380 matches
-
stabiliți în regiune încă din epoca bronzului. Potrivit mai multor autori clasici, Colchida era o regiune care era înconjurată de Pont, Marea Neagră, râul Corax (probabil actualul râu Bzybi, în Abhazia, Georgia, lanțul munților Caucazul Mare (cuprins între Colchida și regatul sarmaților, Iberia, munții Moschici (astăzi munții Caucazul Mic) și Armenia. Totodată, frontiera de sud a Colchidei varia potrivit autorilor clasici: astfel,potrivit lui Strabon Colchida începea la Trabzon / Trebizonda, în timp ce potrivit lui Ptolemeu, pe de altă parte, Pontul se întindea până la râul Phase
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]
-
reprezintă rămășițele nomazilor iranieni estici care au cutreierat sudul stepelor ruse din secolul al VII-lea î.e.n. până în secolul al IV-lea al erei noastre (când au fost înlăturați de către huni) și au fost cunoscuți succesiv sub denumirile de sciți, sarmați și alani. Grupurile slave reprezintă mai mult de o treime din totalul populației Caucazului. Ele trăiesc în partea nordică și sunt compuse în principal din ruși și ucraineni. În sfârșit, mai sunt și alte grupuri, cum ar fi kurzii, talișii
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
religioasă și civilă, etimologia trebuie luată în considerare cu anumite rezerve. Se poate ca numele să fi arătat chiar sacralitatea acelui loc, sau faptul că era o cetate regească, la origine. O altă teorie spune că numele ar însemna: „așezarea sarmaților și a geților” de la termenii: "sarmis et getusa" din latină Vasile Pârvan a respins această ipoteză, arătând că sarmații au început să pătrundă în teritoriul getic abia după epoca lui Traian și că numele capitalei era mult mai vechi.. Pârvan
Sarmizegetusa Regia () [Corola-website/Science/299029_a_300358]
-
sacralitatea acelui loc, sau faptul că era o cetate regească, la origine. O altă teorie spune că numele ar însemna: „așezarea sarmaților și a geților” de la termenii: "sarmis et getusa" din latină Vasile Pârvan a respins această ipoteză, arătând că sarmații au început să pătrundă în teritoriul getic abia după epoca lui Traian și că numele capitalei era mult mai vechi.. Pârvan a propus citirea "Sarmiz-egetusa" în sensul „Egetusa a lui Sarmos” sau „Zarmos”, arătând că "Zarmos/Zermos" a fost un
Sarmizegetusa Regia () [Corola-website/Science/299029_a_300358]
-
Zarand).Cu toate acestea, ei s-au aflat în diferite sisteme de dependență față de Imperiul Roman, poate sub forma regatelor clientelare. Aceștia au întreținut relații dinamice cu Imperiul Roman, cu Dacia romană și cu celelate populații "barbare", vecine și contemporane (sarmați, goți, vandali etc.), asimilând foarte multe elemente de cultură romană provincială. Cucerirea și anexarea zonei centrale a fostului regat geto-dacic nu însemna supunerea tuturor triburilor geto-dacice de la nordul Dunării și din Arcul Carpatic, o mare parte dintre acestea continuând să
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
Moesia iar în anul 117, în legătură cu turburările și situația gravă a provinciei Dacia după moartea împăratului Ulpius Traianus, se menționează un adevărat „război dacic” provocat după dispariția cuceritorului Daciei. Fără îndoială în acest „război” au ptimit participarea altor triburi barbare (sarmați etc.) și a autohtonilor din interiorul provinciei romane. Alt război de eliberare a Daciei romane, cu participarea altor triburi barbare și a autohtonilor a avut loc la 143 sub Antoninus Pius. Costobocii au năvălit în Moesia, Tracia și Grecia pe la
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
