1,391 matches
-
cu degetul conspirația Răului, devitalizarea comuniunii între semeni. Sensibilitate ultragiată de violarea codurilor morale, poetul cu inima în "corul îngerilor" și totodată marcat de "marionetele părăsite după spectacol", este generatorul propriei singurătăți sinucigașe, din limbul căreia își trage incisivitatea și sarcasmul de om revoltat sau înger căzut vs. figurile infernale ale lumii: "ai pus floarea de toamnă/ să nu se vadă abisul/ câinii stropiți de ploaie/ și noroiul lipsit de inimă/ disperarea citește stropul/ de cruzime/ bătaia clopotului în urechea sinucigașului
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
narării unor fapte, atitudini și comportamente iar nota definitorie fiind, cum spuneam mai sus, aluzia subtilă, ironia și vorba în doi peri, mușcătura perversă, ireverențioasă; o tehnică literară specific moromețiană, de câmpie teleormăneană, un fel de arta disimulării logodită cu sarcasmul, satira și zgândăreala moldoveanului pus pe șagă: De când își cunoscuse femeia și de când se însoțise cu ea, o știa fără rod și-și mai risipe și sămânța și pe alte ogoare. Iar ea știa lucrul acesta și-l ierta în
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
specialitate). Iar să faci din ele șasiul unei comedii... Pe scurt, mi se părea imposibil. Dar asta era înainte de A fost sau n-a fost? . Rîndul umorului de a fi puricat. Abundă, e uneori absurd, dar nu alunecă niciodată în sarcasm sau ironie mușcătoare. Scopul este să te identifici cu personajele - sutura e o miză declarată a cineastului - nu doar să rîzi de ele în stil caragialian. Mi-e greu să pomenesc umorul de situație, pentru că, filmul fiind minimalist, ar fi
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
din anii tranziției, orizontul său cultural a suferit mutații majore, iar stilul narațiunii ține pasul cu noul său statut intelectual. Naivitățile stilistice de compunere școlărească a unui copil din clasele I-IV au dispărut, ironia și autoironia bat la porțile sarcasmului, referințele culturale (în special la filme de autor, dar nu numai) răsar la tot pasul. Altminteri însă, miza rămâne aceeași - maxima autenticitate - iar autorul pare preocupat, în mod special, de aducerea la lumină a faptelor și trăirilor pe care, cel
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
meu/ din cețuri/ va veni seara și-un zeu/ n-am fost fiică de rege/ eram scarabeu/ în pădurea cu jețuri/ de stafii și-arome" (Mă-mbrac în tăcere ca-n ultima lege). Și nu în ultimul rând se înscrie sarcasmul istoricește determinat, stigmatizând oroarea totalitară, în cuprinsul căreia viața se mortifică fără a-și înceta cursul înfiorător: "pentru noi nu înseamnă ce-nseamnă pentru voi sonerie/ pentru noi sonerie înseamnă poliție/ un grup de brute care năvălesc (de-obicei noaptea
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
dat atrâgându-și oprobiul publicului din sufrageria noastră: -Nu-știu de ce, da' domnu' Prim-ministru îmi amintește de "Călin - file de poveste"... -Și mie, s-a solidarizat repede cu ea nevastă-mea Coryntina. -V-ați trezit, și voi, dragelor? le-a întrebat cu sarcasm prietenul. ULTIMA OR|. Emoționanta și cumplita declarație a deputatului PD Ioan Oltean: -,Am fost la Biserică, am plătit pentru ca Traian Băsescu să scape de cele mai mari chinuri la care a fost supus un român vreodată." Haralampy: -Bine că s-
Mari nostalgii de toamnă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10321_a_11646]
-
Cascadorii râsului și plânsului Atitudinea generalizată a autorilor față de confruntările sinelui cu timpul și spațiul în care se integrează (sau nu!) se reflectă la nivelul atitudinii și stilului. Umorul cu variante mai mult sau mai puțin aspre (deriziune, ironie, autoironie, sarcasm) se înscrie printre opțiunile preferate. Neconstituind unica dimensiune a discursului, el intervine în fundalul majorității romanelor ca procedeu de obiectivare, de detașare față de realități altfel angajante. Persiflarea, tachinarea, aluzia, comentariul acid nuanțează un univers literar al dezinhibărilor de diverse naturi
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
îtari' ale imediatului și cele îmoi', estetizante ale idealului. În acord cu principiile sfidării cu pretenții, asemenea cărți evită perspectiva amuzată asupra unui cotidian descris ca atroce, atitudinea construită din dubla perspectivă autor-narator situându-se mai degrabă de partea extremelor, sarcasmului feroce, auto-flagelărilor și umorului absurd, cu tentă negru-morbidă. Cu toate acestea, stilul virulent până la isterie, îmbrățișat cu note de amuzament, constituie tenta dominantă a romanelor din serie. O bună parte a autorilor s-au impus, de altfel, folosind tocmai acest
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
