728 matches
-
și ne biciuiau privirea lungi, somptuos prelungi, cozile unor făpturi cu nume scurt și viu, ara, ca un strigăt de pe continentul convulsiilor precolombiene, să le fi dat ocol, smerit, unor înalte siluete de ibis rose, înțelepciune egipțiacă sădită în desiș sălbatec, la depărtări sud-americane care chemau geniul lui Niemeyer, - în orice cadril de quiproquo-uri geografice darul unor asemenea revelații vădea puterea să se înscrie fără greș, suspensie sărbătorească pe cerul memoriei. Către Brazilia porneam într-adevăr - era în 2002, un
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
fluerarea mea, de-acuma, se schimbă'n cântec de izbândă. Mă reazăm de-un copac s'acolo aștept tot nemul vostru-'nvins, să mi se-adune la picioare cu trupuri àcere de spadă, să'nalt, încolăcind pe bratu'mi întins, sălbateca mea pradă si'n cingători însuflețite să las să-mi fie brâu'ncins. Far' de putere împotrivă-mi, pădurea'ntreagă-mi este roaba, ea ce mă'nlăntuia cu aspra-i mireazmă și cu teama-i grea, de-acum împărătia-i toată de
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
acest poet chinuit și neliniștit de marile probleme ale țării și ale existenței poporului român. Talentul lui Gyr strălucea: N-auzi cum mocnesc În adâncuri,/ Răzmeriți cu nimb de feratec?.../ Cu fulger de smalț la oblâncuri/ și ropot de pegas sălbatec?... În penitenciarul din Cluj, În timpul procesului, am cunoscut camarazi din Frăția de Cruce de la Sighetul Marmației. De la ei am Învățat o poezie formidabilă a lui Radu Gyr: Stăpâne-n sângerat, Domn al luminii / și Veșnicie limpede, Iisuse! Tu, care ai
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
mai era vorba numai de ajutor, ci de o preocupare totală a celor din comunitatea lor pentru îngrijirea aproapelui. Acea iubire ancestrală pentru fratele tău din același neam care la noi a dispărut de mult, fiind înlocuită cu invidia, dorința sălbatecă de înavuțire, de parvenire și zgârcenia. Cu cât omul nostru a devenit mai înstărit, cu atât este mai avar și mai egoist. Oamenii aceștia erau săraci, trăiau din puținul pe care îl câștigau de la turiști, mâncau din ce își produceau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nici el o poezie politică, angajată. O considera necesară, utilă, dar prefera să lase unor scribi o astfel de sarcină subalternă. Spiritul lui nobil se străduia către înălțimi. În ciuda gravitației ce-l trăgea jos. Era o pasăre grea, o gâscă sălbatecă ce vrea să treacă un lanț de munți: se vedea efortul de-a lua înălțime, se auzea fâlfâitul aripilor: o vibrație profundă, ca a corzilor de contrabas. Multe împrejurări îi erau potrivnice. Era temător de multe, chinuit de trupul lui
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
sine, cât să-mi ia forma și, cu tot cu umbră, să ncap, spre sângele său vegetal să m"absoarbă"n lăuntru și exersăm, în furtună, arcuiri și asceze din cele 37 de forme de Tai Chi Chuan și, printre copitele cailor sălbateci, creștem împreună, cu rădăcini înspre apele râului ohabnic , Nu știam că te-ai scăldat odată în sângele unui dragon", mă asimți el, dintr-un potop de veacuri afară, turmele de aur sfulgerau etherul. spălarea mâinilor ia-mă din lume, ocolește
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
lăsăm vindecați de rouă, să alergăm după fluturi, să culegem cireșe de mai și mere dulci gratuit. Cea mai fierbinte lecție o reprezintă implicarea în spectacolul vieții și acceptarea sfârșitului cu seninătate. Pe pajiștea multicoloră, margaretele, sângele voinicului și bujorul sălbatec râd liniștite la soare și nu se invidiază între ele pentru frumusețe. Umăr la umăr participă la buna desfășurare a serbării câmpenești, veștejirea nu le sperie și nu le întristează, florile zâmbesc și când aud fâșâitul prevestitor al morții lor
LECŢIA DEMNITĂŢII ÎN FAŢA MORŢII, PREDATĂ DE NATURĂ de ELENA STAN în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349245_a_350574]
-
o stâncă stearpă, S-adun pe suflet razele din soare Să le prefac stamine și petale, Un fel de flori pe iazul de oglinzi Ce doar cu inima să le cuprinzi; Aș bea culori din oraga de lumini Din soarele sălbatec ca un rege Prin care trec ciclopii de mătase, Când ziua primăvara iia-și coase Și când amurgurile-ar înverzi, Aș vrea să fac tăcerea ca să zbiere, Ca un fior și-o spaimă-n rugăciune, Ca o vioară care înnebunește Cântând
POEME DE DRAGOSTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384881_a_386210]
-
