425 matches
-
a păstoritului românesc. Poporul român și-a creat un sistem religios aparte numit de Mircea Eliade creștinism cosmic. Acesta a supraviețuit în comunitățile tradiționale de păstori mai mult decât oriunde și el reprezintă cheia înțelegerii profunde a subiectului dezbătut acum. Sălbăticiunile au toate rostul lor, rânduit dinainte. Ciobanul nu are voie să le ucidă decât în condiții extreme: când nu are cu ce se hrăni, în legitimă apărare ori când ele își încalcă propria rânduială, devenind prea stricătoare. Spre deosebire de creștinismul Bisericii
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume by https://republica.ro/o-poveste-despre-ciobani-salbaticiuni-c-i-caini-in-vremea-vanatorii-scrisa-de-un-om-care-s-a-retras-de [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
rânduială, devenind prea stricătoare. Spre deosebire de creștinismul Bisericii, în creștinismul cosmic omul nu se consideră stăpânul creației ci o parte a ei; Dumnezeu nu i-a încredințat întreaga lume spre stăpânire, ci spre folosință chibzuită. Nu spre viețuire, ci spre conviețuire. Sălbăticiunile din natură, păsări și animale, sunt semenii omului. Toate au fost, la un moment dat, ființe umane dar au devenit animale în urma încălcării unor tabuuri, în urma unor blesteme ori prin voință divină. Casa lor este muntele, codrul, câmpia. Este întocmai
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume by https://republica.ro/o-poveste-despre-ciobani-salbaticiuni-c-i-caini-in-vremea-vanatorii-scrisa-de-un-om-care-s-a-retras-de [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
moment dat, ființe umane dar au devenit animale în urma încălcării unor tabuuri, în urma unor blesteme ori prin voință divină. Casa lor este muntele, codrul, câmpia. Este întocmai mediul în care trăiește ciobanul. Un mediu imprevizibil, plin de primejdii, populat de sălbăticiuni, de spirite și ființe mitice care veghează asupra lor, impunând o lege a naturii căreia ciobanul trebuie să i se supună pentru a fi acceptat. Lupii și urșii, șerpii, furtunile cu grindină și fulgere, pădurile, pășunile au zeități, spirite ori
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume by https://republica.ro/o-poveste-despre-ciobani-salbaticiuni-c-i-caini-in-vremea-vanatorii-scrisa-de-un-om-care-s-a-retras-de [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
și i se interzic relațiile sexuale în afara vetrei satului. Spiritele, ființele mitice care populează natura îl ajută pe cioban să supraviețuiască în mediul ostil numai și numai dacă face totul după rânduială; de îndată ce încalcă rostul, ele devin violente și răzbunătoare. Sălbăticiunile au toate rostul lor, rânduit dinainte. Ciobanul nu are voie să le ucidă decât în condiții extreme: când nu are cu ce se hrăni, în legitimă apărare ori când ele își încalcă propria rânduială, devenind prea stricătoare. Iată de ce, de câte ori
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume by https://republica.ro/o-poveste-despre-ciobani-salbaticiuni-c-i-caini-in-vremea-vanatorii-scrisa-de-un-om-care-s-a-retras-de [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
-i moș Crăciun generos și milostiv, că-ndurase-ntreg Ajunul foamea și gerul cumplit. Câteva zile de-a rândul Mitică l-a tot hrănit, șoricelu-a prins putere dar moșul l-a izgonit. Mătușica mea, Olguța, adoptă un pisoiaș, o mică sălbăticiune - gri-vărgat, un cercetaș. Motănelul sta la pândă, patrula neobosit și de atunci să vină-n casă, șoarecii n-au îndrăznit. Astăzi, vara mea, Micuța, crește și ea pisoiași, îi iubește și-i alintă, ca pe niște copilași. Am avut și
RAŢIUNE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Ratiune_cardei_mariana_1358969194.html [Corola-blog/BlogPost/342311_a_343640]
-
Lumina Minunii. Fiii lacrimilor sărută Chipul Sfintei. Cu capul spre pământ și inima spre Cer Își pun sufletul în palma Mariei, Mama cu chip blând. La Nicula veacurile devin veșnicie. Un loc Drum de o rugăciune Până la calea strămoșilor. Acolo sălbăticiunea este îmblânzită Și greșelile iertate. Pe obrajii rumeni se vede tihna raiului. În satul cocoțat printre nori Se aude liniștea. Stăpânul râde liniștit. În munte stă Lumina, Iar în brazdă sfințenia. Poiana Omului e plină de cântec. Șerpuind printre țarcuri
