26,109 matches
-
Scriam cu lumină pe aripile îngerilor. Desenam zulufii norilor pe mări transparente Ridicând freamăt de inimi și-o apă mai sfântă. Eram tineri și zvelți și drepți în răcoare. Vremi învechite nu mai mișcau. Deveneam statui de duh tânăr și sare. Virginitatea și cerul ardeau. N-AM ȘTIUT pe talgere ruginite în sunet luna picură prin cornul de melc se-aud în fântână îngeri căzând și eu învelit în mătăsile nopții mantii de jar mă-nvelesc privirile singurătății laurii durerii se
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
mărgelele, numai ochii ei, nu, numai ochii ei, nu - la ce gît stau acum atîrnate pe șiraguri trecute printre degete, numai mărgelele ei sunt pierdute în alte ape albastre, degete subțiri de gheață îmi zgîrie sufletul, pielea lui se face sare de mare uscată pe spinări de femei plecate de-acasă, murmurul lui se face vuiet de ocean în urechile lor surde - un milion de ochi mai frumoși ca ai ei mă strecoară în paturile lor, numai ai ei, nu, numai
Patul pustiu by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4464_a_5789]
-
închipuiam că vor fi ultimele. Orice începe azi și se sfârșește ieri. 9. Ca o rufă murdară, lepădată-ntr-un loc părăsit. Va pleca singur, va cânta singur, și-și va afla singur fericirea și moartea. De ce îl dizolvă setea sării care dispare în apă și-i intră în sânge? De ce-l însetează transformările? Aceasta a fost strofa întâi... Și-acum strofa a doua (probabil)... Mai bine o frunză și o jumătate de vânt, jumătatea șovăielnică, decât aroganța și închircirea în
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
doua (probabil)... Mai bine o frunză și o jumătate de vânt, jumătatea șovăielnică, decât aroganța și închircirea în sine, fenomene fără frunze fie ele chiar uscate. Strofa a treia e lipsă, fiindcă-ar trebui să vorbim despre uscăciune, suflet de sare! 10. Membre subțiri, o formă prelungă de pasăre de apă. Părul, crudă mătase a porumbului. Spațială, lină ca o plutire în aer. Un fel de claritate a mișcărilor. Atâta subțirime și o stranie spațialitate încât delicatețea ar fi un moft
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
fără să știu pentru ce, până când. Iubește viața așa cum iubești ghizii ei fără sens - îngân ca un cuc, azvârlit într-un cuib străin, așteptând. Ce-i de văzut în cuibul pierdut? Liniștea? Așteptarea, ca un șarpe unduit prin valul de sare? Ce vuiet, ce hohot, ce muget afund... Moartea e vie, e peste tot. În mijlocul vieții - aceeași suferință mare. . (Din volumul Orbita zeului, în lucru)
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
trăit degeaba atîtea mii de ani. Care credeau în vise: simplă defragmentare A creierului, overloaded peste zi. În Pivniță Înconjurați de haine vechi și de saltele, Mustind de jeg și de secreții nesfîrșite, Pe care-ți zac, cu scrum și sare în orbite, Tovarășii. Locuitorii lumii paralele În care te-ai ascuns. Ținîndu-te de mînă, pe șoptite, Te rog, ameninț, plîng... Îți amintesc de cele Trăite împreună, de iarbă și de soare și de stele... Privești spre cel de-alături, sfioasă
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
desluși la început doar umbre, Apoi pe semeni, ce păreau copaci, Cu, poate, cuiburi multe-n crengi. Ce aveau să-i bucure pe cei săraci, Și soarele aurind coloane sumbre. Cum de rezistă vechiul vis cu noul, Marea-și trimIte sarea înspre șesuri, Cum de se țes rețele de-nțelesuri, Poezia nu-i un cuib? Găsește oul, Fragil și cald, cu pete și eresuri... Săgeată sunt în tolba Ta, Stăpâne! Lansează-mă în spațiul infinit. Să mă întorc în cuibul ce
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
în bucătărie cu nasul în sos cu mîinile înroșite ce am vrut noi știam că o să vină odată pînă la urmă n-am așteptat decît toată viața. și o să vină o să vină spun ciocanele în fabrică spune nebuna spitalului vreți sarea pămîntului și n-ați așteptat decît toată viața. verzi în costumele noastre de mort degeaba îi spunem că ce am vrut noi am vrut să avem o viață frumoasă și („în finișul ei n-a fost frumoasă“) și o să vină
unter den linden by Ionuț Chiva () [Corola-journal/Imaginative/5676_a_7001]
-
