209 matches
-
coceni pe lună plină, tocmai în dealul Bungetului, da ce făcu? Năică îi povesti de-a fir a păr tot ce se întâmplase cu boierul, Bușica, dar nu o învinui pe „amărâta” de Didina. - O știi destul de bine pe Didina... sărăcuța n-a vrut, dar o duse de nas cotoroanța de Bușica. O sperie, babornița, că-i zicea afurisita: „Didinico, s-ar putea ca boierul să plesnescă din înțepătura gărgăunelui dacă nu-l ajuți să i se îmoaie ștromeleagul". A dracului
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
să plângă în fața ei ca un copil neajutorat și prnite sughițuri îi povesti tot ce-i făcuse conașul, soția lui: "Didinica mea, „femeie de casă” care nu călcase niciodată strâmb... până-i apăru în viață domnu' Pandele..., că o îmbrobodi, sărăcuța, vai de ea, și a căzut în păcat fără să aibă vină, coană Corină!..." Dfistinsa doamnă Corina Bărbulescu îl ascultă cu atenție și, cum era o femeie sensibilă, cunoscătoare a fiilor pământului care munceau din zori de zi până-n miez
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
al cauzelor pierdute. Oare mi-am sacrificat tinerețea pentru niște tâmpiți ?! Și individa asta din fața mea, că doamnă nu-i pot spune în niciun caz , de ce-o fi adunat toată mânia din lume în vorbele ei colțoase ? De fapt, sărăcuța-i nevinovată : biet instrument inconștient al sistemului ! O piuliță acolo și-atât! -DOMNULE PROFESOR!!! Gura-i turuie ca o meliță , strivind de-a valma totul : bucăți mai mari sau mai mici din jurul meu , din programa școlară , din caietele elevilor, din
DEŞERTUL DE CATIFEA (5) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342233_a_343562]
-
se așteptase la asta. Era într-adevăr o stațiune pentru tratament și recuperare medicală, dar, pentru această femeie, totul părea prea mult. Cei prezenți, încă sub efectul celor auzite, fac loc asistentei medicale a hotelului, părăsind, vizibil marcați, încăperea, murmurând: „Sărăcuța! Dar cum de a venit singură?” Asistenta Jeni Romașcu examinează cu atenție rana Romeliei, o curăță, aplică un mic pansament, și-i spune: - Doamna Radu, ați avut noroc! Nu este decât o zgârietură de suprafață, dar putea fi o lovitură
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373397_a_374726]
-
porunca primită și atunci se răstea la ea : -Băi, asta mică! Tu nu ai de gând să te îmbraci și...să le faci pe toate singură? Până când să am grija ta? Și ea, asta mică, se străduia și se chinuia sărăcuța „să le facă pe toate singură”. Spre hazul fraților săi, foarte grijulii : -Băi, asta mică! Ai să rămâi proastă toată viața! Mică și proastă! De aceea era ea convinsă că așa va fi toată viața și așa o cheamă. Deși
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
când îi văd pe-ai mei. Ce dor îmi e de neica Mitru... Cum o mai arăta? Leana mea nici că are habar că peste câteva minute am să fiu lângă ea. Ce surprinsă o să fie când m-o vedea. Sărăcuța!... cum s-o fi descurcat? Mai ales acum când nu sunt de niciunele, iar pârdalnicul ăsta de răzbel, nici că are să se mai termine... până nu ne-o lua viața la toți.” A tras cârligul de la poartă ca să nu facă
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
la păsări, brațul de iarbă smuls la repezeală, cu câteva momente mai devreme. De cum bălăriile atinseră pământul, vreo treizeci și cinci - patruzeci de găini se năpustiră asupra lor, de parcă n-ar fi mâncat nimic în ziua respectivă. - Ia uite-le ce mănâncă, sărăcuțele! exclamă Petre, zâmbind, mândru de fapta bună pe care tocmai o făcuse, fără să fi avut vreo clipă intenția asta. - Da!... Dacă nu erai tu, mureau de foame, îl zeflemisi femeia. Zii, mai bine, că iar dă târcoale pe lângă gard
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
când îi văd pe-ai mei. Ce dor îmi e de neica Mitru... Cum o mai arăta? Leana mea nici că are habar că peste câteva minute am să fiu lângă ea. Ce surprinsă o să fie când m-o vedea. Sărăcuța!... cum s-o fi descurcat? Mai ales acum când nu sunt de niciunele, iar pârdalnicul ăsta de răzbel, nici că are să se mai termine... până nu ne-o lua viața la toți.” A tras cârligul de la poartă ca să nu facă
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
