884 matches
-
ca să revăd spaima din ochii bufniței împușcate dar nu era spaimă era altceva freamătul nevăzut al cleștilor otrăviți ai insectei mutante ( un fel de dinozaur cu clești! ) dinaintea strânsurii cum am înțeles mai târziu în timp ce mă devorai cu o plăcere sadică de văduvă neagră încet ca să-mi simți gustul sângelui zbaterea cărnii sufletul luminița aceea misterioasă din ochii-ți ca un strop jucăuș într-un pahar de șampanie era un fel de adulmecare a urmei mirosul pradei de unde să bănuiesc fiara
NEGLIJENȚĂ de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382813_a_384142]
-
revistă, altminteri serioasă, Viața românească (nr. 1-2 din 2001), a căzut însă peste un articol despre Eminescu (sînt și altele, la încheierea Anului Eminescu, cu adevărat interesante, în același număr) și n-a mai rezistat ispitei (mai degrabă malițioasă decît sadică) de a cita din savantele considerații lingvistice ale d-lui Gheorghiță Geană. Articolul are un titlu pompos-academic: Funcția cognitivă a clișeelor de limbaj: o problemă de eminescologie. Logica titlului ne scapă: funcția cu pricina să fie o problemă de eminescologie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16121_a_17446]
-
vreme după aceea, a vâna însemna a mânca, deci, a supraviețui. În timp, o dată cu descoperirea primelor secrete ale agriculturii, vânătoarea a devenit o ocupație complementară. Pentru ca acum să devină o îndeletnicire sportivă, un hobby. Pentru alții, însă, doar o plăcere sadică. Sau un mijloc de a mai face un ban în plus. Etica vânătorească „Etica vânătorească are legile ei nescrise, care se învață în timpul participării afective și efective la vânătoare” - afirmă, în cartea sa „Homo kinegetikos și trofeele de vânătoare”, dr.
Agenda2003-4-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280627_a_281956]
-
nu văd nimic/ doar niște ziduri fericite”. Modul de comunicare îl alcătuiesc zgomotele și mai cu seamă țipetele: „urletele caraghioase ale unui afiș alb/ despre absolut nimic”. În acest context erosul marchează distanța, nu apropierea. E un ritual al disocierii sadice, conținînd notificarea detaliilor stabilite de un subiect care își arogă o autoritate blasfemicsacrală: „am comportament de mascul și dumnezeu în corpul tău (...) ți-am desenat zilele/ urmărinduse prin carne ca niște marionete/ care și-au ucis nebunia într-un răspuns
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
MORA. Se reia astfel o relație cu artiștii pe care Galeria MORA i-a susținut la început de carieră, unii dintre ei la debutul unor parcursuri profesionale de excelență :Alexandra Turc, Aneli Munteanu, Judit Balko, Liliana Basarab, Mara Patriche, Ramon Sadic, Valeriu Schiau. Lucrările cuprinse în expoziție sunt așezate în jurul conceptului depășirii, a cărui criză - individualizată de fiecare expozant în parte - se realizează prin anexarea sau surmontarea unei identități artistice trecute. Astfel fiecare artist va contrapune unei lucrări recente, o altă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92574_a_93866]
-
