213 matches
-
Deputaților nr. 7 Orașul MURGENI Sate ce aparțin orașului: Murgeni, Cârja, Floreni, Lățești, Raiu, Sărățeni, Schineni Comuna Albești Sate: Albești, Corni-Albești, Crasna, Gura Albești Comuna Banca Sate: Gara Banca, 1 Decembrie, Banca, Ghermănești, Miclești, Mitoc, Satu Nou, Stoișești, Strâmtura-Mitoc, Sârbi, Sălcioara, Țifu Comuna Blăgești Sate: Blăgești, Igești, Sipeni Comuna Bogdănești Sate: Bogdănești, Buda, Horoiata, Hupca, Orgoiești, Ulea, Unțești, Vișinari, Vlădești Comuna Bogdănița Sate: Bogdănița, Cepești, Coroiești, Cârțibași, Rădăești, Schitu, Tunsești Comuna Boțești Sate: Boțești, Gugești, Gănești, Tălpigeni Comuna Costești Sate: Costești
EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
nr. 1, 3, 5, 7, 9, 11, 13, 19 și căminele de nefamiliști nr. 15, 17; Str. Revoluției - blocurile nr. 2, 4, 6, 8, 10 și căminele de nefamiliști nr. 14, 16; Str. Revoluției - prelungire - blocuri și locuințele individuale; Str. Sălcioarei Str. Soveja Ale. Stadionului - blocurile nr. 1, 3, 2A, 4, 6, 8, 10, 12 Ale. Sudului Str. Toporași Str. Trandafirilor Str. Trotuș Str. Ulmului Bl. D. Unirii - blocurile nr. 2, 2A, 4, 6, 8, 10, 10A, 14; Ale. Unității - locuințele
EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
Str. Postăvarul - nr. 1 - 15 Str. Postăvarul - nr. 17 - 23 Str. Postăvarul - nr. 2 - 26 Str. Prisaca Dornei - nr. 1 - 11; Str. Prisaca Dornei - nr. 10 - 16 Str. Prisaca Dornei - nr. 2 - 8 Str. Rampei Str. Rășinari Int. SALBEI Str. Sălcioarei Str. Sg. Petre Petre Ale. Sibiana Str. Sintești Str. Sold. Ghiță Șerban Str. Sold. Stelian N. Mihale - nr. 1 - 1A Str. Sold. Stelian N. Mihale - nr. 3 Str. Sold. Stelian N. Mihale - nr. 2 - 64 Str. Sold. Stelian N. Mihale
EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
Sălcioara este o comună în județul Ialomița, Muntenia, România, formată din satele Rași și Sălcioara (reședința). Comuna se află în sudul județului, la limita cu județul Călărași. Este străbătută de șoseaua județeană DJ201B, care o leagă spre nord de Ciochina și
Comuna Sălcioara, Ialomița () [Corola-website/Science/301249_a_302578]
-
Sălcioara este o comună în județul Ialomița, Muntenia, România, formată din satele Rași și Sălcioara (reședința). Comuna se află în sudul județului, la limita cu județul Călărași. Este străbătută de șoseaua județeană DJ201B, care o leagă spre nord de Ciochina și spre sud de Lehliu-Gară (județul Călărași; unde se termină în DN3A). Conform recensământului efectuat
Comuna Sălcioara, Ialomița () [Corola-website/Science/301249_a_302578]
-
în sudul județului, la limita cu județul Călărași. Este străbătută de șoseaua județeană DJ201B, care o leagă spre nord de Ciochina și spre sud de Lehliu-Gară (județul Călărași; unde se termină în DN3A). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Sălcioara se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (95,8%), cu o minoritate de romi (1,67%). Pentru 2,53% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din
Comuna Sălcioara, Ialomița () [Corola-website/Science/301249_a_302578]
-
locuitori. În comună funcționau o biserică și o școală primară mixtă. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Rași în plasa Căzănești a aceluiași județ, având în unicul sat Rași 1118 locuitori. În 1931, noua lege a administrației publice consemnează comuna Sălcioara, cu satul Sălcioara, și comuna Rași cu satele Rașii Noi și Rașii Vechi. În 1950, comunele au trecut în administrarea raionului Lehliu din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București, comuna Rași dispărând la un moment dat, inclusă
Comuna Sălcioara, Ialomița () [Corola-website/Science/301249_a_302578]
-
funcționau o biserică și o școală primară mixtă. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Rași în plasa Căzănești a aceluiași județ, având în unicul sat Rași 1118 locuitori. În 1931, noua lege a administrației publice consemnează comuna Sălcioara, cu satul Sălcioara, și comuna Rași cu satele Rașii Noi și Rașii Vechi. În 1950, comunele au trecut în administrarea raionului Lehliu din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București, comuna Rași dispărând la un moment dat, inclusă fiind în comuna
Comuna Sălcioara, Ialomița () [Corola-website/Science/301249_a_302578]
-
și comuna Rași cu satele Rașii Noi și Rașii Vechi. În 1950, comunele au trecut în administrarea raionului Lehliu din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București, comuna Rași dispărând la un moment dat, inclusă fiind în comuna Sălcioara. Aceasta a revenit la județul Ialomița în 1968, fiind atunci formată din satele Sălcioara, Rași și Dibești, ultimul sat dispărând înainte de .