de-ale gurii, că nu se găsea nici fărâmă de mălai ca să poți face o mămăligă. Mureau copiii în casă de foame”. Am simțit că o mână nevăzută m-a lovit în moalele capului și mi-am rugat moartea, dar sărăcuța... m-a ocolit de-atâtea ori. O, dar nici eu nu am vrut cu adevărat să părăsesc lumea asta păcătoasă, că puteam foarte bine să-mi zbor creierii cu un glonț... după ce-o trimiteam și pe ea lângă el
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
o dată-n viață/ cum ar putea să guste/ veșnicia.”, Spovedania lui Flory) și se „proiectează” într-o viziune la Cina cea de Taină, între „pescarii aleși”, îndrăznind să cerșească lui Iisus „o fărămătură” din pâinea frântă și pentru „flămânda și sărăcuța de afară” (Epicleză). Și încă mai dinapoi, din miezul genetic al omului, acesta este înscris pe trasul liturgic - oricât s-ar rătăci în uitare - și este chemat să repete Marea Dramă și Jertfă a Fiului. În pofida celor ale humei, el
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
na Florescu este o gospodină desăvârșită și-o laud în timp ce mănânc. - De ce n-ați adus-o și pe d-na Maria? mă întreabă la un moment dat. Mă împăcam foarte bine cu ea! - E la spital! mint. Face niște investigații! - Sărăcuța! Transmiteți-i însănătoșire grabnică din partea mea! Pentru prima oră observ că d-na Florescu are ochii verzi, ca apa din Caraibe. - Am să-i transmit, fiți sigură! Meșterul sună la ușă și ne comunică triumfător că a terminat. - Numai că
DRUMUL APELOR, 37 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376316_a_377645]
-
mai prețios rămâne nevăzut” zicea Saint-Exupery. Cu siguranță. Partea bună nu se vede nicicum cu ochiul liber. Îți trebuie dioptrii pentru suflet. Nimic nu e suficient pentru Singurătatea mea, nimic nu pare s-o satisfacă. Veșnic nemulțumită. A-mbătrânit și ea, sărăcuța, a făcut riduri în jurul buzelor. Are exact vârsta mea de acuma. Ești tovarășa mea de drum, însoțitoarea și călăuza neobosita. Mă duci de mână, pe brațe și de subțiori mă porți uneori. Îți merge numele de amarnica dar tu esti
TRATAT DE SINGURĂTATE, II (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375142_a_376471]
-
de rogoz Și c-o pușcă de răchită Pușcă-un bruj de mămăligă”. „Atât?” - a întrebat tata. „Nu, nu! Mai știu!” - am strigat eu speriat de posibila dispariție a mașinuței și am continuat: „E bolnavă rău broscuța! Umblă-n cârje sărăcuța. Dar la vara care vine Are să se facă bine, Că merge la Techirghiol Și face băi cu nămol”. Între timp, se așezase și mama la masă, iar eu - ca să impresionez și mai mult asistența și să o epatez cu producțiile
CEA DINTÂI DURERE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372612_a_373941]
-
uiți că esti o sărăntoacă, doar cu o rochie pe tine, cu bascheți în piciore , că nu ai nici măcar sandale!. Iar Paul al tău e de la oraș, e cu cu școală și de neam! Nu se uită ei la niște sărăcuțe ca noi! -Ba se uită mamă, se uită! -Fugi de aici, fată hăi! Și să nu-mi faci mie vreun pocinog , că așa cum sunt , te bat cu mîna mea! Uite, aici,băiatu lu ’Magadaș, se tot ține după tine...Ce
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
ar fi momentul, și oricât de superb ar fi el, nu cred că-mi mai pot ține ochii deschiși pentru prea multă vreme de-acum înainte. Brad își termină litania, și din fericire îmi observă în sfârșit pleoapele căzute. ― O, sărăcuța de tine, spune el cu blândețe, ești obosită. Dau din cap, pentru că sinceră să fiu, nu cred că pot să mai vorbesc. Oricum, alcoolul și oboseala ar crea niște replici nepotrivite. ― Nu vrei să fac niște cafea fără cofeină? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tău iubit are treabă până peste cap. Ei, ăsta da rezultat. E pentru prima oară când Jenny s-a referit la Brad ca fiind iubitul meu; asta se întâmplă doar pentru e Lauren aici, sau dispare ceva din răceala ei? ― Sărăcuța de tine, spun eu cu înțelegere. Să nu-l lași să te muncească prea tare. ― Stai liniștită, spune Jenny. Asta e meseria mea. Oricum, o zi bună. Zâmbește și dispare, iar eu mă întorc la Lauren cu gura căscată. ― Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
îmi tot curge, și sunt conștientă că Lauren stă în spatele meu, frecându-mă delicat pe spate. ― Uite-aici, spune Lauren, dându-mi niște șervețele. Îți aduc un pahar cu apă. Vine înapoi și mă ajută să mă ridic în picioare. ― Sărăcuța de tine, spune ea. Tremuri toată. Mă conduce pe canapea, după care dă fuga înapoi în dormitorul ei și vine înapoi cu o pătură cu care mă învelește. Lauren nu spune nimic, stă doar lângă mine și-și pune brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
