157 matches
-
tata îi răspunse: Nu, lasă, Aurelia, mai bine o iau acasă, dacă tot mi-am luat concediu... Oricum nu prea m-am ocupat de ea. Mă gândesc s-o mai duc pe la filme, pe la muzee, prin parc, că s-a sălbăticit rău, mereu singură în casă..." M-am crispat toată, de parcă atunci ar fi pătruns amândoi pe ușă și m-ar fi luat cu forța de acolo. După câteva minute i-am auzit îndreptîndu-se spre camera mea. M-am aruncat în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fi crezut că norocul meu a fost atât de spart pe lumea asta... — Dar bine, i-am replicat de fiecare dată, toți prietenii noștri cum de au avut atâta curaj ? — Inconștiența nu este curaj, replichează el. într-atât s-a sălbăticit de boală și de ideile fixe ce-l împing spre neurastenie, încât imediat se repede să îți ție un discurs în toată regula. Se vede iarăși la tribuna unei societăți de binefacere și el este conferențiarul venit de la București și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de mahon care nu mai lucește a nou, conversația Profesorului Mironescu, încălcând cu bună-știință codul monden care i-ar cere să rămână spumoasă, agreabilă și superficială. Iar dincolo de cămașa cu guler tare, gheara puiului de vulpe care i se zbate sălbăticit la piept, care își înfige tot mai adânc în carnea lui ghearele însângerate. însă pe el, la fel ca pe micul spartan, niciun tremur al glasului n-are să-l trădeze ! Va vorbi, înfășurându-se tot mai tare în dantelăria pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vorbă cine știe către cine... Păi cu cine mă întâlnesc eu în sat? Lumea m-o și uitat cred. Drumul până la matale îi mai mult pustiu. Și apoi atâtea mi s-au întâmplat în anii iștia încât parcă m-am sălbăticit. Fug de lume... Parcă mi-ar fi rușine și nu știu de ce. Nu trebuie să-ți fie rușine, că doar n-ai dat în cap la nimeni, nu ai furat... Ce mai? Ai vorbit și tu împotriva aistora care ni
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nemișcată; s-a împotmolit parcă în mâlul unei ore și nu mai poate înainta. De aceea, vă dați seama, și mersul minutarului a devenit zadarnic. În fața peronului se întinde spre miazăzi un câmp. Cândva a fost, cred, cultivat. Acum e sălbăticit, acoperit cu o iarbă măruntă și aspră. Câmpul coboară la un moment dat într-o vale și urcă apoi pe o colină joasă unde fâșiile de iarbă alternează cu petele cenușii ale Pământului pustiit de soare. În depărtare, se vede
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
liniștit într-o găoace. M-am gândit la necunoscuții care au dirijat aici trenurile spre nicăieri. Cum au suportat și nu s-au dus în mlaștină să uite? Dar, oare, n-au făcut tocmai asta? Pustiul e în stare să sălbăticească un om. Aici, dacă nu ești sfânt, riști să devii îmblînzitor. Nimic nu înrăiește, poate, mai mult decât zădărnicia. Așa am ajuns la o ipoteză care mă frământă acum. Dacă există într-adevăr îmblînzitorii din mlaștină, oare nu sânt ei
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
văzut, mai ales în zona unde Europa, ca Pythia, pe vremuri, la Delfi, atrage prin ceea ce nu e clar. Însă, într-un univers închis, cum este, fatalmente, viața pe un vapor, contradicțiile mele se accentuează, văd. Constat că m-am "sălbăticit" de tot. Și mă surprind, deseori, uitîndu-mă cu invidie la cei care au norocul să fie naturali în orice situație, fie că joacă poker, fie că stau la taclale. Eu sunt de ajuns de zgârcit ca să nu pot juca decât
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
uita câinos la gemeni, la R'im și chiar la biata duduia Mari. Moșica Mari nu era autoarea avortului funest și servea de familie. O ușă deschisă o făcea să tresară și printre gemete căta într-acolo cu o privire sălbăticită de dureri și de spaimă. " Vreau sau nu vreau să vie Lică?" căci asta era ideea ei fixă. Moșica Mari, cu vocea ei de rândunică, pomenise tuturor de Lică și chiar Siei. - Cum să nu fie anunțat? Cum să nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
un telefon, am dificultăți să întrețin conversația mai mult timp. Fac tot ce pot s-o scurtez. Efortul de a rămâne politicos mă obosește. În schimb, îmi pierd ore întregi privind niște oțetari banali sau zidul cu ciori. M-am sălbăticit, nu mă mai pot baza, se pare, pe nevoia de alții, care nu m-a părăsit niciodată până acum și mă surprind având impulsuri mizantropice. Adevăratul creștin e pesimist, s-ar zice, de vreme ce marea lui speranță e viața de apoi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
