206 matches
-
și brunete erau oameni foarte simpli care nu cunoșteau aceste reminiscențe mic burgheze în comportament. Așa că peste vreo săptămână, cînd Boris a fost poftit din nou la ei, l-au primit cu aceași căldură, cu ceai la discreție din același samovar, cu zahăr cubic în farfurioară, dar numai cu nouă covrigi crocanți, cu mac... Boris a observat, sau nu, amănuntul, nu a spus bineînțeles nimic, și ca dovadă de bună creștere, a lăsat unul din covrigi neatins. Iarna prin părțile alea
SCHIŢE UMORISTICE (50) – O ISTORIE CU COVRIGI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373518_a_374847]
-
Ceramică din Moldova în colecțiile Muzeului Regiunii Porților de Fier- proiect de expoziție în (Revista Muzeelor, ăn XXXX, nr.1-2/ 2004,p. 107); Dr.C.I.Istrati și antichitățile egiptene , în (Porțile de Fier , ăn VI , nr. 1 (11), 2002, p. 25); Samovare rusești în colecțiile Muzeului Regiunii Porțile de Fier , în( Porțile de Fier , ăn VII , nr . 1 ( 13 ) p. 24); Obiecte de artă decorativă monumentala din colecție Dr. C.I.Istrati , distinse cu diplomă de onoare, clasa I , la Expoziția Generală Română
VARVARA MAGDALENA MĂNEANU, CHIRILĂENESCU, UN POMELNIC RAR ÎN COLECŢIILE MUZEULUI REGIUNII PORŢILOR DE FIER de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344747_a_346076]
-
Imperiului Cezaro-Crăiesc! Tare mi-e teamă că v-ar fura cineva... -Pe mine n-are cine să mă mai fure! - mai avu ea timp să răspundă, după care intră voluminoasa mam’zell cu o tavă mare pe care ținea un samovar rusesc și câteva cești; se învolănase și se înzorzonase să pară și ea o doamnă a Vienei și mai ales să nu-l facă de râs pe domnul student. -Dar frumoasă mai e duduița, își legăna ea șoldurile doldora de
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
hârtie și a recitit a suta oară vestea morții, înscrisă cu litere cețoase, și numele soțului ei, scris de mână cu cerneală violetă. Cineva o striga deja la celălalt capăt al coridorului. Urma să sosească un nou convoi de răniți. „Samovare!” Așa îi numea uneori, în conversațiile lor nocturne, tatăl meu și cu prietenii lui, pe soldații fără mâini și fără picioare, trunchiurile acelea vii, ai căror ochi adunau în ei toată deznădejdea din lume. Da, erau niște samovare: cu capetele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de răniți. „Samovare!” Așa îi numea uneori, în conversațiile lor nocturne, tatăl meu și cu prietenii lui, pe soldații fără mâini și fără picioare, trunchiurile acelea vii, ai căror ochi adunau în ei toată deznădejdea din lume. Da, erau niște samovare: cu capetele pulpelor asemenea picioarelor acelui recipient de aramă și cu cioturile umerilor aidoma toartelor lui. Musafirii noștri vorbeau despre ei cu o ciudată fanfaronadă amestecată cu batjocură și amărăciune. Acel „samovar” ironic și crud însemna că războiul era departe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ei toată deznădejdea din lume. Da, erau niște samovare: cu capetele pulpelor asemenea picioarelor acelui recipient de aramă și cu cioturile umerilor aidoma toartelor lui. Musafirii noștri vorbeau despre ei cu o ciudată fanfaronadă amestecată cu batjocură și amărăciune. Acel „samovar” ironic și crud însemna că războiul era departe, uitat de unii, lipsit de interes pentru ceilalți, pentru noi, cei tineri, născuți la vreo zece ani după Victoria lor. Și ca să nu pară patetici, mă gândeam eu, evocau trecutul cu dezinvoltura
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
eu, evocau trecutul cu dezinvoltura aceea puțin cam vulgară, fără să creadă nici în bunul Dumnezeu, nici în diavol, după cum spune un proverb rusesc. Abia cu mult mai târziu avea să-mi dezvăluie adevăratul lui secret tonul acela dezamăgit: un „samovar” era un suflet înhățat de o bucată de carne dezarticulată, un creier desprins de trup, o privire neputincioasă, încleiată în pasta spongioasă a vieții. Sufletul acela zdrobit era numit de oameni „samovar”. A povesti viața Charlottei era pentru ei o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dezvăluie adevăratul lui secret tonul acela dezamăgit: un „samovar” era un suflet înhățat de o bucată de carne dezarticulată, un creier desprins de trup, o privire neputincioasă, încleiată în pasta spongioasă a vieții. Sufletul acela zdrobit era numit de oameni „samovar”. A povesti viața Charlottei era pentru ei o modalitate de a evita etalarea propriilor răni și suferințe. Cu atât mai mult cu cât spitalul ei, amestecând sute de soldați, veniți de pe toate fronturile, concentra nenumărate destine, acumula atâtea întâmplări personale
