143 matches
-
dincolo de râul Rin, separându-și tribul de majoritatea francilor ripuarieni de lângă Köln. Lui Pharamond i-a succedat fiul său Clodio. Soția sa se numea Argotta. Pharamond este menționat ca Rege al Franței în proza Tristan, apoi ca și creatorul legiii salice prin care femeile erau excluse de la tron, în "Henry V" de William Shakespeare și într-o carte comică numită "Sandman" (Moș Ene) scrisă de Neil Gaiman.
Pharamond () [Corola-website/Science/303185_a_304514]
-
Spania. După aceea, prințesa s-a putut întoarce din când în când în Franța, deoarece legea exilului a afectat în principal capetele caselor regale din Franța și moștenitorii lor direcți, iar femeile erau excluse din linia de succesiune prin Legea Salică. Isabella a fost educată într-un mediu select, în care cultura și mai ales istoria, au jucat un rol important. Crescând, prințesa a devenit o femeie frumoasă, lucru care i-a permis, ajutată fiind și de calitatea de șef al
Prințesa Isabelle de Orléans (1878–1961) () [Corola-website/Science/319700_a_321029]
-
al cuvântului "trustis". Acesta, la rândul său, este împrumutat din vechiul german "Trost", „fidelitate”. De notat apropierea etimologică a cuvântului "antrustion" cu verbul din . Avem informații despre "antrustion" din una din scrierile lui Marculfus, precum și din diversele dispoziții din Legea salică. ""-ul s-a bucurat de multe avantaje, deosebit de valoroase, îndeosebi dreptul la asistență regală și la protecție. Astfel, wergeld-ul cuvenit unui "antrustion" era de 600 de solidi, adică de trei ori mai mare decât în cazul unor persoane libere obișnuite
Antrustion () [Corola-website/Science/321833_a_323162]
-
merovingiană nu era o lege universală bazată pe echitate rațională, aplicabilă tuturor, asemenea legii romane; era aplicată fiecăruia în conformitate cu originea sa: francii ripuarieni aveau propria lor "Lex Ribuaria", codificată la o dată ulterioară (Beyerle și Buchner 1954), în timp ce așa-numita "Lex Salica" (Legea salică) a clanurilor saliene, codificată pentru prima oară în 511 (Rouche 1987 p 423), era invocată sub exigențele medievale până în perioada Valois. Din acest punct de vedere, francii se aflau în urma burgunzilor și a vizigoților, neavând o lege universală
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
era o lege universală bazată pe echitate rațională, aplicabilă tuturor, asemenea legii romane; era aplicată fiecăruia în conformitate cu originea sa: francii ripuarieni aveau propria lor "Lex Ribuaria", codificată la o dată ulterioară (Beyerle și Buchner 1954), în timp ce așa-numita "Lex Salica" (Legea salică) a clanurilor saliene, codificată pentru prima oară în 511 (Rouche 1987 p 423), era invocată sub exigențele medievale până în perioada Valois. Din acest punct de vedere, francii se aflau în urma burgunzilor și a vizigoților, neavând o lege universală după modelul
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
cronici, alte surse sunt scrisorile și alte documente de acest tip. Clericii, precum Grigore și Sulpitius cel Pios au scris scrisori, deși doar câteva s-au păstrat. S-au păstrat edicte, acte de donație, și decizii judecătorești, precum și cunoscuta "Lex Salica", menționată mai sus. Din domniile lui Clotaire al II-lea și Dagobert I s-au păstrat numeroase exemple în care regele joacă rol de instanță supremă de judecată. În sfârșit, dovezile arheologice nu pot fi ignorate ca o sursă de
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
mare măsură după cel de-al Doilea Război Mondial. "Poarta Interioară" ("Inneres Tor") conduce în "Curtea Interioară" ("Innerer Burghof"), înconjurată de "palat", de "Capela Imperială" și de "Kemenate". În curte mai pot fi văzute ruinele fundațiilor clădirilor construite în perioada salică. În mijloc se află "Teiul Cunigundei "plantat în 1984 pentru a înlocui copacii mai vechi menționați pentru prima dată în 1455 și numiți după Sfânta Cunigunda, consoarta împăratului Henric al II-lea (Sfântul Henric). "Palatul," clădirea principală a Castelului Imperial
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
ce a durat două luni, castelul a fost ocupat de fiul său, Henric al V-lea, care și-a forțat tatăl să abdice la sfârșitul aceluiași an. După moartea lui Henric al V-lea în 1125, ultimul membru al dinastiei salice, succesorul său Lothar de Supplinburg a încercat să confiște terenurile coroanei de la Frederic al II-lea, Duce de Suabia și fratele lui, Conrad, din dinastia Hohenstaufen, considerând că toate aceste terenuri, inclusiv Castelul Nürnberg, trebuie să facă parte din proprietatea
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