Comuna Sălcioara, Ialomița () [Corola-website/Science/301249_a_302578]
-
trecut în administrarea raionului Lehliu din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București, comuna Rași dispărând la un moment dat, inclusă fiind în comuna Sălcioara. Aceasta a revenit la județul Ialomița în 1968, fiind atunci formată din satele Sălcioara, Rași și Dibești, ultimul sat dispărând înainte de .
Comuna Sălcioara, Ialomița () [Corola-website/Science/301249_a_302578]
-
vecinătăți: N - PR 124 Râul Ialomița, S - CCN 161, E - CCN 161, A 194 Canalul Morii, V - proprietăți private"; - la poziția nr. 263, coloana 3 va avea următorul cuprins: "72,01 ha, înființat cu următoarele vecinătăți: N, E - hotar comuna Sălcioara, S - DE 449, V - proprietăți private arabil"; b) la secțiunea I "Bunuri imobile", după poziția nr. 265 se introduc 8 noi poziții, pozițiile nr. 266-273, conform anexei nr. 8. ... 9. La anexa nr. 11 "Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public
EUR-Lex () [Corola-website/Law/233126_a_234455]
-
S - DE 90/3, E - 195/1, V - 195/2"; - la poziția nr. 56, coloana 3 va avea următorul cuprins: "Satele Produlești și Broșteni. Lungime - 800 ml, lățime - 4 m. Vecini: N - A 51/2, S - A 53, E - T Sălcioara, V - Pr. 60"; - la poziția nr. 62, coloana 3 va avea următorul cuprins: "Satele Produlești și Broșteni. Lungime - 1.650 ml, lățime - 4 m. Vecini: N - A 43, S - A 49, E - A 51/1, V - DE 8"; - la poziția
EUR-Lex () [Corola-website/Law/233126_a_234455]
-
în zona superioară pe versantul sudic al dealului în zona stâncoasă (calcaroasă) plantații de pin negru, cu rol de protecție împotriva căderilor de bolovani. Zone destul de mari de pe pantele sudice ale dealului aflate la altitudini mai mici, sunt ocupate de Sălcioară, măceș și păducel. Particularitățile locale de climă și substratul calcaros favorizează vița de vie, care ocupă suprafețe mari. Livezi, culturi de porumb, lucernă și leguminoase, fânețe sau pajiști (suprapășunate de oi, vaci și capre), ocupă suprafețe relativ mici, astfel că
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
Podenii Noi este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Ghiocel, Mehedința, Nevesteasca, Podenii Noi (reședința), Podu lui Galben, Popești, Rahova, Sălcioara, Sfăcăru și Valea Dulce. Comuna se află în valea râului Lopatna (un pârâu cu apă sărată), în zona cursului inferior al său. Satele sunt dispuse de-a lungul a două linii, una în vale, spre nord, pe malurile răului, cu
Comuna Podenii Noi, Prahova () [Corola-website/Science/301707_a_303036]
-
lungul a două linii, una în vale, spre nord, pe malurile răului, cu satele Podu lui Galben, Sfăcăru, Podenii Noi, Valea Dulce și Popești; și a doua în zona de sud, pe versantul unui deal, cu satele Ghiocel, Mehedința, Nevesteasca, Sălcioara. Un alt curs de apă din comună este pârâul Oghiza. Prin partea sa nordică, comuna este traversată de șoseaua județeană DJ102M, care o leagă spre vest de Bălțești și spre est de Apostolache, iar prin partea de sud de șoseaua
Comuna Podenii Noi, Prahova () [Corola-website/Science/301707_a_303036]
-
comuna Podenii Noi au rămas satele Podenii Noi, Podul Galben, Popești și Valea Dulce. În 1950, comunele au trecut în subordinea raionului Teleajen din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1964, satul Păcăloaia a fost rebotezat "Sălcioara", iar în 1968 s-a revenit la organizarea pe județe și cele două comune au redevenit parte a județului Prahova. Tot atunci, comuna Mehedința s-a desființat, fiind inclusă în comuna Podenii Noi. Două obiective din comuna Podenii Noi sunt
Comuna Podenii Noi, Prahova () [Corola-website/Science/301707_a_303036]
-
Carpinus betulus"), teiul alb ("Tilia tomentosa"), jugastrul ("Acer campestre"), ulmul ("Ulmus glabra"), arțarul ("Acer tataricum"), porumbarul ("Prunus spinosa"), măceșul ("Rosa canina"), cornul ("Cornus mas"), sângerul ("Cornus sanguinea"), salcâmul ("Robinia pseudacacia"), frasinul ("Fraxinus excelsior"), alunul ("Corylus avellana"), cireșul sălbatic ("Prunus avium"), sălcioara ("Elaeagnus angustifolia"), glădița ("Gleditsia triacanthos"). Au mai fost plantate în ultimii 30 de ani și specii rășinoase: pinul ("Pinus sylvestris"), molidul ("Picea excelsa"), tisa ("Taxus baccata") ș.a. Pajiștile, fânețele și pășunile au o vegetație ierboasă caracteristică acestei zone. Predomină speciile
Crasnaleuca, Botoșani () [Corola-website/Science/300907_a_302236]
-
