275 matches
-
lovitură bucureșteană și plasîndu-se definitiv în rigurosul top al romanului românesc actual; ce plăcut-mirată regăsire a vechiului prieten, aureolat suprem acum! • nimic nu poate egala troturarul nocturn, în sus, spre eminescianul Copou, sau spre cupola astrologică a lui Stere, de pe Sărărie; promenadele odorate ale fetelor și băieților, frumoșii și eleganții unei Românii care va uita (deși, n-ar trebui) jumătatea ei de secol străin. • ce rară satisfacție!; să mă aflu într-un înțesat vernisaj și spre mine să vină un palid
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Acum, momentul doi. Puhoiul de lume ce se scurge dinspre stadion e răvășit brusc de o coloană urlătoare de microbuze cu, se-nțelege, batalionul dinamovist. Ce tocmai ofensase un Iași nu oarecare. Ei, bine, ieșiți de pe terasa unui birt din Sărărie, și spurcîndu-i, în dialect, pe invadatori, naivii cheflii au parte de un fulgerător spectacol ca-n Fîșia Gaza: din microbuze se năpustesc pe ei killeri în negru și-i bumbăcesc scurt, profesional, eficient. Se lasă liniștea. Și cu ea, înserarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al'dat. Pe cît de pitorești în substanța pînzelor lor, deja muzeificate sau tezaurizate în prospere case, pe-atît de la fel de pitorești în conduită. Rămîn inubliabile clipele cînd, părăsindu-și, fără mare dramă, șevaletul, să te conducă în jos pe Sărărie, același fabulos Craiu nu realiza că ieșea în papuci de casă și în aceiași papuci te invita, princiar, la birtul din colț, să udăm cu o tărie întîlnirea. Cum nici virtuala invitație de-acum a unui Matei Bejenaru tocmai luîndu-și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
1909; Datorii uitate, București, 1916; În cușca leului, București, 1916; Prințesa Bibița, București, 1923; Proză, București, [1925]; În Deltă..., București, [1925]; Peste Ocean, București, [1926]; Schițe marine din lumea porturilor, București, [1928]; Însemnări și amintiri, [București], 1928; Misterul casei din Sărărie, București, 1929; O corabie românească. Nava-școală brikul „Mircea”, București, [1931]; Pe drumuri de apă, București, [1931]; Europolis, București, [1933]; ed. 2, pref. G. Călinescu, București, 1933; ed. 3, pref. G. Călinescu, București, 1939; ed. pref. George Ivașcu, București, 1962; ed.
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
SĂTEANU, C. (pseudonim al lui Carol Schönfeld; 23.I.1878, Iași - 28.II.1949, București), publicist și traducător. A învățat în urbea în care s-a născut, urmând clasele primare la o școală de pe Sărărie. La un pension ieșean își însușește limba germană, pe care ajunge să o stăpânească bine. În rest, despre pregătirea lui se știu prea puține lucruri. Se poate să fi fost un autodidact, în orice caz unul foarte informat și cu
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
Sămănătorul”, 1905, 49; Botez, Scrieri, 35-46; Aderca, Contribuții, I, 326-328, II, 259-260; Arghezi, Scrieri, XXVII, 154-156; Lovinescu, Critice, V, 81-86; Ralea, Scrieri, II, 365-376; Constantinescu, Scrieri, IV, 554-561; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., II, 129-148; Jean Bart, Misterul casei din Sărărie, ALA, 1929, 424; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 33-34; Munteano, Panorama, 75; Călinescu, Ist. lit. (1941), 569-570, Ist. lit. (1982), 641-643; Z. Ornea, Privire critică asupra concepției sociologice și estetice a lui H. Sanielevici, „Cercetări filosofice”, 1963, 1; Ciopraga, Portrete
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
devine profesor la gimnaziul ieșean „Alexandru cel Bun” (1874), apoi, prin concurs, la Liceul Național (1876). Membru și apoi lider al cercului socialist din Iași, recunoscut pentru darul agitatoric, N. își transformă, împreună cu scriitoarea Sofia Nădejde, soția lui, casa din Sărărie într-un centru de propagare a unor idei care, prin nonconformism și insurgență, au fascinat, o vreme, mai cu seamă tinerii. După ce în 1879 scoate cu alții (fratele lui, Gheorghe Nădejde, printre ei) ziarul „Basarabia”, i se încredințează conducerea revistei
NADEJDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
susține că Sucegan le-ar fi spus la un moment dat să mai reducă bătaia, dar, adaugă el, s-au căutat metode noi de tortură: Vasile Pușcașu a propus să timoreze victimele bătând în talpa unui pantof, iar Grama, metoda sărării excesive a mâncării, urmată de interdicția de a bea apă1. Ambele au fost folosite ulterior în acțiune. Popa era informat de Constantin Ionescu de fiecare dată când vreun deținut trecut prin torturi era transferat sau urma să fie eliberat, pentru
