375 matches
-
sau Jean Bart (era comandantul tatălui său), la care, cu siguranță, se adaugă înrâurirea, mereu vizibilă în alegerea temelor și într-o anume atmosferă a narațiunii, a literaturii lui Mihail Sadoveanu. Schițe, povestiri și nuvele, dar și versuri de factură sămănătoristă îi sunt tipărite în „Adevărul”, „Arta” (Iași), „Ancora” (Galați), „Sămănătorul”, „Făt-Frumos” (Bârlad), „Dobrogea jună”, „Convorbiri critice”, „Foaia ilustrată” (Budapesta), „Ramuri”, „Ecoul Tulcei”, „Minerva literară ilustrată”, „Lupta” (Tulcea), „Flacăra”, „Bucovina” (Cernăuți), „Sburătorul”, „Școala Basarabiei” (Chișinău), „Universul literar și artistic”, „Pagini basarabene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
consideră chiar un stilist strălucit. A murit bolnav și sărac, așa cum fusese întotdeauna, fiind înmormântat în cimitirul din Passy. În volumul Feciorul și alte nuvele, închegat stilistic, dar inegal ca valoare, mai evidente sunt atracția pentru atmosferă și simpatia aproape sămănătoristă față de năpăstuiții sorții. Lumea imaginată în nuvele este, totuși, în esența ei, citadină. Teza orașului nimicitor de vieți este insuficientă, precară, scrierile lui B., întemeindu-se cel mai adesea pe opoziția dintre favorizați și defavorizați. Deși frământările interioare sunt urmărite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285590_a_286919]
-
reabilitarea lirismului în poezie. Debutează cu versuri în suplimentul literar al ziarului clujean „Lupta Ardealului” (1949), iar editorial, cu volumul Drumuri, apărut în 1954. În istoria poeziei ardelenești de după al doilea război mondial, G. reprezintă explicit fenomenul desprinderii de tradiția sămănătoristă a ruralismului și orientarea spre modernismul de esență citadină. În intervalul unui deceniu, metamorfoza poetului e spectaculoasă, atât în modul de înțelegere a poeticului, cât și la nivelul constituirii imaginarului. Primele două plachete, Drumuri și Zilele care cântă (1957), conțin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
1935, a predat la liceul din Sfântu Gheorghe. A îndeplinit un timp și funcția de referent în Ministerul Propagandei. Până să fie cooptat, în 1934, ca membru al Societății Scriitorilor Români, se făcuse cunoscut prin proza (la început, de filiație sămănătoristă) și însemnările din ziare și reviste precum „Revista poeziei”, „Flacăra”, „Adevărul literar și artistic”, „Neamul românesc literar”, „Universul literar”, „Viața literară”, „Tribuna”, „Facla”, „Azi”, „Viața românească”. Avea să mai publice în „Gazeta Basarabiei”, „Țara noastră”, „Viața”, „Veac nou”, „Vremea”, „Universul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286909_a_288238]
-
o producție lirică abundentă, ale cărei trăsături se vor contura chiar din volumul Poemele pădurii (1973): metaforizarea excesivă a banalului, utilizarea febrilă a versificării retorice, preluarea unor elemente din doina sau din balada populară, vădind o propensiune mai degrabă întârziat sămănătoristă decât una clasicizantă. Mitizarea „ținutului pădurenilor”, prezentă și în scrierile în proză, imaginea și simbolistica pădurii ca spațiu al unei cosmogonii a iubirii, interpretarea sensului vieții și al morții prin prisma anotimpurilor sunt teme dominante în aceste versuri cu aer
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
și caracteristicile individualizante ale fiecăruia. Din prima generație fac parte: Mihail Dragomirescu, S. Mehedinți, P. P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru, D. Evolceanu, I. A. Rădulescu-Pogoneanu, G. Bogdan-Duică, Duiliu Zamfirescu, N. Petrașcu, Anghel Demetriescu. Sunt analizate la acest capitol, prin contrast, reacțiunea sămănătoristă (N. Iorgaă și reacțiunea modernistă (O. Densusianuă. Această primă generație „ e o generație de ucenici, formați la școala și la glasul profesorului, aleși din mulțumea studenților, introduși de pe băncile Universității în familia junimistă, sprijiniți în cariera lor literară, universitară