transferate raionului Mihăilești și apoi (după 1952) raionului Drăgănești-Vlașca din regiunea București; comuna Ghimpați a luat în acea perioadă numele de "Crovu". În 1964, satul și comuna Bălăria au luat numele de "Valea Plopilor", iar satul Ghimpați pe cea de "Sălcioara". În 1968, cele trei comune au trecut la județul Ilfov, iar comunele Naipu și Valea Plopilor au fost desființate, satele lor trecând la comuna Crovu; tot atunci, satele Crovu și Sălcioara au fost comasate sub vechiul nume al satului Sălcioara
Comuna Ghimpați, Giurgiu () [Corola-website/Science/300432_a_301761]
-
de "Valea Plopilor", iar satul Ghimpați pe cea de "Sălcioara". În 1968, cele trei comune au trecut la județul Ilfov, iar comunele Naipu și Valea Plopilor au fost desființate, satele lor trecând la comuna Crovu; tot atunci, satele Crovu și Sălcioara au fost comasate sub vechiul nume al satului Sălcioara, "Ghimpați". În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Unsprezece obiective din comuna Ghimpați sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente
Comuna Ghimpați, Giurgiu () [Corola-website/Science/300432_a_301761]
-
Sălcioara". În 1968, cele trei comune au trecut la județul Ilfov, iar comunele Naipu și Valea Plopilor au fost desființate, satele lor trecând la comuna Crovu; tot atunci, satele Crovu și Sălcioara au fost comasate sub vechiul nume al satului Sălcioara, "Ghimpați". În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Unsprezece obiective din comuna Ghimpați sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Două din ele sunt situri arheologice
Comuna Ghimpați, Giurgiu () [Corola-website/Science/300432_a_301761]
-
cultura Gumelnița) și din perioada Latène. Celelalte nouă sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” (1876); conacul Petrașcu (1885), azi unitate de pompieri, ambele din satul Copaciu; biserica „Sfântul Nicolae” (1868) din zona vechiului sat Sălcioara; biserica „Sfântul Nicolae” (1866) din fostul sat Crovu; depozitul de tutun (1880); școala veche (1885), ultimele patru din satul Ghimpați; biserica „Sfântul Gheorghe” (1931); o casă din anii 1925-1930, ambele din satul Naipu; și biserica „Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil
Comuna Ghimpați, Giurgiu () [Corola-website/Science/300432_a_301761]
-
punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,45%). Pentru 3,4% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Câmpul a județului Buzău, era formată din cătunele Moisica, Sălcioara și Smeeni, și avea în total 1850 de locuitori, o școală și o biserică. Pe teritoriul actual al comunei, în aceeași plasă, mai funcționa pe atunci și comuna Albești, formată din cătunele Albești, Călțunașu, Cotuna, Udați și Lucieni, cu o
Comuna Smeeni, Buzău () [Corola-website/Science/301043_a_302372]
-
regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. Comuna Albești a fost desființată și inclusă apoi în comuna Smeeni, care în 1968 a fost transferată din nou, în actuala componență, la județul Buzău, reînființat. Tot atunci, în 1968, satul Sălcioara a fost desființat și inclus în satul Smeeni. Șase obiective de pe teritoriul comunei Smeeni sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Buzău, ca monumente de interes local. Unul dintre ele, biserica „Sfântul Nicolae” din satul Sălcioara, construită în 1926
Comuna Smeeni, Buzău () [Corola-website/Science/301043_a_302372]
-
în 1968, satul Sălcioara a fost desființat și inclus în satul Smeeni. Șase obiective de pe teritoriul comunei Smeeni sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Buzău, ca monumente de interes local. Unul dintre ele, biserica „Sfântul Nicolae” din satul Sălcioara, construită în 1926, este clasificat ca monument de arhitectură. Restul sunt situri arheologice. Situl arheologic de la Albești cuprinde o așezare aparținând culturii Boian din neoliticul mijlociu (mileniul al V-lea î.e.n.) și una datând din epoca migrațiilor (cultura Cerneahov, secolul
Comuna Smeeni, Buzău () [Corola-website/Science/301043_a_302372]
-
-al V-lea î.e.n.). Un alt sit aflat tot lângă Moisica, spre Albești, conține o așezare medievală timpurie atribuită culturii Dridu din secolele al IX-lea-al X-lea. Situl de la Smeeni, aflat în zona foste baze furajere și către Sălcioara, conține două necropole una neolitică din mileniile al VI-lea-al V-lea și una din epoca migrațiilor (cultura Cerneahov). Situl din punctul „La Pascoli” de la Udați-Lucieni cuprinde o așezare din epoca migrațiilor (cultura Cerneahov, secolele al III-lea-al
Comuna Smeeni, Buzău () [Corola-website/Science/301043_a_302372]