1,131 matches
-
iubire erau din ce în ce mai rare. Tatăl meu hotărî să pună capăt acestei povești.Să mă salveze la timp.Alcătui un plan de acțiune.Am pregătit meniul lui preferat. Când Radu sosi acasă,ne găsi așezați la masă.Era îmbrăcat cu o salopetă. Se scuză.A cumpărat cărămidă pentru a construi o casă.Parinții mei îl felicitară. Ii spuseră că temporar mă iau acasă,deoarece începe noul an școlar,an terminal și că deja au achitat toate taxele. Au stabilit că după ce termin
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
se oprise la trei și cinsprezece p.m., poate după ce văzuse acel autobuz care venea către el cu viteză maximă. Imagini disparate îi dansară prin fața ochilor. O trecere de pietoni, semaforul spânzurat deasupra străzii nu funcționa, un copil îmbrăcat într-o salopetă portocalie alerga după o minge, pe trotuar, era o minge cu buline mari, chiar își spusese că exista riscul ca mingea aceea fistichie să ajungă în stradă, copiii sunt neatenți atunci când se joacă, îi pândesc tot felul de pericole, iar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
casa de marcat. Am plătit și m am uitat în ochii ei. Albaștri. Spălăciți. Ochi de curvă cu ecuson, plină de tupeu, dornică de tăvăleală printre rafturi, cu te miri cine. O și vedeam transpirată, gâfâind sub un zdrahon în salopetă, în timp de pachete cu făină cădeau peste ei și se rupeau, albindu-i... Creioanele n-au fost scumpe. Mi-am spus, trecând pe lângă curva aia - pe ecuson scria Margareta, un nume ca oricare altul, dar pe mine m-a
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
atenția sau figurile celor din tren. Alice și cele două prietene îl luaseră în primire pe Paul, colegul lui Radu și se pare că aveau să înceapă un joc de cărți. Petre rămăsese cu Beatrice. Ea era îmbrăcată într-o salopetă neagră, ce părea căptușită cu puf. Costumul îi venea foarte bine. Își strânsese frumusețea aceea de păr, îl înghesuise într-o glugă mare, în jurul feței. Avea mănușile prinse copilărește, pe după gât, cu un șnur și o agrafă mare, interesantă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
nea Rică ar vrea să-și croiască drum către ceva, o idee sau poate chiar sistemul nervos. Întreaga acțiune se desfășoară în contextul operațiunii de galinocid în urma gripei aviare, astfel că prin fața ecranului defilează o serie de indivizi îmbrăcați în salopete care gazează găinile folosind uneori și butelii de aragaz pe fondul orăcăielilor babelor burzuluite. În primplan se află trei tineri: Aurel (Cătălin Paraschiv), localnic vesel cu o nevasta gravidă, Stelică (Radu Ciobănașu), polițistul satului, și Mitu (Radu Iacoban), militar în
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
se grăbi săi facă un semn cu mâna să se așeze și analizându-l din mers, Întrebă: Îți place muzica?! Pusese Întrebarea din care ușor se putea observa surprinderea și mirarea. Cum adică, un muncitor atât de tânăr, Îmbrăcat În salopetă nu tocmai curată și urât mirositoare, cu cizme electroizolante În picioare și cu o cască pe cap să fie interesat de pian. Poate, doar se joacă. Îmi place orice fel de muzică, dar după cum vedeți nu pot să cânt la
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Ce voiai să cânți atunci când am intrat eu? „Yellow submarine”, o piesă grea a formației Beattles. Bine! Iată primul acord cântat cu un singur deget, și fata se aplecă peste umărul său, ferindu se cât mai bine să nu atingă salopeta băiatului de optăsprezece ani și cu un deget delicat, așa cum erau și celelalte, date cu ojă sidefată și conturate cu creion roșu, cântă În detaliu pentru a se face Înțeleasă cât mai bine. Rică Olaru nu putea recepționa mai nimic
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
profesoară de pian. Visele puține și scurte erau presărate cu zulufi, cu bucle inelate, cu auriu și cu gura mică, imposibil de uitat. Dimineață a venit mai devreme la serviciu, l-a convins pe magazionerul secției să-i dea o salopetă nouă pe care o Îmbrăcă peste cămașa lui de duminică și reveni la pian așteptând cu Înfrigurare și cu un fel de teamă inexplicabilă sosirea ...ei, „oare ce nume are? Oare va veni?” Fata veni, Îl văzu, Încuie ușa, se
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
