267 matches
-
carbonați). Vulpile au răspândire uniformă, judecând după vizuinile lor și după locurile unde au fost vânate. În preajma pădurii dintre satele Zăvoaia și Dudescu au fost văzute cârduri mici de căprioare. În pădure s-a amenajat în două locuri hrănitoare și sărărie pentru căprioare. Dintre animalele de apă de interes cinegetic, bizamii sunt cei mai numeroși. Tot pe cale de dispariție este și viezurele. Vizuini de viezuri sunt în pădurea de la Dudescu. Păsările sunt mai bine reprezentate prin cele de apă și de
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
Sărăria, întâlnit și sub denumirea Sariari (în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 2 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar, pe
Sărăria, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318545_a_319874]
-
Martaza. Teritoriul localității este traversat de râul Sariari, care se varsă în lacul Caraceaus în dreptul satului Răileni. El se află la o distanță de 28 km est de centrul raional Tatarbunar. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Sărăria (în ), în acel an el fiind redenumit Jovtii Iar. De această comună depind administrativ satele Marazli, Răileni, Sardinant și Tăriceni. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea
Sărăria, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318545_a_319874]
-
În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces la gurile Dunării. În urma Unirii Moldovei cu Țara Românească din 1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit până în 1866 "Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei"). Satul Sărăria a fost fondat în anii '60 ai secolului al XIX-lea de către țărani fără pământ din Basarabia. Mai târziu, în sat s-au stabilit și țărani iobagi ruși fugiți de pe moșiile din Rusia. În urma Tratatului de pace de la Berlin din
Sărăria, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318545_a_319874]
-
proclamând puterea sovietică. Țăranii, împreună cu soldații revoluționari, au confiscat terenurile moșierilor și le-au împărțit țăranilor săraci. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Sărăria a făcut parte din componența României, în Plasa Tuzla a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români, existând și comunități mare de ruși și de germani. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei
Sărăria, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318545_a_319874]
-
de către URSS și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. În anul 1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Sărăria în cea de Jovtii Iar. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Sărăria face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În
Sărăria, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318545_a_319874]
-
1947, autoritățile sovietice au schimbat denumirea oficială a satului din cea de Sărăria în cea de Jovtii Iar. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Sărăria face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 772 locuitori, preponderent ucraineni. Locuitorii satului Sărăria se ocupă în principal cu agricultura. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Jovtîi Iar era vorbitoare de
Sărăria, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318545_a_319874]
-
Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Sărăria face parte din raionul Tatarbunar al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 772 locuitori, preponderent ucraineni. Locuitorii satului Sărăria se ocupă în principal cu agricultura. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Jovtîi Iar era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%) și rusă (%).
Sărăria, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318545_a_319874]
-
16 țel. 176141 4733 ROȘU ILONA TEREZA (n. 1943) Iași, Independenței 13 bl. A1-4 sc. D8 țel. 140450 4735 ROTARU EUGEN (n. 1934) Iași, Arcu 5 sc. B1 ap. 29 țel. 117230 4737 RUSU BANU BEATRICE (n. 1936) Iași, str. Sărăriei 16 et. 1 ap. 2 țel. 261616 12272 SASU AURORA (n. 1943) Iași, al. Sadoveanu 4 bl. A1 sc. A-13 țel. 218463 4710 SCOBAN LIDIA (n. 1958) Iași, V. Lupu 119 bl. I1-2 sc. A ap. 4 țel. 279601
EUR-Lex () [Corola-website/Law/142865_a_144194]
-
lor nord-vestică).</br> Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul comunei presupune două forme de relief distincte și anume: prima formă e caracterizată prin ultimele ramificații ale Munților Măcinului, cu o altitudine de 40-80 metri și cu valori maxime în dealul Sărăriei - 152,1 metri și dealul Mare cu 141,6 metri. În cadrul reliefului hercinic se distinge o culme suprapusă extravilanului satului Garvăn și o culme a extravilanului satului Jijila, cu o continuare spre Măcin. A două formă de relief pe care
