192 matches
-
în Europa și lichidarea paradisurilor sale fiscale. În Elveția, manipularea banilor are un caracter aproape sacru: primirea, păstrarea, căutarea, tezaurizarea, specularea, tăinuirea, plasarea lor în diferite investiții, toate sunt acoperite de o tăcere deplină, cvasiontologică. În baza teoriei calviniste ce sacralizează tezaurizarea, acești bancheri nu au numai funcția de gardieni ai banilor, ci și ai... moralei. Tăcerea lor protejează virtutea economisirii, iar secretul recompensează onestitatea clienților. Ipocrizie? În tot cazul, această taină monetară stă la baza atît a neutralității Elveției, cît
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
oficială, discurs electoral, poem, sonet (categorii externe, consacrate prin practicile culturale ale unei societăți), într-o manieră reducționistă care privilegiază palierul cult al limbii, în general. De fapt, cele mai multe cercetări pleacă de la investigarea textului scris, inițial de la textul sacru sau sacralizat prin scris, apropriat de cultura majoră, în intenția de a descoperi modele structural-semantice și pragmatice care să propună și interpretări ale respectivelor modele, încît, printr-o amalgamare a planurilor și metodelor, se ajunge uneori la confuzia dintre moduri de enunțare
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prost rânduită. Umanitatea nu este înzestrată decât cu un echipament incomplet de salvare. Materialist impenitent, comunistul nu crede în posibilitatea dezvoltării lineare a societății și nici în transformarea organică a comunităților. Vânătoarea țapilor ispășitori dinăuntrul elitei e tot ce poate sacraliza manifestul proletar. Din aceste motive, Sartre a putut deveni „primul filozof occidental care a admirat fără rezerve mulțimea revoluționară și imaginea decapitării șefului unei închisori aproape dezafectate”1. Deloc întâmplător, în timpul crizei ostaticilor de la Olimpiada de vară din München (1972
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
poezie trebuie să fie multă. Dacă-i multă, e și frumoasă”). Conștiința „fireștii ordini”, a unității omului și cosmosului naște un învederat organicism al trăirii și viziunii. Imaginea mamei și a poetului-fiu este înconjurată de un nimb sacru, căci V. sacralizează maternitatea, copilăria, bucuriile simple, precum și suferința. O notă aparte, profund existențială, o aduce dialogul cu neființa din ciclul Litanii pentru orgă. V. asumă perseverent o estetică a reazemului moral pe care i-l oferă pământul, natura, cerul, mama. Versurile de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
se lipsesc de Dumnezeu. S-ar putea spune că răsturnarea copernicană a conștiinței religioase actuale conduce la (încă) o secularizare a religiei și a orizontului spiritual. Dacă în secolele XIX și XX religia a fost utilizată mai ales pentru a sacraliza identități de grup și proiecte istorice, ea este acum căutată mai cu seamă pentru a oferi individului căldură, securitate, asistență, un loc unde să-și verse păsurile și să se bucure de convivialitate. în 1999, cu un umor sec, foarte
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
a reîngloba societatea într-un real cu mai multe niveluri, de a reîncînta lumea noastră, de a o revrăji, îndreptînd-o spre repere care o depășesc? Sau sînt fundamentalismele variante religioase de secularizare, dacă admitem juxtapunerea termenilor, adică moduri de a sacraliza, printr-un limbaj religios cu imens capital simbolic, orizontul însuși al istoriei și socialului? Fundamentalismele au drept motor reacția dură față de modernizarea din țările lor de cele mai multe ori brutală, prea rapidă, creatoare de inegalități frustrante, dezagregînd medii și rețele tradiționale
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
simple). În cercetările asupra dezvoltării reprezentărilor temporale și spațiale, se caută să se stabilească o paralelă între rutinele care sunt ordini temporale (spălat, îmbrăcat, luatul mesei etc.) și rutinele care sunt ordini spațiale (parcursuri, itinerarii) (Larousse, 2006). S SACRALIZARE (de la sacraliza < fr. sacraliser) - Anomalie care constă în fuziunea totală sau parțială a celei de-a cincea vertebră lombară cu prima vertebră sacrală. SAGITAL (< fr. sagittal, cf. lat. sagittalis - în formă de săgeată) - Orientarea în plan antero-posterior, vertical, pe linia mediană a
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
un loc al veșnicei reîntoarceri, un mit al redescoperirii de sine și , nu în ultimul rând, o oază de liniște în civilizația noastră stresantă. A surprins unele secvențe din peisajul locurilor natale, la dimensiuni epopeice, un spațiu pe care-l sacralizează luxuriația vegetală. Uneori linia și culoarea amintesc de Grigorescu, alteori de Andreescu, dar și neoimpresioniști prin textură și prin îndrăzneala de a evita academismul rece. O casă la țară,o răscruce, un lac sub cerul plumburiu, un ținut legendar acoperit
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