suprem. Lupul, simbol al inteligenței, dreptății și nesupunerii, apare foarte des în viața dacilor. Ei foloseau capetele de lupi și șerpi pentru steagurile de luptă, sunetul produs în timpul alergării amplificând rezonanța sonoră. (Un tip de stindard similar era răspândit la sarmați, de la care l-au preluat diverse unități militare romane, de cavalerie, începând din secolul II d.Hr. sub denumirea „draco” (dragon, balaur); purtătorul de stindard tip "draco" se chema „draconarius”.) Doar Herodot a lăsat câteva informații despre religia dacilor: Iată
Religia dacilor () [Corola-website/Science/298536_a_299865]
-
în jurul castrului militar. Principal sediu al flotei romane de pe Dunăre (Classis Flavia Moesica), la Noviodunum au staționat unități militare din legiuni importante: a V-a Macedonica, Prima Italica, Prima Jovia Scythica. Pe aici a fost și drumul unor mari invazii: sarmații, costobocii, goții, herulii etc. În 1340, aici a avut loc tamgaua Hoardei de Aur; prin acest loc și-au trimis turcii armatele împotriva Moldovei, precum și armatele Rusiei în timpul războaielor antiotomane din secolele XVIII și XIX. Dacă înainte de năvălirea tătarilor (1241
Castrul roman Noviodunum () [Corola-website/Science/314422_a_315751]
-
recunoască protectoratul roman. Romanii le-au luat banda îngustă de pământ de-a lungul graniței. Aproximativ 25 000 de barbari s-au înrolat în armata romană. La 3 decembrie 176, el împreună cu fiul său Commodus sărbătorea victoria asupra "germanilor și sarmaților"; tot cam pe atunci, l-a instaurat pe Commodus drept co-regent al său. În 177 triburile germane din nou au început ofensiva. De data acesta războiul pentru romani a avut mai mult succes. Cu toate că ei din nou au invadat Panonia
Războiul marcoman 166-180 () [Corola-website/Science/322285_a_323614]
-
libertate a dacilor supuși s-a asociat cu dorința popoarelor migratoare și a dacilor liberi de recucerire a bogatei provincii Dacia supusă romanilor. Astfel îndată după încetarea din viață a împăratului Traian(august 117), mai precis în perioada 117-119 atacurile sarmaților și roxolanilor la granițele de apus și răsărit ale Daciei, s-au asociat cu frământările dacilor supuși. În această perioadă are loc incendierea părții lemnoase a Podului de la Drobeta, construit de arhitectul grec Apolodor din Damasc. Dorința de libertate a
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
complex muzeal și istoric situat pe malul Răutului, în preajma satelor Butuceni și Trebujeni din raionul Orhei, la 20 km de centrul raional, Orhei. Este un monument care a cunoscut diverse culturi arheologice, pe aici au trecut diferite popoare migratoare: bastarnii, sarmații, goții, hunii, avarii, slavii, ungurii s.a. În perioada medievală (sec. IX-XIII) aici se înființează schituri săpate în stânca. La începutul secolului al XIV-lea aici se află așa-numitul Șehr al-Djedid - „Orașul Nou” al Hoardei de Aur. Până astăzi s-
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
este identificat de unii istorici ca fiind Valea Strâmbă în județul Mureș. Este zona unde Atanaric a încercat o ultimă rezistență, în fața invaziei hunilor, în zona numită „Caucaland" și „apărată de înălțimea pădurilor și a munților... gonind de aici pe sarmați". Unii istorici încă mai consideră, cel mai probabil, că zona aparține Carpaților de Curbură sau de Transilvania de Sud-Est. După invazia hunilor din 376, Goții se retrag, și odată cu ei dispare din 381, cu toate formele ei cultura Sântana de
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
