93 matches
-
printre istoricii vitriolați, se aflau și ea și tătuțu-i, Condurachele, gagademicul galonat, agentul de înrâurire pozitivă a străinătăților. Firește, în "La cafeneaua hermeneutică", reeditată somptuos de "Nemira", găsești un număr de portrete auctoriale, însă de nu-s nici robotice, nici satirice, eu, creango-rabelaisian pe undeva, neavându-le decât cu "satira menipee", care iaște lucrătură de mixare, impurificare, dozare, cu umplerea cârnaților mult asemănându-se. Dacă ai fi antrenorul "echipei naționale a scriitorilor" care ar trebui să joace cu "restul lumii", ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
după aceea să ia un antinevralgic. O poezie și mai trăsnită ne propune Viorel Savin, care într-un volum intitulat Evanghelia eretică și publicat la Casa Scriitorilor din Bacău, în 2005, tună și fulgeră împotriva contemporanilor săi într-o manieră satirico delirantă: „Clefăiam cu pantofii strălustruiți / în resturi de torturi supurând siropuri scârboase. // otrepe cu fețe-ngălate de zâmbet / ipocrit căutau să mă «onoreze» / cu strângeri lipicioase de mână... // am lunecat pe un val de libărci fâșâind / în viteză spre gâtlejul unei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
anulează scurgerea. E veșnică. Veșnic este supliciul, moartea.“ (Justin Ceuca, Evoluția formelor dramatice) 3.3.4. Specii ale genului dramatic Comedia (lat. comoedia, gr. komoidía - cântec de sărbătoare) este o specie a genului dramatic în care sunt zugrăvite întro manieră satirică tipuri umane, carențe de caracter, moravuri ale societății, situații hazlii, având întotdeauna un final fericit. Născută încă din Antichitate, pentru a sancționa scenic vicii ale naturii umane, această specie dramatică dezvoltă categoria estetică a comicului. Comicul constă în valorificarea artistică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
personaje reprezentative pentru comedia studiată; - susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee sau o temă în comedia pentru care ai optat. INTRODUCERE: Comedia. Definirea conceptului Ca specie a genului dramatic în care sunt zugrăvite întro manieră satirică tipuri umane, carențe de caracter, moravuri ale societății, situații hazlii, comedia apelează la limbaje scenice complexe pentru a provoca râsul. Cel care desăvârșește aceste limbaje și comportamentul scenic al personajelor comice în spațiul comediei românești este I.L. Caragiale. Strălucit precursor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dominația informaticii” (vezi Haraway, 1991, 1998Ă și o rediscuție deopotrivă a feminismului, a socialismului și a materialismului. Prezentând utopia transgresării și a emancipării cyborgice prin scenarii de tip science-fiction, această figurație se dorește a fi, în același timp, o critică satirică a ciberneticii și a noii hegemonii globale, tehnomedicale. Dar și o critică a feminismului ecologic și a celui religios, care aduc o perspectivă romantică asupra tehnoștiinței prin demonizarea practicilor acesteia din urmă și care propun imaginea eliberării femeii prin redescoperirea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
De o anume grație și prospețime, fragmentul din epitalamul biblic Cântarea Cântărilor, transpus prin intermediul unei versiuni franceze, rămâne cea mai izbutită versificare a lui C., deloc străină de metrica și limba poeziei populare. Vâna scriitorului este însă mai ales una satirică. Din stihurile lui cu o cadență pe alocuri reflexivă se desprinde o intenție morală, care îi colorează într-un fel aparte pornirea hedonistă. Ici și colo poate fi întâlnită o adevărată terminologie poetică, unor vocabule mai vechi („icoană”) alăturându-li
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286068_a_287397]
-
c. științifică. Altă clasificare: A. C. a. realistă; a. reală (obiectivă, conformă cu modelul); b. fantastică; b. fictivă / imaginară (subiectivă; imaginea nu c. naturalistă; mai corespunde realității cunoscute); d. romantică; c. combinată (împletire între real și imaginar). e. umoristică; D. f. satirică; etc. a. statică (picturală); B. b. dinamică (trăsături evolutive); a. amănunțită; E. b. sumară; a. de tip tablou; c. doar creionată (sugerată);etc. b. de tip portret. Tipologie a. portretul; c. paralela; b. tabloul; d. antiteza. PORTRETUL - descrierea unui personaj
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
H. Rigby, op. cit., p. 148. 408 Elaine Treharne, op. cit., p. 111. (trad. n.) 409 Catherine S. Cox, art. cit., p. 207. 118 exemplu pentru celelalte femei.410 Figura târgoveței aparține astfel și tradiției comice a epocii medievale, dar și celei satirice clericale.411 Povestirea pe care târgoveața o rostește ne introduce într-un timp mitic, de basm, când zânele locuiau pe pământ. Nota ironică și anticlericală nu lipsește: farmecul lumii precreștine, păgâne este risipit de invazia de monahi și frați cerșetori
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
adăugită, Univers Enciclopedic, București, 2005. Dacă o lucrare are și subtitlu, va fi menționat și acesta, exact așa cum apare pe foaia de titlu, și va fi scris tot cu italice. Exemple: Cristoiu, Ion, În vestă, printre fracuri. Note de călătorie satirice din străinătate, Editura Historia, București, 2007. Rad, Ilie, Stilistică și mass-media. Aspecte ale experienței jurnalistice, prefață de prof. univ. dr. G. Gruiță, Editura Excelsior, Cluj-Napoca, 1999. Schneider, Wolf; Esslinger, Detler, Die Überschrift. Sachzwänge, Fallstricke, Versuchungen, Rezepte, List Verlag München-Leipzig, 1993