apoi modele de vorbire și de gîndire stereotipă și deformată pentru largi categorii ale populației în perioade anumite. Este exact ceea ce ridiculiza Caragiale în manifestarea celebrelor sale prototipuri umane; dar, mai ales, ceea ce constituie - cu un plus de universalitate a sarcasmului - materia de bază a creației marelui său compatriot Eugen Ionescu, dacă ne gîndim la piese ca Scaunele, Regele moare sau Rinocerii. Sursa de inspirație a lui Eugen Ionescu: scena lumii, inclusiv, firește, a patriei de adopțiune. Căci acolo, în Franța
Universul clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10551_a_11876]
-
de vedere emoțional, e ca un soi de permis pentru haos". Terry Ann Wolfmeyer are o supărare existențială fără margini, fiicele și vecinul Denny Davies (Kevin Costner) fiind miniparatrăznete prin comparație cu ea însăși. E pusă de autodistrugere, plouă cu sarcasme și bea cu ferocitate. Tocmai din acest motiv rolul era o provocare pentru Allen: furia femeii părăsite trebuia să aibă volum. Cea mai bună caracterizare a prestației ei actoricești nu-mi aparține: o tigroaică închisă într-un iad suburban". Contraponderea
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
reproșa subțirimea poveștii, lipsa de plauzibilitate a premisei și catastrofa finalului. Există un filon de absurd care străbate tot scenariul, la nivelul contrastului dintre sentimentele pe care personajele le nutresc unele pentru altele și replicile tăioase pe care le schimbă, sarcasmul ajungînd să fie echivalent cu afecțiunea. Or, această situație în sine nu e tocmai plauzibilă, așa că are nevoie de un context tot cu susul în jos. Oricum, repet și accentuez: verosimilitudinea unui film se poate judeca doar prin prisma economiei
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
discursului propune un conspect articulat al ansamblului, în pofida asocierii elementelor disparate, limbajului aleatoriu, frazării sincopate. Poetul dă impresia că inhalează în fiecare din textele sale atmosfera întregului convulsionat, așezat sub semnul luciferic al pierzaniei. Luînd în colimator prezentul, săgetează cu sarcasm interminabila, demagogica, repulsiva "tranziție". Un triumf al inconsecvenței, utopiei ridicole, neputinței, logoreei: Noi vedem poarta legată, voi n-o vedeți, sînteți chiori; ce-o fi/ dincolo de ea?// Dincolo de poartă sînt ruinele lăsate de această vreme/ infamantă... Ruine... Ruine ale singurătății
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
fiindcă oricum știe el mai bine, de vreme ce a ajuns cineva. Iar ajunsul e de ajuns ca să-l scutească de logică, morală, lege și mai ales de bun-simț. Căci virusul puterii atacă toate simțurile, inclusiv pe cel al umorului, alterat spre sarcasm. Nevoit să-și retragă simpatia pentru aceste cunoștințe devenite de nerecunoscut și de neînțeles în ipostaza VIP, Cronicarul, în optimismul lui incurabil, ar vrea să creadă că un om deștept are anticorpi care luptă cu virusul suitului la cap și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10034_a_11359]
-
integrat pe deplin breslei. N-am impresia unei apartenențe solide. O fi rău, o fi bine, nu știu. Râsul, ca să trec la partea a doua a răspunsului, a îndreptat moravuri în alte vremuri. Acum nu știu dacă ironia sau chiar sarcasmul mai pot da rezultate palpabile. Mă tem că n-ai cum să faci muncă de asanare doar râzând pedagogic. Asta nu înseamnă că n-o să mă ocup în continuare de colecția ,Râsul lumii" de la Humanitas. O s-o fac cu aceeași
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
avînd și un destinatar intratextual invocat în mod recurent: cel de-al doilea fiu, purtat în pîntec și apoi născut în împrejurări cumplite. Narațiunea transmite o viziune desacralizată și demitizatoare prin intermediul unei perspective flexibile. Uneori distanțată, impasibilă, aceasta favorizează ironia, sarcasmul, judecata necruțătoare ori adjudecarea omniscienței; alteori atinge punctul zero față de obiectiv și chiar pătrunde în ființa intimă a lui Odiseu, pentru a relata din interior și a revela nucleul personalității, zonele întunecate ale subconștientului, mobilurile și intențiile ascunse, dorințele inconfesabile
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
Mușina nu poate fi altfel decât ironic în fața acestui bâlci multicolor. Dar ironia lui nu e a unui reacționar moralist. Până la urmă, chiar șarjată, lumea din Dactăr Nicu... e lumea lui (și a noastră), situată dincolo de bine și de rău. Sarcasmul lui, atât cât e, e străin de ideologii. Mușina nu pozează nici în anti-, nici în pro-consumerist. Uneori dă senzația că doar luciditatea (amețitor de exactă) îl împiedică să nu exulte. Artificialul, știm de la Baudelaire, e fascinant pentru omul modern
O carte tristă, plină de umor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2811_a_4136]
-
critic al juristului. Scriitoarea manifestă o predilecție deosebită pentru personaje din categorii sociale umile, pe care le observă și le analizează cu foarte mare atenție. Pentru a-și creiona mai bine personajele, autoarea apelează la diferite mijloace literare, recurgând la sarcasm și ironie. Acțiunea piesei este plasată în lumea ciudată a clovnilor, manechinelor, prezentatorilor... Montarea textului poartă semnătura regizorului Laurian Oniga. Decorurile au fost realizate de Doru Păcurar. Din distribuție fac parte actorii: Sorin Calotă, Oana Maria Kun, Oltea Blaga, Carmen
