232 matches
-
din ceea ce am aflat că s-a întâmplat atunci. Așadar, voi începe prin a vă spune despre părintele meu cum că este marele mag Melchior, prinț al Persiei, astronom și astrolog, descendent din dinastia Arsacizilor și din neamul Dahilor și satrap în Media. Acum mai bine de treizeci de ani părintele meu care este un mare învățăt, astăzi destul de bătrân pentru a mai putea participa la această întrunire, împreună cu alți doi prinți și magiștri, prieteni toți trei din tinerețe, studiind științele
AL SASELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372785_a_374114]
-
Stau o clipă să mă gândesc. - Demult, cred că în armată ! Sau nu, acum vreo două-trei luni, în Caraibe ! Ora opt se apropie și nu se vede încă nici urmă de prinț. - E culmea ! răbufnește prințesa. Se comportă ca un satrap ! Își imaginează că am și acceptat ! - Interesant ar fi să nu vină ! Ca și când ar fi vrut să mă contrazică, mașina prințului apăru în viteză exact la ora opt. Coboară și merge întins la prințesă, ignorându-mă complet. - Omagiile mele ! - Lasă
DRUMUL APELOR, 48 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376333_a_377662]
-
rugăciune/ Iubito, ce-amiroși a primăvară,/ Noi suntem condamnați să fim o țară!”. -dar, în poemul „Ultimul vis al ultimului cneaz”, arderea „sfântă și clară”(cum ar zice Eminescu), a lumânării credinței poetului se transformă în vâlvătaie de revoltă împotriva „satrapului”, „cneaz pe pușlamale/(Miniștri, preoți, jurnaliști-cobai). Flacăra sarcasmului îl pârjolește pe satrap ca-n iad: „Rușinea de-a fi comunist nu-l prinde,/ Râde prin somn, despot analfabet” și-l arde până la rărunchi, stigmatizându-l: „Mai are-un gând: cum
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
țară!”. -dar, în poemul „Ultimul vis al ultimului cneaz”, arderea „sfântă și clară”(cum ar zice Eminescu), a lumânării credinței poetului se transformă în vâlvătaie de revoltă împotriva „satrapului”, „cneaz pe pușlamale/(Miniștri, preoți, jurnaliști-cobai). Flacăra sarcasmului îl pârjolește pe satrap ca-n iad: „Rușinea de-a fi comunist nu-l prinde,/ Râde prin somn, despot analfabet” și-l arde până la rărunchi, stigmatizându-l: „Mai are-un gând: cum să ne poată vinde/Țarului prim, Rusiei răpitoare,/ Cu mare-alai pe veci
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
și care nu îl vor vedea cu ochii pe El, ci doar auzind vorbindu-se despre El prin viu grai, vor crede că acesta cu adevărat a fost Fiul lui Dumnezeu, lumina cea neînserată și neapusă. Lumina pe care Melchior satrap al Persiei, Gaspar prinț al Indiei și Balthazar prinț al Arabiei au văzut-o deasupra acestui mic locaș în urmă cu mulți ani, o văd și eu aici, aievea, străbătând anii. Amintirea stelei ce a strălucit aici v-a lumina
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
scara sorții își resfirase Estrela fustele cochetă pretindea a fi reîncartata madame Lenormand și dădea în ghioc de cristal soldaților rătăciți pe cărările înșelătoare ale lunii și pisicilor aristocrate ce mergeau agățate de opinca saltimbancilor se opri mătăhălos Gabellin tartorul satrapilor duhnind a mahorcă și anarhie peregrin evadat de la alienați prin lume dădea interviuri prezicând ploaie cu pietre și flăcări zicea el: că sunt trimise să împiedice invazia pe pământ a îngerilor căzuți iarba dracului îi atârna pe-o ureche -zi-mi
GHIOCUL DE CRISTAL de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377716_a_379045]
-