său Lothar de Supplinburg a încercat să confiște terenurile coroanei de la Frederic al II-lea, Duce de Suabia și fratele lui, Conrad, din dinastia Hohenstaufen, considerând că toate aceste terenuri, inclusiv Castelul Nürnberg, trebuie să facă parte din proprietatea dinastiei salice pe care o moștenise. După mai multe asedii, Lothar a reușit în octombrie 1130 să ocupe castelul. La moartea lui Lothar în 1137, ducele Conrad de Hohenstaufen a fost ales rege cu numele de Conrad al III-lea în anul
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
Majestatea Sa regele Mihai I la 30 decembrie 2007, actualul moștenitor la șefia Casei Regale a României este Alteța Sa Regală Margareta, Principesă Moștenitoare a României, Custode al Coroanei României. Astfel, prin noul statut s-a renunțat exclusiv la practica legii salice, Coroana României trecând de la Șeful Casei Regale la primul născut bărbat, și, în lipsa unui bărbat, la prima născută femeie. Imagini
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
se considera că problema era rezolvată. Dacă nu, cealaltă formă comună de reparație în această epocă era revanșa prin sânge, numită "faida", aidoma cu "Legea talionului" (întrucâtva conservată în vendetta, practicată încă în Corsica și, mai ales, în Sicilia). Legea salică, regula de drept privat al francilor salieni, era inițial bazată în mare parte pe sistemul "Wergeld", dar de-a lungul modificărilor succesive, regele a impus din ce în ce mai mult pedeapsa potrivită, derivând spre un sistem de amenzi. Cu titlu indicativ, iată care
Wergeld () [Corola-website/Science/321811_a_323140]
-
Saint Denis. Ca și frații săi mai mari, Carol a murit fără un moștenitor masculin, acest lucru ducând la stingerea linie directe a dinastiei capețiene. Cu doisprezece ani mai devreme, o regulă împotriva succesiunii de către o femeie, derivată din Legea Salică a fost recunoscută ca un control la succesiunea tronului Franței. Aplicarea acestei reguli interzicea fiicei de un an al lui Carol, Marie, să succeadă la tron, însă Jeanne era însărcinată în momentul morții lui Carol. Dacă ea ar fi dat
Carol al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/321367_a_322696]
-
ai Casei de Valois. După două luni, Jeanne a născut o altă fiică, Blanche și deci Filip a devenit rege și în mai a fost încoronat ca Filip al VI-lea. Eduard al III-lea a susținut că deși Legea Salică interzicea moștenirea tronului de către o femeie, totuși nu interzicea moștenirea pe linie femeească. Sub acest argument Eduard ar fi trbuit să moștenească tronul și acesta a fost baza pretenției sale în Războiul de 100 de Ani (1337-1453). În 1307/1308
Carol al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/321367_a_322696]
-
de Mecklenburg-Strelitz (mama lui 62)</br> 126. Francisc Josias, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld (tatăl lui 63)</br> 127. Prințesa Anna Sophie de Schwarzburg-Rudolstadt (mama lui 63)</br> Descendența agnatică stă la baza ordinii de succesiune a celor mai multe case regale, potrivit legii salice. În cazul lui Nicolae al II-lea, ea conduce la Casa de Oldenburg, căci toți strămoșii lui pe linie paternă au aparținut acelei case. Casa de Oldenburg: Ruric este întemeietorul cvasilegendar al primului stat al slavilor răsăriteni. Familia Romanov, familia
Înaintașii Țarului Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/321179_a_322508]
-
O serie de achiziții și căsătorii avantajoase au mărit domeniul Comitatului Luxemburg, iar în 1354 Carol al IV-lea, Împărat din dinastia Luxemburg, îl ridică la rangul de Ducat pentru fratele său Wenceslaus I. Deoarece Ducatul era guvernat conform Legii Salice, la moartea acestuia fărăurmași, docatul revine nepotului său Wenceslaus II, Rege al Romanilor și al Boemiei. Acesta oferă ducatul drept gaj în 1388 lui Jobst de Moravia acesta devenint "Duce angajat" ("duc engagé"), o practică ce va continua în următoarea
Ducatul Luxemburg () [Corola-website/Science/314985_a_316314]
-
sumă de îndatoriri protocolare, cât și dreptul la o listă civilă. Articolele 83 și 84 din Constituția din 1866 reglementau succesiunea la tron, care se făcea din bărbat în bărbat, femeile și urmașii lor fiind excluși în perpetuitate (vezi legea salică). Calificativul asociat acestui titlul era „Alteța Sa Regală” (prescurtat ASR). Primul principe moștenitor a fost Ferdinand din casa Hohenzollern-Sigmaringen. El a dobândit calitatea de moștenitor al tronului întrucât primul rege al României (Carol de Hohenzollern-Sigmaringen) nu a avut decât o fată
Principele moștenitor al României () [Corola-website/Science/332213_a_333542]
-
După ce a putut să se întoarcă în România în 1997, activitatea publică a familie regale a sporit în intensitate. Astfel, printr-un act din 2007 care cerea ca în cadrul revizuirii formei de guvernare parlamentul să ia în considerare abolirea legii salice de succesiune, Mihai o numea principesă moștenitoare pe Margareta, care urma să primească la moartea lui titlul de custode al coroanei și statutul de cap al familiei regale.