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 by http://confluente.ro/Poezii_de_menut_maximinian_al_florin_tene_1344745282.html [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]
-
cât or pofti! Erau un dar trimis de Dumnezeu pentru sufletele lor! Se-nțelege, Katya, fetița miloasă, era plină de fericire, admirând zilnic frumoasele animale care veneau să mănânce din fânul din stog, fără un pic de frică. Chiar și sălbăticiunile cunosc sufletul oamenilor buni! Într-un an, după o iarnă cam lungă, în ajunul Sărbătorilor de Paște, ce-i trecu prin minte Evgheniei Stepanovna? Gândi și tot gândi să pregătească niște bunătăți, pe care să le trimită prin Artemie, omul
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1436837333.html [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
va muri înghețat de frig! „Doamne, ajută-mă să nu rătăcesc, să ajung cât mai repede acasă!”, se ruga el. Nici nu termină de rostit ruga, că începură să se întrevadă, pe întuneric, chiar în fața sa, mici urme troienite. Niște sălbăticiuni pășiseră nu demult înaintea sa prin întunericul pădurii. „Voi merge întocmai după urmele astea, prin zăpadă! Apoi - Domnul să aibă grijă de mine!”. Răzbătea prin zăpadă călcând pe urmele lăsate de sălbăticiuni. Încaltea era mai ușor de răzbit prin mormanele
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1436837333.html [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
întuneric, chiar în fața sa, mici urme troienite. Niște sălbăticiuni pășiseră nu demult înaintea sa prin întunericul pădurii. „Voi merge întocmai după urmele astea, prin zăpadă! Apoi - Domnul să aibă grijă de mine!”. Răzbătea prin zăpadă călcând pe urmele lăsate de sălbăticiuni. Încaltea era mai ușor de răzbit prin mormanele de ninsoare, având zăpada un pic bătută. Mergea încrezător pe acea cărare prin zăpadă, pe care de abia o deslușea pe întuneric. Nici după o jumătate de ceas, acea cărare îl scoase
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1436837333.html [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
păsările de pradă pînă la sinucidere, ochiul lor pîlpîitor strălucea acolo, pe fruntea lor, ca în liniștea unui templu cu coloanele curbe și ascuțite pînă-n adîncimea infinitului. “Sînt omul cel mai bogat al lumii și stăpînul vostru, le-am spus sălbăticiunilor apropiindu-mă de ele, dar voi nu mă cunoașteți. Chiar acolo, între coarnele voastre, unde stelele își dau mercurul sunător a oală veche în clocot, mama mi-a proptit leagănul, și-n alergarea voastră însetată de apă, însetată de iarbă
NOUĂZECIŞICINCI PLUS UNU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 by http://confluente.ro/dragos_niculescu_1492964602.html [Corola-blog/BlogPost/368597_a_369926]
-
sigur era unealta Necuratului ce se pusese de-a curmezișul căutărilor lui timp de amar de ani! Spațiul dintre săteni și Nicodim se micșora văzând cu ochii. Scăpare nu era! Ori sărea în râpă și-și frângea oasele, rămânând pradă sălbăticiunilor, ori sfârșea cu mâinile tăiate de la cot și ochii scoși de sătenii furioși. Își aminti cum trecuse Dunărea acum mulți ani. Grea încercare! Volburi de apă îi fuseseră dușmani clipită după clipită, murise și-nviase de mii de ori! Și
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1405444346.html [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
drum înspre Jepi. N-aveau o țintă precisă, voiau să urce până unde-i țineau puterile. Americanul, grijuliu, îi înșirase pe toți pe cărare în funcție de bănuitele puteri ori performanțe alpinistice. În fruntea plutonului, Papa și Babacul aveau să sperie orice sălbăticiune nepoftită prin glasurile lor puternice, aflate mereu în dispută, indiferent de temă. Veneau apoi Flower-Power, cam înfofolită pentru vremea de început de vară și Solitarul, în vervă. Urmau Miramoț, sprijinită în baston, dar și moral de către Diplomat și Patriarh. Șirul
CAP.9 (PARTEA I) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1437888382.html [Corola-blog/BlogPost/344037_a_345366]
-