vezi! Alt șarpe cu clopoței albaștri din sipetul domnului avocat: distinsa figură a fratelui de suferință al pomenitei doamne: Teohari Georgescu. Trimis de Ghiță Dej et compania la munca de jos, ca director de tipografie. Ei bine, pe masa fostului satrap, domnul avocat Florescu vede într-o zi o întreagă bibliotecă. Nici vorbă marxistă. Semn că pedepsitul devenise brusc un enciclopedist. Și alte asemenea basme. Cu Groza, cu Bodnăraș, cu Ceaușescu. În rememorarea mai mult decît idilică a domnului avocat, aceștia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de mahmudele” de la negustori prinși cu „ocaua mică” sau pungi de galbeni de la zarafi în care bagă spaima (Vodă Caragea, Mavrogheni), oameni-legendă (haiducii Tunsu și Jianu, Teodoros, ajuns „negus” al Abisiniei) și oameni-povestire (căpitanul Laurent, Gheorghe Șeriful), cămătari ca Băltărețu, satrapi locali (Clucerul Alecu Gheorghescu), figuri ale boemei bucureștene (A. Pann, N. Filimon), Dascăli greci și dascăli români, „nebuni” ca Manea, Sgabercea și „prințul” Zamfir, cu gâlceava lor bufonă (și ironică), „cuconași” iuți la mânie, „arțăgoși și tulburători”, zavergii de la 1821
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
pe Beria... Da, eram rus. Înțelegeam acum, încă destul de confuz, ce însemna asta. Să porți în suflet toate acele ființe desfigurate de durere, satele carbonizate, lacurile înghețate, pline de cadavre goale. Să cunoști resemnarea unei turme omenești violate de un satrap. Și oroarea de a te simți părtaș la crima aceea. Și dorința violentă de a interpreta din nou acele întâmplări din trecut - pentru a extirpa din ele suferința, nedreptatea, moartea. Da, să ajungi din urmă mașina neagră pe străzile Moscovei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cătră ARIOBARSANES) El voia din cheltuiala-ți să acopere-ale sale. PSAMIS Râzi și tu, însă pe tine și mai rău te-a înșelat. LAIS Mă conving și eu de asta și e prea adevărat. Ce erai tu înainte de a fi satrap? ARIOBARSANES Ce-ntrebi? N-am luat adio oare? LAIS Însă voi îndeosebi Ca să știu și eu anume cât de-adînc m-a înjosit Legătura mea cu tine? ARIOBARSANES Și de-ai ști, ce-ai folosit? Numele [mi-e] Chalkidias și n-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca Barbier spre a vă descrie, cu vii culori, opera voastră, de care singuri vă spăimântați. Ați batjocorit întotdauna libertățile publice, cari sunt patrimoniul poporului, iar nu al vostru, căci ați introdus tirania mediocrităților patente, ați înființat o sumă de satrapi în miniatură, cari au căzut ca lăcustele pe spinarea județelor, spre a le exploata și jefui. Aceia din voi cari au rămas onești au devenit complicii lor, căci n-au avut niciodată destul curaj patriotic spre a-i denunța națiunei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a crea o suveranitate inoxidabilă, chiar și cu prețul insolenței cinice. Astfel, în prezența lui Nicocreon din Salamina, un tiran din Cipru care amenință să-l pedepesească pentru șotiile sale punând să fie zdrobit într-o piuă, Anaxarh răspunde că satrapul poate să-l condamne la o asemenea pedeapsă, dar că nu-i va pedepsi decât trupul, materia filosofului, și nu pe el însuși, nici realitatea și nici adevărul lui. Când același îi caută pricină și amenință că o să-i taie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
În concluzia celei de‑a treia omilii, mai precis, după ce comentează episodul azvârlirii lui Daniel în groapa cu lei, Hipolit întocmește o listă foarte sugestivă a câtorva analogii. În ochii exegetului, cetatea Babilonului închipuie lumea pământească („astăzi Babilonul este lumea”); satrapii sunt „puterile [acestei lumi]”; Darius, regele lor; groapa, iadul; leii, „îngerii torționari” (III, 31, 2). Drept urmare, episodul desfășurat illo tempore devine un model cu valoare universală. Iată numai câteva exemple care susțin ideea că „antiimperialismul” lui Hipolit este puternic ancorat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
