142 matches
-
Asia cu plugari poloni și ruși”. Wapowski nu greșește atunci când afirmă că Ștefan a năvălit în Polonia cu turci și tătari. În realitate, pojarul l-au aprins turcii în provinciile sud-estice ale regatului, încă din luna mai. Malcocioglu Bali Bei, sangeacul de Silistra, a prădat până dincolo de Liov, aproximativ pe o adâncime de 140 de kilometrii. Ștefan cel Mare și-a început expediția în 23 iunie 1498, a ars cetățile Tiribol (Trembowla), Buceaci (Buczucz) și Podhaeț (Podhajce), a devastat până la Liov
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Felix Petancius și din lucrarea lui Konrad Adelmann von Adelmansfelden aflăm că Mahomed al II-lea, adversarul lui Vlad Țepeș și al lui Ștefan cel Mare, avea armata de 60-70.000 de oameni. Imperiul era împărțit în sangeacate și fiecare sangeac furniza 1.000 de oameni cu armuri: în Rumelia erau 25 de sangeacate cu 4.500 de timare, care furnizau 22.500 de oameni cu armuri, iar în Anatolia erau 36 de sangiacate cu 5.500 de timare, care furnizau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
problemele istorice specifice. Deocamdată, e suficient să menționăm că Peninsula Balcanică, care era considerată drept o unitate administrativă compactă, era împărțită în sectoare numite în diferite perioade eyaleturi, vilaieturi sau pașalîcuri; la rîndul lor, acestea erau subordonate jurisdicției așa-numitelor sangeacuri sau live, care erau subîmpărțite în kaze și apoi în nahiyeuri. Regiunea era totodată organizată în districte juridice numite kadilîkuri; defterdarii, funcționarii vistieriei, aveau un sistem administrativ separat. Autoritățile locale colaborau cu spahiii din zona respectivă, care aveau îndatoriri și
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
dus în jurul orașului Dubica, unde musulmanii au fost înfrînți. În urma Tratatului de la Sistova, o parte din teritoriul Bosniei a fost cedat Austriei. Sîrbii Deși sîrbii locuiau în zone întinse din vestul Peninsulei Balcanice, centrul mișcării lor naționale avea să fie sangeacul Smederevo, viitorul pașalîc al Belgradului. Regiunea aceasta, ca și Bosnia, era un district de graniță, dar, spre deosebire de aceasta, nu avea o populație musulmană importantă în afara orașelor. Mai mult, aici nu existase o mișcare de mare anvergură, ca în unele părți
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
afle sub control central. A fost depus un efort major pentru reafirmarea autorității Porții în regiuni ca Bosnia, unde autoritățile locale acționaseră adesea destul de independent. În cadrul acestui proces de reorganizare, imperiul a fost împărțit în vilaiete, apoi în live sau sangeacuri, mai apoi în kaze, care erau subîmpărțite în nahii și pe urmă în sate. În fruntea fiecărui vilaiet se afla un guvernator, ajutat de o Adunare Administrativă din care făceau parte fruntașii diviziunilor administrative, precum și trei reprezentanți musulmani și trei
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și, împreună, l-au învins pe Husein. Herțegovina era în momentul acesta separată de Bosnia și stabilită drept premiu sub conducerea lui Ali Rizvanbegović. În 1834, un nou sistem administrativ a fost instituit în Bosnia; provincia era împărțită în șase sangeacuri, 42 de nahii și mai multe comune. Funcționarii numiți de Poartă răspundeau de cele mai importante districte. În 1845 au fost înființate consiliile provinciale. Liderii musulmani locali se opuneau energic acestor măsuri de centralizare. Între 1847 și 1850, în perioada
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
