182 matches
-
vezi manuscris). A fost înmormântat la mănăstirea Putna (vezi Putna). Românii i-au păstrat un adevărat cult pentru stabilitatea, prosperitatea, cultura și pacea pe care a cunoscut-o Moldova în cei 47 ani de domnie. Biserica Ortodoxă Română l-a sanctificat, sărbătorindu-l la 2 iulie cu numele Sf. Voievod Ștefan cel Mare. Imaginea lui se regăsește în literatura română: B. Ș. Delavrancea, D. Bolintineanu, V. Alescandri, Al. Blahuță, M. Sadoveanu. tactica hărțuirii - constă în atacuri scurte și rapide, susținute de
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
și rece. Dar dacă vă aplecați spre ea puteți observa că e împodobită cochet cu un fular de mușchi”. În mijlocul lucrurilor, și chiar în absența lor, doar reprezentându-și-le, poetul își învinge angoasele generate de teama de singurătate. Fetișizând, sanctificând obiectele, privirea lui V. preface teritoriul existenței de toate zilele într-un spațiu mirific, de paradis. Dar cam de când începe să scrie Petre Schlemihl, dragostea de lucruri și mai ales de vietăți a poetului este excedată continuu de o fremătătoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
mei armeni ... după care ne-a condus personal la ieșire ... invitându-ne să mai trecem pe la el. Așa au rămas de impresionați colegii de șansa unică în viață pe care le-am oferit-o, încât erau în stare să mă sanctifice și pe mine ! Cu mare părere de rău ... am aflat recent, dintr-un ziar românesc, că Patriarhul Vasken I a trăit până în anul 1995 ... că a fost al 130-lea Patriarh catolicos al armenilor și că a fost decretat "erou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
82. Un om deosebit de activ, Într’o - din păcate - țară, dar care știe să aleagă Întru decizie specialiști, iar nu politicieni poate și pentru că o densitate de populație de patru ori mai mare decât a Europei o obligă la a sanctifica un pământ greu Încercat chiar și prin poluare, o țară care, din puținul ei știe să primească În ospeție. À propos: Știți cum arată o recepție Între sticlele care se Învechesc de 25 de ani În kilometrii de labirint care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai sărac În negentropie, adică energie liberă al anului. Dar sunt și eu, un exportator de negentropie, care să compensez. Și am nevoie de ceva care s’o absoarbă. Bine Moti, dar nu uita că pe vremea când strămoșii mei sanctificau bradul tu nu erai pe aici. Cel mult Îți făceai bagajele, sătul de atâta negentropie emanată de papirusul Deltei Nilului. Pentru egipteni, care și ei adorau Soarele, sursa vieții, momentul solstițiului nu era o problemă, cu bogăția de papirus, dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sunt nescrise, și tocmai de asta respectate cu strictețe. Natura, cea care le a dat, nu iartă, precum voi care suspendați pedepse, ba ați mai născocit și cauțiunea. Noi avem legi numai pentru ce trebuie, nu ca voi care ați sanctificat proprietatea, ceva ce Natura nu cunoaște. Și, pentru că e ceva Împotriva firii, strigați ca din gură de șarpe Întru revizuirea Constituției. - Uf, Moti... - Taci, că n’am terminat. N’am nimica Împotrivă să fii stăpân pe munca ta, chit că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
amintească de banii cu care a fost cumpărat Iuda” <endnote id="(63, p. 86)"/>. După ce a confiscat și a incendiat În Place de Grève 24 de căruțe pline cu Talmuduri (Paris, 1242), Ludovic al IX-lea (un alt fervent cruciat, sanctificat pentru zelul său creștin) a stabilit În 1269 obligația evreilor din Franța de a purta la rouelle. Era Începutul sfârșitului. În 1306, Filip cel Frumos Îi spoliază și-i alungă pe evrei. În anul 1322 și 1394 sunt atestate al
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sacrificii și să consume sânge. Ei nici măcar nu au voie să bea sau să mănânce sângele animalelor cu copita despicată” <endnote id="(271, p. 238)"/>. În 1965, după al doilea Conciliu de la Vatican, micuțul Simon din Trento (care a fost sanctificat la sfârșitul secolului al XV-lea pentru că ar fi fost omorât În scopuri rituale de către evrei, În 1475) a fost de-sanctificat după jumătate de mileniu. Episcopul din Trento (nordul Italiei) a interzis cultul lui Simon, a ordonat scoaterea relicvelor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
271, p. 238)"/>. În 1965, după al doilea Conciliu de la Vatican, micuțul Simon din Trento (care a fost sanctificat la sfârșitul secolului al XV-lea pentru că ar fi fost omorât În scopuri rituale de către evrei, În 1475) a fost de-sanctificat după jumătate de mileniu. Episcopul din Trento (nordul Italiei) a interzis cultul lui Simon, a ordonat scoaterea relicvelor sale din biserică și a declarat oficial că acest sinistru episod, care de-a lungul secolelor a costat viața multor evrei, a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
