97 matches
-
borcane de sticlă. Pentru că recipientele din sticlă erau prea fragile, în 1746, John Roebuck a fost primul care a încercat reacția în unele mai rezistente de plumb. După 1793, Nicolas Clément-Désormes și Charles Bernard Désormes au descoperit că utilizând aerul, salpetrul era redus semnificant în volum, așadar metoda camerelor de plumb putea fi utilizată industrial. Acest lucru a fost particular pentru anul 1789 când a fost descoperit de Nicolas Leblanc și aplicat în 1791 pentru producția carbonatului de sodiu. Procesul a
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
slabi, astfel având o utilizare în controlul pH-ului și în fabricarea sărurilor de potasiu. Totodată este folosit în fabricarea săpunurilor, uleiurilor și în reacțiile de hidroliză a uleiurilor, de exemplu a esterilor și în detergenților industriali. Azotatul de potasiu (salpetrul de India) este obținut din surse naturale precum guano și evaporiți sau fabricat prin procesul Haber, fiind un oxidant utilizat în praful de pușcă sau în îngrășăminte. Cianura de potasiu este folosită în industrie în dizolvarea cuprului și a metalelor
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
iod determină manifestări de hipertiroidie (exoftalmie, iritabilitate, hiperfagie, tulburări de ritm cardiac etc.). Iodul a fost descoperit din întâmplare în anul 1811 de către Bernard Courtois (1777-1838), un farmacist al armatei franceze. Ulterior, se va alătura companiei tatălui său, ce fabrica salpetru de Chile, una din componentele prafului de pușcă, foarte solicitat la aceea dată, fiind folosit în cadrul Războaielor napoleoniene. Courtois prepara salpetru prin adăugarea acidului sulfuric în cenușa algelor marine. Într-o zi, acesta a adăugat acid sulfuric în exces, cauzând
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
1811 de către Bernard Courtois (1777-1838), un farmacist al armatei franceze. Ulterior, se va alătura companiei tatălui său, ce fabrica salpetru de Chile, una din componentele prafului de pușcă, foarte solicitat la aceea dată, fiind folosit în cadrul Războaielor napoleoniene. Courtois prepara salpetru prin adăugarea acidului sulfuric în cenușa algelor marine. Într-o zi, acesta a adăugat acid sulfuric în exces, cauzând formarea unor vapori violeți care în contact cu obiecte reci desublimau, formând cristale închise la culoare. Ulterior acestei întâmplări, a efectuat
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
terestră sau din meteoriți. Iodul este relativ răspândit în natură, fiind al 47-lea element chimic ca abundență în scoarța terestră, însă este foarte dispersat în aceasta, aspect care îngreunează extragerea sa. Principalele surse naturale de iod sunt zăcămintele de salpetru de Chile (NaNO) și salpetru de India (KNO), fiind întâlnit chiar și în proporție de 1%. Iodurile însoțesc clorurile și bromurile, însă în acestea sunt prezente în concentrații mai mici. Cantități mari de iod se întâlnesc în apa mărilor, deși
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
este relativ răspândit în natură, fiind al 47-lea element chimic ca abundență în scoarța terestră, însă este foarte dispersat în aceasta, aspect care îngreunează extragerea sa. Principalele surse naturale de iod sunt zăcămintele de salpetru de Chile (NaNO) și salpetru de India (KNO), fiind întâlnit chiar și în proporție de 1%. Iodurile însoțesc clorurile și bromurile, însă în acestea sunt prezente în concentrații mai mici. Cantități mari de iod se întâlnesc în apa mărilor, deși concentrația medie de iod în
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
sare pe țărmul mării. Densitatea extremă (1.24 kg/l) fac posibilă plutirea corpului uman în apă fără să fie nevoie de a înota. Contrar așteptărilor, în apa aceasta sărată pot să trăiască anumite bacterii anaerobe, ca cele care descompun salpetrul, sulful și celuloza. Chiar unele plante, ca de exemplu "Halophytele", pot supraviețui în aceste condiții extreme de mediu. Concentrația ridicată de sare a apei atrage turiștii nu numai pentru distracție (apa sărată menține corpul că pe o plută la suprafața
Marea Moartă () [Corola-website/Science/303975_a_305304]
-