liniște, sunt aproape înțelept acum. Nu mai vreau să mă plâng. Bine că infarctul nu mi-a fost fatal. În rest, toate se vor aranja, sper. Mă obișnuiesc, văd, și cu singurătatea totală. Azi, nu mai am senzația că mă sălbăticesc. Din contră, orice drum la spital, care m-ar obliga să înfrunt zgomotul străzii, îmi apare acum ca un supliciu. Probabil, inclusiv din acest motiv nu l-am mai căutat pe profesor. Mă tem să nu mă cheme pentru vreo
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la amiază când soarele făcea marmura să strălucească, aprinzând ruguri albe prin iarbă; ruguri pe care stropii azvârliți de valuri le ațâțau și pe care florile violete ale scaieților le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de ele, spre capătul falezei, se sălbăticise o plantație de smochini, cu trunchiurile noduroase și frunzele mari, alburii, acoperite de praf. Smochinii nu mai făceau fructe. Rămăseseră inutili printre cactuși enormi cărora le pria, se părea, uscăciunea țărmului, dar păleau în fața altarelor înalte de marmură pe care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la amiază când soarele făcea marmura să strălucească, aprinzând ruguri albe prin iarbă; ruguri pe care stropii azvârliți de valuri le ațâțau și pe care florile violete ale scaieților le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de ele, spre capătul falezei, se sălbăticise o plantație de smochini, cu trunchiurile noduroase și frunzele mari, alburii, acoperite de praf. Smochinii nu mai făceau fructe. Rămăseseră inutili printre cactuși enormi cărora le pria, se părea, uscăciunea țărmului, dar păleau în fața altarelor înalte de marmură pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vorbise. Îi era greu să vadă cum arăta persoana în cauză, fiindcă omul avea capul plasat între ea și soarele care apunea. Totuși, Alice a reușit să distingă niște umeri lați și musculoși, un păr întunecat, destul de lung și de sălbăticit și un zâmbet larg, cu niște dinți foarte albi. Când tipul și-a mișcat capul, lumina soarelui a căzut asupra lui dintr-un alt unghi. Revelând un chip ca desprins dintr-o pânză de Botticelli: un nas fin, buze pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lucru devenea mai puțin gravă. Guy Courtois fu imediat cucerit de atmosfera romantic-decrepită din jurul casei. Intram parcă într-o altă lume, într-un alt timp. Un strat de frunze uscate se așezase peste aleea pavată cu granit iar grădina se sălbăticise atît cît să cîștige în poezie. — stil eclectic pur, exclamă Guy examinînd intrarea, imensul balcon flancat de două colonade de mare gală, și mai ales cele două lampadare așezate unul în dreapta și altul în stînga ușii principale, destul de fanteziste ca
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cerși dragoste femeii, ființă subalternă, care se supune omului puternic, și experiența a arătat că toți acei care au făcut cheltuială de poezie și geniu s-au văzut disprețuiți. (Glosa lui Ioanide: "Tristă concepție despre sora noastră, femeia! Sau ne sălbăticim, sau Doru al meu e un degenerat frigid!") Oamenii cei mai puțin dotați intelectualicește au succese scandaloase la femei la care oameni excepționali n-au nici un acces. Nu pot să neg că tata are un mare prestigiu asupra femeilor, însă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ministeriabilul făcu un început, întrebînd pe Gaittany în ziua când acesta îl însoți, laolaltă cu grupul, câțiva pași pe Calea Victoriei: - Ce mai face doamna Valsamaky-Farfara? - E în perfectă formă, zise Gaittany; a fost săptămînatrecută la ceai la Manigomian. - M-am sălbăticit cu politica, n-am mai văzut de multcercul nostru, pe Saferian, pe madam Valsamaky și ceilalți. Acesta era un preaviz și Gaittany îl înțelese. - Să trăiești! telefonă el, îndată ce sosi la Casa de Artă,lui Saferian; aici Gaittany. Domnule, Pomponescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Hector este ancorat în dragostea pe care o poartă cetății sale, concetățenilor săi, tatălui său, care, în același timp, îi este și rege. Lui Achille, șef încă pe jumătate sălbatic al unui trib în război și pe care războiul îl sălbăticește și mai mult, încât îl readuce uneori la nivelul brutei i se opune Hector, fiu al cetății, care-și apără teritoriul și căruia ea îi impune, chiar în război, disciplina sa socială. Achille este anarhic, Hector este civic. Hector nu
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
