1,462 matches
-
Gina Sebastian Alcalay George Steiner: un om bîntuit de pasiunea culturii, un revoltat împotriva sălbăticiei și ignoranței brutale care invadează tot mai mult lumea în care trăim, un spirit universal, moștenitor al frumoasei tradiții savante și nomade a evreilor din Europa Centrală și de Est (s-a născut în 1929, într-o familie de evrei
Lecția lui George Steiner by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16830_a_18155]
-
a diferenței între drum și șanț. Dacă brusca ruptură între civilizații e șocantă și pentru un român ce-a lipsit trei săptămâni, îmi imaginez ce-o fi în mintea străinului ce se aventurează pentru prima oară în acest spațiu al sălbăticiei. Continui să-i admir pe cei care, după ce s-au vaccinat - așa cum cer ghidurile turistice despre România disponibile în librăriile străine - contra unui spectru larg de boli exotice, înfruntă eroic întâlnirea cu... trecutul. Pentru că a veni în România nu înseamnă
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
o melodie auzită de la niște păstori ne duce cu gîndul la artificiul mioritic al lui Vintilă Horia din Dumnezeu s-a născut în exil. Nu se poate trece cu vederea nici sfîrșitul capitolului, unde sînt juxtapuse două imagini, una a sălbăticiei, alta a civilizației: "O puzderie de copii se ițea prin fiecare ușă sau mai degrabă, bortă; cei mici erau goi pușcă, unul avea, e drept, o căciulă de miel, dar asta-i era toată găteala; un băiat purta caftanul larg
Un danez la porțile Orientului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16965_a_18290]
-
pe care l-am văzut cu ani în urmă, la televizor, în timp ce mă aflam în America, ca să-l revăd oarecum de curînd, tot la televizor, de astă dată însă în Scoția. Filmul avea în centru o eroină româncă, amestec de sălbăticie și rafinament, exotism și neînțeleasă umanitate. Cei din jurul ei, mai cu seamă eroul, care e american, nu o înțeleg dar sînt fascinați de ea, atrași irezistibil tocmai de ceea ce fata are ininteligibil: combinația de pasiune, frumusețe, tenacitate, forță și deopotrivă
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
ascunde?! Iar dacă a fost distrus, lucrurile devin și mai limpezi. Securiștii știau bine de ce au făcut-o. Babu le cunoștea sistemul, căci fusese multă vreme de-al lor, în fruntea lor. De aceea s-au și purtat cu atâta sălbăticie, torturându-l până și-a dat sufletul, ba mai mult, expunându-i cadavrul, pentru a băga frica în oasele adevăraților opozanți ai regimului. Numai un securist de talia lui Ursu merita să fie ucis într-un asemenea hal. Un biet
Doar "o răfuială între bandiți"? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17118_a_18443]
-
acordă în felul acesta o carte albă? Eliminarea cu perfidie a doctorului Arafat, ca și uciderea a mii de oameni (inclusiv a doi români) la World Trade Center sunt, fiecare în felul său, păstrând toate proporțiile, fenomene pe care egoismul, sălbăticia, nebunia lumii și le înscriu, rușinos, pe răbojul genetic tot mai îngreunat de păcate imprescriptibile.
Răbojul genetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15837_a_17162]
-
e mai bolnavă decât s-a bănuit. Nu e suficient să contruiești o lume rațională, să propui valori planetare și să institui un model planetar, pentru că în peșteri fiara din noi refuză să adoarmă. Ca toată lumea, am fost șocat de sălbăticia atacului asupra Pentagonului și a celor două clădiri World Trade Center. Nu s-a insistat suficient asupra numelui intrat într-o atât de crudă istorie: nu "American", ci "World" Trade Center! în egală măsură, fiecare dintre noi am pierdut o
Planeta dezaxaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15851_a_17176]
-
un aed al inutilității, întorcîndu-se în barbaria ce urmează conștientizării nonsensului existențial, ca un ultim corolar al acestuia: "Ajutîndu-se cu dinții scoate Orfeu ultimele acorduri din harfă/ Resemnarea sa de pe urmă ascute colții, ghearele fiarelor/ Dînd o mînă de ajutor sălbăticiei./ Presimți deșertul aținîndu-se la pîndă spre a lua în stăpînire verbele tale;/ Cu fiecare respirație își strecoară iscoadele de nisip fin în cerul gurii mele, în bronhii" (Cărțile junglei de asfalt). Bineînțeles, e un celebrator al agoniei: "O harfă plutitoare
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
n-ar fi decît o eternă victimă a unei pedepse fără cauză, manifestată din vremuri aorgice, o pedeapsă primitivă, sălbatică, a cărei consecință este căderea ființei, prin suferința ce-o îndură, într-o stare, la rîndul său, de primitivism și sălbăticie. Ca în Beckett, solitudinea nu e concentrare, distilare, luciditate progresivă, ci degradare: "Singurătatea scufundătorului; negoțul lui primejdios cu duhurile adîncului;/ Carnea cuvintelor sale dezghiocate pe țărm, sub necruțătoarea amiază/ Palpită spasmodic, neînțeleasă agonie a unor monștri nebotezați de împuterniciții luminii
