1,039 matches
-
Clarita ! Clarita !" Așteptata promisiune e gata, pentru că Petra cedează. Când după puține zile Apolodoro înțelege ce a făcut, îl năpădește o imensă rușine și un dezgust și desconsiderare față de sine însuși, ajungând la un: "Demisionez! acum sigur da, sigur demisionez!" Săraca Petra! * Voi scrie ceva înainte, un soi de testament? Nu, un act solemn, serios, fără fraze, nici poziții, dar original. Ca să nu se râdă de el după moarte. Se reculege și meditează: "La odihnă! La odihnă! La eternul repaos. Sunt
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Pentru Dumnezeu, Avito, pentru Dumnezeu! Mai mult decât pentru că...? Pentru că dacă acela nu a fost așa... pentru că nu m-au lăsat să aplic cu puritate sistemul meu... vei vedea, vei vedea acum. Ce lume, Sfântă Fecioară, ce lume! și începe săraca să simtă apăsarea somniferului pe pleoapele sufletului, în timp ce Petrilla, satisfăcută de rolul de fată văduvă, a privit la unul și la altul fără a înțelege nimic, doar simțind că este vorba de viitorul fructului pântecului său. Și acum, sărmanul Carrascal
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
periculos. Bietul frate-meu, cînd a înnebunit, era foarte liniștit. Se credea statuie. Uite așa stătea toată ziua. (pozează ca o statuie de personaj mitologic) BUNICA: Da. Dar soră-ta care se credea cîine? Nu era periculoasă? BUNICUL: Nu era, săraca. BUNICA: Mă lătra toată ziua. BUNICUL: Ei! Ce-i drept, lătra la tine. Dar nu te-a mușcat niciodată. SONIA (a ascultat uluită aceste replici): Dar eu n-am știut că în familia noastră au fost atîția nebuni... BUNICA: Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
le merge mintea. Le vezi că spun mani, sau chiar - cum a auzit-o el pe una care se căznea fonetic cu dicționarul în mână - moni. De fapt, pe aia a respectat-o cel mai mult. Nu e vorba că săraca pronunța cum citea. Nu, vorba e că pur și sim plu citea. Celelalte, ceilalți vorbeau după ureche. Asta, amărâta asta de buzoiancă pe care o chema, Dumnezeu știe de ce, Amalia, citea cărți, da, dar era afonă. Citea, dar nu-i
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
stat la soare. Iar până să trag pantalonii pe mine m-am mângâiat. Nu are rost să mă ascund, era bine când mă mângâiam. Multă vreme am făcut-o, cu toate că mama spunea că nu e bine. Încerca să mă învețe, săraca, zicea că... Nu mai are importanță ce zicea. Mie-mi ieșea pe cealaltă ureche. Da, m-am mângâiat, m-am frecat al dracului de tare în ziua aia, cu curu` proptit între niște pietre albe, încinse de soare, și mi-
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să se liniștească, deacum e om În toată firea, nu se cade să se poarte ca un nebun și-i spunea mereu să și amintească că ei trăiseră atâția ani În sat, cu respect și bunănțelegere pentru tot omul. Maicăsa săraca plângea și-i vorbea blând, doar doar l-o Îndupleca să se liniștească, să nu le mai facă bătrânețile de ocară.Se săturasera bieții bătrâni de prostiile ce le făcea Ilie, când ieșea În sat: ori se bătea cu feciorii
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
nouă strategie și a aduce personalul la o stare de emulație creativă. În aceste situații nu se vorbește despre realități importante precum existența tehnologiilor învechite, moralitatea precară a managerilor, câștigurile modeste și gândirea șablonardă. Companiile cu gândire săracă adoptă politici sărace, proceduri birocratice, manifestă constant rezistență la schimbare și automulțumire; ele sunt expuse unor valori repetate de tensiuni sociale interne. Pe de altă parte, organizațiile care practică politici deschise bazate pe gândirea analitică, sistematică, dar și organizațiile care abandonează pattern-urile
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
așa o chema), și-n '72-'74 am scris Bunavestire, deci, la diferență de șase ani, ea a apărut în toată goliciunea ei de demimondenă. Am apăsat pe anumite tușe, am luat portretul ei, înaltă, cu meșa aia neagră, frumoasă. Săraca Luminița, cînd a citit cartea, a venit enervată la mama și i-a spus că "Nicolae m-a făcut aici... așa". Peste cîțiva ani, a înțeles că totuși a avut noroc că a intrat în nemurire, că altfel nu exista
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
