130,724 matches
-
Roxana Racaru Iepurii nu mor e un roman în care lumea sovietică văzută prin ochii unui copil amestecă absurdul (de tip suprarealist) cu un soi de radiografie a lumii școlii și a satului socialist făcută cu pretențiile romanului-frescă (descrieri cît mai fidele ale anormalității, de fapt). Pasaje poetice și dialoguri absurde însoțesc firesc o lume care pierduse simțul realității. Lenin discută cu diferite personaje, își leagă un iepure mort sub bărbie: "tăiam copacii
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
îmi tem bătrânețea moartea care mă năpădește țipătul? Mă tem o Doamne mă tem de sufletul meu și de ziua care sprijinită de zid mă taie-n bucăți o Doamne mă tem mă tem de noaptea care stă deja în fața satelor și-n spatele casei (noaptea) care urlă în vite și dansează cu stelele o Doamne mă tem de tine și de tristețea care-mi zdrobește gura îmi tem Doamne mormântul și destinul meu sumbru o Doamne moartea. * * * Moartea este limpede
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
Semnătura autorului capătă pregnanță mai mare decât însăși opera. Veșnicia este efemerul adus la valoarea continuului. Cât mai repede scrie-ți impresiile despre Paris: - fascinantul - curva dulce cu mărgăritărel de Mai - înainte de a te înfășura el cu miere pe la urechi - Sat uriaș - iluzii de becuri, lumini și apă care curg la vale pe albia Sâmbetei - Aseară am făcut o baie de librării. Feerie a cărților și suspendare a timpului. Ieșind dintre cărți, nu mai știam când și unde mă aflu. Ceața
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
cu barda în lighioana coruptă de prin capitalele de județ. Cunoscând moravurile de la noi, nu m-ar mira ca foarte curând, după ce Mischie și semenii săi vor fi scoși basma curată, indexul prim-ministerial să vizeze orașele mici, apoi comunele, satele, cătunele, pentru a sfârși pe la stânile populate de dușmanii tradiționali ai feciorelnicei nații mioritice - ungureanul, vrânceanul și, la rigoare, chiar și moldoveanul, că tot s-a obișnuit el să accepte pasiv loviturile destinului! penibilă socoteală: astfel de diversiuni nu înșală
Feudalizarea, primul stadiu al federalizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14965_a_16290]
-
întâmpinat opțiunea lui Machiavelli. Dacă se înșela sau nu pe sine, nu știm. Nu a fost cazul altora. Când, în caleașca de stații lungi, țarina Ecaterina (cea Mare!) gonea furtunos prin ceea ce, cu ifose, numea Taurida, descurcărețul Potiomkin îi arăta sate și orășele, viu colorate și pestriț populate de toate semințiile imperiului, al căror unic cusur era că toate casele de-a lungul șoselei - altele nu erau - aveau un singur perete. Folosind aceeași droașcă, împăratul Iosif al II-lea, poftit să
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
o progresivă pierdere a speranței, luminează perspectiva asupra vieții pe care o duc acești oameni pentru care nu pare să fi mai rămas un loc în care să găsească un adevărat refugiu. Episodul cu fuga familiilor de evrei într-un sat apropiat, pentru a se pune la adăpost de bombardamente, urmată de reîntoarcerea în casele din oraș, după ce bombele lovesc exact satul presupus sigur, vine în sprijinul aceleiași idei că oamenii nu mai au unde să se ducă. Ce îi salvează
Generații by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14995_a_16320]
-
mai rămas un loc în care să găsească un adevărat refugiu. Episodul cu fuga familiilor de evrei într-un sat apropiat, pentru a se pune la adăpost de bombardamente, urmată de reîntoarcerea în casele din oraș, după ce bombele lovesc exact satul presupus sigur, vine în sprijinul aceleiași idei că oamenii nu mai au unde să se ducă. Ce îi salvează pe toți de la alienare este autentica prietenie care îi leagă, situată dincolo de defectele fiecăruia dintre ei (de care sînt conștienți) sau
Generații by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14995_a_16320]
-
care corespund etapelor învățării respirației cu numele Domnului. Toate astea în timp ce Renè caută sponsori la Tetra Pack pentru publicarea Cărții Fluturilor a fraților Wright. Mai târziu citesc povestea finlandezului Lauri Rappala care a inventat undița de pescuit pentru a salva satul său de la foamete. El observase cum peștii sănătoși atacau peștii bolnavi, fiind, după Emil, un fel de �debarasori" ai apelor, curățind apele de cadavre, în același fel cum fac corbii și alte păsări pe pământ. Rappala a luat un băț
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
ai apelor, curățind apele de cadavre, în același fel cum fac corbii și alte păsări pe pământ. Rappala a luat un băț și un simplu metal lucios, reușind să-i păcălească pe peștii înfometați, foamea lor salvând vieților celor din sat. Pescuitul era considerat în timpurile vechi, ca și vânătoarea, un act sacru: animalele își dau viața pentru a prelungi viața oamenilor, de aceea imaginea lor era prezentă peste tot, amintind binefacerea, sacrificiul. Citesc din nou din Cartea neliniștii de Pessoa
