135 matches
-
wrestling-ul. Când erau transmisii de wrestling la televizor, stăteam pe canapea amândoi, iar eu purtam un halat de baie care ajungea până la podea. Înainte de asta, se umplea cada cu apă, eu mă băgăm înăuntru și doamna Sanowsky venea să mă săpunească. Serile de baie coincideau cu serile de wrestling. Apa era mai întâi verde, apoi albă și se acoperea cu o spuma ușoară și moale. Pe fundul căzii, de jur împrejurul scurgerii, rămăsese negreală, cine știe de când. Eu îmi țineam picioarele dinadins depărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
primăvara venise atât de repede, era o primăvară neobișnuită, era soare, era lumină, era cald. Îi privea cu un soi de invidie că se pot bucura și că sunt fericiți. Fericiți de anotimp, firește. Intră În baie. În fața oglinzii Își săpunește cu migală fața. Ce frumos miroase crema de ras. Începe să se bărbierească. Situația existentă: Își urmărește propriul interes de sine cu hotărâre Încăpățânată. Refuză să facă compromisuri sau concesii (pe naiba, cine e boul ăla?). Obiectiv dorit: o situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ne jucam de-a mașinuțele. Când ne duceam înăuntru, după-amiaza târziu, eram mai mereu murdari și tanti Mae trebuia să se spele pe cap. Stăteam pe un scaun lângă cadă și o priveam cum se apleacă deasupra chiuvetei ca să-și săpunească părul ei galben. O dată m-a trimis să-i aduc din dulap o sticluță. Își clătea părul cu chestia aia după ce termina cu spălatul. Am dus sticluța înapoi și am pus-o pe raft, lângă poza bărbatului cu lama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
-meu și tovarășii lui de suferință, par să fi revenit, în sfârșit, în habitatul în care se simt ca la ei acasă. Într-un loc fără goimi și fără femei. Stau în poziție de drepți între picioarele lui în timp ce mă săpunește din cap până-n picioare, acoperindu-mă cu un strat gros de clăbuc, și privesc plin de admirație punga impunătoare ce i se revarsă peste marginea băncii de marmură pe care șade. Scrotul lui aduce cu fața lungă, zbârcită a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Apa nu curge. Urmare firească a bombardamentelor. Revine în dormitorul încins. Pe noptiera de la capătul patului ține un pahar pentru setea nopții. E aproape gol dar pe front se bărbierise cu mult mai puțin. Înmoaie fața cu apa clocită, se săpunește îndelung cu pămătuful, apoi, atent și precis, trece cu briciul peste obraji. Răsuflă ușurat când termină. Reușise să nu se taie. Numai în chiloți, își încropește un mic dejun. O roșie și câteva bucăți tari de brânză. Pe fundul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se retrăgea acum în biroul lui și forma un număr uitându-se pe fereastră. Tip de treabă, de acord, dar să-l fi ajuns din urmă remușcările? Ce zice manualul de PR? Se recomandă? Ne-a frecat și ne-a săpunit, e un zbir când vrea să fie, dar iată că, fiind și un tip de treabă, și-a călcat pe inimă: distracție la locul de muncă. Asta poate crea un precedent, oare nu ia în calcul această posibilitate? Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
genunchii lui Jamie se îndoaie de câteva ori și Bobby o susține cu un braț și își împinge fața în pizda ei și ea își curbează spatele, împingându-se în limba lui și una din mâinile lui îmi înhață pula, săpunind-o și apoi Bobby începe să o sugă și se întărește atât de tare încât o simt pulsând și apoi se face și mai tare și se îngroașă și Bobby și-o scoate din gură și o studiază, strângând-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
anume care ținea loc de frizerie, unde un bănuit frizer din rândul deținuților tundea părul capului la zero. Cosmetica feței - dacă putea fi numită astfel - constituia un chin pentru bieții oameni: briciul neascuțit mai mult smulgea părul feței ce era săpunit cu un ordinar săpun ce nu făcea spumă. Ca să nu plece totuși la tribunal cu stomacul gol se servea cafea. Aceași ordinară apă incoloră cu un gust incert care dacă Îți asumai riscul s’o bei, nu mai puteai răspunde
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
una dintre străzile la est de Edgware Road. Helen rămase În apă ceva mai mult, pînă ce aceasta Începu să se răcească, apoi se ridică În picioare și se spălă, răsucindu-se cu dificultate astfel Încît Julia să-i poată săpuni și clăti spatele, iar ea făcu același lucru pentru Julia, cînd ea se Întoarse. Dar după ce se clăti și ieși din baie, Julia reveni și se Întinse În spațiul rămas, mustăcind ca o pisică. Helen o studie o secundă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
