236 matches
-
din cauza situației mijloacelor de transport și de comunicare din acea vreme. Regii perși puneau în locul lor un guvernator regional, numit "satrap". Începând din anul 377 î.Ch., satrapul Mausol guverna Caria, regiunea de coastă, din sud-vestul Asiei Mici. Tatăl său, satrapul Hekatominos, contribuise la înflorirea economică a portului Halicarnas. Mausol a continuat extinderea acestei capitale de provincie. De asemenea, s-a îngrijit să lase moștenire orașului un monument nepieritor, în amintirea tatălui său și a sa, pe locurile unde ei au
Mausoleul din Halicarnas () [Corola-website/Science/304601_a_305930]
-
lui plac, Imperiul Persan s-a dotat, pe timpul domniei lui Cyrus, cu un aparat administrativ complex: imensul teritoriu, împărțit în provincii federate, trebuia să plătească impozite. După cum ne spune istoricul grec Herodot, în fiecare an veneau inspectori să controleze gestiunea satrapilor, un fel de prefecți numiți de împărat. După ce a cucerit Imperiul Persan, Alexandru cel Mare nu a făcut nici o schimbare în administrație, care era unanim apreciata de supușii „Marelui Rege". Tot el a fost primul șef de stat care a
Cirus al II-lea cel Mare () [Corola-website/Science/303514_a_304843]
-
a fost un strateg și om de stat antic, fondatorul statului ena, care și-a dat numele Azerbaidjanului actual. În anii 20 ai aceluiași sec. IV î.e.n. în Azerbaidjanul de Sud, care ocupa partea teritoriului Mediei, satrapul Imperiului Persan (Ahemenid) Atropat a întemeiat statul de sine stătător Atropatena. În anul 331 î.Hr. bătălia de la Issos s-a sfârșit cu destrămarea Imperiului Persan de către Alexandru Macedon. Maica, soția și două fiicele ale împăratului persan Darius au căzut prizoniere
Atropat () [Corola-website/Science/309254_a_310583]
-
anul 331 î.Hr. bătălia de la Issos s-a sfârșit cu destrămarea Imperiului Persan de către Alexandru Macedon. Maica, soția și două fiicele ale împăratului persan Darius au căzut prizoniere. În această bătălie se menționează pentru primă dată în sursele istorice numele "satrap"ului (guvernătorului) Mediei, Atropat. Atropat a participat în bătălie împreună cu trupele "kadusi", "sakaseni" și albanii caucazieni, a condus detășamentele mediene. După Issos, Atropat nu a acceptat dependența față de Alexandru Macedon și a fost îndepărtat de putere. Însă noul guvernător Oxodat
Atropat () [Corola-website/Science/309254_a_310583]
-
devenit Gazaka, în apropierea orașului Tabriz. Acest loc era socotit sfânt, aici aflându-se una din cele trei biserici ale focului care și-a păstrat importanța de centru cultural dinastic și în timpul Sasanizilor. După moartea lui Alexandru Macedon (323 î.Hr.) satrapii se adună la Babilon pentru împărțirea imperiului. Atropatul, stabilit definitiv în Media Mică (viitoare Atropatena) nu dorește să participe la această ședință. Imperiul a fost moștenit de regentul Perdiccas, ginerele lui Atropat. Perdiccas nu a reușit să salveze imperiul de
Atropat () [Corola-website/Science/309254_a_310583]
-
sau Lisimah (în greacă: Λυσίμαχος; aprox. 360 î.Hr.-281 î.Hr.) a fost un general macedonean. După moartea lui Alexandru cel Mare devine satrap al Traciei (321-306 î.Hr.). În anul 306 î.Hr. s-a proclamat rege al Traciei (care-i extindea autoritatea și asupra Dobrogei). A purtat războaie cu Dromihete, regele get de la nordul Dunării, dar a fost înfrânt. Moare în 281 î.Hr. Lisimah
Lysimachos () [Corola-website/Science/301556_a_302885]
-
în teritoriile vaste sau în care autoritatea lor era limitată. Generalul Vranghel descrie în memoriile sale anarhia care predomina pe vastul teritoriu controlat de Denikin, când a preluat conducerea în martie 1920: „țara era condusă de o serie de mici satrapi, începând cu guvernanții și terminând cu orice ofițer de armată [...] indisciplina trupelor, dezmățul și arbitrarul ce domneau în spatele frontului nu mai erau un secret pentru nimeni [...] Armata, slab alimentată, se hrănea exclusiv pe spinarea populației, deja împovărată insuportabil.” Cu toate
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Flota se răscoală însă împotriva lui Policrate. Revolta e urmată de o invazie spartană a Samosului care eșuează însă. Oricum, Policrate se regăsește într-o situație limită, cu flota pierdută. Ceea ce explică poate și graba de a se apropia de satrapul Ioniei, Oroites. Herodot indică moartea lui Policrat ca o fiind o cursă întinsă de satrapul persan care îl invită la Sardis dar îl capturează și-l execută în vara anului 522 î.Hr.
