137 matches
-
simbol obsesiv, o imagine cosmică a omului"55. Alegorismul discursiv, marcat prin metafore cu alură mistică, înlocuiește frenezia de început a participării senzoriale la lume, instaurând "un anumit calm al resorbției, într-o interioritate, lipsită de interogații, sau o sensibilitate sacralizată, tulburătoare, totuși"56. Ar putea fi înțeleasă toată această traiectorie poetică drept o cădere, fără sfârșit a zborului, care, pe parcurs, se transformă în tăcere. O interiorizare a exteriorului, sau o formă de cenzură a emoției, o interiorizare a ei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
118. Păstrând această tonalitate sumbră, romantică, Dicționarul general al literaturii române caracterizează volumul Cincizeci de poeme (1970), drept un volum care "cultivă valorile stilistice ale liricii psalmice, pe linia simbolisticii romantice a nopții. Alura mistică a metaforelor sugerează o sensibilizate sacralizată, tulburătoare totuși prin intimitatea dialogului (...) Senzuală în esență, tensionată până la crispare de obsesia extazului și a lucidității, poezia Anei Blandiana se recompune potențial într-un spațiu de pură sugestivitate lirică. Potențarea retorică a tonurilor, care caracterizează lirismul Anei Blandiana, devine
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a noțiunii de proprietate era departe de a se impune și în care îndeosebi anumite forme colective de exploatare a pămîntului erau, de asemenea, mai mult sau mai puțin practicate. Extremismul revoluționar și fidelitatea față de o amintire deformată, dar amplificată, sacralizată, aceea a unei anumite vremi "de dinainte" sînt în cazul de față inseparabile. De asemenea, mișcările naționale care au zguduit laolaltă vechiul edificiu statal european se înfățișează de la început ca afirmare a unei renașteri: tocmai prin referirea la o imagine
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
fericire! N-o simt decît aici! Nefericitul de mine care am căutat-o în altă parte", suspină Rétif de La Bretonne, care, părăsind la șaptesprezece ani ferma tatălui său, are măcar meritul de a face cunoscută o experiență personală 52. Idealizat, sacralizat, satul rămîne pentru el simbol al înseși "curățeniei sufletului și inimii", al fidelității față de un foarte îndepărtat trecut al dreptății și cinstei. "Să nu părăsim acest loc natal, îl face Rétif să spună pe bunicul său, să nu ne stabilim
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
faptelor sociale nu evită însă, mai mult sau mai puțin, să nuanțeze lucrurile. Nu-i mai puțin adevărat că, în funcție de ceea ce descriu și de ceea ce denunță, doctrinarii acelei mistici a unității tind să reconstruiască a contrario marile mituri ale Cuplului sacralizat, ale unirii Bărbatului cu Femeia, unire ridicată la rangul de "simbol divin" al întîlnirii forței și frumuseții, al "pătrunderii reciproce a sufletelor"... Fără îndoială, de la Michelet la Fourier, de pildă, atitudinile, opiniile, modelele propuse diferă în mod sensibil. În cazul
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
angoasă, într-o aceeași chemare, într-o aceeași speranță. Denunțarea singurătății omului modern, nostalgia după o solidaritate demult dispărută, prezentarea unei comunități căreia, sub forme și la niveluri diferite, trebuie să i se recîștige mințile și inimile, urmărirea, în numele Unității sacralizate, a fantasmelor primitive născute în umbra amenințătoare a Complotului, existența permanentă a acelorași frămîntări în planul ascuns al visului din imaginarul colectiv toate acestea, bineînțeles, au o semnificație deosebită, în orice caz, e greu de presupus că o astfel de
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
practici ale farmecelor, ale vrăjitoriei, ale magiei. De îndată însă s-a putut observa instituindu-se, apoi dezvoltîndu-se un nou tip de "transcendență socială", acela despre care putem spune că ține și de un misticism laic, și de un pozitivism sacralizat. De fapt, prin ritual, prin simboluri, prin retorismul său, a apărut o nouă formă de religiozitate politică, reconstituită în jurul unui sistem relativ coerent de valori colective: cultul Dreptului, al Dreptății, al Libertății și al Solidarității, sărbătorirea Patriei, credința în Progresul
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
toate astea, stăpînii îl persecutau, de aceea speranța era la Domn. El purta legea în chip de jude, așadar ca reprezentant al unei instanțe superioare și unice, care s-a pronunțat odată pentru totdeauna, în timpuri imemoriale și în împrejurări sacralizate, ca să se dea autoritate actului decizional. Nimeni nu putea înlocui persoana judelui, aici domnitorul. El era însăși justiția. Scaunul de judecată al domnitorului purta tonul Celui de sus. Să ni-l reprezentăm pe Dumnezeu în chip de cioban, în vestmîntul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Oproiu Filosofemele sunt „locurile comune” ale genului filosofic, adevăruri de paradă, tezaurul publicitar al înțelepciunii. Acestea subsumează fie perioade, fie curente ale istoriei găndirii, fie esențialul despre un filosof de multe ori considerate un tabu, ceva ce trebuie respectat și sacralizat. Travaliul nietzschean al demistificărilor a adus atingere și filosofemelor, a creat un precedent, o modă a deconstruirii dogmelor filosofice, a „intoxicărilor” spiritului. De altfel, ultimul secol a continuat revolta autorilor damnați sa fie doar „note de subsol la Platon”, a