s-o fi întâmplat cu fata aceea. Am auzit că o fată de dzouăzeci și unu de ani din stația Kamiyachō a murit. Oare să fie ea? Habar n-am. Pentru că era micuță, e posibil să fi fost grav afectată. Sărăcuța! Era îmbrăcată în uniformă. Arăta bine și era pusă la patru ace. Ce s-o fi întâmplat cu ea? Tare aș vrea să știu. Am stat patru zile în spital. Cei de la Asociația de Hipism din Japonia au fost alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dânsa lasă vorba frântă, fără curiozitatea sfârșitului. Se încearcă să doarmă lângă mine, iar eu mă stăpânesc, ca să n-o tulbur. Dar când o simț adormită, cu o mână atârnată și cu gura întredeschisă, nu mă mai opresc. Doarme ușor, sărăcuța, cu lacrimile încă pe ochi, a adormit de îndată. E obosită, tot păzindu-mi supărarea și oboselile mele. Singur privesc marea și cerul. Miercuri. Aseară, pe mal, în așteptarea vaporului, s-a dus cu alții. Nu s-a întors decât
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe de-a-ntregul! Cum nu se îndura să-l lase, și cum întorcea capul să-l mai vadă, în timp ce el își făcea țigara! Fără îndoială, el o va părăsi în curând, peste o săptămână, sau peste o lună! Și ea, sărăcuța, nu știe nimic și e fericită! Vocea Irinei era înăsprită, mâinile dăduseră drumul mâinilor mele, iar eu, ca un vinovat, nu spuneam nimic. Cine ar fi crezut... Când acum mi-e așa de neprecisă imaginea Irinei, ce va trebui să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să te vindecăm." Fără o vorbă, Viky a deschis ochii, a privit-o o clipă și i-a închis din nou. Doamna Axente a adăugat, la povestirea ce ne-o făcea în antreu, ca și cum ar fi voit să o scuze: "Sărăcuța, nu-și mai dă seama de nimic, așa este de moleșită." La istorisirea ei am sesizat că bucuria noastră e deplasată, că fu-sese produsă mai mult de o stare nervoasă ce nu suporta la infinit aceeași neliniște fără nici un moment
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fără să aibă curajul să se apropie. Servul o ajunse din urmă și se opri lângă ea, privind, la rândul său, într-acolo. — Poate doarme... îi spuse cu o voce șovăitoare. Chiar! De ce nu se gândise imediat? Bineînțeles! Flavia dormea! Sărăcuța, mica Flavia! Răpusă de descurajare și de gândurile negre, probabil se lungise pe iarbă și își găsise pacea în somn. însuflețită din nou, înaintă, făcând lumină cu felinarul: — Flavia! Oh, comoara mea, trezește-te! Hai să mergem, Fla... Numele i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
produce scandal, și nenorocita ar fi ostracizată. La mănăstiri, același fapt trece drept foarte natural. Măicuța își exercită un drept: "Are musafiri în gazdă". Considerațiilor mele etico-sociologice, puțin cam acre, Adela le-a pus o concluzie de o indulgentă ironie: "Sărăcuțele!" Eram așteptați cu prânzul. Am fost serviți aparte, dar maica arhondară ne ceru învoirea să mai aducă, "dacă nu ne supără", încă un "musafir", un "prieten vechi" al ei, domnul Dimitriu. Era un vestit excursionist, un bărbat de vreo șaizeci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ale lui Charlotte. M-am pripit, cred, când i-am relatat lui Muriel povestea asta veche și răsuflată. Ea îi reproduce totul mamei ei cât ai clipi. Ar trebui, desigur, să obiectez, dar nu pot. M. nu mă poate auzi, sărăcuța de ea, decât când ascultă și mama ei. Dar n-aveam nici un chef să discut cu Sims despre copcile Charlottei. Nu după doar un singur pahar. Astă-seară la gară, aproape că i-am făgăduit lui M. să vizitez, într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
milos oamenii mari și ironic-răutăcios oamenii mici. Mi s-a întâmplat ceva năucitor: trecătorii mă mângâiau pe plete și îi spuneau mamei: vai, ce fetiță drăguță aveți, doamnă! N-am mai auzit nici în față, nici în spate expresiile standard: sărăcuța, biciclista, chioara, aragaz cu patru ochi. Răsesem colegilor bucureșteni toate premiile posibile, mai puțin cel pentru lucru manual (lucrături pe etamină), la care am fost o incapabilă toată viața. Eram o mică glorie de cartier. Mă selectau la tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]