încercat să se prezinte: „Profesor de filosofie Popescu!“. Să i-o ia înainte lui Ghindoc, să evite placa aia umilitoare cu „Poftiți, domnu’ Paganel!“. Ghindoc ăl bătrân a înfipt toporul într-o buturugă, și-a șters mâna dreaptă de o salopetă, aici trebuie să presupunem că era echipat într-o salopetă, s-a șters așadar și, provocat de prezentarea protocolară a lui Paganel, a rostit extrem de decis: „Mecanic de locomotivă Ghindoc!“. Vasăzică, în timpul cât se ștersese pe salopetă, cât înfipsese toporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
o ia înainte lui Ghindoc, să evite placa aia umilitoare cu „Poftiți, domnu’ Paganel!“. Ghindoc ăl bătrân a înfipt toporul într-o buturugă, și-a șters mâna dreaptă de o salopetă, aici trebuie să presupunem că era echipat într-o salopetă, s-a șters așadar și, provocat de prezentarea protocolară a lui Paganel, a rostit extrem de decis: „Mecanic de locomotivă Ghindoc!“. Vasăzică, în timpul cât se ștersese pe salopetă, cât înfipsese toporul în buștean, scormonise în minte, cine sunt, de unde vin. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
dreaptă de o salopetă, aici trebuie să presupunem că era echipat într-o salopetă, s-a șters așadar și, provocat de prezentarea protocolară a lui Paganel, a rostit extrem de decis: „Mecanic de locomotivă Ghindoc!“. Vasăzică, în timpul cât se ștersese pe salopetă, cât înfipsese toporul în buștean, scormonise în minte, cine sunt, de unde vin. Dacă ăsta din fața lui era profesor, sau cel puțin așa se lăuda, criza de conștiință îi șoptea că nu se putea nici el legitima cu simplul nume. Ghindoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
să vorbească. Domnu’ Ghindoc, băiatul dumneavoastră nu învață. Uite, spune tu, Marcele, ce e materia? Ce materie, bă, i-a retezat-o ăla bătrân. Uite materie colea. Și i-a pasat trăscăul, palpând sticla și ștergându-și apoi mâna de salopeta rugoasă, ca un om care are un contact privilegiat cu materia. Mă rog, acum înțelegeți și dumneavoastră ce vreți! Rain man și televizorul Probabil una dintre primele amintiri relevante legate de relația mea cu televizorul ar data de prin clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
curgerea sa printre oameni: persoane În halat alb intrau și ieșeau mereu, strigând agitate tot felul de nume și trântind cu nepăsare uși,grupuri de oameni discutând În șoaptă ori vociferând cu gravitate peste niște foi scrise. Cineva Într-o salopetă portocalie Împingea din celălalt capăt al holului o targă mobilă, pe care se afla lungită o femeie gemând. Mai văzu un cuplu de vârstnici care Încerca precipitat să-și facă loc prin mulțime, ca să prindă două scaune rămase neocupate și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de lucru, în mijlocul unei cuvîntări la cel de-al XIII-lea Congres, în fața microfoanelor Sălii Palatului, apoi într-o mulțime de vizite diplomatice alături de lideri din tot felul de țări ale Lumii a Treia, sau echipat cu cizme de cauciuc, salopetă și cască de protecție turnînd primul cancioc de beton la temelia unei noi ctitorii a Epocii de Aur, flancat de macarale gigantice și, nu în ultimul rînd, în poza alb-negru retușată în care chipurile iei parte în primele rînduri la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și mai rău pe mâna psihiatrilor. Când te gândești la carnea albă a copilului, la moltonașul roz În care era Înfășat, la brațele care-l purtau prin Întunericul casei, la tifonul din care țâșnea sucul dulceag de morcov fiert, la salopeta de pescar a fostului chiriaș În care te Îmbrăcai așa, din plictiseală, la copilașul care plângea frecându-și piciorușele... Când vecina cu sânii enormi, prostănaca cu voce de țață ți-a adus cozonac cu stafide și câteva ouă roșii ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Întâlneam Încă. Lângă mine erau bluze cu gulere tari, ridicate, gulere flexibile, În forma aripilor de rechin, și altele, fără guler. Mi-am amintit că unele aveau pieptul plisat, altele aveau tiv sau fundiță. După bluze urmau niște flanel, o salopetă pe care n-o mai văzusem și o canadiană la fel de necunoscută, precum și câteva pulovere În stil britanic care, așa cum mi-am reamitit, erau de un galben pal, cu marginile dungate, imitând culorile unor colegii britanice. Pe alt umeraș am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Te crezi formidabil? — Nu cred în Dumnezeu. — Dă-ți jos nădragii ăia de bumbac, Alex, și pune pe tine ceva ca lumea. Nu-s nădragi, sunt blugi Levis. — Azi e sărbătoarea Rosh Hashanah, Alex, și tu-mi umbli îmbrăcat în salopetă! Treci imediat și pune-ți cravată, sacou, pantaloni și cămașă curată și arată-te în lume ca un om. Și