un porc sau un vițel, inițial vânat, mai de curând crescut sau cumpărat, spre a savura o suculentă friptură pe cartofi noi obținuți prin recoltarea culturii și a se delecta în final cu un măr cules din copac. Spre deosebire de porcul sălbatec vânat sau cel domestic crescut în cocină care se satură cu rămășițele mesei tale, tu, adică omul în general, consideri că hrănirea este un lucru secundar, de neglijat, activitate fiind doar procurarea hranei. Porcul sălbatec scurmă și găsește jir gata
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
cules din copac. Spre deosebire de porcul sălbatec vânat sau cel domestic crescut în cocină care se satură cu rămășițele mesei tale, tu, adică omul în general, consideri că hrănirea este un lucru secundar, de neglijat, activitate fiind doar procurarea hranei. Porcul sălbatec scurmă și găsește jir gata căzut din copac bun tocmai pentru o masă copioasă. Cel domestic așteaptă ca tu să-i umpli troaca și o faci sperând o șunculiță mare și gustoasă. Ție cine-ți pune în farfurie? Cine gătește
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > CÂNTEC DE ÎNVIERE Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului În liniște-adâncă, Abia se aude, Că inima-mi bate... Că sângele îmi curge... Doar timpul cel sălbatec, Mușc-adânc din mine, Adânc... până-n oase... Cu colții de jivine! Durerea se-mplântă! Asudă în rărunchi! Cu brațele-i rapace, Mă prinde între chingi... Și nu mai pot să strig, De-atâta asudare! Ce urcă înalt, spre tâmple, Mă urcă
CÂNTEC DE ÎNVIERE de DANIEL DAC în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382896_a_384225]
-
am câteva lucuri importante de terminat, între timp, cum ar fi să termin de mestecat în salata de cartofi cu ulei de măsline, lămâie, maioneză, ceapă verde tăiată mărunt, și ceva mărar. „Unde îți este boldul moarte?” MERGEAM PE DRUM SĂLBATEC Mergeam pe drum sălbatec, în noaptea-nfricosată Ciocnidu-mă de stâncă, și-n ape șiruind, Rotind în minte soarta acelor ce ‘nainte-mi Murit-au din potecă, prin hăuri nimerind. Urlă plângândă noaptea pe crunta vijelie Crengi vii si frunze moarte spre mine
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
de terminat, între timp, cum ar fi să termin de mestecat în salata de cartofi cu ulei de măsline, lămâie, maioneză, ceapă verde tăiată mărunt, și ceva mărar. „Unde îți este boldul moarte?” MERGEAM PE DRUM SĂLBATEC Mergeam pe drum sălbatec, în noaptea-nfricosată Ciocnidu-mă de stâncă, și-n ape șiruind, Rotind în minte soarta acelor ce ‘nainte-mi Murit-au din potecă, prin hăuri nimerind. Urlă plângândă noaptea pe crunta vijelie Crengi vii si frunze moarte spre mine azvârlind Și fără tihnă
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
am săpat la temelia lor; le-am pus otravă la rădăcina lor, crezâd că astfel se vor usca și va dispărea neamul lor de brazi, un neam cum spune odinioară apostolul moților Iancu, cel care a fost răstignit de un sălbatec secuio-udemeristo-hortist: „UITAȚI-VĂ PE CÂMP ROMÂNILOR, SUNTEM MULȚI, CA CUCURUZUL BRAZILOR, SUNTEM MULȚI ȘI TARI, CĂ DUMNEZEU E CU NOI”. Tatăl meu, un bun român și creștin, luptător în viață și pe front pentru demnitatea românească și pământul românesc, ne
„ONOARE PATRIEI!” „A FOST TĂIAT UN BRAD BĂTRÂN…” [Corola-blog/BlogPost/92989_a_94281]
-
de la izvoare și până în Valea Cernii, apa lui nu dă ochii cu soarele, vara fiind adumbrită de coroana împreunată a arborilor de pe cele două maluri, iarna ascunzându-se sub ghiață și sub zăpadă. Impresionat și speriat chiar de atâta frumusețe sălbatecă, am fost nevoit să mă cobor din trăsură, să simt pământul sub picioare. Astfel, mergând pe jos vreo patru ceasuri am ajuns la sălașul lui Moș Damaschin..., aciuit la vreo sută de metri sub creasta muntelui și care mi-a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93275_a_94567]
-
grămadă de oase calcinate de soare. Vulturii i-ar scoate ochii și măruntaiele. Cu câteva ore înainte, văzuse mulți vulturi și toți păreau să zboare înspre munții ce rămăseseră în urmă, atrași probabil de cadavrul primului nefericit pe care acei sălbateci îl asasinară. Doamne ajută! murmură din nou. Luna întârzia să capete strălucire. Nervii și nerăbdarea îl măcinau pe dinăuntru și își dădu seama că simțea nevoia să meargă, deoarece însuși faptul că vedea cum fiecare pas îl apropie încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a topit peste noapte ca o feștilă prea scurtă pentru un Întuneric atît de lung istoria un coșmar din care tot Încerc să mă trezesc și paradisul aerul Începe să vibreze copacii sînt parcă locuiți de naiade ghirlande de viță sălbatecă la intrarea parcului Herăstrău un autocar cu turiști străini „wir haben das höchste Lebensniveau erreicht, wir sind alle potenzielle Selbstmörder“ domnul acela bătrîn cu gambetă duce În lesă un San Bernard și doamna aceea are un turban supraetajat ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
