1,236 matches
-
vocea mea Și spun în jur cuvinte care lovesc și frig, Mă las târât în neguri și pătimire grea, Apoi când să te chem, putere n-am să strig. Te rog Părinte Sfânt, dă-mi îndrumarea Ta Să îmi zăresc sălașul printre furtuni și-ngheț, S-ajung curat cândva la casa mea din stea Ce poartă-n raza ei cuvântul Tău de preț. Referință Bibliografică: Aștept / Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2165, Anul VI, 04 decembrie 2016. Drepturi
AŞTEPT de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 by http://confluente.ro/rodica_constantinescu_1480872117.html [Corola-blog/BlogPost/378730_a_380059]
-
Mereu cu fața la cer” (titlul primei poezii din volum) „Căutând calea” (titlul celei de a doua poezii )... mai greșești, te lași ispitit și maculat; de aceea, se înverșunează să caute calea dreaptă „Fără spini‘’... și se lasă purtată de heruvim „spre sălașul ceresc”. Așa ajunge poeta la „Înflorire‘’ - din iubire, trăind prima tresărire, neliniștea la „glasurile chemării inimii” ce se pregătește să înflorească pentru că „luceafărul/ Coboară la fiecare poartă”. În „Metafizica punctului” regăsim irizări și adieri din N. Stănescu: „Eu eram un
O POEZIE A CĂUTĂRII FIINŢEI de LOLA NOJA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 by http://confluente.ro/lola_noja_1450269768.html [Corola-blog/BlogPost/369889_a_371218]
-
închisorilor. Ele, care au fost mărgăritarul îndrăgostiților fâlfâiau ca niște zdrențe între gardurile de sârmă ghimpată. Ei, care au fost luminați, spirituali și înțelepți au fost izgoniți din toate Școlile, Liceele și Facultățile. Ele, care erau Stelele Magilor ce luminau sălașul nașterii de prunci erau încătușate în bezna irozilor ucigași. Unele Mame au născut în temnițe, în peșteri, în munți, în pustietate. Au născut... Ei, care n-au avut parte de Sărbători creștine au scris cu viețile lor Calendarele sfinte. Ele
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1419432375.html [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
domoliseră fortuit starea, familia-i adăpostindu-se dincolo de Bariera Moșilor, în ograda unui binevoitor românaș burlac, fost hangiu scăpătat și cu trecere la necăjiți ai sorții ori ai legii. Acolo, în curtea din spate a bodegii, se aflau două corturi, sălașuri binecuvântate pentru țiganii opriți în Capitală vremelnic. În față, pe trotuarul îngust din piatră, se înșiruiau odată cu zorile breslele: doi căldărari și trei spoitori. Stăteau nemișcați așteptându-și clienții. Doritorii îi puteau găsi pe meșteri până-nspre ceasurile opt ale dimineții
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1431234784.html [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
mama, cam știa când Lina mântuia lucrul. Se înfățișa în grădină cu plata lucrului și cu încă ceva: sticla cu lapte fiert, potrivit de cald și cu niscaiva mâncare, să-i fie meșteriței până spre lăsarea nopții, când ajungea la sălașul de dincolo de Barieră. În sine mă minunam că-i dădea lapte și nu țuică sau vin cum primea chivuța care venea la spoitul gardului. Aveam să aflu cândva că Lina contractase boala de plămâni după reîntoarcerea din Dobrogea, unde fusese
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1431234784.html [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
chibzuit, biruind pe neprietenii lui nu numai cu oștile, ci și cu un înțelept meșteșug. Stăpân pe o țară mică având de la Dumnezeu împărțită o minte și o vrednicie fără seamăn, singur i-a bătut și i-a stăpânit în sălașele lor. Multă uimire a fost în lume pentru războaiele lui, de-i pomeneau noroadele numele, precum unui Arhanghel . Iată-i pe Nicolae Iorga, patriarhul istoriei noastre, Nae Ionescu, Vasile Băncilă, din nou Nichita, cel care definește prin poezia sa, miracolul
-ŞOAPTA ACUARELEI- de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 by http://confluente.ro/_soapta_acuarelei_constanta_abalasei_donosa_1332069403.html [Corola-blog/BlogPost/354623_a_355952]
-