susținut că povestea lui Andreas von Rinn (Austria) nu este decât o legendă și că „evenimentul nu a avut nimic de-a face cu evreii”. În 1965, după al doilea Conciliu de la Vatican, micuțul Simon din Trento a fost de- sanctificat după jumătate de mileniu, iar episcopul din localitate a declarat că acest sinistru episod a fost o mare fraudă <endnote id="(262, pp. 189 și 343)"/>. În România post-comunistă Totuși, legenda omorului ritual a supraviețuit În diferite forme până În zilele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și nu numai, sunt furioși pe Papa Benedict din câteva considerente care nu mai țin de confesiune sau de istorie, ci doar de unele gesturi și evenimente legate de viața acestuia. Întâi, este vorba de intenția Vaticanului de a-l sanctifica pe Papa Pius al XII-lea, fapt ce a stârnit furia evreilor, care susțin că Papa Pius n-a schițat niciun gest de apărare a evreilor în timpul războiului, ceea ce ar fi facilitat Holocaustul. Apoi, nu cu multă vreme în urmă
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
plasat într-un trecut adesea îndepărtat și nebulos. E ca și când ei ar avea convingerea că, atunci când ceea ce urmează să fie sau trebuie să fie a mai fost cândva, chiar și foarte demult, orice efort e mai încurajat, orice suferință e sanctificată, iar chezășia noului adevăr e imediat și indiscutabil oferită. Și astfel, un fel de duh restauraționist inspiră majoritatea revoluțiilor politice, religioase sau intelectuale. El îl uimea pe K. Marx care, într-o pagină celebră din 18 Brumar al lui Ludovic
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
generală: "Între sistemul juridic indian este determinat de diferențele de castă" [232], asupra cărora, așa cum am văzut [233], filozoful din Stuttgart se oprise îndelung, el trece la examinarea sistemului juridic în practicarea legilor sale: 1) Înainte de orice, viața brahmanului este sanctificată; ei nu răspund pentru crime, iar bunurile lor nu pot fi sechestrate. Tot ceea ce prințul poate decreta împotriva lor se reduce la exilare. Englezii au voit să instituie în India o curte cu jurați, care urma să fie compusă jumătate
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
evreilor, iar asta într-un mod și mai evident la laici. În această osmoză, Israelul și diaspora se transformă treptat într-o comunitate cu legături neclintite. Totuși, inserarea genocidului într-un cadru teologic ce asigura continuitatea cu tribulațiile anterioare îl sanctifica și în același timp îl făcea incomprehensibil în afara unei genealogii tradiționale a nenorocirii. Acest tip de interpretare și de adaptare priva genocidul de unicitatea sa, această unicitate fiind, de altfel, cel mai adesea revendicată astăzi de mediile evreiești secularizate. Într-
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
zeiței Inanna și îl întrupa pe Dumuzi 9 - și o hierodulă. Acest hieros gamos actualiza comuniunea dintre zei și oameni; comuniune, desigur, pasageră, dar având consecințe considerabile. Căci energia divină se revărsa direct asupra cetății - altfel zis, asupra "Pământului" - o sanctifica și îi asigura prosperitatea și fericirea pentru anul care începea. Și mai importantă decât sărbătoarea Anului Nou era construirea templelor. Ea era, totodată, o reiterare a cosmogoniei, căci templul - "palatul" zeului - reprezintă prin excelență o imago mundi. Ideea este arhaică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și alte tradiții paralele privind cosmologia și crearea omului. Religiile mesopotamiene a trupului lui Tiamat, dar stelele și constelațiile devin "locuințe" sau imagini ale zeilor. Pământul însuși cuprinde cealaltă jumătate a lui Tiamat și diversele sale organe, dar el este sanctificat de cetăți și temple, în cele din urmă, lumea se dovedește a fi rezultatul unui "amestec" de "primordialitate" haotică și demonică, pe de o parte, și de creativitate, prezență și înțelepciune divină, pe de alta. Este, poate, formula cosmogonică cea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se cutremura și cerurile se topeau, norii picurau picuri de ploaie" (Judecători, 5: 4 sq.). Într-un cuvânt, Iahve se dovedește mai puternic decât zeii canaaneenilor. Războiul săvârșit în numele său este un război sfânt 32: bărbații sunt consacrați (giddes, "a sanctifica") și trebuie să respecte puritatea rituală, în ce privește prada, ea este "interzisă", adică este în întregime distrusă, oferită prin holocaust lui Iahve. 30 E inutil să precizăm că toate aceste texte au fost redactate, sau editate, mai târziu. 31 C. E. Mendenhall
