154 matches
-
și făcut. Cu toate acestea, sportiva a fost oprită la aeroport și reținută în „condiții groaznice” la miliția aeroportului, apoi mutată la un hotel din apropiere. Bjarne Stenbaek, directorul clubului Slagelse, a calificat situația creată de vămeșii de pe aeroportul din Samara drept un episod de „amatori” și scandalos din partea autorităților ruse. Ulterior s-au făcut speculații că Amăriei nu a fost lăsată în mod intenționat să joace în partida încheiată la egalitate, cu scorul de 29-29. Chiar și Carmen a declarat
Carmen Amariei () [Corola-website/Science/316202_a_317531]
-
mici, angajații doreau salarii mai mari, iar proprietarii de pământ doreau suprafețe agricole mai întinse. Revoltele se manifestau prin ocuparea abuzivă a terenurilor agricole, urmate uneori de incendieri și violențe, jefuirea proprietăților mari, vânătoarea ilegală și defrișarea pădurilor. În zona Samara, țăranii și-au format propria lor republică, confiscând pământul și împărțind loturi agricole până în momentul în care trupele guvernamentale au pus capăt revoltei. Violență revoltelor diferea funcție de condițiile de viață mai bune sau mai rele ale țăranilor. Țaranii lipsiți de
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]
-
puțin probabilă, în timp ce prim-ministrul Rusiei pentru sporturi, Vitaly Mutko, a spus că Rusia se pregătește să găzduiască un turneu cu 32 de echipe. Rusia a propus următoarele orașe-gazdă: Ekaterinburg, Iaroslavl, Kaliningrad, Kazan, Krasnodar, Moscova, Nijni Novgorod, Rostov, Sankt Petersburg, Samara, Saransk, Soci și Volgograd. Toate orașele fac parte sau sunt aproape de Rusia europeană pentru a reduce timpul de călătorie pentru echipele participante. Comisia de votare a declarat că: "Echipa rusă a propus 13 orașe și 16 stadioane, cu toate că acestea depășeau
Campionatul Mondial de Fotbal 2018 () [Corola-website/Science/321433_a_322762]
-
Serghei Dmitrievici Evreinov (în ; n. 1869 - d. 1931) a fost un om de stat rus, viceguvernator al Basarabiei și guvernator interimar al guberniilor Samara și Iaroslavl. Evreinov s-a născut la 10 octombrie 1869 într-o veche familie nobilă din gubernia Tula. În 1889 a intrat la Academia Teologică din St. Petersburg și a absolvit-o în 1893 cu titlul de student real. La
Serghei Evreinov () [Corola-website/Science/334643_a_335972]
-
Przemysl, pe teritoriul Austro-Ungar ocupat de trupele ruse în timpul ofensivei. Pentru munca depusă în acea perioadă a fost ridicat în grad de consilier de stat. În anii 1915-1916, pentru scurte perioade de timp, a fost un guvernator interimar al guberniilor Samara și Iaroslaval. În ceea ce privește convingerile sale, a fost un monarhist, revoluția ne întâlnind-o cu mare entuziasm. Trebuia să emigreze, ca și fratele său și cele două surori, însă din motive necunoscute s-a reținut până la Revoluția din octombrie. Ca un
Serghei Evreinov () [Corola-website/Science/334643_a_335972]
-
Oka (Volga), Oka (Angara), Olenyok, Râul Olyokma, Om, Omolon, Onega, Onon, Oredezh, Osuga, Oyat, Pakhra, Pasha, Parabel, Pasvikelva, Peciora, Pinega, Pissa, Plava, Podkamennaya Tunguska, Podkumok, Pola, Polist, Râul Polota, Ponoy, Pra, Râul Pregolya, Protva, Pur, Pyasina, Ravan, Ruza, Sakmara, Sal, Samara, Seim, Selemdzha, Selenga, Râul Sestra (Leningrad Oblast), Râul Sestra (Dubna), Râul Šešupė, Setun, Sheksna, Shelon, Shilka, Sosna, Râul Sudost, Sukhona, Sura, Svir, Sviyaga, Syas, Sylva Tavda, Țara, Taz, Terek, Tetere, Teza, Râul Tigoda, Tobol, Tom (Ob), Tom (Zeya), Tosna, Râul
Listă de râuri din Rusia () [Corola-website/Science/312116_a_313445]