Principele moștenitor al României () [Corola-website/Science/332213_a_333542]
-
a fost îngropat. Cum nu a avut copii legitimi în viață, coroana Regatului Unit a trecut Prințesei Victoria de Kent, singurul copil al lui Eduard Augustus, Duce de Kent, al patrulea fiu al regelui George al III-lea. Din cauza Legii Salice, o femeie nu putea conduce Hanovra, așa încât coroana hanoveriană a trecut celui de-al cincilea fiu al regelui George al III-lea, Ernest Augustus, Duce de Cumberland. Principalii beneficiari ai testamentului său au fost cei opt copii în viață ai
William al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312922_a_314251]
-
fie acelea ale armoniei societății, care să fie bogată când toate clasele 166 {EminescuOpIX 167} sunt bogate, puternică când toate sunt puternice. Aceasta e dinastia - monarhul. Tot pentru că individualismul este principiul vital al naturei omenești, preferăm în privirea moștenirei legea salică și nu maioratul. Cu totul opus acestei serii de idei este republicanismul. Nu vorbim de republicanismul în sens diplomatic, ci în sens social. Republica este orice stat în care o partidă, reprezentanta unei sau mai multor clase (însă nu a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Franței au reușit să rupă echilibrul cu stările, ei au convocat Adunările de Notabili în locul Statelor Generale. Eșecul ultimei Adunări a Stărilor Ligii de la Paris, în anul 1593, pentru reglementarea succesiunii la tron după noi principii și a interpretării legii salice, al cărei apărător stările se considerau, a permis lui Henric al IV-lea să recurgă în continuare numai la colaborarea notabililor 146, membri adunărilor acestora fiind desemnați de rege. În Anglia stările se adunau în Parlamente. Nobilimea engleză, ținută în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
decât cu acordul stărilor, Statele Generale au fost dispersate în urma impunerii prin forță a voinței suveranului); ultima convocare a adunat la Paris stările Ligii (26 ianuarie 8 august 1593), pentru reglementarea succesiunii la tron după noi principii și interpretarea legii salice, al cărei apărător se considerau stările privilegiate. Eșecul acestei ultime adunări a permis lui Henric al IV-lea să recurgă, în continuare, numai la colaborarea notabililor. Membri Adunării Notabililor erau desemnați de rege. Ei nu transmiteau doleanțe ale vreunor reprezentanți
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de nici un corp social, el nu a dispus de putere absolută. Limitele puterii sale erau impuse de tratatele încheiate cu stăpânii provinciilor încorporate domeniului regal, de legile fundamentale ale regatului (ca, de pildă, ordinea de succesiune la tron conform legii salice, fără drept la succesiune pe linie feminină), de necesitatea de a consulta Statele Generale în probleme importante, precum cele de impozite și politică generală. Cu toate că Statele Generale din Franța nu au avut rolul și forța pe care în Anglia l-
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
moștenitor era un prilej de bucurie. Continuitatea dinastiilor era asigurată, iar prin căsătorii îndelung analizate se asigurau alianțe. În cazul nașterii unei fete, lucrurile nu mai erau atât de simple. În unele țări, precum Franța, era încă în vigoare legea salica, iar această interzicea femeilor să preia tronul. Cu toate acestea, regele Gustav nu s-a arătat dezamăgit de venirea pe lume a unei moștenitoare și a declarat că fiica lui cu siguranță va fi foarte inteligentă, dacă a reușit, chiar
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
un caz mai fericit, ar fi fost trimisă să guverneze Olanda Spaniolă (Belgia de azi, n.n.). <footnote Antonia Fraser Love and Louis XIV: The Women în the Life of the Sun King, Weidenfeld & Nicolson, Londra, 2000, passim footnote> În conformitate cu Legea Salica<footnote www.dexonline.ro:"Legea Salica (Pactus Legis Salicae) a fost o colecție de legi folosite de franci, forma lor oficială fiind stabilită în secolul al VI-lea, sub domnia lui Clovis Întâiul. Un aspect interesant și cu o mare
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
fost trimisă să guverneze Olanda Spaniolă (Belgia de azi, n.n.). <footnote Antonia Fraser Love and Louis XIV: The Women în the Life of the Sun King, Weidenfeld & Nicolson, Londra, 2000, passim footnote> În conformitate cu Legea Salica<footnote www.dexonline.ro:"Legea Salica (Pactus Legis Salicae) a fost o colecție de legi folosite de franci, forma lor oficială fiind stabilită în secolul al VI-lea, sub domnia lui Clovis Întâiul. Un aspect interesant și cu o mare importanță în istoria Europei este legea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]