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
de la 1789 și desăvîrșite cu o furie paroxistică de revoluția bolșevică din Rusia, ,,revoluția,, comunistă din România se luptă nu numai cu instituțiile și cu oamenii, ci și cu imaginile și cu reprezentările vechiului sistem. Cărțile sunt arse cu o sălbăticie fără seamăn, bunuri materiale distruse cu acea orbire pe care numai o îndelungată frustrare ar putea-o cît de cît explica, iar statuile și însemnele publice sunt și ele demolate ori, în cazurile cele mai fericite, doar dizlocate, ca stocuri
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
de limitele materiei și de relativitatea instrumentelor. O energie primitivă, la limita idolatriei, emană permanent din compozițiile ei expansive, înspăimîntate de vid, de o vigoare pe care doar cenzura permanentă a sentimentului o împiedică să plonjeze de-a dreptul în sălbăticie. Arhitect al culorii, cu o mare capacitate de a construi solid și sintetic doar din cîteva pete, dar și un analist inteligent și acut cu tentații de grafician, posesoare a unei viziuni monumentale, exprimate sobru într-o perspectivă arhaică, dar
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
convingătoare e, în acest context, ieremiada d-sale? Cultura română e din nou tratată în chipul cel mai puțin măgulitor, văzută ca un pustiu, ca și cum dl Marino ar fi fost un Dragoș, descălecătorul ideatic, punîndu-i piatra de temelie în pură sălbăticie și incurie: "Păcat, cum repet mereu, că în cultura noastră nu s-a creat încă deprinderea de a construi, de a edifica, de a da lucrări fundamentale". Obsedat, uneori pe o irecuzabilă intonație cazonă, de "spiritul de sinteză și ierarhie
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
răvășit. Era trântită pe jos, într-o rână, goală, într-o baltă de sânge uscat care mânjise toată pardoseala camerei, și trupul ei era ciuruit de lovituri de cuțit. Erau douăzeci și șapte de răni mortale, și după numărul și sălbăticia lor se vedea că fuseseră făcute cu furia unei iubiri înverșunate, și că doamna Forbes le primise cu aceeași pasiune, fără măcar să strige, fără să plângă, recitând din Schiller cu vocea-i frumoasă de soldat, conștientă că era prețul inexorabil
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
Dar, decisiv, spre asprii expresioniști nordici. Și aici aș reține observația subtilă a lui Pavel Șușară, cum că adevăratul expresionism al picturii mele se regăsește nu în iconografie, oricît ar fi ea de spectaculoasă, ci în cromatică și nu în sălbăticia viscerală a culorii, ci tocmai în tihna și echilibrul ei amăgitor. Pînă să circul în străinătate, albumele de artă străine, unele din ele sosite, minune!, pe adresa de-acasă - probabil ca urmare a semnăturii prezente în oricum ajunsa în ambasade
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
un picior, o cizmă și o caschetă de la uniforma nefericitului. Este incredibil că acești oameni au putut să se năpustească asupra cadavrului unui om pe care l-au ucis cu mai bine de un an în urmă. Însă, dimensiunea acestei sălbăticii primitive este revelată de faptul că în rîndul șefilor legionari se găsesc preoți și seminariști!" Dar, în noile condiții politice date, cum se angajase, își vedea de rosturile misiunii sale diplomatice, făcînd, mereu, mult bine. La 24 septembrie 1941 iată
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
imaculată și abstractă a pînzei. Materialitatea acesteia dispare în fața absolutei sale monotonii, iar tonurile cromatice crude și fără vreun suport figurativ capătă și ele, prin raportare la tehnica directă a colajului, o impersonalitate rece și nu lipsită de o anume sălbăticie. Expresionismul abstract al acestui nivel, faptul că tonul, suprafața și tușa își sînt suficiente sieși, plasează această componentă a expoziției în zona limbajului pur și viril, sub al cărui impact materia gregară fecundează și aspiră la rezoluția ultimă a formei
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
Gheorghe Grigurcu Conform lui T. S. Eliot trăsăturile dominante ale contemporaneității sînt instabilitatea și contradicția extremă. Oricît de detașat s-ar dori Miron Kiropol de lumea modernă, o lume "de sălbăticie și șarpe", văduvită de orice "sens de armonie", d-sa e, structural, un homo duplex. Pe de o parte se arată irezistibil atras de vechime, de un "trecut absolut", în care oamenii conviețuiau cu zeii și cu eroii mitici, pe