O anacronică Ifigenie, cu obârșia în Aulida sau în Taulida, de pe vremea lui Eschil, Sofocle și Euripide, dar pripășită la revista „Luceafărul de dimineață”, simte sadica plăcere de a pune etichete, în funcție de digestia sau indigestia sa cerebrală, pe unele reviste care au „tupeul” de a ieși în lume, fără girul domniei sale. O fiară mușcă numai în măsura în care este amenințată sau încolțită. Când mușcă fără motiv, e turbată
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92737_a_94029]
-
2017. CONTEMPORANEITATE În lumea-mi plutitoare, pe un imens de stele, În care timpul face destăinuiri prea grele, Înaintez cu teamă pe- un câmp minat cu vise Iar pasul mi- e tăcerea exploziilor permise, Ciulinii defăimării credințelor lumești Precum balauri sadici din cartea de povești Se-nhamă bidivii la cârmele caleștii Reducții prea absurde în matematica poveștii; Iubirea, chiar și ea-i un strugur roș’ pe buze, O sevă ce prin sine urmează să acuze, Zdrobită în candoarea acelei dăruiri Ce
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
aur ... Citește mai mult CONTEMPORANEITATEÎn lumea-mi plutitoare, pe un imens de stele,În care timpul face destăinuiri prea grele,Înaintez cu teamă pe- un câmp minat cu viseIar pasul mi- e tăcerea exploziilor permise,Ciulinii defăimării credințelor lumeștiPrecum balauri sadici din cartea de poveștiSe-nhamă bidivii la cârmele caleștiiReducții prea absurde în matematica poveștii;Iubirea, chiar și ea-i un strugur roș’ pe buze,O sevă ce prin sine urmează să acuze,Zdrobită în candoarea acelei dăruiriCe n-a avut
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
Fiu risipitor te întorci din bezne cu veșmântul rupt și pătat de sânge. Urmele de lanț se mai văd pe glezne, trupul se frânge. Ochii-s obosiți, barba e căruntă, pe spinare porți urme de tortură. Lumea a fost rea, sadică și cruntă plină de ură. Nu ști cum va fi, nu ști ce te-așteaptă. Poți fi alungat cu aspre cuvinte. E greu de iertat asemenea faptă chiar de-un părinte. Aproape-ai ajuns. Vezi casa bătrână, dar îți iese
UNDEVA, CÂNDVA... ÎNTOARCEREA FIULUI RISIPITOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381780_a_383109]
-
gândești? Dar fata? Ce se va întâmpla cu ea? — Are tată! — Bine, voi acționa! Nu îți spun cum, dar doresc să primesc două lucruri: nu mă cunoști, nu te cunosc și bani! — Câți? — Bani pentru un apartament! Nici cu un sadic profesionist nu s-ar fi putut discuta atât de tranșant! Doctorul Moga se ridică de la masă năucit! Nu-i venea să creadă că a fost în stare să pună la cale, cu atât sânge rece, dispariția fostei nevestei. Ce o
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384233_a_385562]
-
an, printre ruinele a ceea ce-a fost odată America de Nord, Capitolul, organismul conducător al națiunii Panem, forțează fiecare dintre cele 12 districte să trimită doi adolescenți, un băiat și o fată, să se întreacă în „Jocurile Foamei”. Jocurile, o pedeapsă sadică pentru revolte din trecut, dar și o modalitate de-a subjuga o națiune, iau forma unui eveniment televizat, în care adolescenți-jertfe trebuie să lupte până la ultimul supraviețuitor. Katniss Everdeen, o fată dârză de 16 ani, se oferă voluntară în locul surorii
Pofta nebună de jocurile foamei [Corola-blog/BlogPost/97141_a_98433]
-
