115 matches
-
și omul, în general. V-am mai spus, sunt judecător-penitent. Un singur lucru e simplu în cazul meu: sunt sărac. Da, am fost bogat, nu, nu mi-am împărțit averea cu alții. Ce dovedește asta? Că și eu eram un saducheu... Auziți sirenele din port? În noaptea asta o să fie ceață pe Zuider Zee. Plecați? Iertați-mă dacă v-am reținut. Cu îngăduința dumneavoastră, nu veți plăti. La "Mexico City" sunteți ca și la mine acasă și vizita dumneavoastră m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
pe care îi macină îndoiala, cu semidocți și cu inși care își pricep limitele și se smeresc tocmai de-aia. Ba mai mult: eu îndrăznesc să spun că Isus a ales spațiul public laic atunci când le zice popilor farisei și saduchei să nu știe dreapta ce face stânga. Lipsa îndoielilor în propriile afirmații, exclusivismul credințelor tari, tirada înfierbântată în locul judecății raționale escaladează drumul spre infern care are chipul credinței impuse prin ucaz. Articolul 13 din Legea Cultelor suspendă frumusețea agonică a
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Anterior anului 70 p.Chr. (distrugerea Ierusalimului și a templului), fariseii, fiind recunoscuți ca maeștrii spirituali ai poporului ales, apar ca elementul cel mai activ al iudaismului. Credințele și practicile devoționale ale fariseilor se răspândesc în timp ce influența lor biruie asupra saducheilor pragmatici, susținuți de aristocrația iudaică, a căror influență rămâne încercuită în zona templului și dispare odată cu distrugerea acestuia. După această dată, fariseismul și iudaismul devin practic sinonimi. Influența exclusivă a fariseilor asupra diasporei trebuie să se fi impus anterior anului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Sanhedrin, în ebraică Beit Din Hagadol, cu o componență și o structură organizatorică precise. Comunitatea din Iudeea a rămas un grup conservator care își păstra obiceiurile cu sfințenie. În timpul conducerii hasmoneice, problemele religioase iudaice erau reglementate de către personalul Templului (preoții saduchei) și de către Sanhedrin care era alcătuit din conducători farisei și saduchei. Adunarea generală a Curții de Justiție, care cuprindea șaptezeci și unu de membri, a primit numele de „Marele Sanhedrin”, spre deosebire de cele trei secții alcătuite din câte douăzeci și trei
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
structură organizatorică precise. Comunitatea din Iudeea a rămas un grup conservator care își păstra obiceiurile cu sfințenie. În timpul conducerii hasmoneice, problemele religioase iudaice erau reglementate de către personalul Templului (preoții saduchei) și de către Sanhedrin care era alcătuit din conducători farisei și saduchei. Adunarea generală a Curții de Justiție, care cuprindea șaptezeci și unu de membri, a primit numele de „Marele Sanhedrin”, spre deosebire de cele trei secții alcătuite din câte douăzeci și trei de membri care se numeau „Micul Sanhedrin”. Sedințele ambelor camere se
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de nasi, care cumula funcțiile de mare preot și de rege) și conducătorul curții legale (ab bet din). Aceste două persoane nu se alegeau neapărat numai dintr-un anumit partid religios, în sensul că unul putea fi fariseu, iar celălalt, saducheu. Între cele două partide au existat diferențe substanțiale în probleme teologice și practice, două dintre ele având o importanță deosebită pentru înțelegerea dezvoltării scripturilor iudaice în această perioadă. Saducheii nu acordau mare atenție tradiției, adică legii orale (halakhah), preferând să
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
partid religios, în sensul că unul putea fi fariseu, iar celălalt, saducheu. Între cele două partide au existat diferențe substanțiale în probleme teologice și practice, două dintre ele având o importanță deosebită pentru înțelegerea dezvoltării scripturilor iudaice în această perioadă. Saducheii nu acordau mare atenție tradiției, adică legii orale (halakhah), preferând să se raporteze la Tora, ori de câte ori se iveau neînțelegeri. Ei erau adepții principiului sola Scriptura, dacă ne permitem să folosim anacronic acest cuvânt. Fariseii aveau o cu totul altă părere
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