cu stropi de rouă pe maluri și frunza tufișurilor de anin. Grivei câinele negru cu pete albe, aleargă în sus și în jos pe mal și prin luminiș, printre arbori lătrând îndârjit, întărâtat de vreo mică sălbăticiune ce-și are sălașul în desiș sau pur și simplu dorind să-și impună autoritatea în fața caprelor. Razele curioase ale lui Helios se strecoară printre ramurile care-și scutură mantaua pictată în nuanțe de verde, galben auriu și cafeniu roșcat, de picăturile reci ale
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1471114624.html [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
Betleem să ne fie zidire? De la o iesle, de la un staul, putem noi învăța ceva? Astfel se vor grăbi să întrebe mulți, mai ales „atotștiutorii” și „învățații” acestui sfârșit de mileniu. Câtă tâlcuire adâncă în acest plan divin! O, iesle, sălaș dumnezeiesc! Câți înțeleg taina lui? Și câți dintre noi se ostenesc să pătrundă în adâncul ei? Și totuși taina Betleemului e neînțeleasă; în fața Lui omenirea de ieri ca și cea de azi a rămas nepăsătoare. Sărăcia și simplitatea, unice în
BUCURIILE CREDINŢEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Bucuriile_credintei_stefan_popa_1387443452.html [Corola-blog/BlogPost/340566_a_341895]
-
El și după El, nu impresionează, nu mișcă, nu zguduie pe nimeni. Deși vorbește mereu, nimeni nu înțelege această taină. Simbolic, staulul din Betleem e omenirea aceasta. Fiecare din noi suntem o iesle, iar sufletul nostru trebuie să fie un sălaș al dumnezeirii. Să ne gândim profund și să ne întrebăm: care dintre noi și câți putem fi cu adevărat o iesle a sălășluirii lui Dumnezeu? Iată bucuria dumnezeiască a nașterii Pruncului Iisus! Fie ca Praznicul Nașterii Pruncului Iisus să vă
BUCURIILE CREDINŢEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Bucuriile_credintei_stefan_popa_1387443452.html [Corola-blog/BlogPost/340566_a_341895]
-
i-am putea răsplăti? Iată: dăruind, la rându-ne, tot ce am primit. Dând, mă îmbogățesc cu HARUL LUI DUMNEZEU, care e atât de abundent încât niciodată nu se împuținează. Inima mea este tot mai bogată fiindcă Dumnezeu își are sălaș în ea ca-ntr-un templu al bucuriei. Cum să țin, așadar, bucuriile doar pentru mine? Cu cât dau, primesc îndoit, întreit, împătrit, înzecit, mult peste măsură. Astfel, dobândesc daruri niciodată avute înainte, mă îmbogățesc, mă îmbunătățesc, cresc în har
MĂREŢ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Maret_cezarina_adamescu_1354034379.html [Corola-blog/BlogPost/359403_a_360732]
-
scânteierea se îmbină cu grație, a prezentat un grupaj de epigrame din volumul [...] Corbigrame (III), pe care acad. Mihai Cimpoi le-a catalogat drept „premieră universală basarabeană“ [...]; epigrama a dat în floare în regatul absurdului care-și are parcă dintotdeauna sălaș privilegiat în România...» (p. 140 sqq.). Cele o sută de pagini de Epigrame (1, pp. 17 - 122) ivite „imediat“ după binevenita-i „autoprefață“ teoretizatoare „voltaicizează“ și, totodată, încorolează tipologic specia „în manieră absurdă“ prin: (1) catrenele satirizării politicianismului/ demagogiei și
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_1397642666.html [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
dar și ale firii umane surprinse în momente sugestive: “fericirea-i fagure de miere/ fericirea-i ca un curcubeu/ fericirea-i lacrima ce piere/ când răsare luna-n ochiul meu”. Fericirea) Poetul se destăinuie ca fiind adăpostit de poezie, în sălașul unei romanțe de unde își întregește chemarea prin iubire: “ locuiesc într-un poem/ locuiesc într-o romanță/ prin metafore te chem/ la iubire n-am restanță. “ (Romanță) Dorintele poetului se împletesc sugestiv într-un alt poem, unde accentuează aspirațiile sale spre
IOAN VASIU ŞI METAFORELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1459523265.html [Corola-blog/BlogPost/375039_a_376368]
-