prezentării filmului, într-un viitor postapocaliptic, peste ruinele unui continent cunoscut odată ca America de Nord se întinde națiunea Panem. Ca simbol al puterii Capitoliului asupra celor douăsprezece districte conduse cu o mână de fier, în fiecare an este organizat un concurs sadic și sângeros - Jocurile Foamei. Douăzeci și patru de adolescenți sunt răpiți de lângă familiile lor și aruncați în luptă pe viață și pe moarte, televizată și urmărită cu frenezie. La limită, în afara podiumului se află filmul ”Madagascar 3 - Fugăriți prin Europa”. Cele cinci
Topul celor mai vizionate filme la cinema [Corola-blog/BlogPost/97489_a_98781]
-
fi de menționat aici și coridele spaniole cu tauri, un „sport” inventat de barbarii care au populat cândva Europa. Am pus cuvântul sport în ghilimele, întrucât coridele numai sport nu se pot numi; ele sunt mai degrabă manifestarea unor apucături sadice ale unor oameni care nu știu să prețuiască animalele. Așadar, sportul înseamnă astăzi o uriașă afacere, cu miliarde de dolari risipiți în tranzacțiile cu fotbaliști și antrenori, în salariile acestora, în sponsorizări, în publicitatea cu caracter sportiv și în general
FOTBALUL ŞI CELELALTE SPORTURI de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383580_a_384909]
-
și cincizeci și trei de ani după moartea lui Lautréamont) lutul cu o mușcată la tîmpla dreaptă - ca la o butonieră a vieții, a lui D. Demetrescu-Buzău, Grefier la Curtea de Casație." Cunosc puține mai frumoase poezii de adio, în care adevărul, sadic și concis, să iște o emoție tot atît de pură. Dau, răsfoind, după figura lui Urmuz semnată de Perahim, peste Catalogul Editurii unu, de la Geo Bogza, cu Poemul invectivă, la de tînăr dispărutul Aurel Zaremba, cu Deschidere. Și o broșură
Unicate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8274_a_9599]
-
lumea Davidei și a lui Vogoride, pe de alta cea care visează o altă revoluție. Motivația crimei se citește, astfel, și din perspectivă politică. În rest, scriitorul a avut grijă să separe lucrurile. Poziția astrelor e prea mult o demonstrație sadică a consecințelor neașteptate ale monomaniei astrologice a lui Eustațiu pentru a mai fi evident că uciderea personajului - o farsă atroce pe care n-a putut-o anticipa - e realizată de țărani. Însă, în presa vremii, a avut grijă să publice
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
naivitatea unor nefericiți? Sau mai degrabă se regăsește în postura unui gangster rutinat, chiar un asasin, care nu pregetă să elimine din cale orice pasant, indiferent dacă e un culpabil sau un nevinovat? Poate se dovedește pur și simplu un sadic, care savurează plăcerea de a tortura sărmane făpturi, căzute în cursă, fără a extrage din actul de cruzime un avantaj material sau un ascendent în raporturile sociale? Să fie el un paranoic, un ins atins de o maladie cerebrală, purtând
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
bucuros" (p. 19), "mi-e inima prichindea din pricina asta" (p. 23), "oricum, tot puhoaie aș simți, orice aș face" (p. 26), "uneori, prăjitura mea, îmi vine să îți fac rău" (p. 28), "am în mine tot mai multe langori de sadic", (p. 30), "tu ești abatesa mea" (p. 31), "inima îmi bate încetișor, ca un arici ghemuit înainte să fie călcat de un Mercedes elegant" (p. 35), "râia mea dragă, lepra mea dulce!" (p. 37), "nu mă prădălnici de tot" (p.