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de unii zei pe care Zarathustra îi ignorase, ca, de pildă, Mithra, dar și de personaje divine ori personificări ale realităților religioase, cum ar fi Haoma. Hom-yast (Yast, 20) justifică cultul haoma printr-un îndrăzneț mit de origine: în vreme ce Zarathustra sanctifica focul și recita găthă, Haoma s-a apropiat de el și 1-a îndemnat să-1 culeagă și să-1 sfărâme, întrebându-1 despre aceasta, Profetul află că Vivahvant a fost primul care a tescuit haorna și a dobândit ca răsplată nașterea unui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ca și la Ieremia, e vorba de un Nou Legământ, implicând, în fond, o nouă creație. Dar pentru că împrăștierea lui Israel punea sub semnul întrebării atotputerea și renumele Domnului, lezechiel explică această nouă creație prin dorința lui Iahve de a sanctifica "numele meu cel sfânt pe care 1-a necinstit casa lui Israel printre popoare" (36: 21). David, rege și păstor, "slujitor" exemplar al lui Dumnezeu, va domni peste noul Israel (37: 25 sq., 34: 23 sq.). Și, în ultimele capitole
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
încoace). Excepția istorică a unui tabu monoteist este cu atît mai meritorie cu cît păgînismul inamic se baza pe sacralizarea imaginilor divine și imperiale: faptul că pereții catacombelor au fost pictați cu fresce nu dovedește nimic. Dar fiindcă trupul fusese sanctificat, exista dovada că omul îl putea adora pe Dumnezeu venerîndu-i imaginile, care, în felul lor, fac cerul să se coboare pe pămînt. A adora nu înseamnă a venera. Confuzia între acești termeni reprezintă păcatul idolatriei. Iconoclastul respinge orice utilizare culturală
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cavaleria ușoară a Bisericii", cu generalul și stareții ei, sau ordinul dominican nu se prezintă rău deloc în ce privește organizarea. Aceste performanțe evidențiază faptul că Biserica a fost construită și concepută ca un aparat de transmisie carismatic conectat la trupul divin, sanctificat de Rusalii prin Sfîntul Duh, trimis al Tatălui, a cărui funcție este de a transmite o stare supranaturală receptorilor naturali. Marea transmisie le necesită pe cele mici. Un bun creștin distinge sufletul de trup așa cum distinge Cetatea lui Dumnezeu de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fiu, Hernando sau Fernando, cel care peste ani avea să scrie "Historia del Almirante Don Cristobal Colon" și care, fiind fiu provenit dintr-o legătură "nelegiferată în fața altarului", avea să fie principala cauză a refuzului Bi-sericii Catolice de a-l sanctifica pe Columb! Își oferă din nou proiectul regelui Portugaliei, precum și regelui Angliei, Henric al VII-lea, fiind refuzat de ambii. În sfârșit, în atmosfera de triumf creată de cucerirea, în ianuarie 1492, a ultimului bastion maur din Spania, Granada, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
-i fie umplută iar. M-au aflat la ananghie, m-au strâns cu ușa: "Vrei ajutor?! Închină-te!" M-am închinat! Veniți, fraților, la pomană! hohotește el. Vând ieftin blazonul de atlet al lui Hristos! Vând osanalele! Tămâia pontificală! Gogoșii sanctificați! Agheasma! Tractatele măsluite! Care mai pohtește?! întreabă vesel, dar deodată se strânge înfiorat. Dacă mă părăsesc?...rostește cu glas înăbușit, abia șoptit. Dacă mă lasă singur?... Vitejilor, vouă vă e teamă?! și se uită la Duma, la Șendrea, la Mihail
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
viaductul cu semnificații. În trăirea magică, nici spațiul și nici timpul nu au uniformitate: „spațiul nu este omogen, ci reprezintă rupturi și spărturi”, din care emerge sacrul, iar timpul se întrerupe pentru a lăsa să se reverse „Timpul creat și sanctificat de zei”. Prin această fisură a simțirii ontologice vom privi la gesturile întemeietoare, aduse în prezent prin tinerii supuși inițierii. Diferențierea unui spațiu de restul este dată de încărcătura lui temporală: „alegerea locului sacru se face mereu în funcție de o hieroistorie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
moartea lui Ravelstein. - Toată greutatea e să Începi, mă stimula ea. Așa cum spunea Ravelstein, c'est le premier pas qui coűte. - Da. Un franțuzism pur Ravelstein, echivalent cu “Îmbuteliat - conform - prevederilor”, sau „sur papier timbré”, adică În perfectă ordine legală, sanctificat de stat. - Uite, vezi, - exact tonul glumeț În care spera el că ai să‑l prezinți. Lasă pe alții să‑i comenteze ideile. - O, așa și intenționez. Latura lui intelectuală o las În seama specialiștilor. - Tot ce‑ți trebuie este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]