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
adică exact acele lucruri unde știm sigur că societatea românească nu a excelat niciodată în performanțe. Așa se face că lumea romancierului pare că ar fi închisă etanș, seamănă cu o cameră de gazare în care omul este agresat cu sălbăticie, redus la un pachet de resturi instinctuale, iar existența se convertește în "supraviețuire". Radu Aldulescu cunoaște bine psihologia și, nu în ultimul rând, ignoranța, uneori vastă, cum ar fi zis G. Călinescu, a celui căruia i se adresează și a
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
în rime al secției de agitație și propagandă, pe care a slujit-o până în ultima zi a vieții. în versurile lui sovietice a fost un necruțător vampir-conformist: a glorificat violența împotriva dușmanului de clasă, care fusese deja înfrânt, a elogiat sălbăticia cenzurii sovietice, a luat parte la defăimarea lui Pilniak și Zamiatin - care și-au publicat scrierile în străinătate -, a cerut să i se retragă lui Șaliapin titlul de artist al poporului, pentru susținerea de către acesta a emigranților ruși șomeri, și-
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
din �a treia Europă", amalgamul socio-cultural duce la succesivele deconstrucții și reconstrucții care stau la originea pasionat-pasionantului om de cultură central-european. în aparență romanul unei utopii, a copilăriei fericite pe pămînturi lituaniene, Valea Issei e o carte profund tragică: în sălbăticia dealurilor de la Ginie, pacea ascunde nemulțumiri vechi, între lituanieni și pani (polonezi), între cei cu pămînt și cei fără. Tomasz pare să crească departe de focul mocnit al neînțelegerilor dintre învingători și veșnicii învinși, vorbind o poloneză amestecată cu lituaniană
Europa de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16047_a_17372]
-
localitate în perioada interbelică. E schița unui destin ce promitea să crească în timp, între 1918 și 1940, dar care s-a oprit odată cu întoarcerea Cadrilaterului la bulgari. Mergînd pe firul volumului, ce izbește la Balcicul interbelic e evidenta lui sălbăticie. O localitate pe care cu greu o poți numi urbe, lipsită cum e de înlesniri edilitare: drumurile nu sînt pavate, canalizarea e inexistentă, nu există apa curentă, electricitatea e o utopie și nici o cale ferată nu ajunge pînă aici. Într-
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]
-
popular și adăstînd în mijlocul țărăncilor tuciurii, Balcicul devine loc de grație. Cum ne arată pozele din epocă, asprimea rustică e transfigurată pînă la a deveni un peisaj nobil, cu regina înveșmîntată în alb, privind reculeasă la valurile mării. În preajma ei, sălbăticia locului dispare, fiind înlocuită de zveltețea coloanelor. Odată elita găsindu-și totemul, Balcicul își schimbă fața. Dintr-un sat cu cîteva cafenele îmbiind turiștii, Balcicul va deveni o urbe vie, unde un animator cultural ca Octavian Moșescu va înființa, cu
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]
-
explică prin „izolarea lor caracteristică, lipsa de legături intime cu natura care-i înconjoară”, datorată unui „brâu de maghernițe așezate pe gunoaie sau în mlaștini, ridicate după război în urma împroprietăririi demobilizaților”, numit mai departe „inel izolator de murdărie și de sălbăticie în jurul Bucureștilor”. El definește astfel mahalaua și în același timp o plasează la periferie, „în jurul” orașului. Numai cu câțiva ani înainte, la sfârșitul anului 1914, în altă conferință, tot Argetoianu constata că Bucureștii nu au, din păcate, o periferie: din
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
fi transportate înapoi în locul din care au fost capturate într-un mod primitiv și barbar în urmă cu doar câteva zile. Astfel, caii care au trecut prin momente cumplite și au impresionat întreaga țară vor putea trăi în continuare în sălbăticie. Documentele ce atestă că cei 49 de cai adulți și cei trei mânji se află în custodia VIER PFOTEN au fost preluate de la Poliția Animalelor, cu acceptul prefectului județului Brăila, dl. Dumitru Popa. VIER PFOTEN România ține să mulțumească Direcției
Caii salvați de la abatorizare, preluați de fundația VIER PFOTEN () [Corola-journal/Journalistic/26350_a_27675]
-
noastre, al mediei dar și al comunității Facebook un astfel de final fericit (în măsura în care se poate spune așa) nu ar fi fost posibil. Datorită tuturor acestor oameni, caii din Letea sunt în viață și se pot bucura de reîntoarcerea în sălbăticie în cel mai scurt timp. Citește și:
Caii salvați de la abatorizare, preluați de fundația VIER PFOTEN () [Corola-journal/Journalistic/26350_a_27675]