-
până în prezent micșorându-se cu 40.000 km²,iar în unele locuri linia țărmului înaintând spre interior cu 16 km. Amenajările hidrotehnice, în special cele din Europa de est, au condus la apariția unor lacuri de acumulare de mari dimensiuni, cum sunt Samara și Vogograd pe Volga; Porțile de Fier I pe Dunare; Timleansk pe Don. Zona Mediteraneeană este alcătuită predominant din formațiuni arbustive semperviriscente: maquis, garriga (sudul Franței), tomillares (Spania), frigana (Grecia). În Spania apare singura specie de palmier pe sol european
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
avut loc în anii '20, dar a fost împiedicată de politica lui Stalin. La sfârșitul anilor '50 - începutul anilor '60 a avut loc o resuscitare a educației mediatice în școli secundare, universități, centre culturale pentru copii (din Moscova, Petersburg, Voronet, Samara, Kurgan, Tver, Rostov, Taganrog, Novosibirsk, Ekaterinburg) și au reapărut seminarii și conferințe pentru profesori cu aceleași teme. În Rusia anilor '70 - '80, educația mediatică se dezvolta în cadrul unui concept estetic. Printre numeroasele reușite din domeniu din această perioadă se numără
Educație mediatică () [Corola-website/Science/313884_a_315213]
-
aceea a („Anatolian Urheimat”). Teoria culturii gorganelor a fost formulată în anii 1950 de cercetătoarea americană de origine lituaniană (Marija Gimbutiene), care a definit această cultură ca fiind caracterizată de patru perioade succesive, cea mai precoce (Kurgan I) incluzând culturile Samara și Seroglazovo dintr-o regiune situată între fluviile Nipru și Volga din epoca calcoliticului (începutul mileniului 4 î.Hr.). Reprezentanții acestor culturi erau păstorii nomazi, care, în funcție de modelul considerat, s-au răspândit de la începutul mileniul 3 î.Hr. în întreaga stepă din
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
al - - descris de Marija Gimbutas trebuie considerat separat în cadrul conceptului de „kurganizare” (mileniul III î.Hr.). Mallory (1986, p. 308) a subliniat că „"spre jumătatea mileniului V î.Hr., avem deja similitudini culturale frapante de la cultura Nipru - Doneț la vest până la cultura Samara pe cursul mijlociu al Volgăi..., care sunt continuate în perioada ulterioară a culturii Srednîi Stog".” „"Iamna, cu toate variantele ei regionale"”, apare mai târziu și poate reprezintă o diversificare. Compararea asemănărilor culturale între aceste culturi este o chestiune de arheologie
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
arhitecților din timpul comunismului. S-au scris două cărți despre marele architect Gheorghe Simotta: cartea “Arhitect Gheorghe Simotta” de Irina Patrulius (editor), Rodica Ianași (editor), Gheorghe Simotta, Editura Simetria 2003 și cartea “Gheorghe Simotta - între noblețe și arhitectura” de Cornel Samara, Editura Sfanțul Ierarh Nicolae. Toate prezintă atât biografia arhitectului, cât și realizările lui în domeniul arhitecturii în România cât și ca acuarelist. Volumul "Arhitect Gheorghe Simotta", scos într-o ediție de mare calitate, este o frumoasă biografie publicată în 2003
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
în Statele Unite la: Stanford University, UC Berkeley, University of Washington, Columbia University din New York, la Centre canadien d'architecture, Montreal Canada, la Cité de l'architecture et du patrimoine, Paris, Franța. Pe langă informațiile despre viața arhitectului, volumul lui Cornel Samara mai cuprinde o seama de dialoguri cu foști studenți ai profesorului Simotta, dar și un număr impresionant și foarte util de imagini ale realizărilor arihtectului Simotta, fotografii, file din carnetul de schițe și reproduceri după numeroasele acuarele. Gheorghe Simotta este