genitale, pe care le spală cu degetele în zonele în care pielea are încrețituri sau păr în exces. Are întotdeauna la îndemână o bucată de săpun încă în ambalaj, la care poate ajunge întinzând mâna. Lasă ambalajul lângă cadă, se săpunește și-și spală corpul cu o serie de mișcări precise și solemne, ca la înaintarea unui cortegiu militar in timpul unor funeralii. Bărbieritul în sine, presupune să-i fie adusă apa caldă exact la momentul potrivit, iar servitorii săi consideră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
zile, pe când Jonathan se afla în baie, sub acel dispozitiv care seamănă cu o coloană vertebrală, din care curge apă și care se numește duș. Credea că este singur, dar întorcându-se îl vede pe Waller, apărut din senin acolo, săpunindu-și penisul în erecție și privindu-l lasciv. Jonathan clipește des să scape de apa care i-a intrat în ochi, în timp ce Waller se apropie, întinzându-se parcă pentru a-l săruta. Deși încă adormit, Jonathan se mișcă repede, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru că fusesem fetiță cuminte. Ani de zile nu îndrăznisem să mă gândesc la zilele acelea, iar acum dulceața lor concentrată mă sufocă, greața îmi invadează gâtul, cum fusese posibil ca degetele sale pasionate, care îi făceau băiță seară după seară, săpunindu-i corpușorul ei vesel, plin de lapte din cap și până-n tălpi, să o scape de pe terasă; mai târziu, după ce se recuperase în mod aproape miraculos, nu l-am mai lăsat să pună mâna pe ea, nu am mai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nou mădularelor lui, poate dorința de a se însănătoși, poate altceva, poate o dorință ascunsă, amenințătoare, pentru că eu nu fac parte din ea, iar ea nu mai depinde în nici un fel de mine, ce anume va umple vidul acesta. Se săpunește conștiincios, întreg corpul lui este acoperit de spumă, se oprește asupra labelor picioarelor, își spală fiecare deget în parte, chiar și printre degete, ca și când ar fi fost murdar de nămol, murmură ceva de neînțeles, cufundat într-o conversație cu sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ce am eu în comun cu el, Udi fusese întotdeauna cel care făcuse legătura între mine și el, el era acela care îl iubea, iar acum, fără liantul oferit de el, îmi este străin, nu îmi vine nici măcar să îl săpunesc, subrațul acela ascuțit de sub care pornește sânul greu, burta care pe vremuri era fermă, iar acum este flască, pulpele împlinite și frica aceea teribilă cuibărită între ele și în cele din urmă labele picioarelor goale, late ca niște labe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Se prefăcea? Se crease o complicitate destul de echivocă între noi... Se spăla, goală până la jumătate, pe sâni, în chiuveta din camera cu bufetul acela enorm, cu turnuri și nișe misterioase... Și goală-goală, chincită într-o balie, punându-mă s-o săpunesc pe spatele ei cu umeri cărnoși... Tata, cu slujba lui, lipsea mereu... uneori cu lunile... VERBA WOLANd Crazy Syd Diamond Ruxandra CESEREANU Înainte să fiu fascinată de Jim Morrison, ca poet și cântăreț „blestemat“, am fost fascinată de Syd Barrett
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
amândoi în cadă, aveam zece sau unșpe ani, era chiar înainte de Revoluție, taică-meu era un bărbat uriaș, avea și mult păr acolo jos, nu-l mai văzusem niciodată atât de dezbrăcat, îmi era puțin frică de el. În timp ce ne săpuneam, bătrânul mi-a spus un banc (nu era deloc bătrân, avea numai 35, dar peste doi ani avea să moarăă: Cică într-o zi Gheorghe își pierde oile. Începe el să le caute, caută, caută, nu le găsește. Îl vede
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
din măreția binemeritată a atâtor și atâtor eroi de poveste n-ar fi considerabil știrbită dacă, printr-o instanță nelalocul ei, măritul Cetitor i-ar putea urmări zi de zi și mai ales noapte de noapte fără răgaz? Un Romeo săpunindu-se de zor în fața oglinzii sau un Karamazov cercând niște bretele (ca să dăm două exemple destul de blândeî - nu sunt acestea două imagini nepotrivite și fără rost, deși nu imposibile? într-o împrejurare de acest fel ne aflăm și noi, povestitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