avea o influență foarte mare asupra societății croate. Dominația ortodoxă asupra populației sîrbești era desigur la fel de puternică. Așa cum am menționat, Bosnia și Herțegovina se aflau printre primele obiective ale programului național sîrb. Dacă ele ar fi fost anexate, ca și sangeacul Novi Pazar și ținuturile Vechii Serbii, ar fi fost creat un stat sîrb compact cu o extindere teritorială respectabilă. Începînd din deceniul al cincilea, liderii sîrbi și-au îndreptat atenția spre apus. Ei susțineau că, în ciuda deosebirii religioase, populația musulmană
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
stăpînire otomană directă. Se presupunea că Rusia va fi puterea dominantă în principatul autonom. Pentru contracararea acestui avantaj al rușilor, Austro-Ungaria primea dreptul de a ocupa și a administra Bosnia și Herțegovina. În plus, monarhiei i se permitea să ocupe sangeacul Novi Pazar, o fîșie de teritoriu dintre Serbia și Muntenegru. Aranjamentele teritoriale au constituit principala tranzacție a conferinței. Drept urmare, Rusia dobîndea o poziție puternică în jumătatea de est a peninsulei, iar Imperiul Habsburgic o poziție similară de dominație în vest, inclusiv o
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Batumul, Karsul și Ardahanul. Chiar înainte de deschiderea lucrărilor conferinței, Marea Britanie obligase Imperiul Otoman să renunțe la controlul asupra insulei Cipru, majoritatea locuitorilor căreia erau greci. Cea mai mare nemulțumire otomană era provocată de ocuparea de către habsburgi a Bosniei, Herțegovinei și sangeacului Novi Pazar. Monarhia nu învinsese Poarta în război, astfel că cererea ei a fost cu totul neașteptată. Acest aranjament a marcat sfîrșitul efectiv al puterii otomane în Peninsula Balcanică. Deși Albania și Macedonia, ca și Tesalia și Epirul pînă în
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Deși Albania și Macedonia, ca și Tesalia și Epirul pînă în 1881, erau încă sub administrație otomană, ele puteau fi cu greu ținute sub control. Luase deja ființă o mișcare națională albaneză. Ambele state bulgare, alături de Bosnia, Herțegovina și de sangeacul Novi Pazar făceau tehnic parte tot din imperiu, dar guvernul de la Constantinopol nu-și făcea iluzii în privința faptului că ele vor reveni vreodată sub deplin control otoman. Pacea a fost foarte nepopulară și în Rusia. Mulți ruși aveau impresia că
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
495 de articole mult prea complicat pentru provincia aceasta. Haosul creat astfel este ilustrat de comentariile consulului Marii Britanii la Plovdiv asupra regulamentului administrativ stabilit de partea franceză: Înaintea războiului din 1877, actuala provincie a Rumeliei Răsăritene era împărțită în două sangeacuri și paisprezece caze. S-a considerat că cei doi prefecți și cei paisprezece consilieri municipali care guvernau atunci provincia erau suficienți. Acum, în cadrul sistemului cu care a dotat-o delegatul francez, există șase departamente și douăzeci și opt de cantoane și deci
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Nistru, rîul, 76; 108 Niš, 16; 19; 22; 41; 92; 93; 171 Njegoš, vezi Petru al II-lea, episcop de Muntenegru, 212; 225; 227; 346 Njeguš, tribul, 85 Nizam-i Cedid, 113 Novi, 171; 281; 310; 319; 320 Novi Pazar, sangeacul, 171; 310; 319; 320 Novi Sad, 281; 310 Novine Horwatzke, 273 O Obști, Dimităr, 307 Obradović, Dositej, 166; 346 Obrenović, Maria, 262 Obrenović, Mihail, prințul, 222; 296; 297; 306; 314 Obrenović, Milan, prinț (1839), 215, 220 Obrenović, Milan, prinț, (1868-1889
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