asta nu e o profesoară universitară, nu? E o demimondenă, care, altfel, ar fi acceptat, dar... chiar așa? Și nici nu spune că n-o face, zice: "Mai stau un sfert de oră. Mai stau încă cinci minute". Și scapă, săraca, iese afară, gîfîită, și este o frază pe care n-a observat-o iarăși nimeni. Ce frumoasă-i! Prin violență a devenit frumoasă. Frumusețea, ca expresie a violenței... Asta poate să ducă foarte departe, la anarhism, apropo de estetica politicului
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
puternic. Pune semnele de punctuație la locul potrivit. Scufița Roșie a plecat să îi ducă mâncare bunicii. Pe drum s-a întâlnit cu lupul. Unde te duci Scufiță Roșie? Mă duc la bunica să îi duc mâncare pentru că este bolnavă. Săraca de ea! Unde stă bunica? În căsuța de lângă marginea pădurii. Așteaptă nu pleca uite ce flori frumoase sunt în poieniță! Culege un buchet pentru bunica. Așa am să fac. Ce mult o să se bucure bunica! Hai să facem câteva exerciții
Fişe de lucru din cabinetul de logopedie by Alina Biolan () [Corola-publishinghouse/Administrative/1145_a_2052]
-
de gradul II, cu 7 clase, toate întreținute de stat în timp ce școlile profesionale erau întreținute de comune și județe . Au fost înființate și școli normale în București și Iași pentru pregătirea cadrelor didactice pentru licee și facultăți. Cu toate că țara era săraca, bugetele comunelor și județelor erau deficitare, preocuparea pentru îmbunătățirea învățământului a continuat. Și în Târgu Jiu trebuia înființat un gimnaziu, așa cum legea prevedea, dar acest lucru nu a fost posibil pentru că orașul avea un număr mic de locuitori(cca.4000
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
Anca Murgoci Familia Șandru locuiește în satul Hilișeu Horia din Botoșani, la o aruncătură de băț de Ucraina. O familie săraca, frumoasă și unită cu trei copii, o mamă și un tată. Părintele știe una și bună - să muncească pentru a-și vedea copiii la școală, doar că lucrurile nu sunt atât de simple. „Vreo 3.000 de euro. Nu mai
Cum trăiește o familie din România la granița cu Ucraina by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77391_a_78716]
-
ce mă fac, cu gomoasele astea, măcar și Musica: să mă compare ele de la spate? Fănică, mai dezmeticit: Mergem la București. să-ți comanzi! Cînd om ține noi restaurantul din Gara de Nord! Că așa, mă duceam la Slobozia, la tanti Lucica, săraca. În oraș erau trei croitorese și o modistă, dna Jeni, la care se ducea șefuleasa gării și doamnele cu pretenții. Turcoaica Sabye dăduse faliment, de nu mai avea cine să le facă șălvăruți celor cîtorva femei pioase care nu ieșeau
Modista și feminismul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7747_a_9072]
-
ieșit din casă, dar nu o scos nici o vorbă, ci s-o oprit în poartă și privea în urma lui, clătinând din cap... Asta înseamnă că mama lui știa unde pleacă băiatul ei - a apreciat situația Vasile Hliboceanu. Apoi doar ea, săraca, mai știa câte ceva despre ce avea în suflet nenea Jănel. Să nu-mi spui că nu s-o întors, că nu te cred Pâcule! a intervenit moș Dumitru, cât în glumă, cât în serios. Râzi tu, dar nu-i de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu cred că mai are. O crescut altul, care i-o luat meșteșugul și acum unul cântă pe un gard și celălalt pe altul.Nu se împacă deloc. Se iau la ciondăneală cât ai zice „pește”, iar puicuțele rămân necălcate, săracele... Dacă așa stă treaba, ai s-o auzi la primăvară pe baba ta spunând, ca gospodina ceea care se văieta: „Vai de mine! Am pus sub cloșcă vreo douăzeci de ouă și n-o ieșit nici treizeci de pui. Ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu credeți voi că el nu s-o simțit bine. „Toată ziua mâncam, beam, dormeam” - se lăuda el... „Dar Dinuța ce făcea?” l-am întrebat eu. „Păi ce să facă? Se plimba cu patronul și se întorceau noaptea târziu. Dinuța, săraca, era obosită peste măsură.” Cred și eu că era obosită. Săraca fetiță! a apreciat Vasile Hliboceanu sfârșeala Dinuței. Toți au râs cu poftă. Mai puțin Mitruță, care a afișat un zâmbet strepezit. Când râsul s-a potolit, Pâcu a reluat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o bată de frumoasă! a tras concluzia moș Dumitru. Ii drept ce spui, Dumitre. De multe ori ajungea acasă chiar după miezul nopții, obosită peste măsură. Ii plângeai de milă nu alta. Si mototolul ce spunea? a întrebat Ion Cotman. „Săraca! Are un sărvici așa de greu!” o căina el - a sfârșit povestea Pâcu, în râsul zgomotos al cărăușilor. Vedeți să nu răsturnați ceva peste voi - i-a atenționat moș Dumitru în șagă Nu te teme, moș Dumitre! Aici toate sunt
