1,226 matches
-
mitologemele de odinioară are trecere mai cu seamă cea a patriei primejduite, pîndite, din interior, ca și din exterior, de imperialiștii occidentali, ca și de ruși, de maghiari, ca și de evrei, victimă a unui enorm complot iudeo-mason, avînd ca sălaș întregul mapamond. Sînt editate volume semnate de vechi cunoștințe: Edgar Papu, Dan Zamfirescu, Paul Anghe, Ilie Bădescu, Mihai Ungheanu ș.a., cu un aer de oboseală, deoarece fie reeditează texte mai vechi, fie prezintă scrieri rămase în manuscris, cînd autorii nu
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
îi intrai în voie prea ușor. Capricios și intransigent, rareori lăuda. De cele mai multe ori prefera să tacă, încuindu-te în afara gândurilor sale. Nu l-am auzit niciodată spunând vreun cuvânt de complezență. Știa unde e adevărul și profunzimea. Le cunoștea sălașul și cotloanele. Când se întâlnea cu cineva în același gând, spunea doar atât: “Păi da!”, însoțind afirmația cu un gest categoric. I-am admirat lucrările, felul în care erau croite, darul melodic, dar mai cu seamă un anumit fel de
Radu Paladi - o evocare by Dan DEDIU () [Corola-journal/Journalistic/84236_a_85561]
-
că, alături de tătari (în Moldova) aveau statutul de robi. Astfel, prima lor atestare documentară o reprezintă hrisovul din 30 octombrie 1385 prin care Dan I, voeivodul Țării Românești, întărește mănăstirii Tismana avuțiile ei. Printre aceste posesiuni, sunt menționate și „40 sălașe de țigani” pe care mănăstirea le stăpânea din timpul domnitorului Vlaicu Vodă (1364-1377). În Moldova, ei sunt pomeniți pentru prima dată în mod indirect în anul 1414, când Alexandru cel Bun dăruiește, printr-un hrisov din 2 august, boierului Toader
Află cum au ajuns romii în România şi care e numărul lor by mircea_dutu, Prof. Univ. Dr. Mircea Duţu () [Corola-journal/Journalistic/70695_a_72020]
-
obiective ale derulării marilor lucrări de investiții, concretizate în numeroasele șantiere care creează disconfort timișorenilor din mai multe zone ale municipiului nostru. La acestea, însă, se adaugă și comportamentul lipsit de simț civic al unor cetățeni. Am mai scris despre „sălașurile” improvizate de unele persoane care duc o existență nomadă și mizeră, deranjând locuitorii din zonele respective. Primăria timișoreană a efectuat și continuă să organizeze acțiuni în vederea eliberării domeniului public de astfel de „chiriași”. Având în vedere numeroasele sesizări venite din partea
Agenda2005-52-05-general3 () [Corola-journal/Journalistic/284540_a_285869]
-
Madame Ronet, la France est perdu sans moi. și madame Ronet a zâmbit fericită. Noapte de dragoste Gheorghe Chichirez a avut o drăguță Una mare și blondă ca un frasin Într-o sâmbătă s-au Înțeles să se ducă la sălaș și au urcat pe furiș pădurea până la Năsâpiște. S-au iubit jumătate din noapte Învăluiți de cântecul păsărilor și de palele arămii ale focului Apoi foamea le-a Învins pofta de dragoste Gheorghe s-a hotărât să coboare În sat
Grupaj poetic - Amintiri despre ţărani. In: Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
de nimicnicie Mă prăbușesc, și noaptea ta mă-mbie, Și vreau să mor și veșnic să trăiesc În trupul tău. Dorință, boală grea. E tot ce vei găsi la moartea mea. Antonio Garmendia Vârstă Ce adăpost ai? Unde ți-e sălașul? La geamul tău privirea minții cată Cu jind să-ți vadă mâna delicată Că-i dai un semn. Vai, unde mi-e curajul? În miezul verii inima se-aprinde, Dar pasul, șovăielnic, se oprește Cărarea negăsind. Se tânguiește Zadarnic, deznădejdea
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
sînt atît de bătrîne, că atîrnă/ în capetele plecate/ te văd umblînd prin cameră/ fîșia de lumină care te urmează/ e a altui timp, ce face eforturi să mai privească/ înainte de a se instaura subteranele...” Înăuntrul lor își va face sălaș „un om bătrîn”, ocupînd treptat „toate cotloanele trupului”. Pe măsură ce bătrînul crește înlăuntrul poetului, în acel negru pe negru, tot universul îmbătrînește. Îmbătrînesc orele, secundele, veacurile. Îmbătrînesc timpul și spațiul, și cuvintele care le definesc pe amîndouă: „se instalează în mine
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
îndrăgostitul, în delirul său, Vede-a Elenei frumusețe pe-o frunte din Egipt. Rotindu-și ochiul de extaz cuprins, Poetul vede cerul pe pământ, pe cer pământul. Celor neștiute, condeiul lui, le dă un chip Iar vaporosului nimic îi află Sălaș să locuiască, și un nume. Rainer Maria Rilke și-a trăit, viața ca un neîntrerupt poem, o poezie prin excelență suprasolicitând, în măiestrie neîntrecută, metafora. De aici influența sa asupra întregii lirici ulterioare, care a devenit "rilkeană", inclusiv la Lucian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
