359 matches
-
ziarului „L’Indépendence roumaine”. Spre deosebire de Junimea, societatea nu a fost refractară noilor tendințe literare, acceptându-i ca membri pe Șt. Petică, N. D. Cocea, Gala Galaction, D. Anghel. În ansamblu, alături de alte grupări literare, această societate a contribuit la apariția sămănătorismului și a poporanismului. Cum reuniunile ei au fost frecventate de mai toți scriitorii vremii, A.l. și a.r. a ajutat la formarea spiritului de breaslă în rândurile scriitorilor și artiștilor români de la sfârșitul secolului al XIX-lea. D.M.
AMICII LITERATURII SI ARTEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285319_a_286648]
-
baroc), Al. Cizek (Valori clasice și umaniste în „Istoria ieroglifică”), Dan C. Mihăilescu („Țiganiada” și „Istoria ieroglifică”), Marian Popescu (Măștile în „Istoria ieroglifică”). În cadrul rubricilor „Studii și documente”, „Discuții despre curente în literatura română din secolul XX”, semnează articole despre sămănătorism, poporanism și avangardism Al. Piru, Pompiliu Marcea, G. Ivașcu, I. Rotaru ș.a. (1968), iar despre personalități ale istoriei și criticii literare (E. Lovinescu, G. Călinescu, D. Popovici), Eugen Simion, Romul Munteanu și Ov. S. Crohmălniceanu (1969). Mai contribuie cu articole
ANALELE UNIVERSITAŢII BUCURESTI. Seria Limba şi literatura română. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285341_a_286670]
-
sale ca artist, cartea este o analiză minuțioasă a universului imaginar voiculescian, abordat atât din perspectiva creației lirice a scriitorului, cât și din aceea a operei sale în proză. Tradiționalismul lui Voiculescu, susține criticul, rezultă dintr-o sinteză complexă a sămănătorismului și poporanismului, înțelese însă la un mod superior, acela al importanței cruciale a culturii populare în definirea spiritualității unui neam. Un accent disonant, în contextul unei opere echilibrate, îl reprezintă insistența de a face din autorul Poemelor cu îngeri, în
APETROAIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285404_a_286733]
-
zi, diagnostician aproape fără cusur, vede „literatura ca organism”; Șerban Cioculescu e un raționalist, partizanul „criticii obiective”, pentru care judecata de valoare e obligatorie, înlesnind calea spre adevăr; Perpessicius s-ar caracteriza prin „centrismul estetic”, datorită imparțialității și echidistanței față de sămănătorism și modernism, iar Vladimir Streinu, prin teoretizarea personalității creatoare, ca fiind unică, și prin oscilația între critica pură și cea istorică. Pe câteșipatru îi caracterizează, în esență, fidelitatea față de maiorescianism, ca principiu etic și estetic mereu în vigoare. D. are
DIMISIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286771_a_288100]
-
semnificativă perfecționare a acestora. De obârșie țărănească, format în Seminarul Central, adevărat bastion al ruralității în plin centru al capitalei, nutrit de lectura baladelor și idilelor coșbuciene și fascinat de personalitatea lui N. Iorga, tânărul C. se îndreaptă firesc spre sămănătorism. În poezia grupării, asfixiată aproape de clișee și de banalități, volumul său de debut aduce un aer proaspăt, datorat îndeosebi unei simțiri profunde, autentice. Prin el intră în lirica românească un peisaj - „șesurile nesfârșite”, scăldate în lumină, toropite de caniculă, răsfățate
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
precedată de câteva luări de poziție mai explicite. Încă din 1920 C. se despărțea de Titu Maiorescu, considerat promotor la noi dacă nu al ateismului, măcar al unui indiferentism religios. Mai dificilă va fi ruptura de N. Iorga, al cărui sămănătorism a corespuns inițial imperativului epocii (realizarea idealului de unitate națională), dar a cărui perpetuare după război ar fi putut fi primejdioasă, necesară fiind acum „încreștinarea” culturii. Și întrucât, ca să existe, o cultură trebuie să fie originală, cu un caracter specific
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