cuvintele din marginea buzelor de teamă să nu le spargă sau nu a știut să le respire într-un ocean de culoare aruncată-n neliniștea unui fragment de povară aș vrea să simt în tălpi amurgul ca și cum ar fi o sălbăticiune ce-și poartă-n piept gustul temniței să descopăr un minut de singurătate pe un călcâi adormit sub un mănunchi de palme ai vrea să-mi cerni o mie de fluturi în singurul colț neumblat din inimă? Referință Bibliografică: o
O MIE DE FLUTURI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 by http://confluente.ro/O_mie_de_fluturi.html [Corola-blog/BlogPost/348079_a_349408]
-
1848-1915) - pleacă din Scoția în Nigeria, trăiește împreună cu triburile locale pe care le învăța noțiuni elementare de viață: nu omorâți gemenii, căci nu sunt duhuri necurate, înființează un orfelinat din căutarea și găsirea acestor copiii abandonați prin junglă, dați pradă sălbăticiunilor; “nu va omorâți vecinii numai pentru că așa a ghicit vraciul de unde vine necazul vostru, oamenii sunt oameni, cu drepturi egale pe pamant”. Din 1892 este viceconsul de Okoyong. Pearl Sydenstricker Buck (1892 -1973) crescută în Chină, din părinți americani misionari
JOCURILE FOAMEI (3) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 by http://confluente.ro/olivia_dumitru_1477048499.html [Corola-blog/BlogPost/369650_a_370979]
-
Lumina Minunii. Fiii lacrimilor sărută Chipul Sfintei. Cu capul spre pământ și inima spre Cer Își pun sufletul în palma Mariei, Mama cu chip blând. La Nicula veacurile devin veșnicie. UN LOC Drum de o rugăciune Până la calea strămoșilor. Acolo sălbăticiunea este îmblânzită Și greșelile iertate. Pe obrajii rumeni se vede tihna raiului. În satul cocoțat printre nori Se aude liniștea. Stăpânul râde liniștit. În munte stă Lumina, Iar în brazdă sfințenia. Poiana Omului e plină de cântec. Șerpuind printre țarcuri
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Menut_maximinian_rastignt_menut_maximinian_1359532842_lmvoc.html [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
nefericire nu s-a mai întors ... Acea fată te-a născut în ascuns într-o pădure, dar o haită de lupi au devorat-o. Ai fost norocos căci un strigoi care trecea întâmplător pe acolo te-a salvat din ghearele sălbăticiunilor. Văzându-te așa mic și lipsit de apărare, i s-a făcut milă de tine. Te-a sărutat cu buzele-i pline de sânge și te-a dus într-un loc sigur unde ai fost crescut. Erai un muritor cu
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1418492041.html [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
deșertul ignoranței și involuției au fost trimise să ne lumineze pădurile nepătrunse ale nesiguranței, neștiinței și slăbiciunilor. Misiune ingrată plină de capcane. Cu pași nesiguri înaintăm, șovăind. O junglă de contradicții ne înconjoară, ne împleticim în hățișuri unde pândesc răbdătoare sălbăticiuni flămânde. Căi anevoioase se întind în fața noastră, greu de ajuns în lăcașului cald, armonios din vârful muntelui. Dincolo de materie se deschid alte dimensiuni infinite, ne conectăm la fire invizibile... Riscul...o aventură asumată. Camelia Constantin Noiembrie 2012 Referință Bibliografică: Dincolo
DINCOLO de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Dincolo_camelia_constantin_1352308106.html [Corola-blog/BlogPost/359850_a_361179]
-
slobode prin poienile de la munte. Cuvintele de laudă ale bucovinenilor nu contenesc nici când se adună prin târguri, pe la Humor sau pe la Rădăuți. Laudă caii, vițeii, prosoapele și covoarele lor înflorate. Ciobanii își laudă câinii, orășenii se laudă adesea cu sălbăticiunile întâlnite prin păduri. Un bun tată nu va rezista ispitei să nu-și laude fata când află că ia note frumoase la liceul de la oraș. Uneori se mai întâmplă, prin locurile acestea, să mai apară câte un dandy de la oraș
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 by http://confluente.ro/Toamna_la_voronet_viorel_darie_1392108432.html [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
