142 matches
-
precum și numărul redus al așezărilor, inexistența căilor de comunicație și a mijloacelor de transport 85. Astfel, la mijlocul secolului al XIX-lea, Ion Ionescu de la Brad întocmea o statistică pentru sangeacul Tulcea și cazalele: Kustendge (Constanța), Mangalia, Balcic și Bazargic din sangeacul Silistra însumând 15 764 de familii din care: 4 800 familii turcești, 3 656 familii românești, 2 225 familii tătărești, 2 214 bulgărești, 1 092 căzăcești, 747 lipovenești, 300 grecești, 212 țigănești, 145 arabe, 126 armenești, 119 evreiești și 59
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
modeste instalațiuni la Constanța în legătură cu linia ferată Constanța-Cernavodă a cărei concesiune fusese acordată de guvernul turcesc unui consorțiu englez. De asemenea, câțiva negustori greci mai făceau oarecari operațiuni modeste cu cereale"119. În 1864 este realizată o nouă împărțire adminstrativă, sangeacul Tulcea, din cadrul vilaietului Dunării cuprinzând 8 cazale: Babadag, Mangalia, Medgidia, Sulina, Tulcea, Isaccea, Chilia Veche și Mahmudia 120. Datorită importanței politico-militare a Dobrogei pentru Imperiul Otoman, mutesselimul de la Tulcea era superior în rang pașalelor de la Varna și Vidin. În perioada
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
din cadrul vilaietului Dunării cuprinzând 8 cazale: Babadag, Mangalia, Medgidia, Sulina, Tulcea, Isaccea, Chilia Veche și Mahmudia 120. Datorită importanței politico-militare a Dobrogei pentru Imperiul Otoman, mutesselimul de la Tulcea era superior în rang pașalelor de la Varna și Vidin. În perioada 1860-1877 sangeacul Tulcei a fost condus de către: Suleiman Bei, Reșid Pașa, Razim Pașa, Suleiman Bei a doua oară, Ismail Pașa, Fahri Pașa, Ali Bei, Sayd Bei și din nou Fahri Bei121. Dintre aceștia s-au remarcat Razim Pașa și Ismail Pașa, care
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
au remarcat Razim Pașa și Ismail Pașa, care au realizat o parte din cheiul portului Tulcea, au construit o serie de clădiri publice la Tulcea și au intalat o conductă pentru alimentarea cu apă a geamiei din oraș122. Conducătorii (mutesselimii) sangeacului Tulcea au apelat, pentru buna funcționare a instituțiilor administrative, la colaborarea cu notabilii: bulgari, români, greci sau de alte etnii. Inițiative importante s-au materializat în construcția și întreținerea unor școli și geamii, în pietruirea unor șosele, în construirea unor
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
În 1871, Ismail-Pașa, albanez de origine, care manifesta bunăvoință pentru locuitorii creștini ai Dobrogei și pentru preocupările acestora legate de școli și biserici, l-a însărcinat pe Nicolae (Nifon) Bălășescu cu reorganizarea învățământului în numeroase localități dobrogene. În 1872 în sangeacul Tulcea funcționau: 12 medrese (seminarii), 8 gimnazii și 56 de școli primare 124. Tulcea a cunoscut o perioadă de înflorire după distrugerile provocate de războiul ruso-turc din 1828-1829. Astfel, în 1853 fancezul Boucher de Perthes descrie Tulcea ca pe "un
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Cercheză unde s-au stabilit 500 de familii. Alte așezări cercheze s-au întemeiat la: Armutlia (Perii), Ortachioi (Horea), Canlî-Bugeac, Camber, Isaccea 148. Cerchezii au contribuit financiar la construcția, în 1870, la Tulcea: a clădirii Konak-ului (sediul administrației otomane a sangeacului Tulcea), a geamiei mari, a unui liceu, precum și la construcția unei școli și a unui konak la Măcin 149. Cerchezii au devenit temuți de către locuitorii pașnici ai Dobrogei din cauza repetatelor jafuri, devenind celebri prin cruzimile comise în timpul războiului din 1877-1878
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