Comuna Jijila, Tulcea () [Corola-website/Science/310830_a_312159]
-
de vedere cultural. În privința aceasta, "Contemporanul" a fost pentru socialism ceea ce "Convorbirile literare" fuseseră pentru junimism. "Contemporanul"! "evanghelia vremii de atunci" cum i-a spus odată Jean Bart. Parcă văd și acum căsuța cu verandă modestă, amicală, veselă, primitoare din Sărărie. Va mai fi existând, oare? Acum câțiva ani, o știam încă în picioare, singuratecă, tristă, îmbătrânită, uitată. "Contemporanul" a apărut la 1881. A trăit până la 1893. Iată câteva fragmente din programul publicat în primul său număr: "Scopul nostru e de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Turnul Golia. Pag. 60. Biserica și Turnul Golia. (Foto-Regal) Pag. 61. Ziduri vechi, în str. Banu. (Foto-Regal) Pag. 62. Valea Bistriței (Piatra). Pag. 64. Inundații la Nicolina. (Berman) Pag. 65. Bojdeuca lui Creangă, căsuța din Țicău (partea de jos a Sărăriei) care a adăpostit pe marele povestitor și din când în când pe Eminescu. Anotimpul, lumina, distanța și toate celelalte condițiuni particulare în care obiectivul aparatului (ajutat de ochiul ager și sigur al operatorului) a surprins această imagine, atmosfera de poezie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cutremure, ea a fost reconstituită la 1841 sub domnia lui Ioan Sandu Sturdza. În interiorul bisericii se găsesc mormintele princepelui Ioan Sandu Sturza, cum și ale mai multor membri ai familiei Sturza. (Colecția Socec et Co., Iași) Pag. 138. Casa din Sărărie unde a locuit familia Ioan Nădejde, și unde a funcționat mult timp redacția revistei "Contimporanul". (Foto-Regal) Pag. 139. Principalii redactori ai revistei Viața Românească, în primii ani ai existenței sale. Fotografia reprezintă, jos: pe Gh. Kernbach și dr. N. Quinezu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
găsește pe aleea principală din grădina Copou. (Foto-Regal) Pag. 163. Un colț în Sala pașilor pierduți, la Palatul Justiției. (Polyfoto) Pag. 165. "...Mulți nu-l prezintă decât ca pe un oraș al morții...". (Polyfoto) Pag. 167. Colț de stradă în Sărărie, cu silueta bisericii Sf. Haralambie. (Colecțiunea Sooec, Iași) Pag. 168. Profesorul N. Iorga. După o fotografie mai veche. Pag. 169. Biserica din Rufeni (numele uneia din mahalalele lașului). Săracă și așezată într-o parte săracă și mărginașă a orașului, biserica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mutat în „Alexandru cel Bun”, în '74, unde am stat mai mulți ani. Și-n prezent stau și-n Alexandru, așa. Da. Deci, am făcut liceul, la „Cantemir”, școala generală pe unde-o fost, prin Târgu Cucului, la aia de pe Sărărie, la... în „Alexandru”, la Școala 7, am... asta... liceul, la „Cantemir”. În rest, copilăria o fost frumoasă, am făcut școala profesională, după aia am terminat și liceul, la seral, am jucat fotbal, mulți ani, am început fotbalul la zece ani
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mici, chiar în odaie. Pentru mâncare, dimineața și seara, își procurau pâine neagră, marmeladă, brânză telemea, ceapă și alte marafeturi, în funcție de banii disponibili. La prânz mâncau la cantina studențească de la Fundația care se chema "Iustin Georgescu" sau la cea de pe Sărărie, "Teodor Codrescu". Banii de cheltuială? Își procurau din orele de meditații, date fie unor colegi, fie, mai ales, unor elevi de liceu. Mai mergeau în gară la descărcat vagoane seara, sau chiar în unele nopți. Și mai ales în zilele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
împărțiri a corespondenței poștale. Se întîmplă cazuri când scrisori puse în cutie sara, pentru poșta mică, nu se dau la adresa lor decât tocmai a treia zi; adecă trebuie împărțitorilor două zile ca să ducă o scrisoare, bunăoară, de la un cetățan din Sărărie la unul din Păcurari ori Beilic și uneori chiar din Sărărie. Oricât de mult omăt a căzut zilele aceste în orașul nostru, ni se pare totuși că împărțitorii umblă peste măsură de încet. De asemene corespondența de afară se împarte