se mărite. Ori fac vrăji de răutate, alungând soartă ursită cu trucuri în miez de noapte; la fântână părăsită. Însingurat să îi fie destinul unei rivale, o fată cu invidie plătește la vrăjitoare. Bântuie pe la răscruce, dar și prin curți, sălbăticiuni. Vitele să le mănânce acelor ce nu-s buni creștini. C-ar fi sortite anume să facă pagubă mare, păcătoșilor din lume ce lucrează-n sărbătoare. Sălbăticiunile vorbesc, că limba li se dezleagă. Iar lupii, coada își privesc, că zvon
RITUALURI DE SFÂNTUL ANDREI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1417283683.html [Corola-blog/BlogPost/371985_a_373314]
-
fată cu invidie plătește la vrăjitoare. Bântuie pe la răscruce, dar și prin curți, sălbăticiuni. Vitele să le mănânce acelor ce nu-s buni creștini. C-ar fi sortite anume să facă pagubă mare, păcătoșilor din lume ce lucrează-n sărbătoare. Sălbăticiunile vorbesc, că limba li se dezleagă. Iar lupii, coada își privesc, că zvon mistic se încheagă. Mister cu ele revine la românii ce le poartă. Vrând a ști-n anul ce vine, cum le va fi a lor soartă. De-
RITUALURI DE SFÂNTUL ANDREI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1417283683.html [Corola-blog/BlogPost/371985_a_373314]
-
schimb, ceea ce îl va face să apere turma e faptul că își primește hrana la turmă. În foarte scurt timp, câinele va percepe turma ca pe o pradă pe care o protejează instinctiv de alți prădători, fie că sunt câini, sălbăticiuni sau oameni străini. În niciun caz câinele nu se va crede oaie, nici nu va considera oile ca fiind câini. Turma este o pradă din care câinele își primește partea. Își consideră, însă, stăpânul ca fiind câine, un fel de
Oameni și câini. O poveste adevărată despre niște ciobănești legendari by https://republica.ro/oameni-c-i-caini-o-poveste-adevarata-despre-nic-te-ciobanec-ti-legendari [Corola-blog/BlogPost/337917_a_339246]
-
trebuie să arate că el e șeful, să-și arate „colții” dacă e necesar, la fel cum fac câinii. Dacă vrea câini buni, ciobanul trebuie se devină, pe cât posibil, câine. Poate că, altă dată, vă voi descrie lupta ciobăneștilor cu sălbăticiunile. Ar fi păcat s-o fac acum, fugitiv. Scopul acestui excurs a fost să vă arăt importanța micilor crescători de oi și a continuității lor, a tradiției lor pastorale. Ei trăiesc dincolo de cifre și statistici, dincolo de crotalii, registre genealogice, canise
Oameni și câini. O poveste adevărată despre niște ciobănești legendari by https://republica.ro/oameni-c-i-caini-o-poveste-adevarata-despre-nic-te-ciobanec-ti-legendari [Corola-blog/BlogPost/337917_a_339246]
-
furia lor se traducea în bubuituri surde, asemeni mugetului înăbușit al unei cirezi uriașe de pachiderme alergând dezlănțuite, semn că ținta călăreților nu era prea departe. Momentele de furie ale Muntelui de Foc erau temute de oameni cât și de sălbăticiuni și pe coastele sale incandescente nu trăiau alte animale în afară de uriașe salamandre. Din pielea acestora trecută ptin foc se obținea o piele deosebit de fină și de o albeață imaculată, care era foarte prețioasă și căutata. Pe colții înzăpeziți ai stâncilor
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1480199514.html [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
sângerării. Odată ajunsă la poalele stâncoase, fiara muribundă din cauză că pierduse prea mult sânge, încerca să se piardă cu ultimele forțe printre crăpăturile adânci dintre stânci, către inima muntelui. Săgeata de Argint însă l-a ajuns și lupta dintre cele două sălbăticiuni se vădea tragică. Fiara rănită adânc de săgeata prințului , încolțită de iscusința șoimului cu gheare de oțel care îi țintea vena gâtului secătuindu-i ultima vlagă, lupta cu ultimele forțe pentru viața sa, care era pe sfârșite. În timp ce lupul alb
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1480199514.html [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
nu am venit la poalele Muntelui de Foc însoțită de tata și de frații mei și nu mi s-a întâmplat nimic? Ce ar putea oare să ni se întâmple cu acești credincioși slujitori ai mei de care ascultă toate sălbăticiunile și li se supun? Și apoi uiți că Yoki e neînfricat și nu se pot apropia de el nici leii cei fioroși și nici lupii, care ar face calea întoarsă la porunca lui Kalystru? - Nu de fiare mă tem eu
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1480199514.html [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]