246 matches
-
Sistemul sportiv reprezintă un sistem, care funcționează pe baza unor relații cu un grup avizat de adjuvanți sportivi format din: organizatori, antrenori, sportivi, arbitri, finanțatori: sistemul cultural sportiv utilizează numeroase structuri de tip sacru, care se observă în procedeele de sacralizare specifice simbolurilor sportive: jurăminte, vestimentație, laude, premieri, public, insigne, logouri. Adeseori, importante pentru rezultatul sportiv sunt reacțiile sportivilor și ale publicului, reacții, care depind de un conducător, depind de comportamentului unui lider, persoană, care își poate exercita influența în cadrul unor
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
reducere a anxietății reprezintă una dintre cele mai importante acțiuni ale mișcării ordonate prin acțiunea de joc; magia, religia și sportul sunt instrumente de reducere a anxietății în situațiile, care depășesc posibilitățile efective de control ale omului, sportul reprezintă o "sacralizare a crizelor vieții umane", un răspuns la tragediile vieții umane, la conflictul dintre proiectele umane și realități. Noțiunea de societate contemporană se opune aceleia de comunitate, care trimite la o existență a indivizilor, familie, biserică și la o existență care
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
interiorizeze, la modul simbolic, lumea vechilor locuitori ai acestor clădiri. Așadar, întorcându-ne la istorie sau cultura populară, se regăsesc câteva repere de cult ale vechii arhitecturi și ale noii arhitecturi, în plasarea locului acțiunii sportive (elemente de ritual, ceremonii, sacralizare). Gesturile din ritualurile sportive, din viața socială, din teatru, de la televiziune, din întâlnirile politice au diferite trepte de fixare teatrală, deschisă sau nu codificării prin regulamente, studierea jocurilor sportive depind de loc, de timp și de acțiune (competiția spațiul, tipul
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Olimpiada din 1936 au devenit modele pentru viitoarele reclame, pentru echipamentul sportivilor și non-sportivilor, pentru deschiderea nudismului și a corpului perfectibil prin exercițiu fizic. Imaginile sportivilor lumii de la Olimpiada din 1936, prezentate în alb/negru au devenit idealuri estetice al sacralizării sportive, masculine și feminine: Ca simbol al construcției trimițând spre rectitudine, legitimitate și legalitate, pe stadionul mare, emblemele echipelor sunt preluate în bijuterii, în talismane, pe haine și în obiectele prezente în embleme, în culoare precum la cursele de cai
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
foarte cunoscute și apreciate sunt celebrele statuiete medievale de menestreli, care populează sala muzicii. O foarte frumoasă poveste s-a brodat pe seama unei vizite pe care marele scriitor francez Victor Hugo a făcut-o aici. El a fost prezent la sacralizarea regelui Charles al X-lea. Se spune că a întâlnit, cu acel prilej, o frumoasă țigancă, pe care o chema Esmeralda. A fost atât de impresionat de acea apariție, precum și de dangătul clopotelor, încât i-a venit ideea unei cărți
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
sacroterapia este o metodă de vindecare care se adresează atât sufletului cât și trupului, pentru restabilirea stării de sănătate, pentru revenirea la adevărata viață, pe care omul a avut-o înainte de cădere. Deci, tratamentul bolilor este în primul rând (RE)SACRALIZAREA VIEȚII, fără de care simpla chimioterapie nu va avea succes dacă nu s-a eliminat cauza dezechilibrului, care este păcatul, prin care omul s-a înstrăinat de izvorul vieții cu Dumnezeu. Dacă nu se vindecă mai întâi sufletul, care este viața
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
a datoriei, transpusă sub forma obligației morale, de ordin deontologic - ca doctrină a normelor de conduită profesională (Trusted, 1987, pp. 17-25ă. Pentru respectarea moralei, conduita indivizilor unei societăți este pusă sub protecția forțelor divinității, cu implicații directe ale religiei asupra sacralizării și Întăririi conceptelor de ordin moral (Kropotkin, 1922, p. 60ă În consonanță cu filosofia Greciei antice, ideile lui Socrate au conturat concepția că etica este cheia spre o viață virtuoasă care conduce la fericire, iar dezvoltarea ulterioară a acelorași idei
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