Aș vrea să fiu măcar o vară stâncă... M-ar bate vânturi aspre și cu ploi dar aș gusta și-o liniște adâncă departe de-orice freamăt dinapoi. Aș fi refugiu poate pentru ciute sau pentru flori de colț ferit sălaș. S-ar așeza pe piscurile-mi mute mulți visători veniți de la oraș sau de aiurea, toți avizi de soare, de cățărări, de verde,de ’nălțimi, toți dornici să-aibă lumea la picioare, stăpâni să fie pe împrejurimi. Stâncă să fiu aș
DE NECLINTIT de AURA POPA în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/aura_popa_1485368185.html [Corola-blog/BlogPost/380512_a_381841]
-
o fetișcană din Brăila ce se furișase pe Insulă în căutarea lui Terente, de care se îndrăgostise a priori, înnebunită de cele vehiculate prin lume despre frumusețea și farmecul bărbatului. A bântuit ea cât a bântuit, până ce i-a găsit sălașul. Se întâmplase ca Terente să fie taman atunci rănit în urma prigoanei unor jandarmi legiuitori și să primească atenția, grija, compania copilei, tratând-o ca pe o soră mai mică. Ba mai mult, recunoscător pentru ajutorul ei, i-a făcut daruri
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1433655631.html [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
asupra adăpostului, o rețea de egrete s-a înălțat spre tării ducând cu ele și pe fetișoara îndrăgostită de Terente... -Comment?! se miră Solitarul. -Așa! Iar câtă vreme a trăit haiducul, o egretă roz-albă își rotea delicatul penaj prin apropierea sălașului, unde zăcuse în atâtea rânduri Terente să-și oblojească rănile. Ea singură nu migra, găsind inexplicabile forțe să treacă iernile de-aici. Și toți îi ziceau Egreta lui Terente. -Neverosimil, dar e doar o legendă... spuse neîncrezător, ca de obicei
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1433655631.html [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
obraz ca piatră pe mormântul ce n-a putut alege. Doar el e pedepsitul ! ceilalți se odihnesc și-i legănăm în valuri căci asta ei iubesc te-ntoarce-n a ta lume cu rătăciri deșarte aice numai bravii își au sălaș de moarte. *** Ciclul "Povești din veac" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: mormânt de ape / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1465, Anul V, 04 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
MORMÂNT DE APE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1420352973.html [Corola-blog/BlogPost/376684_a_378013]
-
să oprească peste noapte caravana. Magistrul Ruthavan împreună cu Muso profitară de ocazie și întrebând prin orășel aflară peștera în care se născuse cu treizeci și trei de ani în urmă învățătorul Iisus, Fiul Lui Dumnezeu. Găsind-o, Ruthavan află că era același sălaș potrivit cu descrierile tatălui său. Era la marginea orașului, pe o colină aproape de vârful ei domol. Privi în sus și își imagină steaua veghind deasupra peșterii, stea care era cusută în fir de argint pe spatele mantiei sale. Una din razele
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1451772774.html [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
razele stelei era atât de lungă încât vârful ei atingea o colină la intrarea într-o deschizătură asemeni unei peșteri. Magistrul intră înlăuntru cu Muso alături și, copleșit de sfințenia locului, Ahnbar Ruthavan fiul lui Melchior își plecă genunchii în mijlocul sălașului. Impresionat, centurionul Muso făcu și el la fel. -Ce am putea face aici magistre? întrebă abia șoptit după un timp, Muso. Magistrul Ruthavan care medita la ale sale fu surprins de spusele centurionului. -Adevăr ai grăit Genarius! Ce am putea
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1451772774.html [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
tine!! Domnul Isus, care coborând (pentru noi), fiind FIUL LUI DUMNEZEU, A DOUA PERSOANA A LUI DUMNEZEU, a spălat picioarele tuturor și nu s-a sfiit deloc!! Umilința în iubire înseamnă demnitate chiar fiind sluga altuia, crearea iubirii încă din sălașul ființei noastre, înseamnând egalitate de șanse și de perspective sub raportul vieții pentru un om înconjurat și trăind împreună cu alți oameni. Umilința înseamnă egalitate, să-mi "iubesc aproapele ca pe mine însumi", fără ca a avea pretenția că sunt mai important