cea întocmită de către Ion Ionescu de la Brad la mijlocul secolului al XIX-lea, este statistica întocmită de către generalul rus Beloțercovici, guvernatorul Dobrogei în anii 1877-1878, anterior integrării provinciei în statul național român la 14 noiembrie 1878154. Astfel, conform acestei statistici, în sangeacul Tulcea, cuprinzând cazalele: Tulcea, Chilia, Mahmudia, Isaccea, Măcin, Hârșova, Babadag, Constanța, Medgidia și Sulina, dar excluzând cazalele: Mangalia, Cernavodă și Silistra, locuiau 15 701 familii. Dintre acestea: 5 542 erau românești, 4 750 bulgărești, 1 670 lipovenești, 1 579 rusești
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
adoptarea la Constantinopol a unei orientări conservatoare, în condițiile în care, în doar câteva luni, s-au succedat la tronul Imperiului Otoman trei sultani: Abdul Aziz, Murad Efendi și Abdul Hamid 210. În acest context, autoritățile otomane de la Tulcea, reședința sangeacului cu același nume, au luat măsuri de intimidare a populației locale pentru a evita eventuale răzvrătiri și au solicitat trimiterea în regiune a unor noi unități militare otomane 211. Autoritățile otomane din Tulcea au apelat și la intervenția cerchezilor, cunoscuți
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
unui mare principat bulgar cu ieșire la Marea Neagră și Marea Egee. Conform tratatului, Imperiul Otoman trebuia să plătească Rusiei despăgubiri de război în valoare de 1 410 000 ruble și să-i cedeze unele teritorii 266. În schimbul cedării către Rusia a sangeacului Tulcea, ce cuprindea cazalele: Chilia, Sulina, Mahmudia, Isaccea, Tulcea, Măcin, Babadag, Hârșova, Kustendge și Medgidia, insulele din Delta Dunării și Insula Șerpilor, despăgubirea de război ce urma să fie plătită de către Imperiul Otoman scădea cu 1 100 000 de ruble
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Babadag, Hârșova, Kustendge și Medgidia, insulele din Delta Dunării și Insula Șerpilor, despăgubirea de război ce urma să fie plătită de către Imperiul Otoman scădea cu 1 100 000 de ruble 267. Imperiul Otoman nu s-a opus prea mult cedării sangeacului Tulcea, acesta devenind foarte greu de controlat după crearea principatului autonom bulgar 268. Textul tratatului preciza, referindu-se la Dobrogea, că "nedorind să-și anexeze acest teritoriu și nici insulele din Deltă, Rusia își rezervă posibilitatea de a le schimba
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
către Rusia a "teritoriului Basarabiei (...), care la apus se mărginește cu talvegul Prutului, iar la miazăzi cu talvegul brațului Chilia și cu gura Stari-Stambul"297. Conform articolului 46 al tratatului de pace, "insulele formate de Delta Dunării, precum și Insula Șerpilor, sangeacul Tulcei, cuprinzând districtele (cazas): Chilia, Sulina, Mahmudie, Isaccea, Tulcea, Măcin, Babadag, Hârșova, Kustendge (Constanța, n.n.) și Medgidia se vor uni cu România", precum și "ținutul situat la sudul Dobrogei până la o linie care plecând de la răsărit de Silistra se termină la
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de către Savfet Pașa, ministru al Afacerilor Externe și Saadulah Bei, ministru otoman la Berlin, din partea Imperiului Otoman, în schimbul unei sume de 1,1 milioane ruble din despăgubirea de război de 1,4 milioane de ruble datorată Rusiei, Imperiul Otoman ceda sangeacul Tulcei, adică "districtele (cazas): Kilia, Sulina, Mahmudia, Isaccea, Tulcea, Măcin, Babadag, Hârșova, Kustendge și Medgidia, precum și insulele Deltei Dunărei și insula Șerpilor"336. Preocupată în cel mai înalt grad de înlăturarea tuturor consecințelor tratatului de pace de la Paris din martie
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