se instalează În materie, spiritul liric Își creează propriul spațiu, propria intimitate materială. Nu este prea greu, pentru că de la Început lucrurile sînt favorabile. O relație de intimitate leagă pe poet de obiecte. O intimitate ce se deplasează ușor spre adorație, sacralizare. A construi În orice lucru un cuib este preocuparea lui Alecsandri. De aici un lung șir de figuri ale intimității și ale euforiei. Lipsindu-i funcția onirică, imaginația nu caută alte planete. Visele lui Alecsandri sînt, În fapt, circumscrise unei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de soare, CÎștigînd prin rugăminte scumpa ta făgăduință, Ți-am dat ceriul chezășie de o vecinică credință.” Spațiul liric conachian iese mai limpede din această evocare: loc tainic Într-un decor grandios; cărări strimte, locuri de pîndă și, În fine, sacralizarea amorului: Îndrăgostitul stă În genunchi la poalele ibovnicei și depune jurămîntul de vasalitate. Primește În schimb făgăduita, investitura (Iată-mă-s lipsit de tine). Aceleași elemente le aflăm În Scrisoare către Zulnia, și tot Într-o retrospectivă. Este vorba de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de meserii din perspectiva patrimoniului, a memoriei, a transmiterii competențelor ocultând astfel atât economicul, cât și constituirea ierarhiilor și a formelor de dominare din chiar sânul producției capitaliste s-au dezvoltat un ansamblu de sub-teme în legătură cu invadarea pieței și cu sacralizarea întreprinderii și a rentabilității, furnizând material pentru apeluri la concurs în același timp naționale și internaționale. Să cităm laolaltă figura întreprinzătorului (de talie mică sau mijlocie), a comerciantului, "business-ul etnic" și "culturile de întreprindere" sau de instituții (înalte școli
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
în centrul societății, la nivel local și mondial, atât în țările cu o veche industrializare, cât și în cele în care se întrevedea o dezvoltare apropiată. Astfel reperat, acest fenomen a cunoscut nenumărate denumiri: "cultul întreprinderii 49", reabilitare 50, revalorizare, sacralizare, iată care au fost termenii cel mai des utilizați pentru a analiza această nouă "credință" în valoarea intrinsecă a întreprinderii și adevărata "conversiune" a atitudinilor pe care le putea implica. Obiectivare a avansului hegemonic al economiei de piață și al
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
ca eponim al "dezvoltării" și economia asimilată "regimului de adevăr" fără altă alternativă, chiar în sânul straturilor antreprenoriale dominante sunt voci care se ridică împotriva acestei globalizări purtătoare a excluderii la toate nivelele ierarhice. În acest fel, modurile anterioare de sacralizare a întreprinderii încep să se risipească. Aceste evoluții ideologice care-și găsesc sursa în remanieri decisive ale raporturilor sociale reprezintă una din matricele unui impuls îndepărtat spre noi obiecte de interes pentru antropologi. Apariția unor cercetări centrate pe stratul social
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
reprezintă un tip special de dialectică a sacrului, În care sacrul nu numai că este camuflat În profan, dar „se identifică cu acesta până la desăvârșire Încât devine de nerecunoscut, incognoscibil” ( ). Ba chiar, mai mult, Eliade va considera că „procesul de sacralizare a lumii, a vieții și a istoriei Își are originea În incapacitatea de Înțelegere a misterului camuflajului sacrului În profan” ( / 237). Regăsind simbolismul arhaic, omul modern ar fi capabil să descopere noi dimensiuni existențiale, evenimentele și crizele istorice putând fi
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
universul i se Înfățișează ca un sistem de fanocripte În care aspectele vizibile, fenomenele țin de domeniul profan, iar cele „ascunse”, identificându-se cu sacrul. Așadar, de la primul contact al omului cu universul fenomenal s-a născut motivația psihologică a sacralizării necunoscutului. Transferul „esenței umane” În criptic a reprezentat momentul În care realul a fost perceput nu numai prin ceea ce efectiv este, ci mai ales prin ceea ce el semnifică pentru om”. ( /23). Prin urmare, aptitudinea semnificării apare drept dimensiune fundamentală a
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
modalități ale sacrului non religios” ( (25). Argumentele de mai sus, constituie un temei suficient pentru a afirma că se poate vorbi de existența a două varietăți de sacru: prereligios și postreligios. „În primul caz sacralitatea se identifică cu cripticul, iar sacralizarea cu actul semnificării lui. Rezultă de aici că orice poate să Încorporeze sacralitatea, adică orice poate deveni o hierofanie” ( / 24). Aceste considerații pertinente pot fi rezumate sub forma unei concluzii clare: „sacralitatea nu este un privilegiu al religiozității. Mai mult
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
hierofanie” ( / 24). Aceste considerații pertinente pot fi rezumate sub forma unei concluzii clare: „sacralitatea nu este un privilegiu al religiozității. Mai mult, Însuși sacrul de factură mistică a putut să apară pentru că a existat mecanismul psihologic general al semnificării și sacralizării laice. Așadar, sensul religios al sacrului, deși dominant timp de secole, nu este și unic; el poate fi considerat ca o manifestare specifică a facultății generalumane de a semnifica” ( (26). Ori, tocmai această facultate umană ne poate ajuta să Înțelegem
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
magică care ia mai multe forme: patrimoniul înglobează valori naționale și istorice, de interes general, care depășește particularismul și interesele private; aceste fenomene de "ridicare la generalitate" (Boltanski, 1990), de "obiectivare" (Heinich, 2000) și de colectivizare duc la atitudini specifice: sacralizare, respect, atenție (Lamy, 1996); asta implică dezvoltarea conjugată a unei etici a responsabilității și a unei etici a convingerii: generațiile devin depozitarele și păzitoarele unui lucru care le depășește, ale unei cauze pe care o apără; asistăm, în plus, la