promovată de „Sămănătorul”, aparține curentului de la „Dacia literară” (1840). După cinci numere, C. n. își încetează apariția. Seria a doua, apărută la București, are caracter mai mult teoretic. Sanielevici duce acum o campanie agresivă împotriva poporanismului „Vieții românești”, identificat cu sămănătorismul, dar mai cu seamă împotriva literaturii lui M. Sadoveanu, într-un lung serial de articole: Ce a însemnat „Curentul nou” de la 1906 (1/1920), Poporanismul liberal și poporanismul conservator (3/1920), Falimentul poporanismului (4/1920). În paginile celei de-a
CURENTUL NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286587_a_287916]
-
lipsesc unele accente teziste. Ampla narațiune Vinul de viață lungă se încadrează perfect literaturii începutului de secol, atât prin zugrăvirea mediului de provincie abrutizant, cât și prin figura bătrânului boier Manole Arcașu, mai reușit decât mulți dintre eroii creați de sămănătorism. Autorul dovedește abilitate în construcție, punând la bază fascinația unei enigme - cea a longevității personajului central. Povestirea, din alte vremuri, care o elucidează, are coordonatele epice sadoveniene, cu un plus de senzualitate. Și Fecior de slugă se circumscrie unui motiv
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
unor scriitori ca Adrian Maniu și Ion Pillat, articole elogioase fiind consacrate lui Mihail Sadoveanu, G. Coșbuc, Al. Vlahuță, Anton Pann (sub semnătura lui Tudor Arghezi), Liviu Rebreanu, Al. A. Philippide, nu fără a fi exprimate pe alocuri rezerve față de sămănătorism și gândirism. Eseistica, de factură diversă, și publicistica literară și artistică, foarte bogată, chiar și după anul 1929, când revista își pierde coloratura pronunțat avangardistă și redevine eclectică, este susținută, ca și poezia, și de scriitori din afara grupării, precum Mihail
CONTIMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
aproape toți criticii din generația anterioară. El nu respinge aprioric nici o experiență estetică și nu se arată preocupat în chip special de bătălia dintre tradiționaliști și moderniști. Lui N. Iorga îi admiră cultura vastă și-i reproșează nu opțiunea pentru sămănătorism, ci lipsa de gust artistic și tendința de a impune o „dictatură culturală”. Dintre moderni, scriitorul lui favorit este, neîndoios, Arghezi. A dus ani în șir o luptă cu N. Iorga, G. Bogdan-Duică și alți lideri de opinie tradiționaliști, obstinați
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
Eminescu privea chiar capodopera; nu privea însă și structura unui scriitor” (Eros și Daimonion). Lui N. Iorga, critic de direcție, i se impută atitudinea retardatară, militantismul anacronic, fiind vădit că „după război, prin trecerea pe primul plan a valorilor moderniste, sămănătorismul defunct s-a fragmentat în inele provinciale” (Regionalismul literar). Nici o afinitate cu G. Ibrăileanu: ca eminescolog, acesta „înțelege poezia ca un mecanic bicicleta, demontând-o în rotițe și bucăți, le admiră, le potrivește, le sună pe podele și le recunoaște
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
101. Cu siguranță, interesul pentru spiritualitatea religioasă a cunoscut o revitalizare la trecerea dintre secole, similară cu Încercările de a regăsi folclorul și motivele religioase răspândite și În unele cercuri moderniste din restul Europei 102. Cu toate acestea, curente precum sămănătorismul nu reflectau spiritualitatea culturii țărănești, ci mai degrabă o reconstruiau Într-un mediu cosmopolit, deja secularizat. De fapt, populația rurală nu avea un rol activ În cultura publică, În afară de faptul că servea drept fundal pentru cultura oficială, din ce În ce mai urbanizată. Imaginea
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
editat „Tribuna Dobrogei”. A participat la înființarea Societății Scriitorilor Români. Povestirile, nuvelele și romanele lui A. trimit, în cea mai mare parte, la universul rural. Prin multe dintre subiectele alese, prin personaje și atitudini, prozatorul se dovedește un precursor al sămănătorismului, precum și al poporanismului. În primul volum de nuvele, Flori de câmp (1900), sunt surprinse câteva caractere violente, capabile chiar de crimă. Tot aici apar povestite frânturi din viața animalelor, amintind de volumul Din lumea celor care nu cuvântă de Emil
