375 matches
-
mijloace. Redacția este preocupată mai întâi de accesibilitatea materialelor (literare, istorice sau de informație științifică) și apoi de calitatea lor. Pe un plan mai larg, atmosfera de la A.p. ar prefigura pe aceea de la „Sămănătorul” și, mai ales, de la micile publicații sămănătoriste din provincie. Se tipăreau și mai cu seamă se retipăreau povestiri cu o pronunțată tendință moralizatoare, poezii patriotice și foarte multă lirică populară. V. Alecsandri (Cântic ostășesc, Hora Unirei, Sentinela română ș.a.), D. Bolintineanu, A. Mureșanu, Iosif Vulcan, N. Negruțiu-Fekete
AMICUL POPORULUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285324_a_286653]
-
ANALELE LITERARE, POLITICE, ȘTIINȚIFICE, revistă lunară apărută la București din ianuarie 1904 până în aprilie 1905, sub redacția unui comitet. Publicația se află în descendența „Literatorului”, dar e apropiată, prin program, și de mișcarea sămănătoristă. De la numărul 3-4/1904, se află sub direcția lui Th. D. Speranția (partea literară), N. Cosăcescu (partea politică) și G. T. Buzoianu (partea științifică). Conform articolului-program Prima vorbă, „numai o literatură națională ne poate asigura o individualitate etnică”, în interiorul unui
ANALELE LITERARE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285336_a_286665]
-
talentul său nativ, dar și de un anume deficit de forță creatoare, și-l asumă pe acesta din urmă lucid, modelându-se ca poeta artifex. Văzând creația ca o aventură personală, petrecută în solitudine, el nu se va recunoaște nici sămănătorist, nici simbolist, cu toată predilecția mărturisită pentru simbol. Curând după debut, se sustrage influenței eminesciene, cristalizarea unei expresii proprii începând încă din 1894, când publică poezia În grădină, pentru a se desăvârși în volumul cu același titlu, structurat riguros, ca
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
e de natură simbolistă, în linia lui Albert Samain, simbolul aproape că lipsește; în schimb, paralelismele, asimilările între regnuri, corespondențele apar frecvent. Nu sunt rare însă nici personificările facile, alegoriile sau infiltrațiile minor romantice, iar metaforele, puține, utilizează un material sămănătorist. Totuși, poetul reușește imagini surprinzătoare, prevestindu-i pe Tudor Arghezi și Lucian Blaga. Deși tind la rigoarea prozodiei clasice, versurile, prin muzicalitatea lor monotonă, învăluitoare, reușesc să sugereze stări de suflet difuze, specific simboliste. Volumul Fantazii dezvăluie o capacitate deosebită
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
, revistă apărută la Chișinău, lunar, între 15 mai și 15 iulie 1929. De la numărul 2 apare cu subtitlul „Revista Societății literare-artistice-pedagogice a corpului didactic din Basarabia”. Redactor-șef și editor este A. Eliadi. Revistă de orientare sămănătoristă, D. B. își propune propagarea culturii românești în Basarabia. Fără a publica un articol-program sau articole de bilanț, revista se situează în rândul publicațiilor de culturalizare, fiind adresată în special intelectualilor de la sate. Partea literară conține proză, versuri, eseuri, folclor basarabean
DOINA BASARABIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286811_a_288140]
-
CUMPĂNA, revistă săptămânală, apărută la București între 27 noiembrie 1909 și 15 aprilie 1910. Nu e consemnată conducerea revistei, dar subordonarea ei față de mișcarea sămănătoristă este clară. Destinul revistei se leagă de numele unor scriitori care mai colaboraseră la publicații cu aceeași orientare: Mihail Sadoveanu, Ilarie Chendi, Dimitrie Anghel și St. O. Iosif (ultimii doi figurează și sub numele comun de A. Mirea). Articolul-program, Înainte
CUMPANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286581_a_287910]
-
Basarabia cu literatura națională. Sunt publicate texte din operele scriitorilor Al. Donici, I. Creangă, V. Alecsandri, Anton Pann, Al. Vlahuță, G. Coșbuc, I. L. Caragiale, I. Agârbiceanu, Petre Ispirescu, O. Goga, Gh. Tutoveanu. Se promovează o literatură tradiționalistă, cu puternice infuzii sămănătoriste. Poezia este semnată de Sergiu Cujbă, Sergiu Matei Nica, Vladimir Cavarnali, Robert Cahuleanu (Andrei Ciurunga), Al. Bardier, Liuba Dimitriu (postume), Octav Sargețiu ș.a. Cu proză colaborează Sabin Popescu-Lupu, Gh. V. Madan, Sergiu Cujbă, cu dramaturgie - Sabin Popescu-Lupu (Comorile pământului). Aici
CUVANTUL MOLDOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286621_a_287950]
-
cu volumul Sânge de țăran (1936), prefațat de Demostene Botez, care observă că poetul „prezintă ceva nou: viața de țăran cu toată cruzimea ei primitivă. Nimic factice.” Se încadra bine în programul poporanist de demistificare a țăranului văzut romantic sau sămănătorist. De aceea și stilul versurilor din primele volume e intenționat „inestetic”, „urât”, cuvintele „sunt aspre, zgrunțuroase, arhitectura este bățoasă și sfidătoare”, cum remarcă tot acum Demostene Botez: „Versurile nu sunt lucrate, nici cioplite. Sunt parcă anume din topor, cu linii
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
Sân-Petreanul, Z. Bârsan-Veturio, Sânpetreanul, Veturio, S-P, Zach, Fulmen, Fortunio. Orientarea vag romantică și presămănătoristă de la „Floare-albastră” se va resimți în întreaga sa operă, dominată, tematic, de câteva idei-reper: cinstirea trecutului istoric, realizarea unității naționale, valorificarea filonului folcloric. Din ideologia sămănătoristă reține doar viziunea idilică asupra vieții satului. Debutează editorial cu volumul de versuri Visuri de noroc (1903). Lirica mărturisește, de multe ori, un epigonism lesne de recunoscut; de la Eminescu și Coșbuc sau de la Heine și Lenau, B. învață să prețuiască
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
scurtă, în care sunt relatate, aparent fidel, întâmplări obișnuite. Multe povestiri stau sub semnul amintirii, teren prielnic meditației și regretelor. Lumea satului transilvănean îi oferă material bogat, permanențele etice ale acestui microunivers - dreptatea, adevărul, onestitatea, compasiunea - fiind frecventate în spirit sămănătorist. Eresuri și răsfrângeri ale fantasticului din basmele auzite în copilărie, timide introspecții psihologice, note, uneori prea apăsate, de umor sau de duioșie, răbufniri ale nemulțumirilor sociale, interferențe între stări de veghe și de visare definesc alte dimensiuni ale prozei lui
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
auzite în copilărie, timide introspecții psihologice, note, uneori prea apăsate, de umor sau de duioșie, răbufniri ale nemulțumirilor sociale, interferențe între stări de veghe și de visare definesc alte dimensiuni ale prozei lui B. Mediul citadin, considerat, tot pe linie sămănătoristă, ca loc al dezagregării sufletești, îi prilejuiește comentarii moralizatoare. Intitulate „nuvele”, prozele sunt, de fapt, povestiri în care, la fel ca și în lirică, domină o tonalitate subiectivă. Ceea ce nu i-a reușit decât rareori în scrierile de ficțiune, B.