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
că Swift a scris pentru cititorii care erau în stare să ia opera sa drept o satiră, chiar dacă nu au văzut scrisoarea trimisă de către Richard Sympson editorului său, în care Swift spunea că "unele pasaje din roman pot fi considerate satirice" (Williams 1941:xxiv). Spre deosebire de Defoe, Swift nu a fost nevoit să se apere împotriva acuzației de minciună; și nici nu a scris pentru un public baptist, ca Bunyan. Privind în perspectivă, putem considera apariția romanului o cucerire, care a extins
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
viață din diferite epoci exprimă concepții contradictorii („Aurul deschide raiul”, dar „Mai bine sărac și curat, decât bogat și pătat”). În centrul atenției stă omul cu calitățile și mai ales cu defectele sale; de aici, un mare număr de p. satirice („După război mulți viteji s-arată”, „Popa mănâncă și de pe viu și de pe mort”). Spre deosebire de zicătoare (care se constituie ca expresie figurată fără o existență independentă și nu exprimă o concluzie, ci doar o sugerează), cu care este înrudit, p.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
al muzicei, nu numai executantul”. Conform informațiilor oferite de Ițic Kara, în acea perioadă la mare căutare erau badchenii Lipe Meier Rudich (Lipa Rodescu) și Elias Margulies, „doi evrei din Bacău, (...) care au încântat, prin cântecele serioase și moralizatoare sau satirice și vesele, (...) chiar pe mulți învățați și oameni cu gusturi alese”. Foarte adesea, în special în perioada interbelică, aceste petreceri au luat forma balurilor mascate. Pe 28 februarie 1924, de exemplu, a fost organizat de către Epitropia comunității israelite „un splendid
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Simionescu, Cartea despre femeia esențială și lumile anexe), iar alteori cărți reale sunt recenzate fantezist (George Bacovia, Plumb, prezentat ca un volum de metalurgie). Textul din alt volum, Breviarul, e „o scriere de speța alegoriei și a parabolei, o «utopie» satirică în formulă inedită” (Dumitru Micu) și are două mari secțiuni: o serie de discursuri ale unor personaje ciudate (animale, păsări, obiecte etc., foste cândva oameni și care, în urma „deconspirării” din final, se vădesc a fi pensionarii unui ospiciu psihiatric), transcrierea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
vreme eram serios, interesându-mă de zei, de tainele naturii și de mișcarea universului [..] Cel pe care-l învinuiesc mi-a smuls masca tragică și vrednică de cinste și, în schimb, mi-a pus pe față o mască de comedie, satirică [...] În cele din urmă, s-a dus de l-a dezgropat pe un oarecare Menipp, un cinic de demult [...] și mi l-a adus pe cap pe acest câine [...] care te înspăimântă și te mușcă atunci când nici nu te aștepți
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și de satiră, este o operațiune extrem de anevoioasă întrucât glisările și imixtiunile sunt frecvente fiind, de altfel, responsabile de producerea inefabilului caragialian. În esență, parodia lui Caragiale uzitează adesea de ironie și de sarcasm, finalitatea ei fiind, de cele mai multe ori, satirică. În Politica postmodernismului (1997) Linda Hutcheon definește parodia astfel: "o formă de imitație caracterizată de inversiune ironică, repetare cu distanțare critică, care marchează diferențele mai curând decât similitudinile; joc ironic cu multiple convenții"81. Am selectat această definiție dintr-un
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al XVIII-lea. Să mergi la comedie însemna să mergi la teatru. În sens modern, comedia este o piesă care provoacă râsul. Se disting în mod tradițional trei tipuri de comedie: comedia de intrigă, fertilă în peripeții, comedia de moravuri, satirică, comedia de caracter unde personajul este purtător al unei trăsături psihologice îngroșate nemăsurat. Comedie-balet. Gen mixt, situat la jumătatea drumului între baletul de curte și comedie, creat de Molière cu Pisălogii (Les Fâcheux), în 1661, pentru serbările de la Vaux date
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
încheindu-se obligatoriu cu triumful Binelui și al Dreptății asupra Răului, iar manifestarea parodică și dezvoltarea personalului și a elementelor de compoziție o va apropia de comedia veche. Particularitatea spațiului roman - consideră autoarea - constă în faptul că, deși subiectele dramei satirice au fost preluate în poemul epico-dramatic, amplificându-se în paralel mimul popular sicilian, poeții latini nu vor scrie deloc dramă satirică, în locul ei ivindu-se comedia nouă a lui Plaut și Terențiu. P. a luat în seamă și necesitatea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
constituie un reflex relevant al faptului monden și încărcăturii sale simbolice. Devin relevante în acest sens scenele de cabaret desenate de un critic de artă-grafician precum Sigmund Maur cu o certă notă caricaturală-șicanantă, de un demonism ludic, picant sau cele satirice ale lui Theodorescu-Sion, o parte publicate în revista umoristică Furnica. Poate cea mai concludentă contribuție în acest sens o are Mișu Teișanu, care se bucură de o glorie efemeră în epocă pentru picturile sale senzuale, cu o notă perversă pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]