ADAM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
purtând subtitlul „Artă, literatură, educație”. Publicația nu are un articol-program propriu-zis, însă din sumar reiese că tematica reflectă ambiția redacției de a se adresa „tuturor mamelor din România”, ca o componentă a unui proces educativ. Educația (privită de pe pozițiile unui sămănătorism moderat) se bizuie pe respectarea preceptelor creștine, tinzând a-și asocia și idealul național. Rubricile se conturează abia în al doilea număr: „Revizuiri literare”, „Traduceri”, „Din galeria maeștrilor dispăruți”, „Cronica socială”, „Critica literară”, „Cronica cinematografică”. Genurile abordate sunt diverse și
MAMA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287973_a_289302]
-
Măceș. A fost membru al Societății Scriitorilor Români, al Societății Dramaturgilor Români și al Societății Publiciștilor Români. Începuturile literare ale lui M. stau sub semnul poeziei (a lăsat și un manuscris cu titlul Din caier, datat „1904-1905”), influențată vădit de sămănătorism, cu reminiscențe romantice, ale cărei teme sunt exaltarea trecutului glorios, liniștea vieții patriarhale, frumusețea naturii, scurgerea nemiloasă a timpului. Dintre numeroasele piese, unele reprezentate pe scenele teatrelor din Iași, Craiova, București (Rândunica, Nebunul, Camaradul Vâltoare, Datorii uitate, Dragoste cu contract
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
din Emil Cioran, Nae Ionescu, Traian Brăileanu, Vasile Pârvan, C. Breazul ș.a., iar grafica e semnată de Rudolf Rybiczka. Cei de la I. militează, la început mai timid, apoi din ce în ce mai înflăcărat, pentru românism (un românism care să nu însemne întoarcere la sămănătorismul antebelic), naționalism, specific național în artă (opus libertinajului), religiozitate și morală, ca arme împotriva agresiunii alogenilor, dar și ca singură modalitate de mântuire. Țara, pământul natal, ciobanul, haiducul, cât și Legiunea și Căpitanul, cântecul și poezia legionare sunt mereu aduse
ICONAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
naționale” (Ion I. Nistor). Revista are în permanență în vedere două modele: „Sămănătorul” de la București și „Luceafărul” de la Budapesta - Sibiu, pe care redactorul le dă ca exemplu de mai multe ori. J.l. se așază așadar în făgașul de idei al sămănătorismului, recenzând elogios volumele lui Ilarie Chendi și N. Iorga și făcând loc printre colaboratori unor apologeți ai literaturii sămănătoriste, ca Ion Dragoslav, G. Rotică sau V. Loichița. Sunt atrași și ardelenii Horia Petra-Petrescu (cu un fragment de roman, intitulat Tinerețe
JUNIMEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287681_a_289010]
-
ai regimului hibrid generat de lipsa unei burghezii puternice. Eminescu vede în regimul liberal artificial un factor dizolvant al tradițiilor și al autorității statului, o formulă neinspirată care a condus la atomizare socială și ură de clasă. La rândul lor, sămănătorismul și poporanismul au propovăduit rezistența prin paseism față cu agresivitatea unei burghezii străine de tradițiile și mentalitățile rurale ale românilor. Prestigiul acestor personalități și curente cultural-ideologice a făcut ca gândirea socială și politică românească să se orienteze cu predilecție spre
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
important prozator bănățean din prima jumătate a secolului al XX-lea. Admirator și adept al lui N. Iorga (frecventează ani în șir cursurile de vară de la Vălenii de Munte), el se plasează în perimetrul tematic, dar câteodată și stilistic al sămănătorismului. Direcțiile principale ale scrisului său, anunțate chiar de prima culegere de povestiri, În vraja trecutului (1908), sunt istoria națională și universul rural, a căror evocare este, în general, lipsită de exaltări și deformări idilice. Scrierile dedicate satului bănățean dezvoltă conflicte
GASPAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287171_a_288500]
-
Iorga, Emil Gârleanu, „Neamul românesc”, 1914, 26; Corneliu Moldovanu, Emil Gârleanu, omul și scriitorul, FLR, 1914, 40; Mihail Sorbul, Emil Gârleanu, RP, 1916, 299; Perpessicius, Opere, II, 58-67, 292-295, XII, 318-319; Mihail Sebastian, Emil Gârleanu, UVR, 1928, 28; Mihail Dragomirescu, Sămănătorism, 154, passim; G. Ursu, Activitatea literară a lui Emil Gârleanu la Bârlad, RVM, 1936, 11-12; Gh. Vrabie, Bârladul cultural, București, 1937, 223-227; Călinescu, Ist. lit. (1941), 562-564, Ist. lit. (1982), 631-634, 1011; Vianu, Opere, V, 178-184; Gh. Vrabie, Emil Gârleanu
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
țara mea (11-12/1923) prefigurează întreaga ideologie literară gândiristă. Paralel cu închegarea unei doctrine, cuprinsul literar al revistei devine mai puțin eteroclit, tinde spre omogenitate. „Gândirea” promovează un tradiționalism evoluat, înnoit prin contacte cu modernitatea. Respinge avangardismul, fără să abiliteze sămănătorismul desuet. Colaboratorii ei principali sunt, de prin 1925 până către sfârșitul deceniului al patrulea, unii chiar până în 1944, când publicația își încetează apariția, Lucian Blaga (poezie, teatru, filosofie, eseu), Adrian Maniu, Ion Pillat, V. Voiculescu, Aron Cotruș, Radu Gyr, D.
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
doctrinarul ortodoxist susține că „occidentalizarea”, „nihilismul occidentalizant” ar însemna „negarea posibilităților noastre creatoare”, „negarea principială a unei culturi românești” și, implicit, „acceptarea unui destin de popor născut mort”. Prin adoptarea autohtonismului drept principiu de temelie, tradiționalismul „Gândirii” - precizează Crainic - continuă sămănătorismul, dar îl redimensionează. „Sămănătorul” a cultivat ideea istorică și ideea folclorică, nu însă și ideea religioasă, componentă tot atât de inalienabilă a caracterului național. Rezumativ caracterizat: „Țăranul sămănătorist e [...] un erou de baladă [...]. El bea cât zece, face dragoste cât zece, tâlhărește
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
românească?, București, 1930; Nouveau point de vue dans l’étude de la littérature, București, 1931; Primul congres de istorie literară din Budapesta, București, 1931; Enciclopedie literară, București, 1931; Copilul cu trei degete de aur, I-IV, București, 1932-1936; Focul, București, 1934; Sămănătorism, poporanism, criticism, București, 1934; Sănducu, București, 1935; Principii de literatură, vol. II: Capodopera, București, [1935]; Război și biruință, București, 1936; Eminescu, poet universal, București, 1941; Scrieri critice și estetice, îngr. Z. Ornea și Gheorghe Stroia, introd. Z. Ornea, București, 1969
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
nopții, Craiova, 1911; Credințe literare, Craiova 1913; Oltenia, Craiova, 1940; Figuri discrete din viața culturală a Craiovei, Craiova, 1947. Culegeri: Verde și iar verde, Craiova, 1909. Repere bibliografice: Ion Vinea, Opere, IV, îngr. Elena Zaharia Filipaș, București, 2001, 56-57; Ornea, Sămănătorismul, 110-112, 227; Florea Firan, Marta Mitran, „Ramuri”. 1905-1947, Craiova, 1971, passim; Corespondență. Ramuri, passim; Florea Firan, Presa literară craioveană, Craiova, 1976, 68-134; Firan, Profiluri, 327-331. R.Z.
FAGEŢEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286936_a_288265]
-
de banal (mijloacele rămân însă inadecvate: clasicismul rostirii distruge emoția, replica e fără forță), iar în nuvele tulburător este acordul dintre patimă și misterul nepătruns al naturii. Poezia lucrurilor vechi, a vieților umile îi așază nuvelele în descendența tematică a sămănătorismului, pe care autoarea îl depășește prin rafinamentul percepției și grația pură a scriiturii. SCRIERI: Fără reazem, București, 1922; Nuvele, București, 1926. Traduceri: Oscar Wilde, Prințul fericit, București, 1923; Basme englezești, București, 1923. Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu, „Nuvele”, VL, 1927, 34
FLORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287036_a_288365]