220 matches
-
era din onix negru, accesoriile aurii, robinetele delfini, savoniera o scoică, prosopul pufos ca blana de nurcă. Oglinzile de pe patru pereți Îi reflectau domnului Sammler imaginea din mai multe perspective decât și-ar fi dorit. Săpunul era un spermanțet de santal. Lama era tocită și trebuia ascuțită pe porțelan. Mai mult ca sigur doamnele se strecurau aici din când În când să se radă pe picioare cu ea. Sammler nu avea chef să caute o altă lamă la etaj. Dormitorul principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Ghinion. O simt În suflet. — S-ar putea să Încerc din nou. — Neapărat. — Să-i găsesc un loc printre preocupările mele. — Nu ar trebui să ai și alte preocupări. Doar preocupări creative. Domnul Sammler, mirosind a săpun cu aromă de santal, se hotărî să stea În grădină și să-l aștepte pe Emil. Poate că mirosul de săpun avea să se evapore la soare. Nu era În stare să se ducă să se clătească iar În baia de onix. Era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se ridicau din cazanele de afară. Sampath, al cărui miros se rafinase de-a lungul anilor în care acordase atenție curiozităților olfactive oferite de lume, putea deosebi și mirosul de mosc, naftalină, gălbenele și pudră pentru bebeluși. De ulei de santal. Ah, lume parfumată! Își simți inima mai ușoară. Duse materialele la obraji, lăsând greutatea lor alunecoasă să-i treacă dintr-o mână în cealaltă și apoi peste brațe. Se înfășură cu valuri de roz și verde și galben-șofran până ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de vase. — Chimen, pitpalac, semințe de muștar, coajă rasă de pomelo, murmura ea în timp ce gătea. Fenicul, coriandru, mango acru, făină de palmier, licheni și pandanus. Frunze de colocasia, mere glasate, pepene de iarnă, dovleac amar. Rădăcină de khas, lemn de santal, cenușă de dovleac, schinduf. Dovleac șerpesc, flori de banană, frunză-paianjen, rădăcină de lotus... Dădea naștere unor meniuri atât de complicate, că erau gătite uneori și cu o sută de ingrediente, precar echilibrate cu un amestec complicat și delicat de mirodenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
asculta pe când era copil. Ah, tristețea aceea obsedantă, vocea aceea limpede care se scurgea direct în inimi din gâtul Latei Mangeshkar, o voce care cânta despre moarte și despre iubirea pierdută, despre picioare ca florile de lotus și piele de santal, despre ochi negri și migdalați, despre singurătate și despre durere, despre tortura cumplită a amintirilor. Toate astea și chiar mai mult, își zise, veneau de la pasărea mică și fragilă care stătea acum tăcută pe creangă. — O plasă! șopti el. Repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
batalioane de bucătari ca să le care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton de scorțișoară, nucșoară. Siminichie, fenicul, ouă de prepeliță, ouă de șarpe, ficat de mistreț, coadă de pisică sălbatică... Se răsuci din nou. Frunze de călțunași, flori de trandafir de munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
palanchinului, aerul este foarte cald și închis, mirosurile de mâncare, de sudoare stătută și apă de trandafiri se amestecă, biruite de un altul mai ascuțit, amărui. Încă o dată, mâna Amritei se întinde spre cutia mică de medicamente, din lemn de santal. Își privește mâna ca pe un șarpe alunecând pe lespezile pavajului, cu detașare și o undă de repulsie. Da, este mâna ei, însă numai acum și numai pentru o clipă. Amrita știe că nu e trupul ei. Mâna, acest obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o zeiță taoistă care se deplasează prin văzduh pe un cocor și care privește în jos la un peisaj magic de pavilioane, pârâuri, animale și copaci sub care se joacă niște copii. În fața tabloului se află un recipient confecționat din santal roșu. Are sculptată în relief o mulțime dezordonată de tărtăcuțe duble, flori și frunze. Peste ani am aflat că recipientul era folosit pentru a fi depuse în el darurile aduse tribut împăratului. Toate șapte executăm ceremonia de salut și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