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
reportajele sunt "brici". Iftimie Nesfântu are "vână", miroase subiectul, știe ce și cum să caute în spatele lucrurilor, știe cum să-i ia pe oameni, dar, repet, problema e că transpuse din coloanele ziarului în paginile cărții ele sună fals. Prostul satului, Femeia ca pământu' sau Boul roș... sunt subiecte demne de Marquez. E uimitor cum I. Nesfântu nu-și dă seama. Oamenii din Erou al Muncii Socialiste, 17 frați și o bunică, Îngropați de vii... sunt adevărate personaje. Destinele și întâmplările
Reportaje by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15340_a_16665]
-
numără și CVTudor, care nu e demnitar. Cererea acestuia a fost refuzată, dar, cine știe, mai e timp ca CSAT-ul să-l scape de anxietăți pe curajosul tribun, alocându-i un bodyguard de la buget. * După scandalul incendiului de la Muzeul Satului, același muzeu a devenit subiect de fapt divers și pentru presa internațională nu numai pentru cea autohtonă. Asta după ce reporteri ai Antenei l au dezvăluit obiceiul paznicilor muzeului de a închiria cu ora casele de patrimoniu, pentru ședințe de sex
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15336_a_16661]
-
au dezvăluit obiceiul paznicilor muzeului de a închiria cu ora casele de patrimoniu, pentru ședințe de sex. Sau, cum titrează JURNALUL NAȚIONAL: "Cazul sex la muzeu a făcut înconjurul lumii" Ministrul culturii mai promite încă o dată măsuri excepționale la Muzeul Satului scrie tot Jurnalul cu litere groase. Titlul e pleonastic, iar "culturii" trebuia scris cu "C", în acest caz. * COTIDIANUL a cerut părerea rectorilor universităților existente asupra ideii premierului Năstase ca în fiecare județ să se înființeze cîte o instituție de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15336_a_16661]
-
de cariera lui William Golding cu ajutorul acestei teme) a continuat la Coelho printr-o trilogie, din care au mai apărut la Humanitas Veronika se hotărăște să moară și, în martie a.c., Diavolul și domnișoara Prym. Povestea Străinului care tentează un sat sărac, în mod dürrenmattian (atât de vizibil dürrenmattian, încât, pentru a nu fi învinuit - probabil - de un soi de plagiat, autorul face el însuși referire, în mod postmodernist, la "unul Dürrenmatt") cu aur în schimbul unei morți este, din punct de
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
și cine copil supus? Cine e mai trist: adevăratul bătrân sau cel care în bătrânețea celuilalt își vede propria bătrânețe prezentă și viitoare? Des phrases courtes, ma chérie mizează pe ideea repetării unei situații de viață. Tânără, mama își părăsește satul și părinții pentru a merge la școală ca să devină profesoară. Autoarea abandonează provincia și se stabilește la Paris spre a deveni scriitoare. Amândouă se îndepărtează, dar nu se rup de origini. Memoria fiecăreia va reface memoria celor de care s-
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
conturarea universului său plastic. Un univers plin de semne și simboluri, în care ispita plutirii, a zborului, a levitației, sesizată de critică, e prezentă la fiecare pas. "O casă, un copac, o căpiță, un gard, o fântână" îi păreau, în satul de sub munte, "semne veșnice" pe care căuta să le integreze, așa cum va face și cu ușile din vechea capitală a Moldovei, într-un sistem personal. De ce uși? Poate fiindcă ele îi ofereau un nou suport de reflecție, de extensie a
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
incomodează pe nimeni. Dimpotrivă. Construiește o atmosferă epurată de clișee într-o manieră modernă, perfect armonizantă, aș spune chiar dinamică, mergînd mai departe decît propune libretul. Miza montării pleacă de la însăși ideea de spațiu, maiestuos, înnobilînd printr-o desfășurare ritualică satul de pescari din Ceylon. Povestea de iubire dintre Leïla și Nadir, prietenia dintre acesta și Zurga, conflictul dintre ei (cherchez la femme!), blamarea cuplului de îndrăgostiți strigată de comunitate sînt mutate în mijlocul cetății, pe scena unui amfiteatru. Un efect extraordinar
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
afla ce e și cu ăștia? Că de amărîți condamnați pentru te miri ce nu e zi să nu scrie presa. * O afirmație antologică a senatorului liberal Radu F. Alexandru preluată de mai multe publicații: "Decît să fi ars Muzeul Satului mai bine ardea Ministerul Culturii!" * NAȚIONAL își informează cititorii că premierul bulgar, Simeon Saxa Coburg a fost oaspetele premierului Năstase, la vila acestuia de la Cornu. Cu acest prilej, scrie NAȚIONAL, citînd surse din apropierea dlui Năstase, premierul bulgar a admirat ferma