înfocate. Nu-mi mai chinui cugetarea cu-ntrebări nedezlegate. Poezia este răspunsul omului la tragismul existenței, la antisensul suferinței, al răului, al morții. Omul este sieși un necunoscut, afirmă Kant. Prin poezie își el creează sinele o identitate și un sălaș al sinelui. Poezie și ambiguitate Timpul imaginea mobilă a veșniciei. Platon Ambiguitatea în literatură, în artă constituie un instrument curent de exprimare. În poezie, întâlnim ambiguitatea de la Pindar până la Dante, Shakespeare sau Rimbaud, pentru ca din secolul trecut ea să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ultimă însemnează întoarcerea în Preludiu, în Neînceputul absolut, dincolo de orice model de ființare, de orice model de "lume". Giordano Bruno concepea de asemenea o transcendență, un dincolo de orice sistem ontologic, un sens suprem fără nici o definiție, o antilume. Nelumea este sălașul geniului, pentru că el nu se află în planul eternității lumii umane, după cum afirmă Eminescu în vasta postumă Lume și Geniu (Povestea magului călător în stele). Gândirea lui Eminescu a trecut nu numai "deasupra existenței", cum cerea Nietzsche, ci deasupra diadei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
rămăsese palid ca o frunză scofâlcită, ea singură semeață sub o pală de vânt. Simțise încăperea răcindu-se brusc, ca și când s-ar fi deschis o ușă inexistentă până atunci în interiorul lui, acolo unde frigul își găsea, cu fiecare clipă, un sălaș mai primitor. Prin iarnă, începuse să-și piardă pofta de mâncare. Dor mea pe sponci, adâncit în coșmaruri care-l sleiau până-n zori. Gătea simplu, fără imaginație. Îi dădea lapte cu cacao dimineața lui Alioșa. Mașinal și fără pic de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să ne ferim! La multe fructe gustul, savoarea se regăsesc în coajă, în învelișul miezului... Intrigile, uneltirile, „misterele” cusute cu ață albă sunt urzite pentru ascunderea adevărului adevărat. Ordinea, disciplina, punctualitatea, bunul simț, respectul, recunoștința, înțelepciunea, generozitatea; sunt tot atâtea sălașuri ale ideii de frumos. Suntem singuri în tristețile noastre. Să nu ne iluzionăm la gândul că durerile noastre sunt și durerile altora! Un nebun nu îndeajuns de nebun, este mai primejdios decât un nebun sută la sută! Două obiecte sau
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
aceeași credință și respectă aceleași valori spirituale, un loc unde mulți oameni vin să-și găsească un strop din liniștea de care au atât de multă nevoie și pe care, în aceste vremuri, nu o mai găsești altundeva. Este un sălaș al Domnului, un loc sfânt de întâlnire cu El și cu sinele și, mai ales, un loc unde se săvârșesc Sfintele Taine. Deși este un loc deschis tuturor celor cu inima deschisă, pentru unii care vin aici în timpul slujbelor, biserica
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
jos. Nea Nebunelea a început să ne povestească cum au murit Yakul și Hâca: Le-a făcut felul Mozol Vodă, și nici măcar el cu mâna lui, ci a năimit niște arnăuți albanezi ca să-i piardă. Mult le-au căutat albanezii sălașul. Pe vremea aceea, Yakul își zicea Petcu, nume ce băgase țara-n sperieți, și se zvonise că trăiește cu o femeie de la munte pe nume Stanca, dar care era de fapt... Aici tot tramvaiul a strigat în cor Hââcaaa! și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
informația pierdută din alte universuri se regăsește tot în ele). Ceea ce, în fond, reprezintă tot o închidere de forma totalității. Uneori avem gânduri care ne înveninează. Este posibil ca acest efect să fie dat de vreun conținut ce își are sălașul în cuvinte care, odată amestecate, dau o "otravă"; nu este vorba de o "chimie" și nici de-o "alchimie" a cuvintelor. Contextul în care ele apar (context ce le dă o parte din sens) ne înveninează; ele vin în întâmpinarea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
printre aceste familii ar fi: Pahomi și Curuț. Serafim Ionescu pe de altă parte afirma, la 1894, că descălecătorii satului ar fi niște țigani robi ai Mănăstirii Probota. Într-adevăr, în anul 1444, Petru Vodă întărește Mănăstirea Probota cu 4 sălașe de țigani, ale căror nume nu se mai păstrează. Nu credem că printre cele 4 sălașe să fi fost și Heciul, deoarece satul exista la 1444 sub denumirea de astăzi, de la 1409, și ar fi fost pomenit sub acest nume
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
