217 matches
-
fata ieșise încă de cu seară cu un tip brunet și agresiv. Apoi se sperie retroactiv și-i spuse lui Leo să scoată telefonul din priză. - Acum nimeni n-o să ne mai deranjeze! preciză demn. - Cred și eu, râse Leopold sardonic, de parcă n-am avea sonerie la ușă și interfon la bloc. - Desființează-le, hotărâ femeia, așa că Leopold le deconectă. Apoi își întroduse vată în ambele urechi, trase pătura peste cap și se aruncă în brațele lui Morfeu... Și Matilda la
SCHIŢE UMORISTICE (90) – NOAPTEA CE MAI SCURTĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366976_a_368305]
-
numeri! Așa îmi plânge sufletul, cântându-și doina A mea și-a milioanelor de frați! Îmi lăcrimează-n gene, și-n toamna asta, moina, Cărarea înzlotându-mi -se-n mersul spre Carpați. Se-ngroașă gluma, se-nghesoaie frica, Se ghemuiește paradisul amintirii mele, Sardonic, parcă urlă .... POETULUI FEMEII Ți-ai construit destin din nuri apetisanți Și judeci fără milă ce-i dincolo de formă, Dar salivând în versuri fără prejudecăți, Cerșind un zâmbet muzei, din lumea ei anomă. Te crezi fidel peniței și-n visul
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
încă o dată știi mai avea o îmbrățișare de-a ta în ochi un ''te iubesc'' eteric pe-un ecran albastru de telefon impregnat în parfumul din silaba ''bi'' și acum miroase a bere de după amiază o întâmplare doar Odette râde sardonic și aruncă balerinii Odilei în focul Gheenei dansul nu va mai îmbrățișa teama ta de îngheț doar cântecul ultimei respirații se va ascunde fără să știi fără sa vrei undeva acolo de unde nu vei putea să-l arunci niciodata Doar
ODILE ŞI ODETTE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351952_a_353281]
-
turbat nu o atacă pe fetiță. El are suflet! Animalele dezumanizate nu mai au decît disperarea de a se osîndi pînă la capătul capătului! Polișitii tradiționali, despre care am adus deja vorba, conform fișei întocmite de comisarul Șef Mărgineanu, sînt sardonici! „Francisc își privea colegul de birou cu un zâmbet sardonic. Înalt de 1,83 m, bine legat, aborda un optimism agresiv în ceea ce privește meseria. “Legal sau ilegal, tot o rezolvăm noi cumva...” era filozofia lui de viață. De-o masculinitate ostentativă
UNE HARMONIE PARFAITE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355997_a_357326]
-
dezumanizate nu mai au decît disperarea de a se osîndi pînă la capătul capătului! Polișitii tradiționali, despre care am adus deja vorba, conform fișei întocmite de comisarul Șef Mărgineanu, sînt sardonici! „Francisc își privea colegul de birou cu un zâmbet sardonic. Înalt de 1,83 m, bine legat, aborda un optimism agresiv în ceea ce privește meseria. “Legal sau ilegal, tot o rezolvăm noi cumva...” era filozofia lui de viață. De-o masculinitate ostentativă, aproape vulgară, avea un succes fulgerător la un anumit gen
UNE HARMONIE PARFAITE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355997_a_357326]
-
număr de opere, umple cupa creației cu idei în mod diferit, deodată diferit, față de acumulările sale scriitoricești, schimbă stilul și chiar atitudinea. Dacă până la momentul acela a trecut prin perioade line, sau revoltate, a fost furibund sau ironic, a râs sardonic, sau a plâns resemnat, a suferit de temeri, îndoieli, a revenit optimist sau a extras radical ideatic din experiența sa- toate acestea s-au întâmplat din harul său aparte, cel de a sublima trăirea și realitatea prin scris-. Transhumanța scriitoricească
EXILAT ÎN STRIGĂT, VIOREL SAVIN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370943_a_372272]
-
îngroapă sub rămășițele de stele... Minciuna țopăie pe umeri și bube dulci îmi ies pe brațe, S-a prins în horă și trădarea, ca adevărul să-l înhațe; Nu-s sori în galaxii, planete pe traiectorii sinuoase Dansează și zâmbesc sardonic și-mprăștie, în jur, angoase. Apocalipsa-i la vedere, Satana ne-a furat Credința; Care Satană? Noi, satane suntem în toată neființa, Căci ființăm viclene umbre, îndepărtate holograme Și fără scrupule ucidem iubirea, să uităm de foame... 20.02.2016
UCIGAŞII IUBIRII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370086_a_371415]
-
05 martie 2014 Toate Articolele Autorului Vântul înnoda crengile Pe drumul spre peșteri ostenite Ce glăsuiau în van Despre umbrele moi. Se rumenise infinitul În cuptorul regenerării Și-am poposit La locul hotărât, Dar tot n-ai apărut! Spaima săpa sardonic Acolo, în alveola pădurii, Unde duhuri nocturne Șuierau în văile-abrupte. Acolo, în desișuri silvestre, Ai încercat cândva Să bați în piroane veșnicia, Însă chingile s-au rupt Și din vina mea, Îmbolnăvindu-ne iremediabil De năzuințe Cu un cod azi
TE-AM ÎNTREBAT ADESEA de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353764_a_355093]
-