-le și două orașe principale, Seleucia și Ctesifona. Triumful militar este celebrat la Roma, dar legiunile romane aduc cu ele din orient o teribilă epidemie de ciumă, cu grave consecințe sociale și economice. În zona Dunăreană, triburile germanice Marcomanii și Sarmații amenință direct Italia de nord. Marc Aureliu preia direct conducerea operațiilor militare, care vor dura mai mult de cinci ani, din 169 până în 175. Încurajat de un zvon fals, privind pretinsa moarte a lui Marc Aureliu, generalul Avidius Cassius, guvernator
Marc Aureliu () [Corola-website/Science/299677_a_301006]
-
proclamă în 175 împărat. Marc Aureliu se pregătește să pornească împotriva generalului rebel, dar - înainte de a se ajunge la un război civil - Cassius este omorât și liniștea este restabilită datorită fidelității guvernatorului Cappadociei, Martius Verus. Marc Aureliu încheie pace cu "Sarmații" și se îndreaptă totuși spre provinciile orientale, vizitează Cilicia, Siria și Egiptul, apoi se întoarce prin Smirna și Atena, unde se inițiază - împreună cu fiul său Commodus - în misterele din Eleusis. În timpul acestei călătorii, moare soția sa, Faustina. Întors la Roma
Marc Aureliu () [Corola-website/Science/299677_a_301006]
-
provinciile orientale, vizitează Cilicia, Siria și Egiptul, apoi se întoarce prin Smirna și Atena, unde se inițiază - împreună cu fiul său Commodus - în misterele din Eleusis. În timpul acestei călătorii, moare soția sa, Faustina. Întors la Roma, sărbătorește triumful asupra "Marcomanilor" și "Sarmaților", iar în 177 îl asociază pe Commodus la conducerea imperiului. În același an tebuie să plece din nou în provinciile dunărene, pentru a reprima noi revolte ale triburilor germanice. În anul 180, moare în urma unei boli infecțioase în orașul "Vindobona
Marc Aureliu () [Corola-website/Science/299677_a_301006]
-
serie de cercetători consideră că aceasta este prima consemnare a strămoșilor ungurilor. Poporul menționat de Strabon cu numele de "oΰγρου" /Ugroi/ ar putea fi de asemenea vechii unguri, deși este mai probabil să fie vorba de unul dintre triburile de sarmați . Alți cercetători, luând în considerație numele pe care împăratul Constantin Porfiregenet l-a dat ungurilor - "σάβαρτοι άσφαλοι" /sawartoi asfaloi/ - apreciază că sursele bizantine, musulmane și armenești, care pomenesc de poporul numit "σάβιροι" /sawiroi/, "σεβορτιοι" /sewortioi/, "siyăwardiya" și "sevordi" nu fac
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
296-299, cât și cu problemele limes-ului renano-danubian. În 286 Maximian a obținut o victorie împotriva chaibonilor și herulilor, iar în 287 a condus o expediție dincolo de Rin. În 288, Dioclețian a invadat Raetia, iar în 290 se confruntă cu sarmații. La mijlocul sec.al II-lea d.Hr imperiul era divizat în provincii senatoriale și imperiale, facând foarte dificilă o guvernare eficientă a statului. Dioclețian a reorganizat imperiul, împărțindu-l în zece dioceze, în anul 290 d.Hr. În 292 a
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
a poporului, bazată pe "abstinență și sobrietate și ascultare de porunci". Dacă la început capitala a fost la Argedava, Burebista a construit una nouă: Sarmizegetusa. Trebuie precizat că: "Păreri ca acelea care văd în numele capitalei dacice Sarmizegetusa o amintire a sarmaților n-au nici un temei istoric". Intenția lui Cezar de a organiza o mare expediție în anul 44 î.H., împotriva dacilor nu s-a concretizat deoarece a fost asasinat. Nu la mult timp după aceea, și Burebista "a căzut victima
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