și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Sân-Petreanul, Z. Bârsan-Veturio, Sânpetreanul, Veturio, S-P, Zach, Fulmen, Fortunio. Orientarea vag romantică și presămănătoristă de la „Floare-albastră” se va resimți în întreaga sa operă, dominată, tematic, de câteva idei-reper: cinstirea trecutului istoric, realizarea unității naționale, valorificarea filonului folcloric. Din ideologia sămănătoristă reține doar viziunea idilică asupra vieții satului. Debutează editorial cu volumul de versuri Visuri de noroc (1903). Lirica mărturisește, de multe ori, un epigonism lesne de recunoscut; de la Eminescu și Coșbuc sau de la Heine și Lenau, B. învață să prețuiască
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
scurtă, în care sunt relatate, aparent fidel, întâmplări obișnuite. Multe povestiri stau sub semnul amintirii, teren prielnic meditației și regretelor. Lumea satului transilvănean îi oferă material bogat, permanențele etice ale acestui microunivers - dreptatea, adevărul, onestitatea, compasiunea - fiind frecventate în spirit sămănătorist. Eresuri și răsfrângeri ale fantasticului din basmele auzite în copilărie, timide introspecții psihologice, note, uneori prea apăsate, de umor sau de duioșie, răbufniri ale nemulțumirilor sociale, interferențe între stări de veghe și de visare definesc alte dimensiuni ale prozei lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
auzite în copilărie, timide introspecții psihologice, note, uneori prea apăsate, de umor sau de duioșie, răbufniri ale nemulțumirilor sociale, interferențe între stări de veghe și de visare definesc alte dimensiuni ale prozei lui B. Mediul citadin, considerat, tot pe linie sămănătoristă, ca loc al dezagregării sufletești, îi prilejuiește comentarii moralizatoare. Intitulate „nuvele”, prozele sunt, de fapt, povestiri în care, la fel ca și în lirică, domină o tonalitate subiectivă. Ceea ce nu i-a reușit decât rareori în scrierile de ficțiune, B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
atât în coliba săracului, cât și în palatul bogatului”. Într-un editorial din 1935, după nouă ani de apariție, gazeta se mai considera încă „o trâmbiță sunătoare de luptă și de victorie” într-o epocă de „cras materialism”. Ambițiosul program sămănătorist este ilustrat cu versuri de Sterian Ciucescu, Maria Staiculescu, Al. Iliescu, Lucian Costin, Al. Gregorian, Al. C. Aldea, Nelu Cristescu, V. Popa Măceșanu, V. Stoenescu-Odaia, Neculai P. Chirica, dar și de Virgil Carianopol, E. Ar. Zaharia, Ion Potopin, Ion Apostol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290751_a_292080]
-
Constantin Loghin. În timpul vieții i-a apărut broșura Din Bucovina de altădată (1911), cuprinzând câteva schițe și povestiri. G. a compus narațiuni istorice fluente, cu parfum arhaic (Nunta domniței Maria cu Ianuș Radziwill, Nunta domniței Ruxanda), precum și altele, cu tentă sămănătoristă, avându-și punctul de plecare în viața satului bucovinean (În ajunul despărțirii, Reîntoarcerea, Serafim Cărășel). Scriitor în formare, autorului nu-i lipsesc vioiciunea spiritului, sensibilitatea (vizibilă îndeosebi în descrierea naturii), un anume umor antrenant și, mai ales, priceperea de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287337_a_288666]
-
va mai fi adus în discuție și ulterior): "Poezia (...) noastră a tuturora, celor care descindem din Albatros și care formăm o unitate, poezia acesta și-a făcut datoria. Aceea de a face imposibil, ridicol, inadmisibil, lirismul legionar și gândirist, ecourile sămănătoriste și simboliste, decadentismul și sentimentalismul, aceea de a rezista cu versul abil, insinuant, disimulant, pe baricada - dacă voiți mai puțin incomodă decât lagărul și pușcăria - a paginii revoluționare, a luptei și boicotului împotriva dictaturii și a fascismului". Tocmai ideile exprimate
