca „intrare pe cale“. Sălășluirea în legătura cu Unul este corelată în plan personal cu renunțarea la sine și anularea privirii care decupează și conferă identitate prin separare ființelor și lucrurilor. Astfel, comuniunea presupune stingerea viziunii „parțiale“ prin primirea privirii „divine“, sub specie aeternitatis. Acest
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cu celelalte popoare (în manieră „adjectivală“), ci este „ales de către Domnul“ (în manieră „verbală“), făcându-se trimitere la relația specială cu cel care face alegerea. Altfel spus, termenul „ales“ nu reprezintă o descriere cu privire la popor, ci o trimitere indirectă către sălășluirea în relația cu Unul. Sunt astfel subliniate concomitent „pasivitatea“ ca disponibilitate absolută a poporului și „acțiunea“ Unului. Intermezzo în lăuntrul cuvintelor Egalitatea religiilor nu trebuie derivată din „valorile demo crației“, ca efect secundar al unui sistem politic, ci ea se
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
va sta înaintea Mea’».“ (tr. n.) Este vorba despre aceeași exacerbare a „părții“, a fragmentului care se substituie întregului, chiar dacă întruchipările însoțesc experiențe autentice, intense. Atâta timp cât divinul este obiectivat prin privirea care separă eronat subiectul de „obiect“, nu este posibilă sălășluirea în legătura cu Unul. Unul nu poate avea chip și, prin urmare, orice repre zentare obiectivată poate sta cel mult ca semn pentru a anunța prezența divină. Aș face din nou trimitere, în acest caz, la celebra „viziune“ a profetului
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
care își schimbă forma poate face acest lucru întrucât nu se identifică eronat și nu se atașează de forma fizică a propriului trup ca reper al propriei identități. Orice „acumulare“ pentru a păstra este semnul instaurării memoriei ca agresivitate față de sălășluirea în prezența vie a legăturii Unului. Altfel spus, interpunerea „acumulărilor“ face imposibilă manifestarea prezenței ca fluiditate naturală, spontană a reprezentărilor. Nu întâmplător, motivul renunțării se regăsește în toate tradițiile religioase. Atingerea simplității prin renunțare face posibile survenirea legăturii naturale cu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
produse în serie. Natural, nu există două ființe sau două lucruri întocmai. Această dorință a multiplicării brutale a aceluiași mesaj, a impunerii lui numeric este de natură politică și denotă o înțelegere a comunității (a sensului cetății, al polisului ca sălășluire împreună) care deformează persoana pentru a o face să împrumute același chip, nespecific, nenatural, neautentic. Cum atunci poate fi recâștigată unicitatea în context comunitar și deci politic? Altfel spus, care ar fi, în acest caz, noul chip alautorității, nu ca
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
a sufletului”. (Sf. Antonie cel Mare, Învățături despre viața morală a oamenilor și despre buna purtare, cap. 141, în Filocalia..., vol. I, p. 41) „Scriptura numește credința temelie a celor nădăjduite (Evr. 11,1); iar pe cei ce nu cunosc sălășluirea lui Hristos i-a numit necercați”. (Marcu Ascetul, Despre legea duhovnicească, cap. 27, în Filocalia..., vol. I, p. 239) „Este o credință din auz, după Apostol (Rom. 10, 17), și este o credință care e adeverirea lucrurilor nădăjduite (Evr. 11
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
imite atitudi‑ nea eminamente filială pe care a avut‑o Iisus Hristos Care, „deși era Fiu, a Învățat ascultarea din cele ce a pătimit” (Evrei 5, 8). Iar această supunere smerită primenește sufle‑ tul care devine un spațiu ospitalier, spre sălășluirea bucuriei prezenței Domnului. Spiritualitate și sens În suferința bolnavilor de cancer 123 Însăși istoria mântuirii s‑ar putea citi ca o suită de vizite ale lui Dumnezeu făcute poporului Său, ilustrate prin expre‑ sia „Dumnezeu a cercetat pe poporul Său
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
și Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul că cei ce s‑au făcut „părtași asemănării morții Lui prin pătimirile lor, se vor face părtași și Învierii Lui”252. Și Cuviosul Paisie Aghioritul remarcă faptul că viața aceasta „nu este locul nostru de sălășluire. Are bucurii, dar și tristeți. Loviturile Încercă‑ rilor și ale strâmtorărilor sunt indispensabile pentru cură‑ ția sufletului nostru. Orice Încercare și mâhnire s‑o răbdați cu bucurie ! Învierea este precedată de răstignire”253. La rândul său, Sfântul Vasile cel Mare
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ceea ce puteau primi ca milostenie de pe la creștinii din jur sau care aveau trecere prin partea locului. Domnitorul Alexandru Moruzzi-Vodă, socotind practicarea aceasta ca de nesuferit tagmei călugărești și că locul acesta nu este cel mai potrivit pentru o astfel de sălășluire, dă un hrisov la 1 septembrie 1803 prin care trimite la Mănăstirea Agapia pe toate maicile din așezarea respectivă a orașului, iar în locul caselor din ogradă să rămână doar un metoc. Măicuțele au plecat, dar bisericii i-a rămas spre
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
presus de fire ale lui Dumnezeu și dorința firească a unirii cu Dumnezeu și a odihnei în El. Unde este iubirea de Dumnezeu și cultivarea lucrărilor minții și împărtășirea de lumina negrăită, acolo este pacea puterilor sufletului, curățirea minții și sălășluirea Sfintei Treimi. Căci cel ce Mă iubește pe Mine, zice, va păzi cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi pe el, și vom veni la el și Ne vom face locaș în el (Ioan XIV, 21)". 4 Ibidem. 5
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
și care e adevărata frumusețe a tuturor lucrurilor". Rolul ei pe tărâmul spiritual era astfel comparabil cu cel al lui phi, constanta frumuseții care sălășluiește lumile fizice și numerice. Numele Shekhinei este derivat dintr-un cuvânt care înseamnă "odihnă" sau "sălășluire" și are rădăcini comune cu denumirea sanctuarului Tabernacolului original care se numea Mishkan sau "sălașul". Legătura Shekhinei cu luna este clară în legendele din Talmudul babilonian și din alte surse cu vechime asemănătoare. Ea apare acolo fie ca frumoasa și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care e adevărata frumusețe a tuturor lucrurilor. Rolul său pe tărâmul spiritual era astfel comparabil cu cel al lui phi, constanta frumuseții care sălășluiește în lumile fizice și numerice. Numele Shekhinei este derivat dintr-un cuvânt care înseamnă "odihnă" sau "sălășluire" și are rădăcini comune cu denumirea sanctuarului Tabernacolului original care se numea Mishkan sau "sălașul". Legătura Shekhinei cu luna este clară în legendele din Talmudul babilonian și din alte surse cu vechime asemănătoare. Ea apare acolo fie ca frumoasa și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
se lasă peste satul tăcut și plin de farmec, după o zi teribilă de vară. Cerul este senin și prima stea apare pe boltă, parcă rătăcită, căutându-și suratele. Una câte una încep să se aprindă și ele, umplând cu sălășluirea lor cristalină cerul. În mijlocul lor, dansează preafrumoasa lună cuprinsă de farmecul muzicii sferelor. Este mister adânc și faptă dansul lor ca un balet dintr-o operă divină. Gânduri răzlețe nu-mi dau pace: Aș vrea să fiu o stea mică
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]