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
colț. Își ridică un crac: urinează. Marchează În drumul său fiecare stâlp. Fiecare chioșc. Fiecare gard. Fiecare copac. Strada Karl Marx e teritoriul lui. Oricine va căca aici va fi alungat cu lătrături. Va fi scos În șuturi afară, pe Sărărie, pe Friedrich Engels, pe Lenin. Există astfel de străzi? Dacă au existat, există. Și dacă n-au existat, la fel. Noimann preferă s-o cotească la stânga, spre Copou. Dar fără voia lui o ia spre Statuia Libertății. Nu, Statuia Independenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Duca, cu soția sa Nastasia și fii, făcut la 4 noiembrie 1747 (7256), prin care vând dumisale “giupânului Enachi... o casă... care... este lângă biserica Curălarilor” aflăm că acea casă se află “în margine drumului dispre biserică... ce merge de la Sărărie la Târgul Boilor. Despre această casă se vorbește și în zapisul din 1 mai 1751 (7259), întocmit de Ianachi, care face schimb de “casă pentru casă” cu Tănase... cupeț (negustor n.n). El spune că a cumpărat casa de la Duca
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
n) Curălari, iereu Enachi ot Curălari” dau jupânesii Maria doi stânjeni din locul bisericii în schimbul unui stânjen din locul ei necesar unei hudiți pentru enoriași. --Pe unde venea acea hudiță, fiule? --“Alăture cu locul Foteștilor în lungul locului până în Drumul Sărării”. --Să nu crezi tu că un giuvaergiu nu știa să facă o afacere. Ascultă doar: “Eu Leizer giuvaergiu jidov, am făcut zapisul mieu la mâna dumisale Neculaiu Dobre”... --Pentru ce a făcut Leizer zapisul, sfințite? --Avea și el o dugheniță
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
noi. Parcă știe că mai avem încă de sporovăit. --Ce am mai avea de văzut, sfințite? --Fiindcă tot ne aflăm aici lângă biserica Curelari, hai s-o luăm la deal și, încet-încet, vom ajunge în Ulița Fânului, de unde, trecând peste Sărărie, vom intra în Târgul Boilor și de acolo să mergem pentru scurtă vreme în Târgul lui Barnovschi. --Dacă-i așa, atunci am să amintesc de hotărârea lui Constantin Nicolae Mavrocordat voievod, de la 23 aprilie 1749 (7257), în care spune: “Facem știre
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
unde se cinstește... hramul Stretenie, pentru pomenire sufletului răposatu soțului mieu Marie”. Cred că ai înțeles că dania o făcea vechii Mitropolii “Stratenia Domnului”, zidită de doamna Anastasia, soția lui Gheorghe Duca voievod. --Negreșit, părinte. Dar iată-ne ajunși în Sărărie. Aici ne întâlnim cu Tănase dărăban, care, împreună cu nevasta lui, Lupa, vând la 2 august 1740 (7248) “o casă cu locul ei, ce este din vale de bisărica lui Hulpe,... tocmai în drumul Sărăriei... Așijderile, pomenim și pentru niște zapise
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
părinte. Dar iată-ne ajunși în Sărărie. Aici ne întâlnim cu Tănase dărăban, care, împreună cu nevasta lui, Lupa, vând la 2 august 1740 (7248) “o casă cu locul ei, ce este din vale de bisărica lui Hulpe,... tocmai în drumul Sărăriei... Așijderile, pomenim și pentru niște zapise vechi a casii, ce s-au tâmplat la vreme jacului (jafului n.n) moscalilor de au perit”. --Sunt sigur că te întrebi pentru a câta oară ne întâlnim cu “jacul moscalilor” când mulți ieșeni
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
--Tocmai la asta îmi era gândul, părinte, și mă întrebam de câte ori or fi jefuit moscalii Moldova. --Apoi ei, ori veneau ca aliați ori ca dușmani, comportamentul le era același: jaf, foc și distrugeri... Să mergem mai departe însă. --Despre drumul Sărăriei mai aflăm din actul de împărțire către copiii lor a dughenilor ce se află “din sus de Sărărie, ulița ce merge la Târgul Boilor” întocmit de Grigoraș și soția sa Maria la “let 7259”. --Cu ani în urmă - spune la
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ori veneau ca aliați ori ca dușmani, comportamentul le era același: jaf, foc și distrugeri... Să mergem mai departe însă. --Despre drumul Sărăriei mai aflăm din actul de împărțire către copiii lor a dughenilor ce se află “din sus de Sărărie, ulița ce merge la Târgul Boilor” întocmit de Grigoraș și soția sa Maria la “let 7259”. --Cu ani în urmă - spune la 11 mai 1729 (7237) Maria, soția lui Vasile stoler - a primit un loc de casă de la Cârstâna fata