numai la trecut, cu precădere la mai mult ca perfectul, a propozițiilor simple formate din subiect, predicat și lector. La fel ca buhul chirurg care înaintea oricărei despicări a bolii în patru are acel răgaz de concentrare în care-și săpunește îndelung netremurătoarele mâini, povestitorul își drege glasul oleacă răgușit, face o gargară cu substantive calme, la locul lor, însoțite de serviabile, credincioase, adjective. Un moment de respiro, un armistițiu: povestitorul scotocește în traistă, scoate merindea. De partea cealaltă cititorul deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
major de jandarmi, Andrei...Poetul însă i le-a lăsat. „Poate că el are mai multă nevoie de ele”, a zis el, căutând să îndulcească situația. Altădată, la baie, pe când deținuții se bucurau de apa caldă și zburdau să se săpunească unii pe alții, deodată paznicii închisorii au întrerupt apa fierbinte și au înlocuit-o cu apă rece-rece, poetul rămânând cu săpunul pe ochi, contactul cu apa rece aproape tăindu-i respirația... Sau un alt caz care ține de integritatea morală
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
nume și că ea ar dori să existe aievea, în viața de zi cu zi, să-l boteze într-o zi, să-i spună "Vineri" și să existe mereu, mereu pentru ea. În baie se priveau încă transfigurați, obosiți, se săpuneau alene, în tăcere, nu mai rosteau o vorbă, orice cuvânt ar fi fost de prisos și n-ar face decât să strice minunata stare ce le zăcea încă în trupuri și în creier, ar fi fost păcat să se trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în baie copleșită, ca de beție. Creierul îi trimite mici amenințări difuze, n-o să vină, n-o să vină, ai să vezi, îi spune dar cu fiecare zvâcnire, sângele îi răspunde, da, ba da, ba da, ba da, o să vină. Se săpunește, se clătește cu apă când caldă, când rece, ca să-și învioreze porii, iese afară din cadă, se înfășoară în prosop, își scoate din păr clamele apoi se parfumează după urechi, sub sâni, baia toată este îmbălsămată, scăldată în miresme. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ancestrală, se afundă în timp, dincolo de forța civilizației... În baie o privește altfel, o stare ciudată îi schimonosește fața cu trăsături atât de ordonate, sare dincolo de pereții căzii, o trage de mână. Haide, îi zice și o ajută să se săpunească de parcă ar fi un copil, o clătește cu dușul, îmbracă-te, repede, acum, hai, vine noaptea. Ea se echipează supusă, pasivă și toropită, lipsită de voință. Pleacă amândoi în goană, coboară repede scările, se instalează în mașină. El pornește, tace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
remușcările? Nici măcar nu se străduia să-și ascundă cinismul. Ea tăcea, apa îi șiroia pe față, ținea pleoapele strânse, gura întredeschisă. -Ba chiar sunt despărțită, i-a răspuns cu seriozitate după ce i-a înmânat dușul și a început să se săpunească. Dar cred că ceva nu funcționează normal la mine. El ridică enervat umerii, zâmbetul ironic nu-l părăsea. Plecă din baie lăsând pe mocheta vișinie din hol conturul tălpilor lui mari. Când reveni și ea în cameră, bărbatul tocmai își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Natura știa ce face, atunci avea un plan destul de straniu, dar meditația Henriettei despre Mâna Nevăzută Ce Ne Călăuzește Pe Toți era ceva de care s-ar fi lipsit cu bucurie. Henrietta îngenunche pe marginea căzii victoriene uriașe și o săpuni pe Lottie pe spate. Lumina soarelui care apunea se reflecta pe somptuosul tapet cu reproduceri din Burne-Jones din spatele ei. — Bănuiesc, zise Henrietta suflănd un vălătuc de spumă înspre prietena ei, că următoarea invitație va fi la botez. Fran clătină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
realitate, de a-i dezinfecta de adevărul prozaic de toate zilele pentru a-i face apți să pătrundă în metafizica promisiunilor mele. Ceva asemănător îmi cerea, probabil, și Francisc care mă privea atent și răbdător. M-a lăsat să-mi săpunesc de mai multe ori mâinile și tot de atâtea ori să mi le limpezesc până ce, în sfârșit, bruta se declară satisfăcută. Îmi făcu un semn cu capul care vroia să spună: Da, acum e bine". Și zâmbi mulțumit. Eram pregătit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]