Policrate () [Corola-website/Science/327434_a_328763]
-
Samosului care eșuează însă. Oricum, Policrate se regăsește într-o situație limită, cu flota pierdută. Ceea ce explică poate și graba de a se apropia de satrapul Ioniei, Oroites. Herodot indică moartea lui Policrat ca o fiind o cursă întinsă de satrapul persan care îl invită la Sardis dar îl capturează și-l execută în vara anului 522 î.Hr.
Policrate () [Corola-website/Science/327434_a_328763]
-
regele Argishti I de Urartu relocă mulți dintre locuitorii săi în nou construitul oraș, Erebuni (capitala Armeniei de azi, Erevan). În jurul anului 600 î.Hr., Sophene a devenit parte a nou-apărutului Regat Armean sub conducerea Orontizilor. Această dinastie a acționat în calitate de satrapi ai Armeniei în primul rând sub Imperiul Median, mai târziu sub cel Persan. După campaniile lui Alexandru cel Mare în anii 330 î.Hr. și prăbușirea ulterioară a Imperiului Ahemenid, Sophene a devenit parte din noul regat independent al Armeniei Mari
Sophene () [Corola-website/Science/332549_a_333878]
-
Histiaios. Personalitatea și rolul jucat de acest fost tiran sunt mai mult decât dubioase. Pe cât se pare, reîntoarcerea sa în fruntea răsculaților urmărea mai degrabă profituri personale din acțiunea de piraterie. Nu după mult timp a fost prins de Artaphernes, satrapul Lydiei, și omorât prin crucificare (493). Nici revolta nu mai avea sorți de izbândă. În 494, perșii organizează pe mare și pe uscat asediul Miletului. La insula Lade, în fața Miletului, flota ionică alcătuită din 353 de corăbii trimise de diferite
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
mintea femeii și ce acțiune voința ei, când toată ziua nu era ocupată decât să fiarbă bucate, să spele rufele, să vază de copii. La toate acestea adăugată frica care-i încrețea carnea de câte ori nu-i plăcea la câte un satrap, stăpânul ei, un lucru săvârșit de femeia lui. În ce e de necontestat că a întrecut-o bărbatul pe femeie e forța musculară, care și-o exercită cu cea mai aprigă energie asupra femeii și copiilor săi." Xenopol face apel
Feminism liberal () [Corola-website/Science/333643_a_334972]
-
imagine nefalsificată a realității și plătind pentru asta cu dușmănia de stat, perioade din ce în ce mai lungi de nelucru, precaritate materială, greutăți în aprobarea altor scenarii, etc. Nu numai debutul, dar filme ca "Vânătoarea de Vulpi", "Croaziera", "Iacob", înseamnă războaie istovitoare cu satrapii ideologiei. Nu are decât perspectiva șomajului și a îndepărtării de platouri, intră exasperat în disidență fățișă, aruncându-le carnetul de partid atunci când "Glissando" era pe punctul de a fi distrus, crezând că exemplul îi va fi urmat, dar nu se
Mircea Daneliuc () [Corola-website/Science/298372_a_299701]
-
construcție agreabil-enigmatică, etalând un manierism gratuit: „gheparzi pereche azurii (sau poate eu doar cifre pare accept prin ochiuri și grătare, sau poate numai auriu percepe ochiul meu geamgiu), gheparzi boccii la colți și gheară cu reticență funerară și amurgitul vânt satrap câinește-n blana cu valtrap”. Ca prozator, N. a dat povestiri în Întoarce-te să mă vezi (1977), proză poetică în Ninsoarea care ne trebuie (1979) și romane de analiză, cu pretenții neonorate. A exploatat tehnicile narative moderne și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
mici decât medii (16) au rămas deseori dependente de resurse naturale nu prea darnice, pe care le-au amplificat cu ajutorul unor idealuri-simboluri ce le ajutau să se elibereze de amenințările existențiale. Așa ne explicăm faptul că pașalâcurile sultanilor și duritățile satrapilor perindați pe aceste spații până la Primului Război Mondial nu au putut să lichideze popoarele cu limbile și culturile lor. Nu numai economic și militar, dar și din punct de vedere spiritual, peninsula și unii dintre vecini au poziții naturale privilegiate pe care
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
000 de mercenari greci ce au făcut parte din armata lui Cyrus cel Tânăr, menționând aventura sa în lucrarea "Anabasis". A continuat opera lui Tucidide în lucrarea "Helenicele", punctul culminant fiind bătălia de la Matineea (362 î.e.n.), unde Cyrus cel Tânăr, satrapul Asiei Mici, s-a răsculat, în 401, împotriva fratelui său, Artaxerses al-II-lea, pe care l-a învins lângă Babilon, dar a murit în luptă. Aristotel (384-322 î. e.n.) - filosof cu operă vastă, din domenii variate (filosofie, politică, retorică etc.), învățător al
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Băncii Naționale, bacșișurile luate cu ocazia {EminescuOpXII 129} împămîntenirilor evreilor denunțate prin presă de însăși victimele? Pe lângă acestea oricare deputat sau senator roșu, fie omul cel mai mărginit sau cel mai necinstit, ceea ce se întîmplă mai adeseaori, este un mic satrap în județul său. De este proprietar, numai tocmelele lui se aplică, fie ele cât de abuzive și cât de nedrepte. Numai pe la moșia lui trec puținele șosele ce se fac; orice abuz [î ]i este permis. De este avocat, numai