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-l, implora el. Mă roade. Scoateți-l, sau îl sparg eu cu un cuțit!” Medicul-șef, care nu lăsa din mână bisturiul douăsprezece ore pe zi, nici nu voia să audă, crezând că are de-a face cu un văicăreț. „Samovarele nu se plâng niciodată”, își spunea el. Charlotte a fost cea care l-a convins în cele din urmă să facă o gaură în ghips. Și tot ea, cu o pensetă, a scos din carnea sângerândă niște viermi albi și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
chiar, fără să îndrăznească să și-o mărturisească, după moartea lui Fiodor sau, mai degrabă, după absența lui zilnică, obsedantă... La colțul unei străzi, a auzit, în discuția dintre două femei care treceau pe lângă ea, o frântură de replică. „Niște samovare...”, a spus una din ele. „Ceaiul bun de altădată...”, s-a gândit, ca un ecou, Charlotte. Când a dat de piață, în fața târgului cu barăcile lui de lemn, cu chioșcurile și cu gardul din scânduri groase, a înțeles că se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
spre ea, întinzându-și unicul braț: - Hai, frumoaso, o rublă pentru un invalid! Instinctiv, Charlotte s-a ferit de el, așa de mult semăna necunoscutul cu un om ieșit din pământ. Atunci a observat că în jurul târgului mișunau soldați schilozi - „samovare” din acelea. Înaintând în lăzile lor, dotate când cu roți mici cu pneuri de cauciuc, când cu simpli rulmenți cu bile, abordau oamenii la ieșire, cerându-le bani sau tutun. Unii dădeau, alții grăbeau pasul, iar alții slobozeau câte o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de cauciuc, când cu simpli rulmenți cu bile, abordau oamenii la ieșire, cerându-le bani sau tutun. Unii dădeau, alții grăbeau pasul, iar alții slobozeau câte o înjurătură, adăugând cu un ton mustrător: „Doar vă hrănește statul... E o rușine!” „Samovarele” erau aprope toți tineri, unii evident beți. Toți aveau privirea pătrunzătoare, puțin smintită... Trei sau patru lăzi s-au năpustit spre Charlotte. Soldații își înfigeau bățul în pământul bătătorit din piață, se răsuceau, ajutându-se cu smucituri violente din tot
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
resemnat - întorcându-i spatele agresorului său, urca deja pe străduța foarte piezișă al cărei capăt se deschidea spre cer... Charlotte a rămas o clipă nehotărâtă - să-l ajungă din urmă? Să-i dea din nou bani? A mai văzut câteva samovare care își împingeau lăzile spre ea. S-a simțit cumplit. Teamă, rușine totodată. Un strigăt scurt, răgușit a sfâșiat zumzăiala monotonă care plutea deasupra pieței. Charlotte s-a întors brusc. A văzut ceva mai iute decât fulgerul. Ciungul, în lada
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
chinuită de un rânjet oribil, săgeta un cuțit strâns în dinți. Schilodul care tocmai îi furase banii a apucat doar să-și înhațe bățul. Lada ciungului s-a lovit de a lui. A țâșnit sânge. Charlotte a văzut alte două samovare repezindu-se spre ciungul care scutura din cap sfârtecând trupul dușmanului său. Alte cuțite au sclipit între dinți. Din toate părțile izbucneau urlete. Lăzile se izbeau unele de altele. Trecătorii, subjugați de bătaia care devenea generală, nu îndrăzneau să intervină
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ca să te opui. Milițienii alergau deja încolo, fluierând strident. Spectatorii s-au dezmeticit. Unii s-au grăbit să plece. Alții s-au retras la umbra plopilor ca să vadă sfârșitul luptei. Charlotte a zărit o femeie care, aplecându-se, scotea un samovar din grămada de trupuri și repeta cu o voce plânsă: „Lioșa! Doar mi-ai promis că nu mai vii pe-aici! Mi-ai promis!” și pleca de acolo, ducându-l ca pe un copil pe bărbatul schilodit. Charlotte a încercat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de toate, ei ofereau o imagine urâtă despre marea Victorie. Știi, soldatul e preferat foarte viteaz și zâmbitor sau... mort pe câmpul de onoare. Iar aceștia... Pe scurt, într-o zi, sosesc mai multe camioane și milițienii încep să smulgă samovarele din lăzile lor și să le arunce în benă. Cum arunci butucii într-o căruță. Un moscovit mi-a povestit că au fost duși pe o insulă dintre lacurile din Nord. S-a amenajat pentru asta o fostă leprozerie... În
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Sonoritatea acestei limbi vibra ca ultimul mesaj provenit din galaxia îndepărtată. - Știi, Alioșa, uneori mi se pare că nu înțeleg nimic din viața acestei țări. Da, că sunt tot o străină. După aproape o jumătate de secol de când trăiesc aici. „Samovarele” acelea... Nu înțeleg. S-au găsit oameni care să râdă privindu-i cum se bat! A făcut o mișcare ca să se scoale. M-am repezit spre ea, întinzându-i mâna. Mi-a zâmbit, prinzându-mă de braț. Și, în timp ce eram
