255 matches
-
la Cotroceni: altminteri, duduia nu și-ar fi expus cu atâta dezinvoltură, prin bluza semitransparentă, mărețele denivelări ale pieptuțului și albeața sutienului. Atâta lingușeală, atâta indecență a adulării, atâta nerușinare de a conferi banalităților boante ale lui Iliescu noblețea formulei sapiențiale supreme n-am mai văzut de pe vremea când vreo doi senatori de azi se înghionteau pentru un loc cât mai central la bucile lui Ceaușescu. Dacă până și un post de televiziune creat pe bani occidentali îmbrățișează cu atâta nerușinare
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]
-
adică a clarificat natura dialectică a procesului discursiv; prin intermediul dialecticii a evidențiat legătura dintre particular și universal, caracterizând-o ca pe un raport deductiv și furnizând astfel instrumentele tehnice necesare definiției și demonstrației; în sfârșit, a adus în atenție conștientizarea sapiențială a limitei oricărei sistematizări omenești și teorii asumate și mitizate dogmatic: suspendarea judecății înseamnă denunțarea oricărei închideri definitive. Problema, dialectica, analitica, căutarea, nu sunt elemente contradictorii, ci constituie un ideal organic al activității teoretice. Problema este condiția esențială a acestei
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și inițiativa filosofului, capacitatea sa de a elabora noi forme de raportare la putere, de a forma noi teorii care să garanteze o conexiune mai punctuală, mai capabilă să prevadă și să disciplineze circumstanțele. Și tocmai din această cauză prezența sapiențială a filosofului este cu atât mai necesară. Filosoful nu mai are pe plan programatic garanția susținerii omului politic, prezența sa rămâne, totuși, una care nu abandonează acest domeniu, configurându-se ca un apel ce merge dincolo de orizontul în care au
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
în română, a fost publicată, în românește de Ion Apostol Popescu, în două ediții de Basme populare armenești din Transilvania. În sfîrșit, paremiologia a fost și ea intens practicată de armeni, lucru de înțeles pentru eficiența și atractivitatea acestui gen sapiențial, ca și pentru spiritul ascuțit prin definiție genetică al armeanului. Din nou armenii transilvăneni au fost prolifici creînd sau prelucrînd proverbele într-un dialect local specific, ceea ce permite și un studiu asupra limbii (o culegere de proverbe ale armenilor din
Tradiții armenești () [Corola-website/Science/308224_a_309553]
-
poți avea idei organizatorice splendide și finalități destul de confuze. În cele din urmă, ducele de Brunswick se trezește că gestionează confuzia lăsată de von Hund și Înțelege că acum În universul masonic german se confruntă cel puțin trei nuclee, filonul sapiențial și ocultist, inclusiv unii dintre Rozacruceeni, filonul raționalist și filonul anarhic revoluționar al Iluminaților din Bavaria. Și atunci propune diferitelor ordine și rituri să se Întâlnească la Wilhelmsbad pentru o „convenție“, cum Îi ziceau pe atunci, a statelor, majore, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lor o iau pe tangențială cu un vis scientist și sfârșesc Într-o fundătură. Vorbesc despre cei de la sfârșitul dinastiei, unii ca Einstein, ca Fermi, care, căutând secretul În inima microcosmosului, fac tocmai invenția greșită. În loc de energia telurică, curată, naturală, sapiențială, descoperă energia atomică, tehnologică, murdară, contaminată...“ „Spațiu-timp, eroarea Occidentului“, zicea Diotallevi. „Este pierderea Centrului. Vaccinul și penicilina ca o caricatură a Elixirului de viață lungă“, Întrerupeam eu. „Tot așa și celălalt templier, Freud“, zicea Belbo, „care, În loc să sape În labirinturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de text este Înlocuit de computer? Autenticitatea scriiturii nu-l mai tentează pe cititorul actual, care vrea mai degrabă să fie informat la nivel enciclopedic, decât să probeze satisfacții estetice „tradiționale“. Esteticul trece pe plan secund, ceea ce primează acum este sapiențialul. Acesta este narat, recurgându-se la toate strategiile romanescului; și romanescul contează numai În măsura În care Întreține vie foamea sapiențială. Totul este subsumat acestei Încercări agonice de a resuscita golemul textului. Mașinărie monstruoasă, cu mii de tentacule și papile prin care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