simbolizează grația divină, sănătatea și longevitatea. Partea din mijloc înfățișează un liliac ce poartă un clopot din piatră și un pește dublu, semnificând abundența. În partea de jos sunt trandafiri și crizanteme, simboluri ale prosperității. Rong primește o cutie din santal aducătoare de noroc, minunat sculptată, în care se află un set de figurine din jad verde. Lui Kuei Hsiang i se dăruiește un set de cârlige smălțuite pentru cingătoare, ornamentate în partea de sus cu capete de dragon. De cârlige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o sută de copii care se joacă. Peste ani, Nuharoo mi-a povestit că parfumul din iatacul imperial era cel mai dulce din câte a întâlnit vreodată. Mirosul venea chiar de la patul nupțial, care era făcut din lemn parfumat de santal. Mi-a descris cum a fost primită. Purta pe cap trei păsări phoenix din aur și era însoțită de eunucul-șef Shim, care îi ducea însemnele. După ce a coborât din palanchin, a mers prin Sala Binecuvântării Materne. A intrat apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
păr în formă de libelulă, incrustat cu rubine, safire, perle, turmaline, ochi-de-tigru și pene de pescăruș. Mă întorc și mă uit la mobilele din încăpere, la panourile cu mozaic din pietre prețioase ce închipuie abundența recoltelor. În stânga sunt comode din santal roșu, ornamentate cu jad și pietre prețioase, iar în dreapta - un lavoar din lemn de trandafir incrustat cu sidef. În spatele meu se află paravane pentru pat făcute din cele mai valoroase picturi vechi. Inima mea mă dojenește: Ce altceva ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
curățenie... ă, de fapt, cred c‑am să plătesc cu bani gheață. Caut în portofel și trântesc o bancnotă de 50 de lire pe tejghea. — Păstrați restul. — De care lumânare parfumată doriți? zice patroana. Puteți alege între vanilie, lemn de santal... — Lăsați, spun, și mă grăbesc spre ușă. Stați puțin! zice femeia, precipitată. Și ce s‑a întâmplat cu Ivan? — A... emigrat în Australia, spun și trântesc ușa în urma mea. Doamne, era cât pe‑aici. Cred că mai bine mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de vase. — Chimen, pitpalac, semințe de muștar, coajă rasă de pomelo, murmura ea în timp ce gătea. Fenicul, coriandru, mango acru, făină de palmier, licheni și pandanus. Frunze de colocasia, mere glasate, pepene de iarnă, dovleac amar. Rădăcină de khas, lemn de santal, cenușă de dovleac, schinduf. Dovleac șerpesc, flori de banană, frunză-paianjen, rădăcină de lotus... Dădea naștere unor meniuri atât de complicate, că erau gătite uneori și cu o sută de ingrediente, precar echilibrate cu un amestec complicat și delicat de mirodenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
asculta pe când era copil. Ah, tristețea aceea obsedantă, vocea aceea limpede care se scurgea direct în inimi din gâtul Latei Mangeshkar, o voce care cânta despre moarte și despre iubirea pierdută, despre picioare ca florile de lotus și piele de santal, despre ochi negri și migdalați, despre singurătate și despre durere, despre tortura cumplită a amintirilor. Toate astea și chiar mai mult, își zise, veneau de la pasărea mică și fragilă care stătea acum tăcută pe creangă. — O plasă! șopti el. Repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
batalioane de bucătari ca să le care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton de scorțișoară, nucșoară. Siminichie, fenicul, ouă de prepeliță, ouă de șarpe, ficat de mistreț, coadă de pisică sălbatică... Se răsuci din nou. Frunze de călțunași, flori de trandafir de munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
strâmbat al covorului. Deschise apoi larg ușile secretaire-ului, cele pe care era pictată scena renascentistă deasupra căreia scria cu frumoase caractere latine AMOR OMNIA VINCIT. Le scoase din balamale și le aruncă neglijent pe podea, înăuntru, pe policioarele mirosind a santal, se aflau neumărate sticluțe policrome, transparente sau mate, strunjite din cristal scânteietor sau modelate din sticlă moale.Lichide gălbui sau verzui ca veninul își fluturau ușor pânzele în interior. Apucă una dintre ele. Citi caligrafia sofisticată, aurie, de pe medalion: Soir