romani din acea regiune. Începand cu 234, o serie de evenimente slăbesc puterea Romei. Legiunile din Pannonia își proclamă propriul împărat, din 236 Maximinus Thrax (primul Imparat Roman de origine barbară) se află în razboaie continue cu Dacii Liberi și Sarmații, în cele din urmă fiind asasinat de propriile trupe, între 238 - 251 Goții și Carpii întreprind o campanie de raiduri devastatoare asupra provinciilor romane Dacia și Moesia, asediind orase situate adânc în Balcani și destabilizând Imperiul Roman - Decius e primul
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
denumirea de la expresia grecească "Σαυρομάτιοι" : "Sauromatioi", adică "ochi de șopârlă". i au fost menționați mai întâi de Herodot și Hipocrate, fiind pe atunci aflați încă la răsărit de Don. Pe timpul lui August ei apar pe la gurile Dunării. Triburi izolate de sarmați apar și în Dacia : iazigii - între Dunare și Tisa și roxolanii - în zona Moldovei, în sec. al II-lea și al III-lea d.Hr. Sarmații sunt descriși ca popor războinic, buni călăreți și buni arcași. Sarmații s-au împărțit
Sarmați () [Corola-website/Science/300202_a_301531]
-
răsărit de Don. Pe timpul lui August ei apar pe la gurile Dunării. Triburi izolate de sarmați apar și în Dacia : iazigii - între Dunare și Tisa și roxolanii - în zona Moldovei, în sec. al II-lea și al III-lea d.Hr. Sarmații sunt descriși ca popor războinic, buni călăreți și buni arcași. Sarmații s-au împărțit în trei ramuri: iazigii, alanii și roxolanii. În secolul al XIV-lea, alanii, la rândul lor, s-au împărțit în mai multe ramuri printre care iașii
Sarmați () [Corola-website/Science/300202_a_301531]
-
Triburi izolate de sarmați apar și în Dacia : iazigii - între Dunare și Tisa și roxolanii - în zona Moldovei, în sec. al II-lea și al III-lea d.Hr. Sarmații sunt descriși ca popor războinic, buni călăreți și buni arcași. Sarmații s-au împărțit în trei ramuri: iazigii, alanii și roxolanii. În secolul al XIV-lea, alanii, la rândul lor, s-au împărțit în mai multe ramuri printre care iașii, stabiliți în zona Moldovei, unde au lăsat numele lor orașului Iași
Sarmați () [Corola-website/Science/300202_a_301531]
-
iazigii, alanii și roxolanii. În secolul al XIV-lea, alanii, la rândul lor, s-au împărțit în mai multe ramuri printre care iașii, stabiliți în zona Moldovei, unde au lăsat numele lor orașului Iași. Cronicarii bizantini au dat denumirea de "sarmați" și altor popoare care au locuit ulterior la nord de Marea Neagră: popoare asiatice (mongolice) sau slave, din care coboară o parte dintre ruși și ruteni. Sarmația, era țara locuită de sarmați, după Ptolemeu: Sarmația europeană ținea din Germania și Dacia
Sarmați () [Corola-website/Science/300202_a_301531]
-
lor orașului Iași. Cronicarii bizantini au dat denumirea de "sarmați" și altor popoare care au locuit ulterior la nord de Marea Neagră: popoare asiatice (mongolice) sau slave, din care coboară o parte dintre ruși și ruteni. Sarmația, era țara locuită de sarmați, după Ptolemeu: Sarmația europeană ținea din Germania și Dacia până la Don, iar Sarmația asiatică, de la Don până la Volga. Aceasta este o denumire dată de paleogeografi une întideri de ape care corespunde aproximativ cu Sarmația, dar care este cu mult anterioară
Sarmați () [Corola-website/Science/300202_a_301531]
-
după Ptolemeu: Sarmația europeană ținea din Germania și Dacia până la Don, iar Sarmația asiatică, de la Don până la Volga. Aceasta este o denumire dată de paleogeografi une întideri de ape care corespunde aproximativ cu Sarmația, dar care este cu mult anterioară Sarmaților istorici, devreme ce a dispărut acum mai bine de 100.000 ani. Această mare cuprindea actualele mări Neagră, Caspică și de Aral precum și câmpiile dintre ele.
Sarmați () [Corola-website/Science/300202_a_301531]