munți (active până În 1955) era un răspuns la punerea În discuție a pasivității românilor Înainte de decembrie 1989 prin inventarea mitologica a unei continuități a rezistenței anticomuniste. Cei care nu și-au renegat trecutul, În maniera lui Mircea Eliade, au fost sacralizați că fondatori de istorie, În vreme ce ceilalți, «democrați» Într-un regim de democrație populară repudiata că totalitara, sau foștii fasciști reabilitați sub Ceaușescu și acceptându-i cenzură au fost marcați cu stigmatul «colaborării». Răsturnarea ordinii morale și politice «comuniste» a legitimat
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
virtuți democratice de realizările „istorice ale socialismului”, au reușit să capteze nostalgiile unui electorat dezamăgit de rigorile planurilor de stabilizare. Dezorientarea generalizată a contribuit deci la Întoarcerea lor. Bronislaw Geremek a regretat, un pic cam târziu, că nu știuse să sacralizeze momentul rupturii, de exemplu printr-o sărbătoare gigantică a victoriei. Dezorientarea i-a afectat și pe foștii opozanți, prea puțin pregătiți pentru profesionalizarea politică: Lech Walesa a avut dificultăți În a-și găsi locul În 1989-1990, la fel ca și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
toxice pentru pești, motiv pentru care o variantă primitivă de pescuit face apel la ele; și, totuși, Natura a avut grijă, separând vâscul și peștele În ecosisteme diferite... Poate mai pragmatici, celții i-au atribuit - și pentru asta l’au sacralizat - puterea de a asigura fertilitatea tuturor ființelor. Nici ei nu erau prea departe de realitate căci, Într’adevăr, vâscul conține vitamina zisă a fertilității, E, iar frunzele sale intră În compoziția unor ceaiuri bune pentru afecțiuni și stări specific feminine
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fața către perspectiva duhovnicească. Mitizăm realități aparent banale, ridicăm la rang de simbol gesturi minore (primele atingeri, silabisirea unor stări cu grijă tăinuite, pregătirea Împreună a micului-dejun etc.). Ne descoperim cu sfială (la propriu și la figurat) unul În fața celuilalt. „Sacralizăm” cele mai intime gesticulații sau Întâmplări neînsemnate. Dar câte și mai câte... Pornim la drum cu un nemăsurat bagaj de așteptări. Căci, nu-i așa, imaginea „ființei iubite” a Început să se deseneze demult, Încă din pruncie. Sesizăm uneori că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Italiei asupra mentalității ardelenilor. 10. Concluzii Prezentarea structurii complexe a imaginii Italiei, ca și a dinamicii diverselor ei componente permite degajarea câtorva concluzii. În primul rând, se constată deplasarea perspectivei generale către aspecte contemporane. Chiar dacă imaginea tradițională, a unei Italii sacralizate de urmele străbunilor romani sau ale corifeilor iluminiști, Își menține vigoarea și forța emoțională, elementul nou care apare, și care contează pentru că aduce schimbarea, este cel al imaginii realităților prezente. În al doilea rând, se observă pragmatismul perspectivei ardelenilor asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mama ritmuri de dans moderne jos) avut un loc privilegiat în istoria culturală a omenirii (începând chiar de la desenele Altamirei), vorbind de o "regalitate universală a imaginii" (în epoca "copilărie", care-i cere desenului să explice, să comenteze și să sacralizeze cotidianul. Prin urmare, narațiunea grafică serială împlinește o nevoie resimțită de om, anume inserarea într-un timp (trecut și viitor) a unei imagini luate separat, ceea ce reprezintă o decompoziție a evenimentelor și a dimensiunilor, adică "o ordonare, clasificare și ierarhizare
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Legătura cu folclorul e consangvină, ca la cei mai reprezentativi poeți basarabeni, configurând un program etic și estetic care presupune cultul rădăcinilor, al casei, pragului și vetrei. Satul se conturează ca un univers coerent, o cetate morală, axis mundi, care sacralizează totul. O astfel de poezie se opune programatic „mievrăriilor moderne” (după expresia veche a lui Titu Maiorescu). M. preferă balada din raționamente limpezi: prin baladesc obține dramatism și miracol, întâmplările fiind puse sub semnul trecerii timpului și al destinului. Eroul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
moderne, așa cum ne sunt ele oferite de romancieri, de regizori sau chiar de naivii „apocalipticieni” ai zilelor noastre sunt tot atât de vrednice de considerație și tot atât de pline de sens ca și versiunile „clasice” ale unui Hipolit sau ale unui Commodian. Dacă „sacralizăm” prea mult trecutul, riscăm să nu îl mai putem aborda și în cele din urmă să nu îl mai putem înțelege. Un film ca Rosemary’s Baby de Roman Polanski, cu mijloacele de artă și într‑un context istoric contemporan
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
victime. În multe din ritualurile și folclorul popoarelor considerate astăzi civilizate, se face referire directă la acest trecut, la comportamentul omului care se identifica, pe vremuri, cu comportamentul animalelor, al lupului, al vacii, al șarpelui... Acestea au fost trăite și sacralizate de oameni în individualitatea lor ca aparținând unei anumite comunități, unui anumit teritoriu. Unele dintre ele au fost experiențe reușite; altele se soldau cu drame, ca preț plătit pentru exercitarea a ceea ce, ulterior, și-a revendicat omul ca aură de