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îi văzusem pe îmblînzitori și pe care o căutasem în zadar. Mă izbea un miros îngrozitor pe care nu-l puteam defini. Era un miros dulceag și grețos în același timp. Te făcea să vomiți. Știți cum miroase lemnul de santal? Ei bine, imaginați-vă acest miros dulceag amestecat cu miros de baltă stătută. Ceva de-ți venea să-ți verși mațele. Apropiindu-ne, eram mirat că nu vedeam pe nimeni în jurul focului. Locul părea pustiu. La ușa colibei, cei doi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mirodenii, și pietre scumpe. N-au mai venit niciodată în urmă atîtea mirodenii cîte a dat împărăteasa din Seba împăratului Solomon. 11. Corăbiile lui Hiram, care au adus aur din Ofir, au adus din Ofir și foarte mult lemn de santal și pietre scumpe. 12. Împăratul a făcut cu lemnul mirositor pălimare pentru Casa Domnului și pentru casa împăratului și arfe și alăute pentru cîntăreți. N-a mai venit de atunci lemn de acesta mirositor, și nu s-a mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
relații elevilor care-l caută la telefon... ― Trebuia să-mi închipui că cenzurezi totul, mârâi bătrânul. Nu știu dacă o mai am. ― Oh, sânt convinsă că da. Declară candidă: în locul dumneavoastră aș căuta în cutia aceea mică, din lemn de santal. Omul o privi perplex. Vru să spună ceva, dar renunță și o aduse. ― Ah! În sfîrșit! exclamă Melania Lupu bătând din palme ca un copil. Eram sigură că nu mă înșel. Puse cartea poștală pe masă, luă o bucată de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
umfle. Două monede mari de argint Înnegrit Îi erau așezate pe pleoape ca acestea să nu se ridice. În gură Îi turnaseră câteva linguri de apă sfințită de la Mecca. Lângă cap, pe o farfurie de aramă, ardeau câteva bucăți de santal. Deși ferestrele nu erau deschise, nici măcar ușor Întredeschise, fumul din Încăpere se Înviora la fiecare câteva minute, de parcă ar fi fost purtat de o briză impreceptibilă, care se strecura Înăuntru de undeva, din spatele pereților. Când se Înviora astfel, fumul plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din urmă Într-un rotocol cenușiu. Însă din când În când fumul urma o traiectorie diferită, lăsându-se În jos, din ce În ce mai aproape de mort, În cercuri concentrice, ca o pasăre care cobora pe pământ pentru a-și Înhăța prada. Mirosul de santal, extrem de acru și de pătrunzător, a devenit atât de puternic Încât toată lumea a Început să lăcrimeze. Pe cei mai mulți nu-i deranja; oricum plângeau. Într-un colț era Înghesuit un imam schilod. Total absorbit, Își legăna partea de sus a trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
giulgiu de bumbac din trei părți, mortul acela care zăcea acum nemișcat sub o placă de oțel și două monede de argint Înnegrit, mortul acela căruia i se turnase În gură apă sfințită de la Mecca și care fusese parfumat cu santal era tatăl ei. Unchiul ei... tatăl ei... unchiul ei... tatăl ei... A ridicat privirea și a cercetat Încăperea până când a zărit-o pe mătușa Zeliha stând undeva, În spate, cu o indiferență pe care nici măcar cepele abia tăiate nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
unui nou gang apărut În cale, se proțăpi În fața noastră un uriaș, o făptură oribilă, cenușie și fără expresie, cu trupul mătăhălos de culoare arămie, sprijinită Într-un baston noduros de lemn alb răsucit În spirale. Un miros puternic de santal emana din apariția aceea. Am Încercat un simțământ de groază de moarte Închegată ca prin vrajă, În Întregime, În ființa aceea care-mi stătea În față. Și cu toate acestea, nu puteam să-mi smulg privirea de la rotocolul de abur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În fața focului și au Început să bată Într-un ritm lent și grav. Participanții au Început să danseze, focul Încălzea puternic, au Început să se dezbrace ca de obicei. Pentru o cremațiune e nevoie, În principiu, de tămâie și de santal. Aici se adunaseră doar niște vreascuri, probabil amestecate cu ierburi locale - cimbrișor, rozmarin, cimbru; astfel, după jumătate de oră, mirosul a Început să semene exact cu cel al unei fripturi la grătar. Cel care-a observat a fost un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
firele roșcate de păr, de care nu înceta să fie atât de mândră și, după ce i-l zeifică, umplându- și cu el bolul din lemn de trandafir al pipei, Cabinetul întreg preschimbat în dormitor, se populă de un miros de santal. Atât de semeț, dens, corporal, pe speteaza căruia aproape ți-ai fi putut suspenda o eșarfă. Dar taximetristul nu suspendă nici o eșarfă. Ba chiar mai mult, durîndu-l fix în cot pe dânsul de mireasma ei de santal, își luă avânt
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]