DRAGOSTEA, POVESTE VECHE… de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1455282154.html [Corola-blog/BlogPost/369209_a_370538]
-
lingi limbile, Aici, Timpul te da afară din casă, Salivând pentru secundă copiilor. Se aude Că vin vremuri mai bune. De fiecare dată Vin vremuri care nu se compară Cu Raiul din urmă. Au fost vremuri în care Casele aveau sălașul statornic În noi. Acum Cine stie pe unde umblă Talpă casei Prin lume? 2 mai 2012 Cu deosebit respect, Jianu Liviu-Florian MELCII Au plecat După pâine. Pâinea, acolo, Este de aur. Aici, cimitirul se vinde Cu oase de aur, cu
MELCII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 by http://confluente.ro/Melcii_jianu_liviu_1335942763.html [Corola-blog/BlogPost/340734_a_342063]
-
lingi limbile, Aici, Timpul te da afară din casă, Salivând pentru secundă copiilor. Se aude Că vin vremuri mai bune. De fiecare dată Vin vremuri care nu se compară Cu Raiul din urmă. Au fost vremuri în care Casele aveau sălașul statornic În noi. Acum Cine stie pe unde umblă Talpă casei Prin lume? 2 mai 2012 Cu deosebit respect, Jianu Liviu-Florian Referință Bibliografica: MELCII / Jianu Liviu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 488, Anul ÎI, 02 mai 2012. Drepturi de
MELCII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 by http://confluente.ro/Melcii_jianu_liviu_1335942763.html [Corola-blog/BlogPost/340734_a_342063]
-
mai târziu, comoară de haruri, focar de iubire curată și izvor de milostivire divină! Inima lui Isus, plăsmuită de Sfântul Duh în sânul Mamei pururi Fecioare, unită întru ființă cu Cuvântul lui Dumnezeu, Inimă care va fi „Chivotul Celui Preaînalt, sălașul Dreptății și al Iubirii și în care se află deja toate comorile înțelepciunii și ale sfințeniei, în care locuiește toată plinătatea dumnezeirii din care am luat cu toții”.(Litania Preasfintei Inimi a lui Isus). Și acum, această Inimă bătea în brațele
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 by http://confluente.ro/Cateva_meditatii_despre_sfantul_iosif_cezarina_adamescu_1332147107.html [Corola-blog/BlogPost/354665_a_355994]
-
învrăjbirii și vrăjitoriilor sale, se adăpostea într-o grotă în munții din apropiere. Trecuse de miezul nopții și baba dormea sforăind de se zguduiau pereții stâncoși ai peșterii. Fantoma lui Vlad nimeri ascunzătoarea, alunecă tiptil ca o boare pe lângă pereții sălașului cotoroanței și o învălui ca o mantie întunecată, strecurându-se în interiorul acelui trup hidos. Deodată, aceasta tresări speriată. - Cine-i acolo? - pițigăi sărind din culcuș în picioare. Văleu, tu ești, Satan? Dar nu primi niciun răspuns. În acele clipe simți
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1431609503.html [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
după care plecau care pe unde le era locul și firea. Mult se mai minunau oamenii de aceste întâmplări ciudate, dar erau mulțumiți fiindcă nici o fiară nu venea peste ei și toate se petreceau în bună pace și orânduială în sălașul lor de pe malul râului. Dar într-o zi, de dincolo de dealul Tarniței se auziră sunete crâncene de corn, nechezături și tropote de copite, hămăituri de câini și, pe drumeagul de miază-noapte, se iviră călăreți ciudați, cu ochii pieziși, cu fața
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 by http://confluente.ro/leonid_iacob_1435738277.html [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
aflat adăpost și scăpare din fața silniciei. Văzând tătarii că nu mai au ce prăda nici pe cine ucide sau robi își cătară de drumul lor, buciumând din corn și săgetând spre nori. Timpul a trecut, oamenii s-au întors la sălașele lor, viețuitoarelor s-au hălăduit prin pădurile din jur. Muntele a rămas nemișcat, la poalele lui curgând râul pe care oamenii la numit mai întâi Tatarroș în amintirea tătarilor năvălitori și cu timpul a ajuns să se cheme Trotuș așa cum
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 by http://confluente.ro/leonid_iacob_1435738277.html [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]