Filosofeme deconcertante. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2274]
-
istorică precedentă. Așa cum am văzut, este vorba, în acest caz, de latura radicală a postmodernismului cu semnificația sa de curent cultural -, ale cărui scopuri sunt cele "(...) de a deconstrui adevărurile aparente, de a distruge ideile dominante și formele culturale acceptate, sacralizate, autoritare și de a se angaja într-un adevărat război pentru a submina sistemele de gândire închise și hegemonice"488. Aceste obiective asumate de cei mai mulți dintre gânditorii postmoderni și, pe urmele acestora, de către teoreticienii "noului val" trebuie însă puse în
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
absolut al tuturor cărților. Specifică epocii medievale este recunoașterea divinității ca arhetip al creatorului, respectiv al poetului. Poetul inspirat exista și în antichitate, dar acum e vorba de alt tip de inspirație. În Evul Mediu începe marea carieră a poetului sacralizat. Inspirația este recunoscută a fi în același timp transcendentă și umană, reală și adevărată în ambele sensuri ale cuvântului. Terminologia antichității este reluată și generalizată. Mulțimea scrierilor religioase, în enormă creștere, dublată de spiritul clasificator scolastic, are asupra ideii de
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
reflectă și în terminologia literară. Sub presiunea noului context cultural sensul de bază a literaturii sacre se complică și se laicizează. Alături de cultura sacră a bisericii, oficializată, canonică, apare o nouă formă de sacralitate puternic culturalizată: cultura umanistă. Efectul valorizării sacralizate a literelor este foarte important. Putem vorbi de o adevărată „sanctificare” a studiilor literare. Apare, precum la Erasmus, ideea de literatură ca formă de pietate. Literatura nu poate fi concepută decât în primul rând și în mod esențial ca fiind
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
451), divinul și umanul în Hristos. Textul clasic, Epanagôguè sau Recapitularea legii, codul lui Vasile I promulgat în 885, compară această simfonie a sufletului și a trupului 3. Modelul ortodox privilegiază, pe de o parte, puterea politică, substanțializată și puțin sacralizată, și, pe de altă parte, pretinde pentru Biserică o poziție specială. Aceasta, autonomă în principiu în misiunea sa spirituală, este redusă în anumite privințe la rolul de servitoare a puterii seculare. Perspectiva eshatologică proprie creștinismului primar pare să se șteargă
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
întruparea lui Iisus Hristos este, în biserică, timpul liturgic, care afirmă istoricitatea persoanei lui Hristos. În atmosfera sacră a Bisericii, timpul liturgic devine esențializat, unic prin valoarea și funcția sa. Disocierea dintre timpul istoric actual, trăit în prezent și timpul sacralizat, cel liturgic este mai mult decât evidentă. Inadecvarea structurală a unei națiuni și a unei culturi la o anume formulă a vieții religioase duce, inevitabil, la o desprindere de acea religie. Există posibilitatea de a încerca să se refacă învățătura
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
femei, copii, bătrâni, supuși). "Simbolismul ancorat într-o semiologie religioasă" nu cred că transformă doar politicul "într-o zonă a sacrului", ci și manifestarea puterii (medievale) în ansamblu. Întregul câmp social intră sub incidența controlului persuasiv exercitat de puterea oficială sacralizată (negociată deseori între biserică și palat); spațiile și "timpii" din zona privatului sau din viața comunitară ne-instituțională sunt la rândul lor întru totul influențați de politica de guvernare creștină. Producția intelectual-imaginativă, ca și cea "fantezistă", spiritualitatea religioasă, cu dogma
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Dioclețian) și posterioare existenței obiectului (mitul Sfintei Elena, mama autocratului, consacrată prin analogie cu Fecioara). O ultimă serie se poate constitui prin raportare la obiect și la areal: mituri universale (referitoare la cosmos, ființă-neființă), zonale (ale civilizațiilor sau ale orașelor-capitale sacralizate - mitul întemeierii Romei, spre exemplu), comunitare (etnii − etnogeneză) și individuale (modele/tipuri). Al treilea nivel al sistemului este cel în care putem grupa unitățile morfologice, caracterizate fiecare de o figură de stil, sub raportul funcției sale. Codurile, de orice tip
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
codificate arhetipal, fie prin ceea ce putem numi lumea cotidianului (mama, ca Vestală a focului, dar și vrăjitoarea sau descântătoarea; fiul, ca moștenitor care ia în stăpânire castelul sau casa, dar și slujitorul care trădează sau fură), fie în cel ritualic, sacralizat. Unitatea narativă funcțională poate fi considerat mitul, foarte activ în structurile de mentalitate ale medievalității românești, prins într-un "reglaj" continuu între trecut, realitate și imaginar, dar și între acesta și mozaicul istoric (când se blochează timpul și narațiunea, precum