un pic mai rece mai cadavru dar știu voi lăsa străzile tot atât de drepte sau întortocheate și asta mă bucură ca și copacii cărora li se frâng crengile în plin soare nu pe furtună vorbesc cu solnița de pe masă iau puțină sare pe limbă și-atâtea ceruri mi se deschid înainte încât nu mai știu cum să-mi administrez nemurirea decât punându-mi puțină sare și în ureche fapte de om singur și trist privesc covorul privesc fața de masă ele se
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
li se frâng crengile în plin soare nu pe furtună vorbesc cu solnița de pe masă iau puțină sare pe limbă și-atâtea ceruri mi se deschid înainte încât nu mai știu cum să-mi administrez nemurirea decât punându-mi puțină sare și în ureche fapte de om singur și trist privesc covorul privesc fața de masă ele se întind prin casele oamenilor aș vrea să-mi trec zilele privindu-le pe toate toate fețele de masă toate covoarele toate degetele pline
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
în ureche fapte de om singur și trist privesc covorul privesc fața de masă ele se întind prin casele oamenilor aș vrea să-mi trec zilele privindu-le pe toate toate fețele de masă toate covoarele toate degetele pline de sare toate tălpile pline de noroi poate că zbor de fapt într-un avion supersonic și omul tăcut de alături își lasă pe umărul meu capul ca un fruct exotic și adoarme FRUNZA DE BRUSTUR Vom mai avea zile întregi de la
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
cel mai scump, Răbdare latinească, sfânt efort, Grădina ta coboară până-n port, Îmbracă-n iederi casa lui Columb. E aspru și uleiul tău, parcă amar, Lămâia ta-i acidă, vinul tare, În golfuri nereidele-ți vin rar, Ești cicatrice, uscăciune, sare.
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
gene, sprâncene tendoane și mușchi și gândurile lui în care tu nu ești deloc iar eu sunt bustul pictat al femeii din vârful corabiei și sânii mei fermi taie apa. Călătoresc în corabia de carne a câte unui poem cu sare pe buze obsedată de tine ca Vasco da Gama ars de pustiu , întrebându-mă cine a scris primul dintre noi doi cuvintele astea eu sau tu n
Poezie by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/6559_a_7884]
-
Mircea Petean toată lumea fotografiază sau se lasă fotografiată o întreagă nebunie imagini doar imagini fugoase aproximative inconsistente un bărbat în etate îmbrăcat în negru ferit de asaltul mulțimii zăbovește pe un scaun de piatră la umbra unui zid ros de sarea mării privind abstras spre nicăieri și în vreme ce tonții și flecarii se lasă seduși de murmurul mării și surâsul soarelui di n Golfo dei Poeti el pare sedus de freamătul pur al rostirii dincolo de liniștea spartă de cuvintele rostite în toate
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
blândei cămăși. Când vine Curierul de finele anului Crește frunza, cade frunza, De la Vânju Mare la Vincea-Vînja Până la Sita Arăpușilor, Cernerea Repausării, Până la Insula Corfu și toate Cicladele Semănând rodul pământului și gustându-ne roadele, Pe cărarea oilor, pe drumul sării, pe unde cerul rătăcește cocorii Pe sub vâltoarea lucorii... Fătul Atoate repausele și odihnele trecătoare în Mantia cu Luna-n spate și-n față mereu Soarele. Numele Tale pe piscuri, de la Muntele Moma Le duc Blândele Columbe semănându-Te din pliscuri
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
să mă ridice dar e prea târziu cerul îmbătrânește mi se învârte inelul morții pe dește cele trei spice ritualic le tund și-n sănătatea pământului mă scufund (28 mai 2008) Ritual (alb) iată-mă alb precum un cub de sare o cicatrice care încă doare iată-mă prunc punctând în cer asteroidul morții efemer iată-mă orb și infinit în grota timpului m-am definit sunt doar o zare o mirare sunt omul înghețat în întrebare (1 iunie 2008) Ritual
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
Carsky a fost singurul din fabrică căruia i-a împărtășit planul ei, cu două zile înainte de a-l pune în aplicare. Dacă ăla s-ar fi putut numi plan - să dispari, să-ți iei lumea-n cap, să dai cu sare-n urmă, să ștergi și să uiți iarăși și iarăși... Bineînțeles că Mariana regretă că nu se vor mai vedea, iar domnul Carsky a plîns. Mariana l-a luat de mînă și au coborît în curtea fabricii, în spatele unei hale