45 că "Principatul României retrocedează Majestății Sale Împăratul Rusiei partea din ținutul Basarabiei care a fost despărțită de Rusia în urma tratatului de la Paris din 1856"367. Articolul 46 al tratatului stabilea ca "insulele din Delta Dunării, cât și Insula Șerpilor, sangeacul Tulcei, cuprinzând districtele (cazas): Chilia, Sulina, Mahmudie, Isaccea, Tulcea, Măcin, Babadag, Hârșova, Kiustendge, Medgidie se vor uni cu Principatul României, care primește și teritoriul situat în sudul Dobrogei până la o linie pornind din estul Silistrei ce se terminâ la sud
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
500 de locuitori în anul 1880, acesta fiind legat prin intermediul căii ferate, atât de portul Constanța, cât și de Cernavodă, port la Dunăre. În aceste condiții, acest "mic orașu (...) face mare progres în comerțu"578. Medgidia fusese întemeiat de către conducătorul sangeacului Tulcea, Sayd Pașa la inițiativa sultanul Abdul-Medgid în onoarea căruia a fost denumit astfel. Aici au fost colonizați tătari refugiați din Crimeea în timpul războiului din 1853-1856. După 1856, favorizat de construcția căii ferate Constanța-Cernavodă, gara din Medgidia fiind inaugurată la
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
500 de locuitori în anul 1880, acesta fiind legat prin intermediul căii ferate, atât de portul Constanța, cât și de Cernavodă, port la Dunăre. În aceste condiții, acest "mic orașu (...) face mare progres în comerțu"1392. Medgidia fusese întemeiat de către conducătorul sangeacului Tulcea, Sayd Pașa la inițiativa sultanul Abdul-Medgid în onoarea căruia a fost denumit astfel. Aici au fost colonizați tătari refugiați din Crimeea în timpul războiului din 1853-1856. După 1856, favorizat de construcția căii ferate Constanța-Cernavodă, gara din Medgidia fiind inaugurată la
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
autorităților otomane, constatând consecințele tragice ale războaielor purtate pe teritoriul dobrogean, numărul redus al așezărilor și lipsa căilor de comunicație și a mijloacelor de transport. În cursul acestei călătorii Ion Ionescu de la Brad a realizat o statistică a populației din sangeacul Tulcei și din cazalele: Kustendge (Constanța), Mangalia, Balcic și Bazargic din sangeacul Silistra. Conform rezultatelor acesteia cei mai numeroși locuitori ai Dobrogei erau turcii, urmați de români, bulgari și tătari. O îmbunătățire a administrației otomane în Dobrogea s-a produs
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
redus al așezărilor și lipsa căilor de comunicație și a mijloacelor de transport. În cursul acestei călătorii Ion Ionescu de la Brad a realizat o statistică a populației din sangeacul Tulcei și din cazalele: Kustendge (Constanța), Mangalia, Balcic și Bazargic din sangeacul Silistra. Conform rezultatelor acesteia cei mai numeroși locuitori ai Dobrogei erau turcii, urmați de români, bulgari și tătari. O îmbunătățire a administrației otomane în Dobrogea s-a produs la mijlocul secolului al XIX-lea, când valiu al Silistrei era Sayd Pașa
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
portului Constanța și a liniei de cale ferată Constanța-Cernavodă. Începută în anul 1858, construcția liniei de cale ferată Constanța-Cernavodă s-a finalizat în anul 1860. În anul 1864 a fost realizată o nouă împărțire administrativă în Imperiul Otoman, astfel că, sangeacul Tulcea din cadrul vilaietului Dunării cuprindea 8 cazale: Babadag, Mangalia, Medgidia, Sulina, Tulcea, Isaccea, Chilia Veche și Mahmudia. Dintre conducătorii sangecului Tulcei s-au remarcat Razim Pașa și Ismail Pașa, care au realizat o parte din cheiul portului Tulcea, au construit
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ale Marilor Puteri europene nemulțumite de perspectiva creării unui mare principat bulgar cu ieșire la Marea Egee și Marea Neagră, principat ce urma a se afla sub influența Rusiei. O altă prevedere a tratatului de la San Stefano viza cedarea către Rusia a sangeacului Tulcei cuprinzând cazalele: Chilia, Sulina, Mahmudia, Isaccea, Tulcea, Măcin, Babadag, Hârșova, Medgidia și Kustendge, precum și delta Dunării și insula Șerpilor, în schimbul unei părți importante din despăgubirea de război datorată Rusiei de către Imperiul Otoman. Guvernul român nu a acceptat prevederile tratatului