dacă ne permitem să folosim anacronic acest cuvânt. Fariseii aveau o cu totul altă părere. Erau foarte puternic legați sufletește de Tora mozaică, dar socoteau că Tora orală este o extensie legitimă a acelei Legi. Pe de altă parte, chiar dacă saducheii preferau Tora scrisă celei orale, nu o priveau ca pe o lucrare canonică, în sensul că aceste texte ar fi fost diferite de alte texte scrise. În această privință, fariseii aveau altă părere: Tora era canonică, și prin urmare sfântă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sensul că aceste texte ar fi fost diferite de alte texte scrise. În această privință, fariseii aveau altă părere: Tora era canonică, și prin urmare sfântă. În Mișna (Yadayim 4,6) se află o discuție foarte interesantă în această privință: saducheii spun: ne ridicăm glasul împotriva voastră, o fariseilor, pentru că spuneți: Sfintele Scripturi murdăresc mâinile, iar scrierile lui Homer, nu. Așadar, pentru saduchei nu exista nici o diferență între scrierile mozaice și cele homerice, în timp ce fariseii socoteau că Scripturile sunt sfinte. În timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și prin urmare sfântă. În Mișna (Yadayim 4,6) se află o discuție foarte interesantă în această privință: saducheii spun: ne ridicăm glasul împotriva voastră, o fariseilor, pentru că spuneți: Sfintele Scripturi murdăresc mâinile, iar scrierile lui Homer, nu. Așadar, pentru saduchei nu exista nici o diferență între scrierile mozaice și cele homerice, în timp ce fariseii socoteau că Scripturile sunt sfinte. În timpul domniei hasmoneilor Hircan I și Aristobul I s-a fondat și comunitatea eseniană. Esenienii se deosebeau de farisei în mai multe privințe
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
propria tradiție, fiecare cu propria optică față de aceste texte, iar textele erau redactate potrivit tradițiilor respective. De exemplu, din moment ce în cercurile fariseice Tora orală era la fel de importantă ca Tora scrisă, ne putem aștepta la un text mai complet, și întrucât saducheii nu făceau deosebirea dintre literatura canonică și cea noncanonică, fiind în mod clar dispuși unor influențe străine, ne putem aștepta ca textele să fi fost influențate de elenism în aceste cercuri. În urma preluării conducerii întregii comunități religioase iudaice de către farisei
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
poetice, profetice și filosofice ale Vechiului Testament. Cea de-a treia categorie se referă la „teologi”, în majoritatea lor preoți; cu timpul, scribii oficiali s-au alăturat teologilor (1 Ezd. 7,6), iar mai târziu își vor face apariția fariseii, saducheii și alte școli teologice 1. O altă categorie de învățati erau cei care copiau textele. Se pare că cele două „table ale legii” (Ieș. 32,15) erau de fapt două copii ale Legii, dintre care una se păstra în cortul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
poate înlocui; cel mult, tradiția reprezintă un sprijin pentru o mai bună înțelegere a Torei. Prin urmare, samaritanismul se conducea în mare măsură după un gen de principiu sola Scriptura. În materie de legi, samaritenii aveau multe în comun cu saducheii, din moment ce și aceștia respingeau Tora orală drept sursă legitimă de îndrumare etică. Ei au preferat să adere la Legea lui Moise (Pentateuhul), pe care o priveau ca pe singura lege canonică 3. Conservatorismul comunității samaritene se vedea atât în strictul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
importanță. Înțelepții aveau autoritatea de a exprima opinii legate de doctrină și de interpretarea Torei și de a-i învăța pe oameni pronunțarea și înțelegerea corectă a textului Torei. Julio Trebolle Barrera este chiar de părere că tensiunea dintre preoții saduchei și mișcarea fariseică laică reprezintă o reminiscență a neînțelegerilor dintre preoții samariteni și înțelepții care își disputau autoritatea decizională bazată pe interpretarea Scripturii 1. Din cele expuse până aici este clar că samaritenii și evreii nu se deosebeau foarte mult
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
monoteiste, credeau în legea lui Moise pe care o socoteau revelată de către Dumnezeu și așteptau vremuri mesianice; ceea ce îi separa în mod deosebit era legitimitatea preoției și locul templului unde aduceau închinare lui YHWH. Am spus puțin mai sus că saducheii, la rândul lor, respingeau legea orală, astfel încât ne-am aștepta ca cel puțin în acest punct, între saduchei și samariteni să existe o anumită înțelegere 2. Însă, întrucât saducheii erau reprezentanții preoției iudaice, este limpede că între cele două grupări
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
îi separa în mod deosebit era legitimitatea preoției și locul templului unde aduceau închinare lui YHWH. Am spus puțin mai sus că saducheii, la rândul lor, respingeau legea orală, astfel încât ne-am aștepta ca cel puțin în acest punct, între saduchei și samariteni să existe o anumită înțelegere 2. Însă, întrucât saducheii erau reprezentanții preoției iudaice, este limpede că între cele două grupări existau disensiuni pe marginea legitimității marelui arhiereu din Ierusalim. În această privință, ne putem aștepta la o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