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
generațiile care urmează. La vremea respectivă, ideologia pavlovistă a fost apărată inchizitorial, asemenea credinței creștine medievale. Paradigma de suport a psihologiei a dovedit deschidere și a permis ca acest lucru să se întâmple, ca o cale proprie de a se sacraliza, de a-și păstra valabilitate pentru generațiile următoare. Deschiderea epistemologică realizată de raționalismul paradigmei psihologiei actuale se păstrează, atât în ceea ce întreprind cercetătorii aflați în prima linie de confruntare cu domeniul lor de cunoaștere, cât și în ceea ce tinerii studenți
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ciclu de dezastre. Istoria evreilor ar începe, în fapt, cu ea și, în cel mai rău caz, s-ar termina cu o altă tragedie similară. Suferinței trăite îi răspunde astfel suferința imaginată și viitoare. Devenit obiectul unui cult, evenimentul se sacralizează, iar memoria lui se absolutizează. Nu întâmplător un cercetător al Holocaustului ca Alvin Rosenfeld cere ca memoriile, poezia și proza dedicate acestui subiect să fie tratate ca "texte sacre", nu doar literare. La rândul său, Arnold Lustin afirmă că o
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
poată repeta. Supraviețuitorii se aflau acolo pentru a mărturisi ororile vieții de neputință din diasporă. Deviza "niciodată să nu se mai întâmple asta" căpăta un sens sacru, era o datorie pe care Israelul avea s-o îndeplinească. Statul era astfel sacralizat și el, totul prefigurând sacralizarea viitoare a fidelității față de Israel în diasporă, în numele celor care muriseră în lagăre și al viitorului mai bun care trebuia asigurat noilor generații. Fondarea statului Israel câștiga astfel în moralitate. Toate sacrificiile erau justificate, precum și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
copie după o piesă găsită la Cucuteni. Este un fel de pahar din corpul secționat al unei femei. Talia este subțire, dar formele de mai jos sînt generoase, exagerate mult de artist. Natalitatea, fecunditatea, perpetuarea omului în timp, sînt venerate, sacralizate în toate culturile vechi. Continentul Negru încă imortalizează în artă, îngro șînd cît se poate, ideea maternității. Ce este drept, femeile lor au altă conformație, rezervele de grăsime se depun pe posterior, formînd o veritabilă cocoașă. Statuetele stau alăturate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
interfață: textele sacre. Hristos mîntuiește în calitate de Verb întrupat. Unde sînt așezate urmele istoriei trăite ale acestui trup? În Evanghelie, cea care ne descoperă cărările mîntuirii. Ce este Cartea, dacă nu transformarea spiritului în materie? Cuvîntul face semn. Sacralitatea lui Hristos sacralizează codexul evanghelic prin contagiune, prin recentrare hierofanică. Scriitura devine astfel centrul lumii, iar codexul, simbolul central al iconografiei paleocreștine. De neconceput acest cult al Sfintei Scripturi în contextul platonician în care scriitura, cuvînt decăzut, pierdere a sufletului și tehnică a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
se știa să se citească, unde se credea în vrăjitoare, unde se vorbea în dialect și nu în franceză și unde preoții erau atotputernici". Dar din această zonă își ia romancierul eroii și hrana. O mare cultură istorică tinde să sacralizeze marele vehicul, să idealizeze modul său principal de comunicare. Grecii îl au pe Hermes, mesagerul aerian al cuvintelor înaripate. Nouă ne place comunicarea pentru ea însăși, principiul de circulație ca atare, viteza adică, mișcarea în sine a esențialului, a semnelor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
principal de comunicare. Grecii îl au pe Hermes, mesagerul aerian al cuvintelor înaripate. Nouă ne place comunicarea pentru ea însăși, principiul de circulație ca atare, viteza adică, mișcarea în sine a esențialului, a semnelor, a imaginilor, a sunetelor. Revoluția a sacralizat lemnul, hîrtia, plumbul. În 1792, "oratorul speței umane", Anacharsis Cloots, în fruntea unei delegații de muncitori tipografi, propune Convenției transferul lui Jean Gutenberg la Pantheon. "Dacă Dumnezeu a inventat soarele, acestea au fost cuvintele lui Cloots, omul a inventat tipografia
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și dictează la rîndul său. Se citește cu buzele și în grup. Marile religii fixează în scris o revelație orală. Una, nu mai multe. Biblia spune absolut totul despre absolut orice. Ca și Coranul, de altfel. De unde sfințenia Limbajului (unicitatea sacralizează) și atotputernicia teologică a Cuvîntului, indicată de noțiunea de Logos sau Cuvîntul etern. Respirație și Rațiune laolaltă, Principiul suprem este un Cuvînt pierdut și recules într-un corp închis de texte referențiale, suportul unei tradiții orale cu o mie de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]