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cuvinte scurte, al căror ton ferm și grav m-a surprins. Probabil că, mental, le-am tradus în rusește și le-am reținut așa. Asta a dat o frază lungă, pe când franceza Charlottei a rezumat totul într-o singură imagine: „samovarul” ciung este așezat cu spatele lipit de trunchul unui pin imens și privește tăcut sclipirea valurilor stingându-se dincolo de copaci... În traducerea rusească păstrată de memoria mea, vocea Charlottei adăuga pe un ton de justificare: „Și uneori îmi spun că
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
meu cântă la clarinet, București, 1970; Kim Mân Cijun, Visul celor nouă suflete, București, 1973; Elenă Axelrod, Iarna se joacă, București, 1975 (în colaborare cu Viniciu Gafița); Arkadi Adamov, Cercuri pe apă, București, 1975; Panteleimon Romanov, [Proza scurtă], în Romanța samovarului (Proza umoristica), pref. Marcel Petrișor, București, 1976, 129-307; Anatoli Toboliak, Povestea unei iubiri, București, 1979; Anastasia Țvetaeva, Amintiri, București, 1982; Zigmunds Skujins, Hermina pe asfalt, în Memoriile unui tânăr. Hermina pe asfalt, București, 1988; Thomas Mayne Reid, Călărețul fără cap
SISMANIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289708_a_291037]
-
de necurmat vis, precum într-un balet feeric. GHEORGHE GRIGURCU SCRIERI: Versuri, București, 1970; Detectivul Arthur, București, 1970; Julien Ospitalierul, București, 1974; Cântece naive, București, 1976; Adio, Robinson Crusoe, București, 1978; Dulapul îndrăgostit, postfață Alex. Ștefănescu, București, 1980; Ruina unui samovar, București, 1983; Erotice, București, 1997; Dintr-o scorbură de morcov, cu ilustrații de Răzvan Luscov, București, 1998; Fluturii din pandișpan, cu ilustrații de Mihaela Șchiopu, Iași, 2003; Poeme alese. 1959-1998, Brașov, 2003; Opera poetică, I-II, Chișinău, 2003. Repere bibliografice
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
și o poftiră pe ea să aleagă. Femeia cochetă, întârziind cu mâna în chipiu până să scoată un gaj. În timp ce cu degetele pipăia obiectele, alegea și cu privirea-i unsuroasă, plimbând-o pe fețele bărbaților, care fierbeau și gâfâiau ca samovarele. Ochii i se opriră pe cel mai tânăr și timid dintre ei și, după ce-l fixă câteva clipe, scoase din chipiu mâna cu pumnul strâns în jurul gajului. Deschide palma, femeie! Nu ne mai fierbe! Ce-i în mână nu-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
s-o refac, așa cum era de obicei, și cum mă părăsise cu o săptămână înainte. Pregătisem cu multă artă tartine și prăjituri, le alesesem numai pe cele care știam c-o să-i placă sau îi vor face mai mare efect, samovarul sclipitor nu aștepta decât să-i pun jăratic, iar ea stătea cu brațele moi, cu paltonul pe dânsa, ca gata de plecare, cu privirea absentă. Am încercat să fiu tandru, apoi m-am pornit pe o bucurie factice, cu spirite
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
liniștea ei. Hotărât, atmosfera dintre noi conținea ceva impur, pe care nu-l puteam descoperi, făcând zadarnice și ridicole truda mea de atunci și toate preparativele dinainte. Am mai pus câteva lemne în soba de fier, am așezat cărbuni în samovar, monologând prin cameră și prefăcîndu-mă că nu observ răceala ei; m-a lăsat să mă ostenesc jumătate de oră și, când i-am servit paharul cu ceai, a făcut un gest vag: Nu beau, nu mi-e foame, mulțumesc". Am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și o poftiră pe ea să aleagă. Femeia cochetă, întârziind cu mâna în chipiu până să scoată un gaj. În timp ce cu degetele pipăia obiectele, alegea și cu privirea-i unsuroasă, plimbând-o pe fețele bărbaților, care fierbeau și gâfâiau ca samovarele. Ochii i se opriră pe cel mai tânăr și timid dintre ei și, după ce-l fixă câteva clipe, scoase din chipiu mâna cu pumnul strâns în jurul gajului. Deschide palma, femeie! Nu ne mai fierbe! Ce-i în mână nu-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai bun, adăugă Mașa, văzând că musafirul Începe să cedeze În fața rugăminților ei... Am uitat de ceai, dădu ea să plece. Desprinzându-și cu greu privirea ațintită-n depărtări, Extraterestrul spuse, zâmbind ca pentru sine: - Nu te mai deranja cu samovarul. Nu am timp să mai aștept. Prefer să ciocnim la despărțire câte-un păhăruț, și pentru vii, și pentru morți... Văzându-l că se Îmbunează, Mașa umplu În grabă două păhărelele de horilcă și-l Îndemnă să bea. - Dacă v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]