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și de la diverși particulari, de categorie socială inferioară și totodată și-a extins domeniul și prin schimburi”<footnote Ibidem, p. 556 footnote>. O altă categorie de proprietăți erau ,,cele din interiorul orașului, diverse dughene în Iași pe Ulița rusească, înspre Sărăria Veche, pe Ulița Mare, în capul Podului Hagioaiei în jos și altele”<footnote Nicolae Grigoraș, op. cit., p. 16 footnote>. În cea de-a treia domnie (1678-1683), Duca Vodă a hărăzit Cetățuiei, Mănăstirea Hlincea, „cu toate ocinile, vecinii, morile, viile, dughenile
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
loc cu 350 de taleri bătuți<footnote Ibidem, documentul 568, p. 504 footnote>. Tudosca, fiica lui Enache, nepoata lui Limbir, soțul ei Ionașco și copii ei vând Mănăstirii Cetățuia niște case cu patru dughene și cu pivnițe de piatră de lângă Sărăria Veche, cu 410 lei și 300 merțe de grâu<footnote Ibidem, documentul 586, p. 521 footnote>. La 24 ianuarie 1693, Constantin Cantemir voievod dăruiește poslușnici și vecini și scutește de dări mai multe mănăstiri închinate Sfântului Mormânt, printre care și
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
casă de pe Ulița Mare de la Constantin fost mare armaș, cu 350 de taleri bătuți la 5 februarie 1682<footnote Ibidem, documentul 568, p. 504 footnote>; cumpără la 1 iunie 1683, case cu patru dughene și cu pivnițe de piatră de lângă Sărăria Veche, cu 410 lei și 300 merțe de grâu de la Tudosca, fiica lui Enache, nepoata lui Limbir, împreună cu copii și cu soțul Ionașco<footnote Ibidem, documentul 586, p. 521 footnote>; un litigiu cu Ionașco ginerele lui Măgureanul la 31 mai
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
fapt mănăstire de călugărițe și că e înconjurată de țintirim. Întocmai acestea erau cele nelămurite pentru mine. Dacă lucrurile s-au limpezit, atunci a zăbovi pe Ulița Curelarilor nu mai are noimă. Așa că o fugă până pe Ulița Sării sau a Sărăriei, cum i se mai spune, este cel mai potrivit lucru, mai ales că acolo dăm de „Andoca fost clucer”. Acesta mărturisește în zapisul de la 10 ianuarie 1670 că: „am vîndut boierului Iani Hadîmbul postelnic un teasc cu loc cu tot
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
se mai spune, este cel mai potrivit lucru, mai ales că acolo dăm de „Andoca fost clucer”. Acesta mărturisește în zapisul de la 10 ianuarie 1670 că: „am vîndut boierului Iani Hadîmbul postelnic un teasc cu loc cu tot, pe Ulița Sărăriei, pe care l-am cumpărat de la Omer turcul, fratele lui Abdul”. Dacă am băgat eu bine de seamă, este vorba de cunoscutul Iani Hadâmbul și că teascul este unul pentru ceară. Numai că această vânzare s-a prefăcut - un an
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
această vânzare s-a prefăcut - un an mai târziu - în danie, cum spune chiar fostul clucer în zapisul din 13 aprilie 1671 (7179): „am dat un teascu de ceară cu loc cu tot, ce iaste aicea, în Iași, pe Ulița Sărăriei, care teascu l-am cumpărat eu de la Abdî (Abdul) turcul și de la frate-seu Umer (Omar) Cilibiul. Acesta teiascu l-am dat eu danie cu loc cu tot la svînta mănăstire Dealul Mare”. Acum, dacă tot ne aflăm aici, te-aș
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
spune: „am vîndut a noastră direaptă ocină,...niște case cu dughene cu pivnițe de piatră și cu tot locul” care „este în capul uliței unde se împreună de merge drumul spre Tîrgul Boilor, unde merge la Hagioaie și este despre Sărăria cea Veche”. Ai împușcat doi iepuri dintr-odată: ai vorbit de „Târgul Boilor” sau „Bivolăria” și de „Sărăria cea Veche”. Și dacă tot ai adus vorba de acel loc, hai să mergem până acolo. Ne urnim din loc și, după
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
locul” care „este în capul uliței unde se împreună de merge drumul spre Tîrgul Boilor, unde merge la Hagioaie și este despre Sărăria cea Veche”. Ai împușcat doi iepuri dintr-odată: ai vorbit de „Târgul Boilor” sau „Bivolăria” și de „Sărăria cea Veche”. Și dacă tot ai adus vorba de acel loc, hai să mergem până acolo. Ne urnim din loc și, după câțiva pași, ulița începe să urce domol. Se aude muget și boncăluit de taur. Uite că am și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Ianachi abăger...precum să se știe că, fiindu-mi Vasilii abăgeriul dator...de mulți ani, și neputîndu-mi plăti,...mi s-au datu cu cărți de giudecată și cu hotărîre boierilor o casă,...lîngă drumul ce vine de la Tîrgul Boilor spre Sărărie”. Păi tocmai ne aflăm în dreptul casei despre care vorbește hahamul tău. Uite că alături are și o dugheană, unde se văd înșirate tot felul de bucăți de aba, care de care mai îmbietoare. Sunt ale lui Ianachi abăgerul. Acum însă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]