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
pentru a fi carne din carnea lor, Cuvântul tău ce-l port la gură. Voi, lacrimi divine în corpul divin, Ca stâncile mă înconjurați, Ocean mugiți în inima Ce își oprește bătăile Ca mai mult să vă rețină. îngeri de sare, zboară De aici în lumea cealaltă, Ființa voastră peste Tămâie și ceară. Sfâșietoare lege a înțelepciunii Când nimeni nu mai este Pentru a te împiedeca să Fii, Inimă peste inima celui viu, Grație prosternată. * Infinit ce întrece infinitul, Inima sfărâmă
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
bine în brațe - îi spuneam mereu mamei Când abia învățasem să merg - Țineți-mă bine în brațe, duhuri Ale nemuritorilor intrați în oameni Și făcuți fericire și joc. * îmi vine să plâng de adorații de lacrimi, Cu mâna pe tăișul sării. Unde e locul zămislirii pe care divinitatea Mi l-a promis în flăcări Și prin care am învățat cenușa Ce nu e altceva decît inima Arzând prin ea însăși dăruită Neantului și forțelor? Stau înaintea zidului deschis de înger Pentru
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
celor trimiși pentru a rămâne invizibili. Ce repede trece ziua dar cât împlinită hrană, Doică fericirii căzute, Chiar dacă s-a apropiat de rană Și a rămas în cenușă gol. Văzând că trupul s-a împuținat Lacrimile începură să-și stoarcă sarea în mâinile, numai oase, ce-i acopereau ochii, în umbra lor ce încă strălucea. Amintirea ca puii căzuți din cuib tăcuse, Cerul abia mai lăsa câte o rază din începutul zilei, Inima nu-și mai învârtea roata, Fericirea i se
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
jur că totul este un rai din care-ți scriu. Și n-am în aripi plumb, ci vânt de Bogliasco, o, Cristofor Columb, sau temerarul Vasco. Maritimii mei pini, precipitați spre mare, eu nu am rădăcini, sunt numai iod si sare. Liguriei Când toate începeau să fie, Un Deget ferm, poruncitor Te-a desenat cu bucurie, Tatăl și Fiul, Duhul Creator. Nu pe nisip, pe scoarța lavei, Pășește primul heruvim, Ligurie, de Domnul Slavei Trasată ești, contur sublim. Și golfuri mici
Adrian Popescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7844_a_9169]
-
Marea Nordului, în 8 ale iernii mă adun din țăndări, pământul mă-ntoarce cu el, pe partea lui de noapte, pe partea lui de zi întind masa peste pământul meu și-n câteva pahare pun elixiruri și prafuri, previzibile ierburi și săruri de aur și beau din etherul pe care-l desprind, cu degetele-sabie, dintr-un întreg mai mare. Mesaje pe fața apei am încercat să trec această diferență de ani, de săptămâni, de clipă mare; am tot spălat la orizont pământul
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/8230_a_9555]
-
a nevăzutelor baricade, stăteau probabil în fața televizoarelor. Așa cum făcusem și noi până-n urmă cu câteva minute. Nu era din cale-afara de frig, dar bătea un vânt subfire și tăios. Dăduse un pospai de zăpadă și locurile neumblate păreau presărate cu sare. Fără să vreau, am simfit dintr-o dată pe limbă senzația de sărat. Iar asta ma făcuse s-o asociez în aceeași clipă cu gustul sângelui. Așa cum 11 simfisem de câteva ori, în copilărie, în câte-o încăierare la minge sau
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
a putut mușca atunci din ei și la cinci metri bunicu cu salivă închegată în colțurile gurii, ridicând mâna spre ei, cu fața albă și kirilă rămânând încremenit. e tot ce a putut face. starea s-a stabilizat. prea multă sare. omul, la vârsta dumneavoastră, nu mai e o mare. când e prea multă sare, e ca la techirghiol, corpul te împinge în afară, nu te lasă înăuntru, te obligă să plutești în afara lui, sub piele. și e periculos să fii
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
în colțurile gurii, ridicând mâna spre ei, cu fața albă și kirilă rămânând încremenit. e tot ce a putut face. starea s-a stabilizat. prea multă sare. omul, la vârsta dumneavoastră, nu mai e o mare. când e prea multă sare, e ca la techirghiol, corpul te împinge în afară, nu te lasă înăuntru, te obligă să plutești în afara lui, sub piele. și e periculos să fii atât de aproape de piele. la orice rană, cât de mică, iese sufletul din dumneavoastră
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]