luptând cu o sabie de lemn, parând lovitura săbiei lui Petru. Olena-Elena e o fetiță de vreo zece ani, înăltuță, blondă, îmbrăcată cu contașul lui taica pe care îl târșește pe pământ; în cap cu un turban cu tui și sangeacuri desigur, captură de la Podul Înalt, ce-i cade mereu peste ochi. ...E rândul meu să mă fac Ștefan Vodă! strigă ea poruncitoare. Cum să fii tu, Ștefan Vodă! îi răspunde Petru sfidător, cu dispreț. Tu ești fată! Petru, un băiețel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
19 martie 1877“, MOF., nr. 91, 22 aprilie/4 mai 1877, p. 2686). 18. Încă de la începutul anului 1877 Rusia țaristă se înțelesese cu Austro-Ungaria - cu ajutorul cancelarului Bismarck - oferindu-i acesteia ca preț al neutralității sale Bosnia și Herțegovina, cu excepția sangeacului Novi-Bazar și asigurând-o că nu va crea un mare stat slav în Peninsula Balcanică; ea își rezerva, totodată, sudul Basarabiei și deci accesul la Dunăre. Convenția ruso-austro-ungară a fost încheiată la Budapesta, la 15 ianuarie 1877, fiind completată cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
compoziția etnică. Musulmanii privilegiați (și odată cu ei și primii evrei, de rit sefard) vin aici și, pe lângă agricultură s-a dezvoltat mult și comerțul. În această perioadă o parte din Banat este organizată de către turci în Vilaiet. Aceasta cuprinde 6 sangeacuri: Timișoara, Cenad, Lipova, Gyula, Moldova Veche și Orșova, dar reședința Vilaietului rămâne la Timișoara, care avea atunci același statut cu Buda și Belgrad, unde conducea un supus direct al sultanului, un beglerbeg. Orașul va fi împărțit în patru districte, iar
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
Cuptoare () este o localitate componentă a municipiului Reșița din județul Caraș-Severin, Banat, România. Satul Cuptoare (în vorbirea locală "Cuptoarea"), îl găsim în anul 1554, cu numele "Kuptor" ("Mala Petyka"), în lucrarea lui Engel Pal privind "Sangeacul Timișorii sub ocupația turcească 1554-1579", localizat și pe harta anexată lucrării. Apare pentru prima dată adăugată și denumirea “Mala Petyka” care apoi nu o mai găsim. Satul este menționat, ca aparținând de “Bogcsai (Bocșa) nahie” (nahie fiind o subdiviziune a
Cuptoare (Reșița), Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301079_a_302408]
-
Timișorii sub ocupația turcească 1554-1579", localizat și pe harta anexată lucrării. Apare pentru prima dată adăugată și denumirea “Mala Petyka” care apoi nu o mai găsim. Satul este menționat, ca aparținând de “Bogcsai (Bocșa) nahie” (nahie fiind o subdiviziune a sangeacului), iar în “defter” (registru de impozite) din anul 1554, la poz. 303 din defter, este trecut cu 9 gospodării, în 1569 la poz. 293 cu 6 gospodării și în anul 1579 la poz. 389 tot cu 6 gospodării plătitoare de
Cuptoare (Reșița), Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301079_a_302408]
-
otoman - cca. 1668 - Evlia Celebi vizitează cetatea și așezarea: , ...am ajuns la cetatea Vărădia. Și aceasta este o palancă solidă, de formă mai lunguiață decât un pătrat și se află așezată pe o colină înaltă de pe malul râului Mureș, în sangeacul Lipovei. În ea se găsesc o sută cincizeci de case, un dizdar și șaptezeci de neferi. Chiar în mijlocul acestei cetăți bine întărite se află un turn de piatră. Acolo stă dizdarul; tot acolo se găsesc și toate munițiile. În aceste
Vărădia de Mureș, Arad () [Corola-website/Science/300311_a_301640]
-
-l într-un oraș cheie, din punct de vedere economic, militar și naval. La cucerirea orașului de către Imperiul Otoman, în 1474, orașul a încetat să mai prospere în domeniile sale cheie. Podgorica a devenit un fel de colonie sub stăpânirea Sangeacului Scutari în 1479. Otomanii au construit o cetate mare în Podgorica, fapt ce a întărit mai mult importanța strategică a orașului, și a devenit un centru de apărare al regiunii în care se afla. La începuturile anului 1474 au survenit