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
care au circulat în spațiul românesc, până la Hresmologhionul lui Paisie Ligaridis (Mazilu 134). În lumina timpului, în istoriografia internă se așează un mileniu tăcut între cele două descălecate: primul, civilizator, al doilea, de reîntemeiere pe structuri ritualice, în spațiul astfel sacralizat al Moldovei și al Munteniei. Letopisețul lui Ureche păstrează și el amintirea unei societăți pastorale, surprinse în trecerea sa cinegetică (nu întâmplător) înspre noile teritorii. Ne aflăm mai aproape de cultura paleolitică și de reprezentările cultice animaliere, de credințele și de
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pre dânsa ... ; ... dând la mâna domnu-său și o scrisoare a lor încredințată ... ; ... alergă cătră dânsul toți boiarii mari și mici și toate gloatele, sărutând mâna ... (Letopisețul Cantacuzinesc 190-91) Spațiul în care se desfășoară investitura trebuie să fie, în mod necesar, sacralizat, pentru a conferi legitimitate ceremonialului și pentru ca noua lume instituită să își poată împlini menirea. Domnul este surprins de obicei în timpul călătoriei către locul de înscăunare, aducându-i-se un prim omagiu de către alaiul care îi iese în întâmpinare (spre
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
nu-i decât un „comunist primitiv anarho-iacobin”, „un regim de dictatură exercitată de o minoritate împreună cu sateliții săi permanenți: teroarea și birocrația*”. în lupta pentru succesiunea lui Lenin, Stalin utilizează termenul de „bolșevic” ca un criteriu al fidelității față de figura sacralizată a liderului decedat, iar apoi ca un mijloc de auto-sacralizare când, pe 4 mai 1935, declară: „Noi, bolșevicii, suntem făcuți dintr-un material special”. Iar în 1918, el va rescrie întreaga istorie a bolșevismului publicând un Tratat de istorie a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu Constituția din 1976. PCC servește drept curea de transmisie a puterii cezariene exercitate de Castro. într-o economie* colectivizată, corupția rămâne singurul element de flexibilitate. Propaganda revoluționară contra „Marelui Dușman” - SUA - este permanentă, ca și referirile la o revoluție sacralizată. Armata este copilul răsfățat al regimului, chiar dacă Castro veghează la strivirea oricărei valeietăți de autonomie - cum a fost cazul generalului Ochoa, arestat și condamnat în 1989. Controlul societății* de către CDR, poliția politică și informatori, este cealaltă față a ficțiunii participante
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fiecare dintre membri (ibidem, p. 10). În acest sens, identitatea culturală face adesea apel la „mituri fondatoare”, și În special la unul sau mai mulți presupuși „mari strămoși”, adesea veniți de altundeva În vremuri foarte Îndepărtate și ale căror forme sacralizate se regăsesc În numeroase religii sau credințe (de exemplu, credința În originea divină a limbii grupului). Etnicizarea acestui tip de identitate, inclusiv În varianta naționalistă (În care națiunea Înlocuiește etnia), Împinge acest proces până la o identificare „genetică”: apare astfel conștiința
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
aiurea, au depus și depun Încă multă trudă pentru a o obține din mare. E mare nevoie de ea, căci orice organism animal, inclusiv omul, reconstituie În sine, mereu și mereu, o „mare“ interioară, lichidul interstițial adică, cu o compoziție sacralizată, aceea a mării propriu zise din vremea nașterii primelor pluricelulare; asta ca să fiu simplistă... Așa vorbind, sunt tentată, eu, picătura de apă, să vă plâng, pe voi dar și pe alții care hălăduiesc pe sare, precum dacii lui Cristi pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar și manifestări coerente, continui, cu valoare simbolică și sacră: înmormântările. Din punct de vedere cronologic, nu putem omite elementele de aceeași valoare din Paleoliticul inferior, referitoare la umanizarea obiectelor amorfe prin transformări sau prin aducerea lor în mediul deja sacralizat ca urmare a prezenței omului. În același sens, trebuie să admitem că domesticirea, stăpânirea și apoi folosirea intenționată, permanentă a focului, a constituit o etapă extrem de importantă în devenirea spirituală a umanității preistorice. Tot din punct de vedere cronologic, înmormântările
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
obiect de decorațiune distins, așa cum este cazul în Occident. El este un element important al vieții personale, familiale și tribale.” (Chevalier, Gheerbrant, 1982 : 923) Legat de simbolistica generală a covorului de rugăciune, acesta este perceput în Islam ca un microspațiu sacralizat, delimitat de lumea profană, un „sacru” transportabil, cu alte cuvinte. „Covorul rezumă în el însuși simbolul casei protec toare, datorită caracterului său sacru și a dorințelor de bunăstare paradiziacă pe care le include.” (Chevalier, Gheerbrant, 1982 : 924) Covorul de rugăciune
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]