anterioarele interogați (doar în aparență retorice) le avem, desigur, fiecare dintre noi în cuprinsul propriei rațiuni, atunci când observăm zilnic cum ne defilează deloc silfidic prin fața ochilor făptura revoltătoare a hibridului politicard mioritico-bruxellez al ultimilor ani în cuprinsul unei țări rebrenduite sardonic de fitecine (aflat vremelnic, repet, la frâiele puterii) la comenzi exterioare fundamentate puternic pe interese economice conjuncturale de grup (indiferent de natura acestuia). Orchestratorii tranzacțiilor sau, mai corect spus, ai escrocheriilor de azi îți demonstrează încă o dată, dacă mai era
LUMEA POLITICĂ ŞI IŢELE EI MURDARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353015_a_354344]
-
tic verbal, folosit totuși din dorința de convingere și de intimidare a interlocutorului. Din exprimarea d-lui Lefter nu lipsesc autoironia „Așa sunt eu galant, cocoană” și batjocura și ironia la adresa soției sale prezente în falsa apreciere accentuată de rânjetul sardonic „Bravo! bun gust ai! zice rânjind sardonic.” și în apelativele nenorocito și cocoană folosit fiecare de câte două ori: „Cui? cui ai dat-o, nenorocito!”, „Destul, nenorocito”, „Așa sunt eu, galant, cocoană!”, „sparg, cocoană”. Cuvântul nenorocito pare a fi întrebuințat
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
convingere și de intimidare a interlocutorului. Din exprimarea d-lui Lefter nu lipsesc autoironia „Așa sunt eu galant, cocoană” și batjocura și ironia la adresa soției sale prezente în falsa apreciere accentuată de rânjetul sardonic „Bravo! bun gust ai! zice rânjind sardonic.” și în apelativele nenorocito și cocoană folosit fiecare de câte două ori: „Cui? cui ai dat-o, nenorocito!”, „Destul, nenorocito”, „Așa sunt eu, galant, cocoană!”, „sparg, cocoană”. Cuvântul nenorocito pare a fi întrebuințat cu ambele accepțiuni „Persoană lipsită de noroc
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
față nu merită un astfel de tratament, ele impunându-se prin valoarea și acuratețea scriiturii, cu atât mai mult cu cât ele sunt atât de diferite ca mod de exprimare. Mi-aduc aminte că marele George Călinescu spunea despre sine, sardonic și sarcastic totodată, că dorește să ”rateze” cât mai multe genuri - cu toate că n-a fost deloc așa. Și doamna Mariana Cristescu, ziarist de excepție și creator, născut iar nu făcut, reușește cu brio să ne dea atât un splendid volum
O MARE ONOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358075_a_359404]
-
noaptea, când don Juan a ajuns la Museo Prado. Trecuseră trei secole de când nu mai trecuse pe acolo. Morții nu aveau ce spune, arta o luase pe căi lăturalnice. Se opri în capătul scării, se uită la propriul portret, râse sardonic. L-am auzit. Afară, gerul tăcea molcom. Eram doar eu și iubita mea, spaniolă, vorbeam românește, că tot nu ne auzea nimeni. Hai să ne dezbrăcăm, propuse ea. Tablourile din jur păliră, era numai ea, albă, strălucitoare, intangibilă. Centaurii pășeau
DESNUDA de BORIS MEHR în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357670_a_358999]
-
sânii mei ca un călăreț din stepă saliva însetatată de frumusețe fumul țigării îți pictează tavanul deformat de rudimente campestre colaj de steluțe ca un șarpe părăsești vechea piele rece ignora(n)t persiflant otrava Cleopatrei este la tine zâmbești sardonic se văd incisivii sidefii pieptul tău gol miroase a Nietzsche posezi sofisme anarhice silogisme reci simulacru perfect de (se)ducere prin hubloul vieții ne atingem hedonic zece tablouri am pictat pe cearșaful palid m-am născut cățea ca și Frida
(BE)ATITUDINE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340929_a_342258]
-
vine la poartă să-mi scuipe obrazul senin ceva se întâmplă cu lumea aceasta ceva se petrece cu spaimă mereu o molimă roșie bântuie țara și lanțul apasă pe inimă greu de-atâta obidă ne strângem cu pizmă și râdem sardonic scrâșnind din măsele nici luna nu vrea să ne mângăie noaptea iar soarele stă rușinat printre stele îndură-te Doamne de neamul acesta îndură-te Doamne de semenul meu mi-e palidă fruntea de-atâta durere mi-e tristă privirea
RUGĂ PENTRU MÂINE, POEM DE MIHAI GANEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341338_a_342667]
-
Podaru, în viața ei zbuciumată, cu siguranță a trecut și prin stadiul de zbor și prin cel de purgatoriu. De aceea poezia ei se situează între cer și pământ, între înalt și teluric, între sublim și agonie, între zbor și sardonic. Ea, trăiește fiecare clipă cu intensitatea luminii care te orbește, dăruind iubire, risipind dragoste pe acolo pe unde trece. Trăitoare pe alte meleaguri ea se autodefinește ca fiind fluture care o zi dansam cu licurici, strecurându-se grăbită printre greutățile
APARITIE EDITURA INSPIRESCU! VOLUMUL DE POEZIE FLUTURI IN INFERN de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342968_a_344297]
-