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
pace de la Berlin sub președinția cancelarului german Otto von Bismarck. Tratatul de pace de la Berlin, semnat la 1/13 iulie 1878, recunoștea independența României (art. 43), recunoaștere condiționată de modificarea art. 7 al constituției României din 1866. Totodată, România primea sangeacul Tulcei cuprinzând cazalele: Chilia, Sulina, Mahmudia, Isaccea, Tulcea, Măcin, Babadag, Hârșova, Constanța și Medgidia fiind obligată să cedeze Rusiei sudul Basarabiei. La începutul anului 1878 guvernul român a trimis în Dobrogea o comisie civilă în scopul unei temeinice documentări privind
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
19 martie 1877“, MOF., nr. 91, 22 aprilie/4 mai 1877, p. 2686). 18. Încă de la începutul anului 1877 Rusia țaristă se înțelesese cu Austro-Ungaria - cu ajutorul cancelarului Bismarck - oferindu-i acesteia ca preț al neutralității sale Bosnia și Herțegovina, cu excepția sangeacului Novi-Bazar și asigurând-o că nu va crea un mare stat slav în Peninsula Balcanică; ea își rezerva, totodată, sudul Basarabiei și deci accesul la Dunăre. Convenția ruso-austro-ungară a fost încheiată la Budapesta, la 15 ianuarie 1877, fiind completată cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
luptând cu o sabie de lemn, parând lovitura săbiei lui Petru. Olena-Elena e o fetiță de vreo zece ani, înăltuță, blondă, îmbrăcată cu contașul lui taica pe care îl târșește pe pământ; în cap cu un turban cu tui și sangeacuri desigur, captură de la Podul Înalt, ce-i cade mereu peste ochi. ...E rândul meu să mă fac Ștefan Vodă! strigă ea poruncitoare. Cum să fii tu, Ștefan Vodă! îi răspunde Petru sfidător, cu dispreț. Tu ești fată! Petru, un băiețel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
apar în niciun manual școlar din Franța. Dacă nu aș fi ajuns aici, nici eu nu aș fi aflat niciodată că "noi" am strivit cu totul Djebel Druze, am amputat autoritatea teritoriului în 1939 cedându-i Turciei, în condiții rușinoase, sangeacul Alexandretta, cu Antiohia, am bombardat din nou Parlamentul din Damasc în 1945 și i-am băgat în închisoare pe primii aleși independenți. A existat un romantism al erei coloniale de care literatura noastră a profitat. Haitiul ne-a dat Bug
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
O alta, Alexandra, o a treia fură măritate după boieri, iar o a patra căzu pradă ambiției mamei sale și trecu în haremul sultanului Murad 274. Din sinteza lui Constantin Rezachevici aflăm că pe cea măritată - „după obiceiul păgânesc” - cu sangeac beiul de Magnesia, viitorul sultan Murad al III-lea (1574-1595) o chema Anca, iar surorile ei se numeau Maria, Stana și Dobra 275. „Pe una din ele - continuă Iorga -, [pe Dobra, probabil - nota mea, D.H.M.] Chiajna voise [uitând sau neștiind
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
problemele istorice specifice. Deocamdată, e suficient să menționăm că Peninsula Balcanică, care era considerată drept o unitate administrativă compactă, era împărțită în sectoare numite în diferite perioade eyaleturi, vilaieturi sau pașalîcuri; la rîndul lor, acestea erau subordonate jurisdicției așa-numitelor sangeacuri sau live, care erau subîmpărțite în kaze și apoi în nahiyeuri. Regiunea era totodată organizată în districte juridice numite kadilîkuri; defterdarii, funcționarii vistieriei, aveau un sistem administrativ separat. Autoritățile locale colaborau cu spahiii din zona respectivă, care aveau îndatoriri și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]