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
Gălești, Gălățanu-Negoești, Neagra, Poiana Lacului, Popești și Teiușu, având în total 867 de locuitori. Existau în comună două biserici și o școală mixtă. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în aceeași plasă și comunele Păduroiu și Samara. Prima era alcătuită din trei sate, Cepari, Păduroiu din Deal, Păduroiu din Vale, cu 788 de locuitori, avea două biserici și o școală primară. A doua avea în compunere satele Borli, Dealu Viilor, Gogoșești, Dealu Orașului, Popești, Rogozi, Samara (Valea
Comuna Poiana Lacului, Argeș () [Corola-website/Science/300638_a_301967]
-
și Samara. Prima era alcătuită din trei sate, Cepari, Păduroiu din Deal, Păduroiu din Vale, cu 788 de locuitori, avea două biserici și o școală primară. A doua avea în compunere satele Borli, Dealu Viilor, Gogoșești, Dealu Orașului, Popești, Rogozi, Samara (Valea Satului) și Zlapia, cu 1501 locuitori, trei biserici și o școală mixtă rurală. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Păduroiu în plasa Cotmeana și comunele Poiana Lacului și Samara în plasa Uda ale aceluiași județ. Comuna Păduroiu avea 1646
Comuna Poiana Lacului, Argeș () [Corola-website/Science/300638_a_301967]
-
compunere satele Borli, Dealu Viilor, Gogoșești, Dealu Orașului, Popești, Rogozi, Samara (Valea Satului) și Zlapia, cu 1501 locuitori, trei biserici și o școală mixtă rurală. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Păduroiu în plasa Cotmeana și comunele Poiana Lacului și Samara în plasa Uda ale aceluiași județ. Comuna Păduroiu avea 1646 de locuitori în satele Cepari, Gărdinești, Păduroiu din Deal și Păduroiu din Vale; comuna Poiana Lacului avea 1444 de locuitori în satele Dinculești, Gălățanu, Gălcești, Negoești, Negrea, Poiana Lacului și
Comuna Poiana Lacului, Argeș () [Corola-website/Science/300638_a_301967]
-
Păduroiu avea 1646 de locuitori în satele Cepari, Gărdinești, Păduroiu din Deal și Păduroiu din Vale; comuna Poiana Lacului avea 1444 de locuitori în satele Dinculești, Gălățanu, Gălcești, Negoești, Negrea, Poiana Lacului și în cătunele Popești și Teiu; iar comuna Samara avea 1586 de locuitori în satele Cătunașu, Dealu Orașului, Dealu Viilor, Popești, Valea Satului și în cătunele Dealu Bărcii, Dealu Rogozei, Piscu Popii și Zlapia. În 1931, comunele Păduroiu și Samara au fost desființate, satele lor trecând la comuna Poiana
Comuna Poiana Lacului, Argeș () [Corola-website/Science/300638_a_301967]
-
Lacului și în cătunele Popești și Teiu; iar comuna Samara avea 1586 de locuitori în satele Cătunașu, Dealu Orașului, Dealu Viilor, Popești, Valea Satului și în cătunele Dealu Bărcii, Dealu Rogozei, Piscu Popii și Zlapia. În 1931, comunele Păduroiu și Samara au fost desființate, satele lor trecând la comuna Poiana Lacului. În 1950, comuna a fost transferată raionului Pitești din regiunea Argeș. În 1968, a revenit la județul Argeș, reînființat. Cinci obiective din comuna Poiana Lacului sunt incluse în lista monumentelor
Comuna Poiana Lacului, Argeș () [Corola-website/Science/300638_a_301967]
-
Sfântul Teodor Tiron” (1789) din Cepari; casa Minel Cristescu (mijlocul secolului al XIX-lea) din Dinculești; biserica cu hramurile „Sfântul Nicolae”, „Cuvioasa Paraschiva” și „Sfinții Arhangheli” (1737) din Păduroiu din Deal; și casa Neacșu (începutul secolului al XX-lea) din Samara.