atunci când acele firave condiții de libertate (dacă nu cumva de îndoctrinare liberă!) sunt monopolizate intelectual și politic. Societatea modernă este departe de prosperitate atunci când nu avem capitalism (definit prin posibilități multiple de a alege în cadrul aceleiași societăți), ci o Formă sălbăticită de economie de piață, bazată pe practici oligarhice și pe instrumentalizarea pieței de capital. Economia și societatea românească (1990-prezent) suferă de efectul câinelui dingo. Ea nu reușește să supraviețuiască economic și capitalist în condiții libere de piață și neviciate politic
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Ea nu reușește să supraviețuiască economic și capitalist în condiții libere de piață și neviciate politic, în condițiile apariției unui sistem concurențial liber ("câinele dingo"), care de fapt duce la exploatarea resurselor umane și materiale de către o economie de piață sălbăticită de urmărirea unui profit imediat. Principala preocupare a acestui câine dingo, prezent în economia românească, nu este atât dezvoltarea unui mediu economic, cât satisfacerea propriilor nevoi, ceea ce implică o eliminare a "concurenților neperformanți" (Thylacinus și Sarcophilus pe post de capitaliști
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mai mare, iar acest profit nu se poate realiza în mod egal împreună cu ceilalți competitori dintr-un anume domeniu de activitate. În materie de profit și de ambiții personale, the human nature nu cunoaște limite! Capitalismul devine dizarmonic (în economiile sălbăticite de tip vestic, economii de tip american de secol XIX în Europa de Est a secolului XXI), pentru că nu există o limită a lui "mai mult". Miliardarii și sărăciții sunt expresii ale acestui capitalism, format pe un fond istoric de inechitate structurală
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
spre profitul personal. Când Marx le cerea proletarilor să-și formeze o "conștiință de clasă" și să-și asume riscurile, pe care orice activitate economică liberă le implică sine qua non, practic el dezautoriza puterea patronilor și un mod rudimentar, sălbăticit de a face economie. O ordine social-politică, concepută "in the mode of a perfect Synecdochic integration"137, ar spune Hayden White. Capul regelui ar fi un nou raport de guverna mentalitate, concept definit de Foucault ca fiind "ansamblul format din
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
unor bani făcuți din nimic. O simplă tele(-narati)vizare a vieții cotidiene, dacă nu cumva tele-imbecilizare, a ceea "ce se întâmplă" într-un loc societatea românescă unde nu se întâmplă nimic esențial la nivelul conducerii social-politice. România e locul sălbăticit de exploatare umană și materială. Ar fi de răsturnat teza tezistă și pervers-politic lansată: societatea e oglinda școlilor (a gimnaziilor, a liceelor și a universităților). E chiar invers raportul. Școala e oglinda societății din care face parte. Ea nu poate
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
anunță deplină și de durată. Polonia însăși va intra în zodia Omului Rău, nu atât un produs al imaginarului folcloric, cât un personaj-alegorie al comunizării. Dacă până atunci hălăduise prin pădurile Străveacului îndoindu-se de toate, pierzându-și memoria și sălbăticindu-se, iată-l cum, rând pe rând, renunță la cuvinte, la rugăciuni, uită de copilărie, de familie și de valoarea sacră a vieții. De-aici și până a deveni serial-killer nu-i decât un pas. Îl face, dar deocamdată nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
drăgălașă. Și-apoi nu ești așa de slab să nu poți ieși în lume... Te-ai făcut doar mai rece și mai morocănos, încolo nu prea te-ai schimbat! Siguranța ei îl uimi într-atîta, că răspunse aproape umilit: ― M-am sălbăticit... Marta însă pornise prin grădiniță, parcă iarăși s-ar fi speriat, și Tohaty după ea, ca o umbră credincioasă. În stradă o bunii curiozitatea și întoarse capul, să vază ce face Apostol. Îl văzu rezemat de stâlpul cerdacului, cu fața
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
plătește cu sânge, nu cu aur. Cea mai bătrână istorie s-a retras în pietre. Migrația popoarelor nu a încetat nici astăzi pentru că foamea se dovedește a fi același piston al disperării. Și istoria și sutienul deformează realitatea. Tiranii au sălbăticit lumea. Una dintre misiunile istoriei e să amestece victimele cu vinovații. Istoria - acest opaiț care pretinde că luminează trecutul. Unele popoare așteaptă momentul potrivit. De câteva secole. Se întâmplă uneori ca și în istorie eschiva să fie cea mai eficientă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]