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
unei viori... amintindu-ne de distrugerea mașinilor de scris...) Ascuns, o vreme, la o rudă depărtată din Ucraina (solidaritatea țărănească fiind mai viguroasă decât a orășenilor moscoviți), Alexei Berg e luat în cele din urmă de vâltoarea egalizatoare a războiului. Satul e pustiit. Scăpat cu viață, tânărul are o inspirație salvatoare și... generatoare de mare literatură: schimbarea de identitate. Scena cercetării soldaților căzuți și rămași pe câmp pentru a găsi un chip care să-i semene, e cutremurătoare: să porți hainele
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
Țăranului Român. Sînt imagini din lumea aromânilor. Personaje care îți par hieratice, enigmatice sau doar pitorești - cel mai adesea oameni înstăriți, purtînd costume exotice, tradiționale, și doar rareori haine "nemțești" - surprinse pe fundalul simplu, tipic, al studioului fotografic sau al satului aromân cu case îngrămădite. Unele devin tipuri, altele refuză cu încăpățînare acest statut și își revendică identitatea. Te mai uimește abilitatea fraților Manakia de a cuprinde, într-o epocă a fotografiei de început, în limitele aceleiași imagini, atîtea personaje, uneori
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
acest statut și își revendică identitatea. Te mai uimește abilitatea fraților Manakia de a cuprinde, într-o epocă a fotografiei de început, în limitele aceleiași imagini, atîtea personaje, uneori chiar sute. Mai sînt și peisaje, imagini globale, de la distanță, ale satelor, care au aerul de a fi variante ale aceleiași fotografii. Publicarea unei colecții de imagini atît de rare e, fără îndoială, un eveniment în sine, dar apariția se cuvine a fi remarcată și pentru faptul că ea ține de un
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
și probabil fără vina celor care au gîndit proiectul, MȚR e și un loc numai bun de speculat de către descurcăreții într-ale culturii, de către cei care studiază cu frenezie țăranul român dacă s-ar putea cît mai departe de colbul satului tradițional. Cum n-o cunosc personal pe Irina Nicolau și deci n-am căzut pradă farmecului ei despre care am auzit și nici nu mă emoționează lumea etnologilor, am deschis cu destulă reținere noua carte a domniei sale. M-au atras
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
dar nici cultura generală nu se poate crea în inima poporului, dacă-i lipsește bunăstarea". Broșura Detorințele noastre este subintitulată "un discurs popular închinat preoților și învățătorilor români", considerați de reprezentanții Școlii Ardelene, și, mai târziu, de Octavian Goga, luminătorii satelor. Dacă Învățătorul și poporul poate fi considerat un tratat elementar de economie politică, Detorințele noastre este o pagină de pedagogie socială, vorbind despre educația în familie, biserică și școală, subliniind că numai morala religioasă și știința de carte sunt capabile
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
o subtilitate: "Într-o seară i-am întîlnit aproape pe toți. Se-ntorceau/ de la o înmormîntare, erau prăfuiți, șifonați și sufereau/ mai ales de sete./ Au tras mașina (un fel de microbuz măsliniu și rablagit)/ într-o poiană din marginea satului, în iarbă./ Ieșeau pe rînd, grăbiți de parcă ar merge la gară/ (mai întîi Jenariu, Poravu, Boambă, Camgeț, iar în urma lor/ Neațu, Chirca, Năzarcea, Gașpăr, Moilă și Gornicu)/ cărînd precipitați clisa, cîrnații, pîinea, muștarul.,/ navetele cu sticle, ștergarele, o masă rabatabilă
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
nu scade" (Fanfară în iarbă). În unele ocazii sînt preluate de-a dreptul uneltele reporterului: "Reporterul întreabă dacă acest loc pustiu/ (cu doi localnici și cîțiva ciobani transhumanți)/ mai are cimitir,/ de cînd nu mai au preot și rugă în sat, de biserica/ în ruină.// Răspund fie Doamna din Pustiu (cîndva femeie de serviciu/ la Cofetăria Macul Roșu din Timișoara), fie soțul ei/ (muncitor cu cîrca la o carmangerie de stat din Oraș);/ răspund, rînd pe rînd, vorbind despre cele trei
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
Nu sunt un naționalist. Și, pentru a mă explica, mi se pare suficient să citez o mărturisire a lui Camus: “Îmi iubesc prea mult patria pentru a fi naționalist”. Nu sunt nici un tradiționalist, deși provin dintr-un mediu conservator, al satului românesc interbelic. Mă tem că a exalta tradițiile, în principiu, nu e în favoarea noastră. Deoarece avem și destule tradiții proaste, rămase de la turci ori de la fanarioți, de care ar fi preferabil să ne debarasăm. Am, ce-i drept, o sensibilitate
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]