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în mijlocul cărora ajunge, prin gratuitatea gestului de a-l fi ales ca loc de muncă și de viață, la repartiția în învățământ, dar, și mai mult, prin obstinația de a-l păstra, în pofida voinței discreționare a directorului școlii, un mic satrap local, în cutumele căruia vine să producă o neașteptată, nemaivăzută, aproape incredibilă, pentru localnici, breșă, când nu acceptă, cu toate eforturile pe care le depune acesta, să schimbe postul cu al fiicei lui, dintr-un sat vecin, nici mai bun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a crea o suveranitate inoxidabilă, chiar și cu prețul insolenței cinice. Astfel, în prezența lui Nicocreon din Salamina, un tiran din Cipru care amenință să-l pedepesească pentru șotiile sale punând să fie zdrobit într-o piuă, Anaxarh răspunde că satrapul poate să-l condamne la o asemenea pedeapsă, dar că nu-i va pedepsi decât trupul, materia filosofului, și nu pe el însuși, nici realitatea și nici adevărul lui. Când același îi caută pricină și amenință că o să-i taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Ipocrizia își suflecase mânecile și-și începuse birocrația ei laborioasă fondată pe decăderea ființei umane, ori pe incapacitatea ei funciară de a fi permanent generoasă, de a-și găsi corespondente în gândirea și sensibilitatea edenică. Se pregătea o lume de satrapi și sclavi, cu știința diabolică de a da sclavilor iluzia - pe care nici un narcotic n-o poate da - că nu sunt sclavi ci stăpâni. Mă îndoiesc că se va putea naște vreodată o literatură pe măsura acestei realități. Gândesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de mahmudele” de la negustori prinși cu „ocaua mică” sau pungi de galbeni de la zarafi în care bagă spaima (Vodă Caragea, Mavrogheni), oameni-legendă (haiducii Tunsu și Jianu, Teodoros, ajuns „negus” al Abisiniei) și oameni-povestire (căpitanul Laurent, Gheorghe Șeriful), cămătari ca Băltărețu, satrapi locali (Clucerul Alecu Gheorghescu), figuri ale boemei bucureștene (A. Pann, N. Filimon), Dascăli greci și dascăli români, „nebuni” ca Manea, Sgabercea și „prințul” Zamfir, cu gâlceava lor bufonă (și ironică), „cuconași” iuți la mânie, „arțăgoși și tulburători”, zavergii de la 1821
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
a crea o suveranitate inoxidabilă, chiar și cu prețul insolenței cinice. Astfel, în prezența lui Nicocreon din Salamina, un tiran din Cipru care amenință să-l pedepesească pentru șotiile sale punând să fie zdrobit într-o piuă, Anaxarh răspunde că satrapul poate să-l condamne la o asemenea pedeapsă, dar că nu-i va pedepsi decât trupul, materia filosofului, și nu pe el însuși, nici realitatea și nici adevărul lui. Când același îi caută pricină și amenință că o să-i taie
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lor. Anularea reacțiilor critice era considerată o atitudine de militant, iar fanaticii trăiau cu frenezie această renunțare la propria libertate. Pentru ca mai apoi să poată ei Înșiși abuza de puterea lor În scopul supunerii altora. Metamorfoza de la membru obedient la satrap se parcurgea cu repeziciune. Era o atitudine Încurajată și exersată, Învățată. Iată o ilustrare: după actul de la 23 august, grupul a fost anunțat că sunt cu toții liberi. Ei bine, după eliberare n-au părăsit În grabă Închisoarea, au rămas să
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
a luat sfârșit în 2001 printr-un vot de neîncredere din partea parlamentului ai cărui artizani au fost, pe de parte, partidele oligarhiei care își vedeau amenințat propriile interese, iar pe de altă parte, de comuniștii care vedeau în Iușcenko un "satrap al Statelor Unite" (Bertlsmann TI 2006). Căderea guvernului Iușcenko a marcat sfârșitul a zece ani de cooperare între partidele de centru și de dreapta pentru îndepărtarea celor două pericole principale: partidul comunist ucrainean (PKU) și Rusia. PKU a fost, de fapt
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
fundație a portului Alexandria, Alexandru cel Mare a ars din temelii orașul Persepolis (inclusiv magnificul palat al lui Xerxes I), capitala de vară a ultimului rege ahemenid Darius III Codomannus (omorît în același an, 330 î.Hr., de o conjurație de satrapi). Orașul era complet neapărat, neavînd nici măcar o garnizoană. Gestul dovedește labilitatea psihică a celui mai mare general-cuceritor din toate timpurile. Din ordinul împăratului creștin Theodosius I al Bizanțului, ordin executat scrupulos de patriarhul Theophilus al Alexandriei, celebra bibliotecă din Alexandria
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]