degrabă să fie informat la nivel enciclopedic, decât să probeze satisfacții estetice „tradiționale“. Esteticul trece pe plan secund, ceea ce primează acum este sapiențialul. Acesta este narat, recurgându-se la toate strategiile romanescului; și romanescul contează numai În măsura În care Întreține vie foamea sapiențială. Totul este subsumat acestei Încercări agonice de a resuscita golemul textului. Mașinărie monstruoasă, cu mii de tentacule și papile prin care se absoarbe și se anihilează realul. Poate că această nouă etapă „foiletonislică“ a romanului este necesară, caracterizând epoca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
al Ambasadei României la Atena (din 2002). Debutează cu versuri la „Amfiteatru”, în 1968, iar editorial în 1970, cu volumul Apa vie. Mai e prezentă în „Luceafărul”, „România literară”, „Steaua”, „Romano-Arabica” ș.a. A tradus mult din poezia și din literatura sapiențială persană și arabă (antologia Cele șapte mu’allaqate. Poezie arabă preislamică, 1978, a fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor), dar și din germană, daneză, engleză. Este autoarea unor cărți de literatură pentru copii, dintre care se remarcă volumul de versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
pe casă/ în revărsări de verde-eolian!”), ale „madrigalului” („Ai dat deoparte tot ce ne dezbină./ Prin flori te-am căutat mai adâncit:/ privirea ta mă sărută senină,/ iar fruntea, ca o cută de lumină,/ se auri de farmecu-nflorit.”) sau ale sapiențialului („Adâncu-și schimbă apa, mereu mai frământată,/ Și prin aceeași undă voi trece doar o dată”). Într-un Sonet cu ambiții de artă poetică este executată conjurarea, în chip de muză convenabilă, a Înțelepciunii: „Înțelepciune,-ndreaptă-mi veșnic pasul/ Din pomul viu să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
exclusiv empiric și reflectă, totodată, intenția delimitării etice, a închiderii mentale într-un spațiu imuabil al principialității. Aici, dubla semnificație a discursului, pe de o parte, aforistică, deseori cu accentele unei omiletici personalizate un melanj între componenta sentențioasă și/sau sapiențială, sprijinită pe morala creștină, exemplul biblic pilduitor sau referința autobiografică susceptibilă de a fi atribuită satiristului în calitatea sa de critic al moravurilor -, iar pe de altă parte, estetică, aparținând moralistului-creator care, cu fiecare enunț, caută să se redefinească în raport cu
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
destinatar este puternic activată în text: "Scoateți pene noi.... Înmuiați-le de-a dreptul în otravă, nemoleșiți de jilțul în care veți avea timpul să dormiți"176. Pe aceeași axă imperativă, dar la o temperatură mai scăzută, se situează sfatul sapiențial, tot ca marcă proprie a programului poetic arghezian. Ordinul devine sfat printr-o schimbare de macaz în tonul enunțării. Atunci când statutul destinatarul al doilea nu este unul blamabil, autorul coboară din amvon în spațiul intim al camerei duhovnicești, păstrând însă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