în manuscris conține: Haas era preocupat și de descoperirea unor noi compoziții pentru combustibili, recomandând folosirea de carburanți pe bază de compuși de amoniu și avansând totodată ideea utilizării unor combustibili lichizi, total diferiți de pulberile diverse pe bază de salpetru care se foloseau în acea perioadă. Conrad Haas s-a manifestat deseori împotriva utilizării invențiilor sale în scopuri militare, dorind ca studiile sale să aibă o aplicație pașnică. In ultimul capitol Conrad Haas specifica: «"Sfatul meu este ca lumea să
Conrad Haas () [Corola-website/Science/306021_a_307350]
-
numele de "pulbere neagră" (germ.: "Schwarzpulver") a fost prima substanță explosivă descoperită de om, azi fiind folosit numai în pirotehnică în fabricarea de rachete pentru focurile de artificii. Praful de pușcă este un amestec compus din 75 % azotat de potasiu (salpetru), 15 % cărbune de lemn și 10 % sulf (fără părți acide), toate componentele trebuie să fie în stare de pulbere. Depozitarea trebuie să fie într-un loc uscat deoarece unele componente sunt higroscopice. Salpetrul are rolul de a asigura oxigenul necesar
Praf de pușcă () [Corola-website/Science/305853_a_307182]
-
amestec compus din 75 % azotat de potasiu (salpetru), 15 % cărbune de lemn și 10 % sulf (fără părți acide), toate componentele trebuie să fie în stare de pulbere. Depozitarea trebuie să fie într-un loc uscat deoarece unele componente sunt higroscopice. Salpetrul are rolul de a asigura oxigenul necesar arderii, cărbunele fiind cel ce întreține arderea. Unele amestecuri sunt secretul producătorului de artificii. Reacția chimică simplificată care are loc: Viteza de ardere notată cu "r" are formula: ceea ce în pirotehnică este numită
Praf de pușcă () [Corola-website/Science/305853_a_307182]
-
l/kg săruri solide de potasiu. Toate aceste dezavantaje au dus la utilizarea tot mai largă a dinamitei. Bizantinii cunoșteau deja în 671 un amestec explosiv de "colofoniu" (rășină de conifere din care este îndepărtată prin încălzire terpentina), "sulf" și "salpetru" (nitrați de amoniu, bariu, natriu sau potasiu), acest amestec fiind cunoscut în istorie ca "focul grecesc" descoperit de "Kallinikos din Heliopolis". Această substanță inflamabilă ardea și în apă, fiind o armă de temut în apărarea Constantinopolului fiind folosit mai ales
Praf de pușcă () [Corola-website/Science/305853_a_307182]
-
de temut în apărarea Constantinopolului fiind folosit mai ales în luptele navale contra musulmanilor. În China sunt amintite în "Dinastia-Song" (960 - 1279) prin anul 1044 în "Wu Jing Zong Yao" (o culegere de tehnici militare) incendii provocate de amestecuri de salpetru. Se presupune că chinezii deja în secolul XIII au folosit bombe umplute cu praf de pușcă, această informație stă în contradicție cu legea mongolilor din 1330, care interzic chinezilor toate experimentele militare, la fel cercetările arheologice nu au găsit prin
Praf de pușcă () [Corola-website/Science/305853_a_307182]
-
la fel cercetările arheologice nu au găsit prin examen radilogic urme de praf de pușcă, din timpul respectiv. Alte urme istorice din secolul XI sunt cele din "Siria" unde este la fel amintit folosirea în războaie a amestecurilor explosive cu salpetru purificat. Praful de pușcă până la descoperirea explozivilor de azi este singura materie explosivă folosită în artilerie, sau alte arme de foc. In prima jumătate a secolului al XIX-lea este introdus treptat utilizarea nitroglicerinei și dinamitei. Astăzi praful de pușcă
Praf de pușcă () [Corola-website/Science/305853_a_307182]
-
C. La temperatură obișnuită lăsat în aer fumegă. Datorită liniilor sale spectrale din domeniul culorii galben, conferă unei flăcări culoarea galben. Pentru industrie, compușii cei mai importanți sunt: clorura de sodiu (NaCl), carbonatul de sodiu (NaCO), bicarbonatul de sodiu (NaHCO), salpetrul de Chile (NaNO), soda caustică (NaOH), boraxul (NaBO·10HO), tiosulfatul de sodiu (NaSO·5HO). Ionii de sodiu au o mare importanță în procesele fiziologice din organism, în depolarizarea membranelor, și în transmiterea stimulilor. Contrar tendinței de difuzie, pompa de sodiu-potasiu
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
răspândite din Univers. În natură se găseste sub forma depozitelor masive de sare gemă (clorură de sodiu, NaCl), în mineralul halit, în combinație cu clorura de potasiu), în silvină, împreună cu aluminiul în criolit (NaAlF), sau sub formă de azotat în salpetrul de Chile (NaNO, azotat de sodiu), reprezentând 2,6% din masa scoarței terestre. În apa marină, ionii de Na îi însoțesc pe cei de Cl. Liniile spectrale D ale sodiului se găsesc în majoritatea stelelor, precum și în Soare. Sodiul metalic