Podgorica () [Corola-website/Science/303034_a_304363]
-
a fost aprobată de Consiliul Societății pe 14 martie 1924 și. apoi, de Puterile Aliate și Lituania. Republica Hatay a fost o entitate de tranziție politică care a exista oficial din 7 septembrie 1938 până pe 29 iunie 1939 pe teritoriul sangeacului Alexandretta sub Mandatul francez pentru Siria. Pe 29 iunie 1939, statul a fost anexat de Turcia, prin consimțământul Franței. În 1926, Societatea a rezolvat disputa asupra controlului fostei provincii otomane Mosul între Regatul Irakului și Republica Turcia. Potrivit autorităților britanice
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
Bugeacul, în aceeași perioadă. În 1601 Mihai Viteazul a preluat aceste teritorii o dată cu instalarea sa pe tronul Moldovei, astfel încât Dobrogea și gurile Dunării s-au aflat sub stăpânirea sa până la moarte. După cucerirea Dobrogei, otomanii au transformat-o într-un sangeac al provinciei Rumelia, după care, în 1599, a fost înființat elayetul Silistra, ce cuprindea Dobrogea (toată), Bugeacul și Edisanul. În secolul al XVII-lea, acestui elayet i-au mai fost adăugate o mare parte din Bulgaria și Turcia europeană de
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
dar în războiul din 1876-1877 căpătase mai multă experiență. Sub comanda nominală a principelui Milan Obrenović (la comanda efectivă era Kosta Protić), armata sârbă a intrat într-o ofensivă în ceea ce este astăzi Serbia de sud-est. Sârbii intenționau să ocupe sangeacul Novi Pazar, dar ofensiva a fost anulată din cauza presiunilor diplomatice ale Austro-Ungariei care dorea să evite ca Serbia și Muntenegru să aibă graniță comună, pentru a putea căpăta mai multă influență în regiune. Otomanii, fiind implicați în confruntările cu armatele ruse și
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
Zeta a fost anexată de despotatul sârb dar, după 1455, o altă familie nobiliară din Zeta, , a devenit conducătoarea țării, aceasta ajungând ultima monarhie din Balcani care nu căzuse în mâinile otomanilor, în anul 1496, și a fost anexată la "sangeacul" Shkodër. În timpul domniei Crnojevićilor, Zeta a devenit cunoscută sub numele actual Muntenegru. Pentru o perioadă scurtă de timp, Muntenegru a existat ca "sangeac" otoman separat între 1514-1528, o altă versiune a acestei structuri existând din nou între 1597 și 1614
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
monarhie din Balcani care nu căzuse în mâinile otomanilor, în anul 1496, și a fost anexată la "sangeacul" Shkodër. În timpul domniei Crnojevićilor, Zeta a devenit cunoscută sub numele actual Muntenegru. Pentru o perioadă scurtă de timp, Muntenegru a existat ca "sangeac" otoman separat între 1514-1528, o altă versiune a acestei structuri existând din nou între 1597 și 1614. De asemenea, regiunea a fost alipită . În secolul al XVI-lea, Muntenegru a dezvoltat o formă unică de autonomie în cadrul Imperiului Otoman, boierimea
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
Gruziei și Turciei. De altfel, granițele sud-estice ale oguzilor denotă că erau legați aproape în orice direcție cu lumea turcică. În Kitabi Dede Korkut sistemul de apărare a granițelor, a suveranității, este bine consolidat. Țara este împărțită în 24 de sangeacuri, fiecare cu câte o forță militară de patruzeci de mii de oameni. În caz de pericol major, Bayındır Han declara mobilizarea generală. Oastea era împărțită în regimente speciale, bine organizate și pregătite să aplice tactici de luptă eficiente. Armele de
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]