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Teatrului a avut, totuși, darul să înspăimânte vârfurile conducătoare ale statului, care s-au grăbit să îl atragă pe N. Iorga în rândul celor ce dirijau sau aveau să dirijeze cursul politicii naționale. O chestiune rămâne esențială: a fost literatura sămănătoristă o emanație a doctrinei care a susținut-o sau, dimpotrivă, doctrina e o emanație a acestei literaturi? Se poate spune că programele tuturor publicațiilor sămănătoriste sunt axate pe ideea de continuitate și cheamă la preluarea moștenirii, la reînvierea tradițiilor, deplângând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
dirijau sau aveau să dirijeze cursul politicii naționale. O chestiune rămâne esențială: a fost literatura sămănătoristă o emanație a doctrinei care a susținut-o sau, dimpotrivă, doctrina e o emanație a acestei literaturi? Se poate spune că programele tuturor publicațiilor sămănătoriste sunt axate pe ideea de continuitate și cheamă la preluarea moștenirii, la reînvierea tradițiilor, deplângând lipsa de pietate pentru valorile trecutului. „Culegeți și însuflețiți din nou vorbele acestea mari!...”, își îndemna Vlahuță confrații în numărul inaugural al „Sămănătorului”. Coșbuc, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
pe ideea de creație, ci pe aceea de transmitere. Vestind, în 1903, „o nouă epocă de cultură”, N. Iorga nu numai că nu înțelege înnoirea ca o rupere de tradiție, dar manifestă pentru trecut un adevărat cult. Prin urmare, doctrina sămănătoristă a pornit de la o literatură care exista, și nu de un deceniu-două, ci mult mai înainte. Sămănătoriștii se voiau continuatorii acelei direcții literare, dominantă în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea, care se bizuia pe cronici, pe folclor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
orientări, doctrinarii s. nu aveau nevoie să caute argumente noi, pentru că acestea se aflau în articolele lui Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo, V. Alecsandri, B. P. Hasdeu, Mihai Eminescu, ale altor scriitori din același secol. Reluând idei ale precursorilor, declanșatorii mișcării sămănătoriste le-au insuflat o vigoare sporită, le-au încredințat o nouă funcție formativă. Principala preocupare ce și-a aflat expresia în literatură, ca și în ideologia literară ce definește s., e aceea de a întreține cultul trecutului. Un adevărat credo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
timpuri: „Azi cat nedumerit, nepoate: / Cum toate se schimbară, toate! / Din cântece azi n-ai ce-alege, / Nici vinul nu e vin în lege, / Nici inimi nu mai sunt, nepoate!”. În genere, „vremurile acele” sunt descrise de poezia și proza sămănătoristă în culori trandafirii, ele reprezentând o eră de pace socială, de fericire pentru toți. Chezășia acestei binecuvântate stări o constituie prezența unei boierimi înțelepte, legată de pământ, înfrățită cu țărănimea. De aici, regretul pentru surparea așezărilor patriarhale, pentru stingerea vechii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
Beldiceanu. Nostalgia trecutului e punctată uneori de accente xenofobe. Acțiunea romanului Două neamuri al lui C. Sandu-Aldea e construită pe un conflict atavic, generat de o pretinsă dușmănie fatală între români și greci. Atitudini șovine apar și în alte producții sămănătoriste (Într-un an de Emil Gârleanu, Am scăpat și Un învingător de Ioan Adam, Pământ și apă sau Martirii de Constanța Hodoș ș.a.). Prin orientarea lui ideologică fundamentală, s. a fost un curent ce a favorizat, pe un fundal de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
1926, 16; Aderca, Contribuții, II, 9-15; I. A. Bassarabescu, Două epoci din literatura română, București, 1928; Nichifor Crainic, Sensul tradiției, G, 1929, 1-2; Constantinescu, Opere, 154-159, 187-188; D. Tomescu, Atitudini politice și literare, Craiova, 1932, 197-237, passim; Dan Smântânescu, Mișcarea sămănătoristă, pref. Nicolae Iorga, București, 1933; Dragomirescu, Scrieri, 199-221; N. Iorga, O viață de om, așa cum a fost, I, București, 1934, 104-147; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 49-82; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 75-88, 187-190, passim; Călinescu, Ist. lit. (1941