Comuna Poiana Lacului, Argeș () [Corola-website/Science/300638_a_301967]
-
ai Uralilor și ai căii ferate transsiberiene, precum și ai întregii rezerve de aur a băncii imperiale a Rusiei, confiscată în Kazan, cehii au sprijinit partidul SR în comitetul membrilor Adunării Constituante, care la 8 iunie, au înființat un contraguvern la Samara. În același timp, au crescut în luna mai în întreaga țară, în special pe Don în jurul cazacilor lui Krasnov aliat cu generalul Denikin, și în Siberia în jurul amiralului Kolceak, care a instalat o autoritate țaristă la Omsk. În toate teritoriile
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
măsuri de acest gen. În remarcile sale, istoricul britanic nota: „Dacă libertatea de exprimare și de întrunire și libertatea presei ar fi fost restaurate, ar fi fost dificil să fie și respectate în condițiile unui război civil, și închisorile din Samara au fost în curând pline de bolșevici. Ivan Maiski, ministrul menșevic al muncii, număra 4000 de deținuți politici. Dumele și zemstvele municipale au fost restabilite, iar sovietele, ca organe de clasă, au fost ținute departe de viața politică”. În mod
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
TEU - capacitate de operare anuală) și terminalul de marfuri generale (3 milioane tone mărfuri generale unitizate și vrac - capacitate de operare anuală). Acționarii principali ai companiei sunt Celco SĂ, cu 12,8001%, "Grupul DD Ș.A"., cu 31,8473%, "Stere Samara", cu 10,5160, "S.C. TRANSPORT TRADE SERVICES Ș.A. BUCUREȘTI " cu 14.1377%, "Alți acționari" cu 30,6990% . Titlurile operatorului portuar sunt listate la prima categorie a Bursei de Valori București, sub simbolul SOCP). Principalele servicii pe care le oferă compania
Socep () [Corola-website/Science/318651_a_319980]
-
Mihail Efimovici Fradkov (în ; născut pe 1 septembrie 1950) este un politician rus, prim-ministru al Federației Ruse din martie 2004 până în septembrie 2007. Fradkov s-a născut într-o mică localitate lângă orașul Samara, într-o familie evreiască. A absolvit cursurile Institutului de Construcții de Mașini Unelte (1972) și ale Academiei de Comerț Exterior (1981). În 1973 a fot numit în cadrul secției economice a ambasadei Uniunii Sovietice din India, unde a lucrat doi ani
Mihail Fradkov () [Corola-website/Science/304355_a_305684]
-
amenințărilor la adresa capitalei, Stalin a ajuns la o stare de-a dreptul isterică. Pe 13 octombrie, el a ordonat evacuarea structurilor de conducere ale Partidului Comunist, a Marelui Stat Major și a diferitelor birouri guvernamentale din Moscova la Kuibîșev (azi Samara), lăsând în capitală numai personalul de conducere strict necesar. Evacuarea a provocat panică printre moscoviți. Pe 16 și 17 octombrie, cea mai mare parte a populației civile a încercat să fugă, aglomerând puținele trenuri disponibile și blocând drumurile de ieșire
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
Bileca, Stere Muceanu, Alexandru Caranica, Dumitru Nacea, Petre Iogu, Caracota Dumitrache, Nicolae Guli, Carniciu Constantin, Dumitru Nacea, Nicolae Saramandu, Ion Caramitru, Dan Șaguna, Constantin Colimitra, Hristu Zdru, George Cușa, Vanghele Nicolae, Dumitru Pariza, Nicolae Celea, Justin Tambozi, Vasile Paris, Stere Samara, Vasile Dimaca, Anatol Stamboli, Mihai Chendrea, Iancu Tugearu, Elefterie Naum, Hristu Cândroveanu, Ion Zeana, Irina Paris.
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
început au construit în regiune o serie de fortificații, cazacii au fondat în mod oficial orașul Orenburg în 1734. Guvernul rus a hotărât ca, pentru popularea orașului și colonizarea regiunii învecinate, să aducă familii căzăcești din alte zone: Ufa, Iset, Samara și alte regiuni și să formeze primele corpuri de armată neregulată (1748). O parte formată din membrii forțelor neregulate (aproximativ 2.000 de oameni) a transformată în Armata cazacilor din Orenburg în. 1755. Cazacii din Orenburg au luat parte în
Cazaci din Orenburg () [Corola-website/Science/318166_a_319495]