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cutie sara, pentru poșta mică, nu se dau la adresa lor decât tocmai a treia zi; adecă trebuie împărțitorilor două zile ca să ducă o scrisoare, bunăoară, de la un cetățan din Sărărie la unul din Păcurari ori Beilic și uneori chiar din Sărărie. Oricât de mult omăt a căzut zilele aceste în orașul nostru, ni se pare totuși că împărțitorii umblă peste măsură de încet. De asemene corespondența de afară se împarte neregulat și cu întîrziere, mai ales prin mahalale mai depărtate de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pe nedrept. Am luat toate măsurile ca Începând de azi de la ora 18 să nu mai poată intra nimeni În case și curți străine. În schimb veți fi trimiși cu toții În lagăr»”100. Școala evreiască nr. 2 „Junimea” (din strada Sărărie) a servit drept loc de concentrare pentru cca 600 până la 1.000 de evrei din zonele de sud ale orașului, care au fost depistați, bătuți și jefuiți În casele lor de către huligani din cartiere și apoi predați patrulelor de polițiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
de câte 4 sau 6 și au fost puși să mărșăluiască În convoi spre Chestură, unde, la porți, Îi așteptau ucigași. Tot drumul spre Chestură evreii au fost bătuți de Însoțitorii români și germani 103. Căminul de studenți de pe strada Sărărie a servit drept loc de concentrare a cca 200.000 de evrei care au locuit În unul dintre cele mai aglomerate cartiere evreiești - Târgu Cucului. Aici au fost aduși evrei de către patrule germane din organizația de construcții Todt și de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
cel mai puțin densă populație evreiască - unde s-au găsit totuși numeroase cadavre. Ea este partea de apus și nord a orașului. În partea de răsărit a orașului, În sectorul Abator, Vasile Lupu XE "Lupu, Constantin" , Tg. Cucului, Aron Vodă, Sărărie, Sf. Lazăr, Ghica Vodă etc. jalea era de nedescris. Socola XE "Socola" și Nicolina fac parte din regiunea de sud. În partea de răsărit, populația fiind mai densă, ororile s-au resimțit și mai mult. Străzi Întregi au fost curățate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Hagioaiei), Elena Doamna și Grigore Ghica (Ulița Rusească), nucleul orașului aflându-se în zona Palatul Culturii (curtea domnească) și str. Costache Negri (Ulița Veche). Orașul nou s-a extins în toate direcțiile, cuprinzând în prima fază (secolele XVIII-XIX) cartierele Copou, Sărărie, Țicău, Tătărași, Ciurchi, Galata și parțial Nicolina și Păcurari; în a doua fază (secolul XX), au fost incluse cartierele Păcurari (partea nouă, de vest), Nicolina (partea nouă, de sud, azi numită C.U.G.), Frumoasa - Poitiers, Socola, Bucium, Canta, Mircea
IA?IUL din perspectiva regener?rii urbane by Anca Mihaela Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/83081_a_84406]
-
inutil. Lisabona turistică: schițez aici doar câteva impresii, poate le voi completa cândva. Monumente și clădiri impresionante, multe statui, fostă putere colonială. Cartiere pitorești, străzi În pantă, Întortocheate, Înguste, pe care se circulă cu niște tramvaie cum era cel de pe Sărărie cândva, În tinerețea noastră. Dar străzile sunt mult mai abrupte. Vagoanele, de epocă, bine Întreținute, au mecanisme de conducere vetuste, roți mari și manete - bronz, aramă și alămuri - dau semnal strident Înainte de fiecare colț, sunete ca cele din studenția mea
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Sămănătorul”, 1905, 49; Botez, Scrieri, 35-46; Aderca, Contribuții, I, 326-328, II, 259-260; Arghezi, Scrieri, XXVII, 154-156; Lovinescu, Critice, V, 81-86; Ralea, Scrieri, II, 365-376; Constantinescu, Scrieri, IV, 554-561; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., II, 129-148; Jean Bart, Misterul casei din Sărărie, ALA, 1929, 424; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 33-34; Munteano, Panorama, 75; Călinescu, Ist. lit. (1941), 569-570, Ist. lit. (1982), 641-643; Z. Ornea, Privire critică asupra concepției sociologice și estetice a lui H. Sanielevici, „Cercetări filosofice”, 1963, 1; Ciopraga, Portrete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
1909; Datorii uitate, București, 1916; În cușca leului, București, 1916; Prințesa Bibița, București, 1923; Proză, București, [1925]; În Deltă..., București, [1925]; Peste Ocean, București, [1926]; Schițe marine din lumea porturilor, București, [1928]; Însemnări și amintiri, [București], 1928; Misterul casei din Sărărie, București, 1929; O corabie românească. Nava-școală brikul „Mircea”, București, [1931]; Pe drumuri de apă, București, [1931]; Europolis, București, [1933]; ed. 2, pref. G. Călinescu, București, 1933; ed. 3, pref. G. Călinescu, București, 1939; ed. pref. George Ivașcu, București, 1962; ed.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]