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
1843, cu etnici croați. Și zona Antofagasta a devenit populată." După 30 ani (1831-1861) de guvernare conservatoare, balanța politică a înclinat spre liberali (stânga politică, în accepție anglofonă). În acest timp creșterea economică a fost foarte puternică, datorită exploatărilor de salpetru, în regiunea Antofagasta. Aceste resurse au provocat gelozia boliviană, care a revendicat posesiunea teritoriului. Chiar după semnarea a mai multor tratate, părțile nu au găsit o soluție. Astfel, în 14 februarie 1879, Chile ocupă portul Antofagasta, declarând război Boliviei. La
Chile () [Corola-website/Science/298085_a_299414]
-
fost transferată de la Chiuchiu la Calama. Conflictele de frontieră între Chile și Bolivia nu au ajuns la Calama sau provincia Atacama. Litigiul a fost concentrat în preeria centrală și în coasta, unde au început să descopere bogate depozite de argint, salpetru, si guano. Ambiguitate care a condus la conflicte de frontieră a fost posesia câmpiei centrale și coasta Atacama. Atmosferă a devenit tensionată, când trupele din Chile, sub comanda colonelului Emilio Sotomayor Baeza, au invadat portul Antofagasta în dimineața zilei de
Calama, Chile () [Corola-website/Science/320741_a_322070]
-
pregătește pentru a-și distruge inamicii în ziua următoare. În deșert, cei trei se întâlnesc cu Philos, care a reușit să scape din oraș. El a lucrat în deșert, unde a reușit să realizeze o pulbere explozivă pe bază de salpetru. Bucuros să o vadă pe Cassandra în siguranță, Philos se alătură lui Mathayus. Grupul găsește o oază, unde e prins într-o ambuscadă, iar cei patru sunt răpiți de un grup de oameni care lucrează pentru Balthazar (Duncan), regele nubian
Regele Scorpion (film) () [Corola-website/Science/326428_a_327757]
-
anul 1806 și timp de mai bine de treizeci de ani, Gay-Lussac a fost unul din membrii cei mai activi al Comitetului consultativ de arte și manufacturi. A fost, de asemenea, membru al Comitetului consultativ de praf de pușcă și salpetru (1818) și membru al consiliului de perfecționare al Conservatorului de arte și meserii. În 1829 îl urmează pe Vauquelin, în funcția de agent al biroului de garanții înființat la monetăria din Paris. În acel an prpoune Guvernului să adopte modul
Joseph Louis Gay-Lussac () [Corola-website/Science/322682_a_324011]
-
să fie accesibile publicului. Avena a fost locuită de la sfârșitul secolului al XIV-lea până la sfârșitul secolului al XVI-lea. Potrivit lui François de Chalvet de Rochemonteix, în 1595 oamenii au profitat de condițiile climatice ale locului pentru a extrage un salpetru de foarte bună calitate. În 1867, organele de cercetare judiciară au adus la suprafață corpul unei tinere asasinate. Speologul Edouard-Alfred Martel a fost descoperitorul râului subteran al avenei din Padirac. ÎN 1897 și 1898, lui Armând Viré i-a fost
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
amenajare(1889-1900), Paris, Editura Ch. Delagrave, 1900, 180 p. ( pagina consultată on line pe 4 mai 2012), capitolul ÎI («Istoric-Explorare») p. 37): «Și nu departe de acolo am văzut de asemenea puțul din Padirac... de unde locuitorii acestui ținut extrag un salpetru de foarte bună calitate coborând în prăpastie cu instalații foarte periculoase.» Le Lot, capitolul Routes, de Rocamadour à Souillac p 271- 276, Armând Viré - Reeditarea lucrării publicate în 1907 -(ISBN 2-7455-0049-X) http://www.societe.com/societe/societe-d-exploitations-speleologiques-de-padirac-552130957.html Scufundările de
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
varietate de utilizări) coincide în general cu nașterea Revoluției Industriale. Unul dintre primele chimicale care să fie produse la scară industrială a fost acidul sulfuric. În 1736 farmacistul Joshua Ward a dezvoltat un proces pentru producția sa care implica încălzirea salpetrului pentru a permite sulfului să se oxideze ca apoi să se combine cu apa. A fost prima producție practică de acid sulfuric la scară industrială. John Roebuck și Samuel Garbett au fost primii care să construiască o fabrică de dimensiuni
Industrie chimică () [Corola-website/Science/332117_a_333446]