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
politic, călăuzită de ideea națională, trebuia adusă în teritoriul propriu: exprimarea inefabilului stărilor sufletești, a eului liric. În proză, legea sincronismului impunea depășirea universului rural și obiectivarea, adică înfățișarea lumii citadine, emancipată de sechela romantică a lirismului (abundent la autorii sămănătoriști). Exemplară în acest sens era opera Hortensiei Papadat-Bengescu. Cu alte cuvinte, în virtutea sincronizării operate de „spiritul veacului”, proza evolua de la subiect la obiect; poezia, invers, de la obiect la subiect. Cartea rezuma circulația, mai ales în spațiul publicistic, a termenului m.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
copii supuși dificilei probe de a înțelege ordinea, nefirească pentru ei, a lumii adulților. Trimiteri la situația social-politică a românilor din Transilvania din perioada austro-ungară face în romanul Marcu Ulpiu Traian Stănoiu (1920), unde încearcă și o revalorizare în spirit sămănătorist a vieții rurale. L. vede satul ca unic păstrător al adevăratelor valori spirituale și sociale, în absolută contradicție cu orașul, considerat un loc al pierzaniei. În general, clișeul contrastului sat-oraș este o constantă în prozele ei: la sate trăiesc boieri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287765_a_289094]
-
curentelor dominante până la primul război mondial: sămănătorismul și poporanismul. Continuând orientarea spre specificul național, preluând unii colaboratori ai revistelor ce o susținuseră, „Gândirea” (1921-1944) accentuează din prima etapă - și în curând absolutizează - prin codirectorul (apoi directorul unic) Nichifor Crainic componenta sămănătoristă, nu fără a-i înnoi conținutul și a-i da un sens mult mai precis. De aceea și înlocuiește vocabula „sămănătorism” cu t. (numit mai târziu și gândirism), care - afirmă el, în articolul-manifest Sensul tradiției din numărul 1-3/1929 - „voiește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
1929 - „voiește”, întocmai ca sămănătorismul, „o cultură creatoare de valori autohtone, o creație culturală proprie”. O cultură și o creație redimensionate - specifică în continuare Crainic. Sămănătorismul a „aprofundat caracterul etnic al acestui popor”, dar a „ignorat caracterul lui religios”. Literatura sămănătoristă descrie natura „în orgii de culori”, omul fiind „numai un pretext pitoresc în vigurosul tablou al naturii”, „o făptură telurică printre alte făpturi telurice”, pentru că aici „un duh al pământului țâșnește păgân și frenetic”. Propunîndu-și să îmblânzească duhul ancestral păgân
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
se precizează mai cu seamă în poezie. Invarianta lor este estetizarea spiritualizantă a unui material de inspirație autohton. Menținându-se în universul rural, tradiționaliștii semnalează cu stăruință în acesta constituenți ce nu atrăseseră în chip deosebit privirile sămănătoriștilor. În versul sămănătorist apar în prim-plan câmpuri, holde, munți, ciobani, hore, nunți, lăutari, cârciumi, hanuri; lirismul tradiționalist decorează peisajele cu biserici, schituri, troițe, înfățișează preoți, monahi, ceremonii cultice, datini de sărbători, procesiuni religioase, coboară pe pământ îngeri, înlocuiesc strigătura și chiotul cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
în reviste din constelația ei, doar Victor Papilian este realmente un „gândirist” (deși tematica sa e mai mult urbană, deci netradițională), prin tendenționismul și chiar tezismul creștin ortodox al unor scrieri. Cezar Petrescu a debutat în 1922 cu volumul tipic sămănătorist Scrisorile unui răzeș, spre a încerca după aceea să scrie, urmând modelul „comediei umane” a lui Balzac, o „cronică românească a secolului XX”. Gib I. Mihăescu (netradițional prin sursele inspirației) are comun cu gândirismul cultivarea lui Dostoievski (a cărui influență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]