1894, că descălecătorii satului ar fi niște țigani robi ai Mănăstirii Probota. Într-adevăr, în anul 1444, Petru Vodă întărește Mănăstirea Probota cu 4 sălașe de țigani, ale căror nume nu se mai păstrează. Nu credem că printre cele 4 sălașe să fi fost și Heciul, deoarece satul exista la 1444 sub denumirea de astăzi, de la 1409, și ar fi fost pomenit sub acest nume. Țigani au existat în satul Heci, dar nu ca descălecători. Ei au fost aduși după 1409
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
lasă vădit. (...) reînsuflețit în verb, fiorul sacrului / se reîntoarce mereu dinspre obîrșii. / Temeiurile fiecărui poem își caută validarea în temeiul inițial. / În măsura în care mai pot accede la Abis / la pragul primordiilor, mi se oferă / șansa unei întemeieri. / temeiurile poemului: temelii pentru sălașul zeului ce va să vină./ Insondabil temei al ispășirii" (Poetul și semnele timpului. Temeiuri pentru Poem). Această icoană a unei divinități ce se ascunde ("Fața Mea nu vei putea să o vezi", glăsuiește și Sfînta Scriptură) îl obsedează pe poet
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
Juster e, prin excelență, un meditativ și un elegiac. O tristețe calmă, resemnată, străină oricăror gesturi declamatorii, îi scaldă majoritatea poemelor și definește tonul lor specific: " Unde se duc norii/ Ce se preling pe cer?// Vînturile unde și-au aflat sălașul?// Și cîntecele.../ Cîntecele/ Unde pier?// Acolo unde dorm/ Uitate primăveri,/ Unde vînturile duc frunzele uscate!// Acolo cîntecele pier,/ Unde cad stinse/ Stelele din cer!..." (Cîntec); "adunată-i pîinea holdelor/ și mustul dulce fierbe-n zăcători// pașii toamnei s-aud de
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
ce ți-oi spune. Îl duce mai într-o parte) Ascultă ici, Codârlic puișorule. Privește bine spre surpătura aceea, unde se zărește, așa, ca o văgăună între copacii căzuți. Vezi? CODÂRLIC: Tocmai acolo, în fund? DĂNILĂ: Chiar așa. Acolo-i sălașul bunicului meu. Intră înăuntru. Ai să-l găsești hodinindu-se, cum se cade să facă orice bătrân. Cată a-l gâdila olecuță pe la mustăți cu codița ta cea bârligată, semn că ai vrea să vă luați la trântă și că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ca Ozana lui Nică a Petrei." De o parte și de alta râul era străjuit de lunci bogate cu sălcii ce se despleteau ca părul unor codane în noaptea de Sânzenie, alintând plaiul și îmbălsămând locurile. În arboret își aveau sălașul mii de păsări cântătoare aflate în necontenite concerte. * Trecuseră mai mulți ani de când Simona nu mai călcase pe ulițele acestui sat care acum, când revenea în el, i se părea mult schimbat, cu case primenite, podețe văruite în alb peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
întunecimi, a dorit, cu setea omului aflat în deșert, să deslușească linia orizontului pentru a trece dincolo, lăsând cuvintele pe alt tărâm, nebănuind că dincolo putea fi o lume a tăcerilor... Cum bine este știut în glasul cuvintelor își au sălaș multe tăceri. Poate chiar mai multe decât glasuri; de aceea, înainte de a desluși tainicile voci din cuvinte, se cuvine să ascultăm tăcerile. În ele vom găsi sensuri, crezuri, înțelesuri... Dacă cineva ar cuteza să desfășoare mai departe ghemul vieții Simonei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
trebuie s-o aveți față de părinții și neamul vostru. Luna, care se oprise în loc să asculte și ea tot ce le istorisea bulibașa alor săi, deși era și ea somnoroasă, așteptă până se stinseră focurile din vetrele șatrei. Apoi plecă în sălașul ei de după dealul Godăeștilor. Focurile potolite afară aprindeau în corturi scenele de dragoste ale tinerilor care topeau dorurile consoartelor doritoare de dezmierdări și îmbrățișări. Copiii șatrei dormeau demult. După un timp toată șatra dormea, punând pe perna odihnei truda zilei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și mi-am zis: nu cumva o fi șatra lui Iorgu Stănescu!? - Bulibașa zâmbi cu înțeles. Precum vedeți e o șatră, dar nu e a lui Iorgu, ci a lui Graulea. - El are o șatră mare! - Șatra mea numără cincisprezece sălașuri. Ce ziceți, e mare? - Știu și eu? -Îți spun eu, domnule, nu e o șatră mare! Cea despre care vorbiți trebuie să fie a cumnatului meu; e și el bulibașă, și e adevărat, are o șatră mai mare! - Așaaaa!? Înseamnă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
la număr pentru un bulibașă, mult mai multe decât ale unui țigan de rând. Un bulibașă este stăpânul, judecătorul, sfătuitorul, tatăl și bunicul șatrei. El este legea și dreptatea căreia i se supun toți, de la mic la mare, din toate sălașele aflate sub oblăduirea lui. După câțiva pași făcuți pe drumul ce-l ducea spre casă, când avocatul întoarse capul, văzu un fir subțire de fum, ca tors din furca unui caier de lână și care se înălța din fața cortului de unde
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]