symboles, ed. 1982). Liviu Ioan Stoiciu preia elemente de cadru mitic, modifică ad libitum, actualizează și schițează aluziv o filozofie; se pronunță sistematic în spiritul unui umanism raționalist. "Al șaselea glas" țintește clar instalarea în "Centrul Lumii"; din vechea gândire sapiențială se preia esențialul: "A te concentra, a găsi propriul / tău centru". Sentențios, solemn, Corul clamează lapidar: "În prezent culoarele labirintului se înmulțesc". În Antistrofa intră în joc "marele Inconștient", "Trecutul", "Puterea", "Gelozia", "Umbra" și celelalte; Epoda recomandă echilibrul, pacea interioară
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
reflexivitatea vine să corecteze sentimentalismul, discursul lânced. Dacă aș avea două inimi, una aș vrea să gândească..." Nu o dată Grigore Vieru se amuză la întâlnirea cu vechile dictoane și sentenții, după care el însuși, luând "pulsul proverbelor", propune dezinvolt texte sapiențiale, un fel de glose: despre ethnos și ethos, despre timp ori despre frumusețile lumii. Cine gândește până la capăt / Se dezleagă de spaimă" (Pregătindu-mă de fericire). Ar trebui citat în special grupajul Cinstirea proverbelor, text în care fiecare dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
-l caracterizează pe zeul-păstor, Dumuzi. Osiris se diferențiază și el de Seth, fie direct, fie prin intermediul fiului său, Horus, iar păstorul carpatic de vrăjmașii semnalați de mioara năzdrăvană și de „maica bătrînă”. Înfruntarea dintre principii, baza întregii literaturi fabuloase și sapiențiale, dintre bine și rău, dintre Soarele secetos și Vîntul aducător de ploaie sunt teme frecvente în vechile mitologii, multe dintre ele transmise, pînă astăzi, în forme cifrate (Dealul Mohului) sau estetizate, literaturizate (Miorița). Nu este vorba de opoziție vrăjmașă, ca
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Cel mai strîns și caracteristic element de legătură dintre Miorița și Caloian îl constituie episodul plecării maicii în căutarea fiului. Se recunosc aici semne de adîncă arhaitate. Pe scurt, bătrîna este un personaj chtonian din familia vechilor preotese și spirite sapiențiale ale gliei. Stă de vorbă cu ceața, cu luna, cu soarele, deci cu forțe cosmice atoateștiutoare; primește sfaturi de taină de la Sfînta Vineri ori de la Sfînta Duminică, stăpîne peste tărîmuri îndepărtate; se metamorfozează în păsări, știe vrăji și farmece ultrasofisticate
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sunt un fel de Șoimane, Rusalii sau Sfinte care opăcesc pe oameni"26). Victor Kernabach face distincția între Ileana Cosânzeana (a cărei etimologie incertă o găsește în cosângeana) sau Ileana Simziana, personaj feminin al basmelor mitologice românești, considerată zână, fecioară sapiențială, zână htonică și Iana Sânziana, divinitate selenară, sora-iubită a Soarelui de care fuge27. Mai plauzibilă apare ipoteza lui Romulus Vulcănescu care trece în revistă credințe, mituri sau legende despre luna ca reduplicare mitică a soarelui 28; ipostazele ei sunt fie
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
paradigme științifice, cel puțin de îndoiala valorii și de nesiguranță sau de dificila aplicabilitate, dar care, oricum, se demonstrează a fi în linie cu canoanele mentalității dominante. Bunul simț care aici este asemănat cu simțul comun din cauza încărcăturii sale puternic sapiențiale, mediază în mod necesar educarea în spiritul valorilor care, între toate celelalte mesaje educative, atinge într-un mod cu totul deosebit centrul chestiunii umane. Familia, spre exemplu, trebuie să ia din această metodologie sapiențială, fie pentru a corecta unghiurile deseori
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
simțul comun din cauza încărcăturii sale puternic sapiențiale, mediază în mod necesar educarea în spiritul valorilor care, între toate celelalte mesaje educative, atinge într-un mod cu totul deosebit centrul chestiunii umane. Familia, spre exemplu, trebuie să ia din această metodologie sapiențială, fie pentru a corecta unghiurile deseori prea dure ale ce-lorlalte metodologii pe care le putem numi științifice, fie pen-tru a le integra în aspecte pline de lacune. 2. Măgarul și preotul educator. Faptul că măgarul a-dulmecă în continuu printre ierburile