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în gură. A băut însă toate poțiunile pe care i le-au dat doctorii sovietici în cantonamente. Deși aceste poțiuni n-aveau un gust la fel de bun ca al licorilor pe care le dădeau medicii germani înotătoarelor din RDG - de ajunseseră săracele să se bărbierească de două ori pe zi -, aveau totuși suficiente puteri magice cât să-l facă să câștige câteva zeci de medalii și o diplomă de inginer de instalații. Fără să fi trecut vreodată pe la facultate. A ajuns o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ciorile, tot n-ai isprăvit? BABA LUȚA (la fel): Ai pus gabja pe sfinția sa și nu te mai dai dusă de-acolo, parcă ar fi uns cu miere... ILINCA: Ia lăsați-o-n pace, să-i tihnească și ei minunea, săraca! Dacă ți s-ar face și dumneata așa ceva, mătușă, când ți-i lumea mai dragă, ți-ar plăcea? BABA SAFTA: Da', Doamne iartă-mă, la o adică ce mai are de văzut? N-a văzut destule la vremea ei? Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
oaie! OMUL: Bine, am să încerc. Să caut un carton și să văd ce pot face. (merge la avion, scoate un carton, desenează. Îl arată Micului Prinț) MICUL PRINȚ (privește): Nu-i bine. Nu vezi? Oaia asta e foarte bolnavă, săraca. Uite ce picioare are! Fă-mi alta. OMUL: Alta! Cum să fac alta dacă nu mă pricep? MICUL PRINȚ: Nu-i nimic. Încearcă. OMUL: Bine, am să încerc. (duce desenul, ia alt carton, desenează) Cred că ăsta-ți place. MICUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu plete colilii țineau de cornele plugului. I-auzi cucul, tată. Cântă altfel parcă - a grăit Ileana lui Petruță Cotruță către socrul său. Cântă a jale, Ileană. A jale cântă, bată-l să-l bată... Da’ ce-i vinovată pasărea, săraca? Cântă și ea pe limba ei. Așa o lăsat-o Dumnezeu. Doamne, de când o plecat Petruță și n-o scris un rând!... Unde o fi, săracul? s-a căinat bătrânul. Nici unul n-o scris, tată, nu numai Petruță. Asta nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
îi la școală. Îi în clasa a șaptea. Ai să vezi ce flăcău s-o făcut! La auzul acestui amănunt, Costăchel a tresărit „Cum? O ajuns în clasa a șaptea? Da’ cât am stat eu în iadul cela? Și mama, săraca. O murit și n-o mai apucat să mă mai vadă. Dumnezeu s-o hodinească!” Ce fac nașii? Sunt sănătoși? Apoi... nașii... Ei s-au prăpădit în timpul refugiului. „Doamne! Bun și milostiv ești, dar nu ai îngăduință cu cei cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
se solicita atenția deoarece În partea a doua a programului repetam Împreună aceste scrieri biblice. Pregătirea pentru marele eveniment continua și acasă. Părinții ne făceau rost de unele cărțulii de rugăciuni și repetam ori de câte ori se ivea un timp disponibil. Mama, săraca, nu avea timp să-și odihnească picioarele de atâta treabă cât era de făcut pe lângă casă. Cu toate acestea, atunci când se așeza pe un colț de pat, mă chema cu cărticica și Îmi punea unele Întrebări. Cu o săptămână Înainte de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Încerca colega mea să mintă cât mai bine pentru a fi crezută. Nu te cred! Hai să mergem În curtea școlii să vedem dacă mai găsim pe cineva! Auzind această ultimă hotărâre, pe T. a cuprins-o spaima și inima, săraca, a intrat Într-un zbucium fără precedent ( după cum mi-a povestit mai târziu). Mintea Îi lucra febril și Încerca să găsească o portiță de scăpare. Școala avea o așezare În forma literei “U”. Cancelaria se afla undeva În față, completând
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
frigul e aproape, dar pufoaica mea s-a învechit atât de mult, că nu mai ies cu ea din iarnă. Ce zici dacă mă duc să-mi cumpăr una nouă de la târg? o întrebă el. - Ce să zic? E veche, săraca, d-apoi și are oleacă de ani, de când o porți. Încă a ținut bine. Du-te și-ți cumpără alta nouă, fu ea de acord cu el. Se pregăti moș Parfene de dus la târg și, a doua zi dimineață
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]