pantofi, musiu, pantofi de piele. — Cămașa e curată... — Ah, o cauți cu lumânarea, maestre. Ai paisprezece ani și crede-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în loc să fie într-un alt loc, în care voi călători într-o bună zi, pentru că tata și cu mine trebuie să mergem de fiecare dată în noiembrie la țărănoiul ăla și la nevastă-sa, în Union, New Jersey (amândoi poartă salopete), să ne aprovizionăm cu adevăratul cidru pentru Ziua Recunoștinței. — Plec în Iowa, îi anunț eu din cabina telefonică de pe etajul meu. — Unde? — La Davenport, în Iowa. — În prima ta vacanță studențească? — Știu, dar e un prilej formidabil și nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de abur, ulei și bere Bass răsuflată de la bar, foșnetul mătăsii negre când stewardesa trecea de colo colo ducând castronașele de zinc. Privi În sus, spre schelăria de oțel a macaralei, la platforma și mica figură În pantaloni albaștri de salopetă care Învârtea de roata cea mare, și simți o invidie rară pentru el. Manipulantul de-acolo de sus era la zece metri de ceață și de ploaie, de casier, pasageri și de expresul cel lung și luminat. Nu pot scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
alăturară și alții, fluierând și huiduind. Myatt se uită la ceas. Dormise mai mult de două ore și, probabil pentru că-și aminti vocea din vis, se simți neliniștit din cauza absenței lui Coral. De la locomotivă venea fum și un om În salopetă, cu fața Înnegrită, se dădu la o parte de lângă ea, cu o privire neajutorată. Câțiva oameni Îi strigară ceva de la clasa a treia, dar el se Întoarse, clătină din cap și ridică din umeri Într-un fel indecis și expresiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ar fi vrut să ne vadă mai bine. —O! Frida 1 și Diego 2! Ce romantic! gânguri ea. Pentru că tocmai fusesem În Mexic, nu fusese dificil să Îmi pun la punct rochia flamenco roșie În stil Frida Kahlo. Hunter purta salopeta pătată cu vopsea pe care o crease chiar el. —Eu, pe de altă parte, mă bucur de noaptea mea ca un dependent de cocaină. Trebuie să veniți jos să Îl cunoașteți pe Milton, de care vă spuneam În Careyes. Decoratorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care avea un imens pliseu din mătase la gât. — Ne distrăm super, spuse ea. Absolut nimeni de la New York, că sunt cu toții În Antigua, amărâții. În clipa aia intră agale Lauren, urmată de un adolescent Înalt și arătos. El era În salopetă de schi, cu bretelele Împinse nonșalant jos de pe umeri. Claia de păr blond Îi ajungea până În ochi, acoperindu-i pe jumătate fața, ceea ce Îi dădea un aer și mai cool. Nu putea să aibă mai mult de cincisprezece ani. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
prinde un moment cînd muncitorii sînt ocupați în altă parte și aruncă în interior sacoșa din mînă, așteptînd să vadă balotul plecat spre rampa de încărcare, apoi urcă în birou, își lasă paltonul, căciula, fularul și-și îmbracă bluza de salopetă. Se așază pe scaun, scoate din sertar revista "Teatrul" cu gînd să citească, să treacă noaptea mai ușor. "E miezul nopții gîndește el, amînînd începerea lecturii, preferînd să privească aiurea, spre un tablou cu un peisaj din deltă. Mîine, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe înserat într-o mașină împrumutată și străbătuseră Țara Galilor; pe timpul nopții traversaseră Anglia, prin tunelul îngust săpat de lumina farurilor. Petrecerea s-a dovedit a fi refularea de după examen a lui Dan. Alți tipi, toți în uniformă de rebeli, cu salopete mulate și șepci de lână, îi tot cărau pumni peste umeri. Carol i-a observat zâmbetul trist, autodepreciativ, dar cumva ospitalier, întrebându-se dacă era la fel de tare ca ei la tăvăleala prin baruri. Era. În acest scop fusese ales Atherstone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fie atunci hipertehnologia science-fiction etalată de marile firme? Sau „erorile” de arbitraj? Sau dopingul? Ar putea fi toate acestea și ceva pe deasupra, care le înglobează. Marea majoritate a sportivilor care concurează la Atena sunt lucioși. „Pieile de rechin” ale înotătorilor, salopetele cicliștilor, costumele trei sferturi ale atleților, sutienele cu șort ale săritoarelor, toate emană o strălucire sintetică, frumusețea rece a artificialului. Cu toții, băieți sau fete, au pachete de mușchi desenați impecabil, ca niște personaje de bandă desenată, viteza, forța și precizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]