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
eufemistic poreclite Eumenidele în titlul romanului lui Jonathan Littell, decretat "cartea primăverii" de către cronicarii literari în paginile marilor ziare și reviste, la radio și la televiziune. Traducerea în germană a poveștii fictive a ofițerului SS Max Aue, personaj cultivat, cinic, sadic, incestuos, matricid, homosexual, pervers, a fost lansată în librării pe 23 februarie. Cinci zile mai tîrziu, evenimentul editorial a avut o variantă dialogică abil înscenată dar lipsită de efectul scontat: autorul a apărut la teatrul Berliner Ensemble, în compania lui
Început de primăvară literară by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8640_a_9965]
-
cei doi sunt uciși la graniță, chiar de călăuzele lor. Mor fără să se zbată. Recviemul este dublat de viziunea existențialistă: înstrăinați de ei înșiși și de trecutul lor, cei doi rămân încremeniți în propriul zid; călătoria salvatoare îi trimite, sadic, la moarte. Recitind romanul dinspre Vântul de martie, întreaga perspectivă se schimbă fundamental. Vântul de martie reprezintă, în structura romanului, mai mult decât un episod cu iz ideologic. Alcătuiește, împreună cu Bijuterii de familie, în raport cu care este construită contrapunctic, chiar axul
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
găsirea casei goale; excelentă surprindere a spaimei femeii "mototoale" (nexus cu episodul din Copilării); năvălirea țăranilor, cruțarea femeii (intersecție cele două planuri; introducerea rețelei subterane - Elena o credea moartă); d) Elena joacă comedia înscenării durerii pentru soarta surorii ei (fructificare sadică a existenței rețelei subterane - Eleonora scăpase); asistă la episodul înăbușirii răscoalei din salonul unei prietene (intersectare prin ricoșeu a celor două planuri); e) Elena o descoperă pe Eleonora; șoc, acumulare de tensiune (explozie a faptului subteran); asfixierea Eleonorei; Rizea, instigatorul
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
îi alertează pe toți. Din autocar se dau jos cei care ar fi trebuit să moară. Începând din acest moment, filmul nu aduce nimic nou în ceea ce privește firul epic, așa că producătorii s-au concentrat pe efectele vizuale și modul cât mai sadic în care mor personajele. La capitolul efecte, filmul Final Destination 5 stă mai bine decât predecesorul său din 2009, dar nici nu rupe gură târgului. Modurile în care mor personajele sunt și ele destul de palpitante. Totuși, parcă nu se ridică
Final Destination 5 3D - aceeași poveste, dar cu actori diferiți () [Corola-journal/Journalistic/69105_a_70430]
-
uneori:/ Le spunea că de mic copil, din fașă, se masturba zilnic/ și-și mânca sperma cu/ Susan sau o făcea limonadă în zilele de vară,/ Că nu se hrănea decât cu hoituri de șobolani pederaști pasivi/ Sau cu muște sadice, violate în fragedă copilărie -/ Dar nici nebunii nu-l credeau mereu și îi ziceau/ Mai las-o, Popescule./ Dar ce e mai curios e că îl credeau burghezi distinși și se/ Înfiorau citin-du-l și fiicele lor, domnișoarele cu pension,/ ziceau
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
azi - un „optzecist întîrziat”, cum își spune - și îi dezvăluie limită, momentul cînd „se nimicește” că Autor, dispare în text, se pierde: „Odată va trebui să aștern pe hîrtie întreaga experiență legată de acest Canon. Am trăit o plăcere cinica sadica (și dumnezeiasca, desigur), pentru că numai acest text sfînt mi-a oferit ocazia de a nu există că Autor. Scriindu-l, m-am pierdut, m-am nimicit de bunăvoie în conținutul lui. Nu eu, ci Altcineva îmi purta mîna și mintea
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
de mărturii, enorm de multe pentru epocă, două dintre ajutoarele contesei la comiterea atrocităților și crimelor, cele care cutreierau satele în căutare de adolescente menite supliciului, au fost arse pe rug, iar o a treia închisă pe viață. Un pitic sadic de care contesa nu se despărțea a fost decapitat și corpul azvârlit în foc. De Elisabeta Bathory, ancheta nu s-a atins. Numele și rangul trebuiau cruțate. Sângeroasa contesă a fost silită totuși să-și petreacă ultimii patru ani din
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4461_a_5786]
-
pe om cu neînțeleasă cruzime. Absurdul suferinței, al răului și al pieirii, precum și al comportării unor zei, este scos în evidență și condamnat încă din legenda sumero-babiloneană profund pesimistă, Ghilgameș. În tragedia Troilus și Cresida, Shakespeare a condamnat absurdul crimelor sadice, dar considerate "eroice", din Iliada. Absurditatea vieții a fost blamată profund dureros și sever de Georg Trakl și mai ales de Giacomo Leopardi: Amara e noia la vita, altra mai nulla; e fang la terra ("Amară și urât este viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]