unde aduceau închinare lui YHWH. Am spus puțin mai sus că saducheii, la rândul lor, respingeau legea orală, astfel încât ne-am aștepta ca cel puțin în acest punct, între saduchei și samariteni să existe o anumită înțelegere 2. Însă, întrucât saducheii erau reprezentanții preoției iudaice, este limpede că între cele două grupări existau disensiuni pe marginea legitimității marelui arhiereu din Ierusalim. În această privință, ne putem aștepta la o anumită afinitate între samariteni și esenieni, din moment ce și aceștia din urmă îi
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudea și din toate împrejurimile Iordanului, au început să iasă la el; 6. și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați de el în rîul Iordan. 7. Dar cînd a văzut pe mulți din Farisei și din Saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: "Pui de năpîrci, cine v-a învățat să fugiți de mînia viitoare? 8. Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră. 9. Și să nu credeți că puteți zice în voi înșivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
rămășițele de fărîmituri. 38. Cei ce mîncaseră erau patru mii de bărbați, afară de femei și de copii. 39. În urmă Isus a dat drumul noroadelor, S-a suit în corabie, și a trecut în ținutul Magdalei. $16 1. Fariseii și Saducheii s-au apropiat de Isus, și, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer. 2. Drept răspuns, Isus le-a zis: Cînd se înserează, voi ziceți: Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roș." 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
da alt semn decît semnul proorocului Iona." Apoi i-a lăsat și a plecat. 5. Ucenicii trecuseră de cealaltă parte, și uitaseră să ia pîini. 6. Isus le-a zis: "Luați seama și păziți-vă de aluatul Fariseilor și al Saducheilor." 7. Ucenicii se gîndeau în ei, și ziceau: "Ne zice așa pentru că n-am luat pîini!" 8. Isus, care cunoștea lucrul acesta le-a zis: "Puțin credincioșilor, pentru ce vă gîndiți că n-ați luat pîini? 9. Tot nu înțelegeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
10. Nici de cele șapte pîini pentru cei patru mii de oameni, și cîte coșnițe ați ridicat? 11. Cum nu înțelegeți că nu v-am spus de pîini? Ci v-am spus să vă păziți de aluatul Fariseilor și al Saducheilor?" 12. Atunci au înțeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pîinii, ci de învățătura Fariseilor și a Saducheilor. 13. Isus a venit în părțile Cezareii lui Filip, și a întrebat pe ucenicii săi: Cine zic oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
nu v-am spus de pîini? Ci v-am spus să vă păziți de aluatul Fariseilor și al Saducheilor?" 12. Atunci au înțeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pîinii, ci de învățătura Fariseilor și a Saducheilor. 13. Isus a venit în părțile Cezareii lui Filip, și a întrebat pe ucenicii săi: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?" 14. Ei au răspuns: "Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alții: Ilie; alții: Ieremia, sau unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Atunci El le-a zis: "Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!" 22. Mirați de cuvintele acestea, ei L-au lăsat, și au plecat." 23. În aceeași zi, au venit la Isus Saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: 24. "Învățătorule, Moise a zis: "Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său, și să-i ridice urmaș." 25. Erau dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Dumnezeul lui Isaac, și Dumnezeul lui Iacov?" Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii." 33. Noroadele, care ascultau, au rămas uimite de învățătura lui Isus. 34. Cînd au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s-au strîns la un loc. 35. Și unul din ei, un învățător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: 36. "Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?" 37. Isus i-a răspuns: "Să iubești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
încă de pe atunci, sau că-și trag spița din acelea care au fost atunci. În epistola întâia către Corinteni (I Cor. 15, 12), Pavel osândește pe cei ce tăgăduiesc ori pun la îndoială învierea, părere pe care o au îndeosebi saducheii (Mt. 22, 23; Fap. 23, 8). De ea s-au folosit Marcion și Apelles, ca și Valentin și toți aceia care resping credința în învierea trupurilor. Scriind Galatenilor (Gal. 5, 2), el mustră pe cei ce păzesc și apără tăierea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]