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
personaje sunt copii (Ionică, Fetița doctorului), prozatorul evocând, în acord cu trăirile lor, încărcate de spaime, jocuri de umbre amenințătoare, case cu răceli de pivniță, ploi mohorâte (Neguri). Aureolate de o lumină lină, în care trece și ceva din convenția sămănătoristă a frumuseții refugiate în trecut și în puritatea vieții la țară, sunt icoanele bunicilor (Un crâmpei, Bunicii), datinile sfinte (Interior), tabloul câmpului, cu poezia văzduhului limpede și a muncii. Tonalități sămănătoriste transpar și în conturarea unor caractere puternice aparținând trecutului
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
lumină lină, în care trece și ceva din convenția sămănătoristă a frumuseții refugiate în trecut și în puritatea vieții la țară, sunt icoanele bunicilor (Un crâmpei, Bunicii), datinile sfinte (Interior), tabloul câmpului, cu poezia văzduhului limpede și a muncii. Tonalități sămănătoriste transpar și în conturarea unor caractere puternice aparținând trecutului eroic. Întâmplările vitejești cu haiduci (Gruia, La un han, odată..., Maica Melania, Taina), când senzaționale, când cu ecouri de baladă și basm, nu ajung la acea forță a vieții pe care
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
literaturii simpliste ce apărea în acea perioadă. Interzicerea a provocat o modificare radicală și în concepția scriitorului. Convins că maniera lui narativă nu are nici o șansă, el acceptă formula ruralismului - orientare stilistică ce va anima în anii ’60-’80 tradițiile sămănătoriste în spațiul basarabean. Narațiunea romanului Acasă (1976) începe prin anul 1932 și sfârșește pe la mijlocul anilor ’70. Autorul, constrâns de ideologia sistemului totalitar, s-a văzut nevoit să împingă pe planul doi situațiile tragice și să prezinte în prim-plan un
BESLEAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285712_a_287041]
-
în fundalul acțiunii din intenția autorului de a realiza o frescă a unui târg moldovenesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu boieri minunați, cafenele, baluri, politică, dispute electorale, mișcări sociale etc. Unele secvențe atinse de superficialitate, unele clișee întrucâtva sămănătoriste, stilul tern, lipsit de personalitate fac din romanul lui M. o scriere depășită chiar la vremea apariției. Câteva modeste traduceri din Balzac, Daudet, Maupassant întregesc o activitate îndelungată, animată nu atât de talent și har creator, cât de o neclintită
MANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
din Victor Hugo în „Floarea darurilor” (1907), iar editorial, cu piesa de teatru Rândunica (1914), reprezentată anterior la Teatrul Național din Iași. A colaborat cu poezii, proză, articole și traduceri (din Alfred de Musset, Victor Hugo, Sully Prudhomme) la revistele sămănătoriste „Sămănătorul”, „Ramuri”, „Neamul românesc literar”, „Floarea darurilor”, „Freamătul”, „Arta românească”, apoi și la „Daruri”, „Orașul nostru”, „Viitorul”, „Unirea”, „Adevărul literar și artistic”, „Viața românească”, „Însemnări ieșene” ș.a., semnând uneori cu pseudonimul Măceș. A fost membru al Societății Scriitorilor Români, al
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
Au urmat romanele Sfânta dreptate (1936; Premiul Academiei Române), Catrinel (1937), Târgul mausului (1940), intitulat, la ediția a doua, Maioreasa (1945), Povara recunoștinței (1944), Poezia trupului (1947) și Frații Valbudea (nepublicat). Sfânta dreptate, cel mai important dintre romane, merge, în notă sămănătoristă, pe tema revoltei țărănești împotriva arendașilor spoliatori. Însetat de dreptate, Petre Leahu, tânăr din Prigoreni, sare în ajutorul unui țăran bătut de fiul arendașului, apoi încearcă să strângă întreaga obște împotriva acestuia. Părăsit de toți, e judecat și condamnat la
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
M. Eminescu (1927), Bogdan Petriceicu Hasdeu (1928), I. Creangă (1930), Alexandru Hasdeu și Academia Română (1932), Activitatea publicistică a lui B.P. Hasdeu (1932). „Sufletele stinghere” din nuvelele și schițele adunate în cartea de debut se disting întrucâtva de inadaptabilii din proza sămănătoristă, în parte și datorită unei influențe venite de la scriitori germani și ruși. Personajele nu au însă un relief pregnant, prozatorului lipsindu-i atât puterea imaginativă, cât și acuitatea observației. Cu totul rar, câte o notație relevă ceva din polimorful mediu
MARIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288020_a_289349]
-
de precizat în ce constă contribuția lui I. la scrierile în colaborare cu D. Anghel (Legenda funigeilor, 1907, Cometa, 1908, Carmen saeculare, 1909, Cireșul lui Lucullus, 1910, Portrete, 1910), dar mai ales la Caleidoscopul lui A. Mirea. Supraevaluat de critica sămănătoristă, în special de Ilarie Chendi, I. reprezintă, în cele din urmă, o conștiință patetică. Deși minor, observa G. Topîrceanu, „era totuși poet autentic și asupra lui apăsa blestemul care apasă asupra marilor damnați...” Departe de a-l modela în vederea identificării
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
Sibiu, pe care redactorul le dă ca exemplu de mai multe ori. J.l. se așază așadar în făgașul de idei al sămănătorismului, recenzând elogios volumele lui Ilarie Chendi și N. Iorga și făcând loc printre colaboratori unor apologeți ai literaturii sămănătoriste, ca Ion Dragoslav, G. Rotică sau V. Loichița. Sunt atrași și ardelenii Horia Petra-Petrescu (cu un fragment de roman, intitulat Tinerețe), Ion Broșu sau Sever Septimiu Secula. La împlinirea a patru ani de apariție, unul dintre redactori ține să facă
JUNIMEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287681_a_289010]
-
Evoluția lentă a procesului de modernizare pe verticală a societății românești; opoziția, vehementă adesea, față de prețul plătit pentru acest proces, care avea să antreneze un spectru social destul de larg; efectele contradictorii ale capitalismului în plan social-economic; cultura politică paseistă, cea sămănătoristă ori poporanistă, opuse celei burgheze, mult mai firavă; precaritatea morală a clasei politice, care a intrat, la sfârșitul ciclului interbelic, într-un proces accelerat de disoluție, la care se adaugă inconsistența asumării valorilor și a culturii politice democratice; soluțiile mesianice
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ianuarie 1911, cu subtitlul „Organ politic și cultural independent”. Proprietar editor era Ioan P. Lazăr, iar redactori responsabili au fost pe rând Ion Pop-Reteganul, Victor Deleu, Dionisie Stoica. În perioada 1906-1907, subtitlul devine „Organ național politic și cultural independent”. Revistă sămănătoristă, G. de d. se autodefinește printr-un articol-program, intitulat Cuvântul nostru, semnat de un grup de cărturari din regiune, în care se afirmă: „Nu se poate să trăim în nepăsarea în care am stat până acum față de trebile obștești, fie
GAZETA DE DUMINICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287188_a_288517]
-
ai căreia urmași pier astăzi ca factori de vederi largi”; în optica criticului, texte ca Franț și Bunicul erau printre cele mai bune din „povestirea românească”. Mihail Dragomirescu saluta ulterior „stilul descriptiv, puterea de caracterizare și puritatea inspirațiunii”. Însă clișeul sămănătorist obsedează. Figuri de album decolorate, bătrânii săi, mici boieri scăpătați, nostalgici, iremediabil dominați de pasivitate, trăiesc din amintiri, învârtindu-se în jurul propriului ax; notele repetitive, ticurile, micile manii, tabieturile sunt semnele sclerozării plurale. Proza din volumele următoare marchează un reviriment
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
margine de lac, o cruce înălțată peste semănături, o casă de țară cu cerdac, un drumeț cu toiag, un ciobănaș cu turma, doi câini de vânătoare, felurite motive decorative vegetale. O notă patriarhală și provincială - pe alocuri de pronunțată nuanță sămănătoristă - dau publicației și unele titluri de texte (Despărțire, Cântec trist, S-a rupt în sufletu-mi ceva, Tezaurul Domniței, Moara lui Iliuț) sau rubrici („Turbinca lui Ivan”), iar proasta calitate a hârtiei și a tiparului nu fac decât să sporească
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
Tezaurul Domniței, Moara lui Iliuț) sau rubrici („Turbinca lui Ivan”), iar proasta calitate a hârtiei și a tiparului nu fac decât să sporească impresia de cenușiu și desuet. În conținut însă, literatura de aici nu e decât parțial de factură sămănătoristă și tradiționalistă. La primul număr colaborează (în ordinea paginației) poeții și prozatorii Adrian Maniu, Cezar Petrescu, Nichifor Crainic, Ion Agârbiceanu, Ecaterina Pitiș, George Voevidca, Aron Cotruș, Lucian Blaga, D. Karnabatt. Dintre aceștia, doar Ecaterina Pitiș și (în parte) George Voevidca
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]