confirmare a propriilor ei obsesii. El a fost pentru ea un model moral cu care s-a identificat. Birgit nu a pierdut un iubit sau un prieten, și-a pierdut direcția, sensul de a exista. Cred că În durerea ei sălbatecă Își reproșează că ea Însăși nu este capabilă să fie la Înălțimea modelului. Am simțit acest lucru cînd mi-a spus: „Niște rîme sîntem, niște rîme, el singur a fost În stare să-și Înfrîngă mizeria, să ne dea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ești tot om? Ori poate că nu-i place gustul ciolanelor bătrâne? Ochii lui Calistrat aruncau acum fulgere. Se ridicase de pe laviță și ridicase toiagul amenințător spre polițist. Părea dintr-o dată mult mai înalt decât înainte și avea o privire sălbatecă. Ileana interveni imediat și calmă tensiunea dintre cei doi: Lasă-l, ți-am spus că de acum mă ocup eu! spuse Ileana fără să-l privească pe bătrân. Uite cum facem! reveni ea spre Cristian Toma. Acum plecăm, vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
munți pentru-a vă pierde în negrăite slăvi... V-o spun: Dăruitorul Beției e aproape! Dar ascultați cum crește ascuns sub orizon Tumultul surd de glasuri mereu mai tunătoare, Se clatină în tremur al înălțimii tron; Și iat-o, înspumată, sălbateca splendoare. O! nesfârșită hoardă și hohotul sonor! Un viu puhoi coboară colinele Heladei, Un clocot peste care strident, străbătător, Vibrează-nfricoșata chemare a Menadei. "El, El aprinsa torță al cărei scrum sunteți, În vinul desfătării, aleargă să vă scalde, În
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
părăsit în urmă grandoarea ta polară Și-am mers, și-am mers spre caldul pământ de miazăzi, Și sub un pâlc de arbori stufoși, în fapt de seară, Cărarea mea, surprinsă de umbră, se opri. Sub acel pâlc de arbori sălbateci, în amurg Mi-ai apărut - sub chipuri necunoscute mie, Cum nu erai acolo, în frigurosul burg, Tu, muzică a formei în zbor, Euritmie! Sub înfloriții arbori, sub ochiul meu uimit, Te-ai resorbit în sunet, în linie, culoare, Te-ai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
stat sub neguri, de asprul țărm legați: Doi arbori singuratici și desfrunziți de-acuma, Pe unda nenturnată a orei înclinați. Ne prăbușeam ... Când iată că, înclinînd privirea Acolo, jos, pe crusta de caldarâm și lut, Zărirăm două umbre unite: contopirea Sălbatecă, informă, a marelui Sărut. Păreau a nu cunoaște nici piedici nici osândă. Zăgazuri pământene n-aveau... Alt Demiurg Le stăpânea, desigur, cu-o pravilă mai blândă Făptura lor ciudată și vecinicul amurg. O, simplă înfrățire, pătrunderea lor oarbă!... - Când, când
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
abia, dar fără nume. Încât, cu pași nesiguri, cu trupul dus agale Și mintea stătătoare ca undele în iaz, Într-un târziu, când ziua trecuse de amiaz Împovărat de simțuri, mult istovit de cale, Mă pomenii în fața stingherului din luncă, Sălbatecului arbor întrezărit prin geam. Părea trudit și vârstnic... Un noduros mărgean Încununat cu alge, un trup răpus de muncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi ce stau să pice Din care ramuri hâde - năprasnici șerpi lemnoși Zbucnesc, ca sus în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ridică, se-mparte-n ramuri, crește... Încet, încet, pe scoarță ghiceam cum se ivește Ierbos și încă umed un strai sărbătoresc; Cum mai adânc, sub blana de mușchiuri unduiesc Nelămuriri de cărnuri, cum se răsfiră vine, Cum toată viața aspră, sălbatecă din lunci Se-adună, se strecoară prin rădăcini și vine Ca laptele-n gâtlejul nesățios de prunci. Miresme calde, lâncezi se revărsau, cascadă, De sus, din ce păruse a fi frunzișul lui... - Atunci, silindu-mi ochii să suie și să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
evenimentului în chiar specialitatea sintaxei este suficient din punctul de vedere al enunțării lirice. Orice comentare, în textul însuși al poeziei, ar fi o procedare școlară, oratorică, în orice caz antipoetică. În matematice de exemplu, fizionomia unei pagini ar fi sălbatecă și respingătoare, dacă s-ar restabili, în vederea unei clarități totale, încheieturile cele mai mici ale raționamentului. E adevărat însă că în matematice cheia se poate găsi oricând, pe cale de gnoză, de analiză. Cîști-garea sensului unei poezii ermetice e mai întîmplătoare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]