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
De aceea, acel „Vai...” al sfântului Paul nu trebuie să fie stins cu ușurință în preot, ci trebuie, mai degrabă, să fie cultivat ca semn al unei mari sensibilități încrezătoare că face să se stimeze forța creativă și purificatoare, fecunditatea sapiențială și pedagogică, capacitatea liniștitoare și mângâietoare, încărcătura spirituală și religioasă, dinamismul asociativ și propulsiv, într-un cuvânt, necesitatea absolută a Cuvântului. 4. În ce constă faptul de a fi slujitori ai Cuvântului? În acest context este bine să schițăm, cu
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
misterul preotului în rugăciunea către Tatăl, în interiorul rugăciunii către Cristos, în rugăciunea către Maria, Mama preoților. Ultima rugăciune este aceea a măgarului; este o poezie-rugăciune a unui poet român, care ne conduce la titlul cărții și ne lasă diferite consemne sapiențiale scrise. 1 / Rugăciune către Cristos Cristos, preadulce Frate al fiecărui preot Doamne Isuse, Răscumpărătorul omului, noi ne apropiem de «inima ta sfântă» pentru a celebra și a pătrunde misterul tău mesianic: Tu ești Preot în veci, dar Preoția ta își
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
o „clepsidră de sare”, nutrind speranța reintegrării în ne-moarte. În Val după val (2003), ca pretext al unor reflecții, T. introduce un personaj liric cvasiimaginar: pe scitul Anacharsis, unul din înțelepții Antichității, trăitor pe aceste locuri, cu monologurile sale sapiențiale. A publicat și cărți de proză: Intrarea în poveste (1985), Împotrivirea lui Făt-Frumos (1987), Tărâmul nălucirii (2003), destinate copiilor și exploatând lumea fabuloasă a basmului popular ca spațiu al inițierii. Astfel, Tărâmul nălucirii reunește, pe lângă două basme, Moș Tănase pribeagul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290310_a_291639]
-
cu ei. De altfel, cam tot ce a scris important se îngrămădește în anii lui târzii, 5 când a căpătat certitudinea că se familiarizase, uzându-le între timp, cu toate resorturile vieții. De aceea interpretările lui la marii scriitori sunt sapiențiale, și nu culturale. Vorbea, cu ajutorul celor foarte mari, despre el însuși, iar despre ei, cu tot ce învățase despre viață pe cont propriu. Așezat undeva între Noica și noi, nemaiputând fi învățăcel, dar nu încă maestru, a plecat lăsându-mă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
traversat dificila frontieră a Tibetului, pe la 1850, când l-a vizitat pe Ghulab Singh În Kashmir, ci pentru că, la câțiva ani după moartea lui Kőrösi Csoma (la Darjeeling, În 1842), Eliade Își imaginează un european care are acces la tradiția sapiențială tibetană, când cunoștințele despre Tibet văzut din afara tibetanilor erau Încă abia elementare. Dar, de fapt, nu există nici o mărturie care să ateste, pentru acea perioadă, că altcineva a mers la fel de departe ca și Kőrösi Csoma, și În nici un caz În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
destinate și ca atare, au contribuit la alcătuirea discursului scris sau oral în culturile occidentale până în modernitate. Termenul a ajuns la noi pe filieră neogreacă 117 și a făcut parte, cum era previzibil, din vocabularul teologic, denumind culegeri de formule sapiențiale sau învățături religioase, uneori cu caracter didactic. Predicile selectate ale Sf. Ioan Gură de Aur, tipărite în 1691 poartă acest nume: "cazanii alese și sfinte învățături cărora și Mărgăritariuri le zic"118. Acest mod de utilizare rezistă până spre începutul
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]