Acasa > Redactia > Autori > NEBUNUL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1398 din 29 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului când scot de prin boccele câte-o carte amestecând simboluri și cuvinte zâmbiți sardonic, nu luați aminte la gândul meu venit de prea departe gândiți că fără noimă vă rostesc deși sunt adevăruri transcendente ascunse în priviri incandescente ca prag între real și nelumesc eu sunt nebunul din lumini solare și mesager al vocii
NEBUNUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340195_a_341524]
-
lumii privesc nopțile ca pe niște poeme de zile mari și nu-ți scriu decât cu aripi de păun sinceră de la înălțimea sufletului meu, cal de pustă, stea rubicondă, cer diluvian... soarele îmi pictează norii cu albe consoane femeia-poem râde sardonic întinsă leneș în patul tău Referință Bibliografică: Acoperișul lumii / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1651, Anul V, 09 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ACOPERIȘUL LUMII de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377321_a_378650]
-
grăiește ponderat respinsul T. -Îmi ceri să zăbovesc în preajma ta? Cu bună știință să irosesc din timpul meu? Să fi uitat că il tempo è denaro? La ce-aș pleca urechea la flecăreli? Parole, parole... Și c-un râs neașteptat, sardonic plimbărețul încheie refuzul. După un scurt răgaz, cât îi trebuise pentru reîncărcare, T. reia : -Știu, am absentat din viața ta... -Nu pot să mă exprim la fel! Cum de amantă ți-a cam fost Uitarea, te-ai călătorit... din clipa
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
mugind adânc în valuri Se scutură dorința, se-amestecă feeric Atâta nebunie adulmecând spre maluri. Nimic nu mai contează, doar scâncete se-aud; E tot albastrul-verde misterios, demonic Ascuns tot mai adânc sub nebunescul nud Al cântecului morții, cu zâmbetu-i sardonic. Secundele se-adună într-un mănunchi de doi Nu-i cale de întoarceri și-i pauză de stele, Au mai rămas în noapte doar cântecul din noi Și visele nebune în dans de vânt și iele. Adună-mă din valuri
FURTUNA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346973_a_348302]
-
număr de opere, umple cupa creației cu idei în mod diferit, deodată diferit, față de acumulările sale scriitoricești, schimbă stilul și chiar atitudinea. Dacă până la momentul acela a trecut prin perioade line, sau revoltate, a fost furibund sau ironic, a râs sardonic, sau a plâns resemnat, a suferit de temeri, îndoieli, a revenit optimist sau a extras radical ideatic din experiența sa- toate acestea s-au întâmplat din harul său aparte, cel de a sublima trăirea și realitatea prin scris-. Transhumanța scriitoricească
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
număr de opere, umple cupa creației cu idei în mod diferit, deodată diferit, față de acumulările sale scriitoricești, schimbă stilul și chiar atitudinea. Dacă până la momentul acela a trecut prin perioade line, sau revoltate, a fost furibund sau ironic, a râs sardonic, sau a plâns resemnat, a suferit de temeri, îndoieli, a revenit optimist sau a extras radical ideatic din experiența sa- toate acestea s-au întâmplat din harul său aparte, cel de a sublima trăirea și realitatea prin scris-. Transhumanța scriitoricească
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
înjunghiase pe fiul lui Atilla și era pe cale să îndeplinească același lucru cu mirele sau. Din acest conglomerat de improbabilități se desprinde un om în carne și oase: generalul român Aetius, personaj aproape shakespearian prin profunzime și complexitate. El este sardonic, calculat, lipsit de scrupule și însetat de putere; el este capabil de orice trădare atât față de curtea imperiala, pe care o disprețuiește, cât și față de Atilla, cu care, printr-o stranie tradiție, fusese crescut în postura de “frate de cruce
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
la care exclamația os eirōnikos se referă la o minciună; verbul eirōneuomai are legătură cu o fraudă și eirōn figurează într-un catalog de termeni injurioși. În Republica, Trasymachos acuză pe Socrate că minte și, după ce izbucnește într-un râs sardonic, se adresează lui Socrate: „O, Heracle - zise - iată și obișnuita «ironie» a lui Socrate! Știam asta și le-am spus băieților că n-ai să vrei să răspunzi, că vei tot simula neștiința și vei face orice mai degrabă decât
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
arbitru, relativismul și arbitrarul moralei, ideea de a te folosi de trup ca de un prieten, indexarea existenței cu pulsiunea trăirii celei mai radicale și în formele sale cele mai primitive: dorința statornicită în plăcere. II VASILIDE și „dezmățul” Râsul sardonic al lui Isus. Vasilide moare prin anul 130. Despre el nu se știe aproape nimic, cu excepția unui periplu de misionar care-l duce în Cipru, în Grecia și la Roma, unde un mare număr de gnostici oficiază în forum. Să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]