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
o raționalitate calculatoare. Astfel, Raymonde Moulin se întreabă la ce valori se pot referi colecționarii pentru a-și justifica propriile conduite (Moulin, 1967, pp. 190 și urm.): este vorba de iubire (de artă), de căutarea unicității, de joc, de o sacralizare a tot ceea ce ține de cultură, sau pur și simplu de un spirit lucrativ? La ce răspund motivațiile lor, sunt ele conștiente, avuabile? Acțiunea lor este determinată de o tendință patologică spre acumulare, sau de voința unui consum ostentativ? Cea
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pleacă-i spinarea, ca nu cumva, scăpat din frâu, să nu te mai asculte și să suferi" (30, 12). Totuși primii creștini au șovăit în alegerile pedagogice, Evanghelia fiind mai blândă. Luând literal mesajul lui Christos, ei încearcă o primă sacralizare a copilului. Copilul este o întruchipare a inocenței. El nu e însemnat de păcatul originar; astfel, nu copilul trebuie să primească botezul, căci, potrivit lui Tertullian, "el n-are a se grăbi spre iertarea păcatelor pe care nu le-a săvârșit
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
prim-arheolog al moldovenismului ancestral) - și vocația de critic literar. ( În paranteză fie spus: criza de legitimitate (identitate) pe care o resimt conducătorii Basarabiei, nu trebuie căutată de aceștia în trecut. Nu vor găsi nimic care să le consfințească impostura. „Sacralizarea” unor ideologi comuniști, idoli de tinerețe precum Andrei Lupan și Emilian Bucov, nu este o soluție fericită, ci, mai degrabă, una descalificantă în aceste timpuri. Dacă vor să se perpetueze la putere, conducătorii de astăzi ai Basarabiei nu trebuie să
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
augustana și o pace durabilă, bucurându-se de o considerație fără egal. Cultivarea cultului imperial la Roma și în Italia trebuia au fost mult mai discrete. Senatul hotărâse ca, pentru meritele împăratului față de Imperiu, să i se acorde acestuia consecratio (sacralizarea) sau introducerea printre divinități; îl primise deja printre ființele cerești pe Cezar, ca Divus Iulius, acordându-i un cult special cu un sacerdoțiu propriu, introducând astfel cultul religios al dinastiei Iulia. Fără îndoială influențele orientale din Roma și-au adus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
civile față de creștinism. O mare importanță o avea pe lângă politica imperială și cultul, întrucât forma o legătură religioasă cu scopul de a menține unite popoarele din teritoriile cucerite de către Roma. Încă din anul 12 a.Chr., Augustus inițiind bazele pentru sacralizarea principatului prin preluarea demnității de Pontifex Maximus își atribuia particularitatea îndrumării religiozității supușilor. În paralel, din Orientul elenistic provenea un curent religios care, propunând împăratul ca sacru și izbăvitor al tuturor supușilor, trebuia să dea viață cultului imperial, propagând ideologia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ce nu ține cont de apartenența exclusivă a omului față de Jahve, care i-a acordat ocrotirea sa. Legea talionului (cf. Deut 19, 19-21) și legitimarea războiului sfânt, ne înfățișează tentativa de moderare juridică a răzbunării epocii în salvgardarea monoteismului și sacralizarea poporului. Punctul focal al decalogului sinaitic, identificat în primul precept - Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alți dumnezei în afară de mine (Ex 20, 2-3)-, ne indică fundamentul tuturor aserțiunilor ulterioare: unicitatea divină pretinde o relație exclusivă Dumnezeu-creatură. Conceptul care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
tradițiile și chiar experiențele religioase în sine sunt trivializate de practicile și experiențele spirituale online. Alți lideri religioși sunt preocupați de faptul că sinagogile, bisericile, moscheile și templele virtuale care populează Internetul reflectă mai degrabă colonizarea religiei de către tehnologie decât sacralizarea spațiului virtual. Principala îngrijorare se referă la efectul coroziv al religiei virtuale asupra celei din spațiul real, la faptul că Internetul ar putea reconfigura tocmai tradițiile pe care cei care s-au lansat în acest spațiu au avut ca obiectiv
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
aceea, deși îi prețuia pe Racine și Corneille, doar posteritatea putea decide dacă în timp vor fi alăturați lui Sofocle sau Euripide 55. Într-adevăr, pecetea valorii este dată de rezistența la eroziunea vremurilor, pe de altă parte însă, și sacralizarea excesivă a trecutului poate cauza prejudicii generațiilor ce vin. Din acest punct de vedere, Disputa impune câteva probleme esențiale ce vizează raportarea literaturii la tradiție, la societate, la contextul politic sau la cursul istoriei. Ultimul act al Disputei se încheagă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]