Agenda2004-5-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282003_a_283332]
-
poate inhiba evoluția unui artist. Drept care îmi propun a semnala în rîndurile ce urmeaza cîteva, în ordine alfabetică, profiluri lirice distincte ale toposului menționat. Dorian David ne propune un lirism naturalist, o înțepenire a melancoliei în materii dure, marcate de sarcasm. E o exaltare a solitudinii pe care provincia o încărca necontenit cu neagra-i energie: Din cețuri zdruncinate înfățișam/ sarcastica silueta a prințului./ Înaintînd cu scîrba prin mate/ spre o lumină mereu izgonita./ Din locul exact unde soarele nu răsare
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
se reduce nici pe departe la curajul opiniei. Este vorba de un roman-roman, de o imagine a unui mod de a trăi transfigurata literar. Augustin Buzura este Augustin Buzura cel dintotdeauna, grav și lucid - grav până la patetism și lucid până la sarcasm. Cartea sa are mai mult dramatism decât o mie de cărți ale altora la un loc. Și, spre deosebire de cărțile anterioare ale autorului însuși, este scrisă și foarte clar. Un erou al timpului nostru Personajul-narator și, în același timp, protagonistul românului
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
înțelege că generația ^80, căreia îi aparține și autorul, e o temă centrală. Convins că "cea mai gravă vină dintre toate ar fi aceea de a arunca pisică moartă în curtea altuia", Gheorghe Crăciun mizează pe luciditate și uneori pe sarcasm: "De-a dreptul paradoxal - adevărată ironie a sorții - e faptul că dintr-o generație de scriitori insurgenți, această generație pare să fi devenit în ultima vreme o generatie de universitari la început de drum, hartuita între limitele anchilozate ale unui
Pe scările lui Gheorghe Crăciun by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17890_a_19215]
-
De unde un discurs dur, compact în natura sa rebarbativă, ca un pat de fachir, așternut cu ascuțișuri de cuie. Atenția cititorului e orientată, clipă de clipă, spre performanțele negației, căci ansamblul e țesut cu minuție, întreținut cu surprizele imagistice ale sarcasmului: "Cunoașteți imaginea: poetul lîngă zidul orașului./ Ne-a fost strecurată în toate cărțile. Toate ne-au/ spus asta: el e acolo./ (Vax! Cine nu mă crede să se oprească lîngă primul/ necunoscut rezemat de ziduri: se va trezi cu un
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
partidului său le-a declarat susținătorilor săi că a făcut și greșeli. Printre ele, CVTudor a enumerat afacerea Rona Hartner, una dintre cele mai murdare înscenări care au apărut în presă de la noi. Dacă, în general, ziarele au privit cu sarcasm, ironie acidă sau cu superioritatea ipotezei confirmate, ca în situații care presupun curaj "tribunul" se comportă lamentabil, COTIDIANUL îi dă poză la rubrică șut în bară, cu următoarea explicație: "Pentru capitularea politică în urmă ridicării imunității parlamentare". Să fie pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17940_a_19265]
-
Volumul sau de debut - Bărbați și femei. 29 în ordine alfabetică, apărut în 1993 la Editură Phoenix - a atras imediat atenția, fiind conceput că o originală galerie de portrete ale unor "eroi ai timpului nostru". Răceală observației, dusă adeseori până la sarcasm, blazarea iremediabila a autoarei, tentă suprarealista a unora dintre portrete aveau farmec. Ca să nu se repete, Diana Manole a reunit în volumul următor - Dragoste printre (sic!) etaje, Editura DU Stil, 1997 - poeme despre viața prozaica de fiecare zi, dintr-o
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
otrăvește nopțile de Pilar Miro. Castrarea la propriu (și nu în termeni psihanalitici) poate fi considerată o crimă, dar și o pedeapsă dreapta pentru un viol oribil. MaestraVéra Chytilová atacă bărbătește subiectul (inspirat din realitate) și-l dezvolta cu un sarcasm tineresc, ce face suportabile faptele atroce. O moralitate modernă despre Capcane mici, capcane mari, despre festele societății în care nu există șanse pentru dreptate, temerara care actioneaza pe cont propriu fiind taxata de nebună și arestată. Delicte comit și femeile
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
nu vreau să-mi ascund ipocrizia: eu l-aș ăcertaă pe el. E chiar o ceartă. Ne scărmănam cât putem"), ea e ănzestrată cu tot tacâmul. Nu se servește doar de citate, speculații, demonstrații, rețineri teoretice ori doar umorale, ironii, sarcasme, ci și de un ton familiar, de intonații care, cel putin aparent, contrazic "limbajul ănalt", de facto, ăn cazul de față, coroborăndu-l, scotăndu-l an evidență prin contrast. E că acel obicei al domnului Alecu Paleologu de-a fi umblat pe
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]