purtându‑se ca un nebun (¥logon). Lecția primită i‑a servit la conștientizarea adevăratului său loc în lume și a micimii sale în raport cu măreția divină (ibidem). În cel de‑al doilea caz, iconomia lui Dumnezeu a fost să vădească necinstea satrapilor lui Darius față de Daniel. În consecință, divinitatea nu intervine niciodată în istorie fără un motiv bine determinat. Minunile fac parte din planul pedagogiei divine. În mod obișnuit însă, Pedagogul nu intervine în favoarea protejaților săi: vezi, de exemplu, cazul celor șapte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Prin răsturnările sociale au ieșit la suprafață exemplare umane deformate moral sau incapabile să își domine înclinații și veleități nocive, ca brutalitatea, cruzimea, orgoliul exacerbat, arivismul, setea de putere. Parvenit într-o anumită funcție, un ins se comportă ca un satrap, consătenii ajungând să se teamă de el. În jurul micului despot s-a aciuat o clică de profitori, care reprimă orice tendință de respingere a situației existente. Drept exponenți ai „noului” trec niște impostori, tarați moral, activiști de partid „exemplari”, care
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
construcție agreabil-enigmatică, etalând un manierism gratuit: „gheparzi pereche azurii (sau poate eu doar cifre pare accept prin ochiuri și grătare, sau poate numai auriu percepe ochiul meu geamgiu), gheparzi boccii la colți și gheară cu reticență funerară și amurgitul vânt satrap câinește-n blana cu valtrap”. Ca prozator, N. a dat povestiri în Întoarce-te să mă vezi (1977), proză poetică în Ninsoarea care ne trebuie (1979) și romane de analiză, cu pretenții neonorate. A exploatat tehnicile narative moderne și a
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
mare, Moise a ieșit la fiii lui Israel, frații săi, și a văzut muncile lor cele grele. Cu prilejul acesta a văzut el pe un egiptean că bătea pe un evreu dintre fiii lui Israel, frații săi.” Autodivinizarea paranoică a satrapului și dezumanizarea poporului nu au niciodată hotar. Laudele cu care trebuia slujit Dumnezeu reveneau unui faraon plin de pompă. Nu era aceasta tocmai povestea noastră, a celor renăscuți la viață printr-o sângeroasă revoluție, după aproape cincizeci de ani de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și autonomă în raport cu mediul. Turnătorul vesel care asumă singur exercițiul delațiunii, fără să fie amenințat, reprezintă totuși un caz rar. O conștiință amorală care socotește delațiunea un drept fundamental, dacă nu cumva o vocație, este candidat sigur la meseria de satrap, zbir sau călău. Istoria ne arată că oamenii capabili de a-și trăda aproapele fără ezitări ori scrupule, încarnând astfel esența rece și parazitară a răului metafizic, sunt puțini la număr. Cinic inflexibil și delator entuziast, un asemenea personaj n-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
țării de buruienile boierești și Îndepărtarea primejdiei unui salt din partea lăcustelor apusene. Ascuțirea vigilenței se dovedește fecundă pentru poezie căci ea Îi furnizează energie combativă și o orientează. Urmând aceeași atitudine de clasă, Dan Deșliu scoate o invectivă puternică Împotriva satrapilor, Îndopați cu vlaga mulțimii: «Balaurii cu pântece rotunjite din plânsorile lor obidite, scorpii străvechi, Îmbuibate din suferințele adunate și toate jivinele necurate și fiarele care le-au dijmuit bucuria și soarele!» Metoda aceasta lirică de reînsuflețire a simbolurilor colective menite
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acestui roman, care se cere interpretat, mai degrabă, ca un „jurnal din anii ciumei”, cum afirma autorul într-un interviu. Scriitorul nu disjunge maniheic între personaje negative și pozitive, ci este interesat de involuția în planul moral atât a directorului satrap, cât și a altor individualități marcate și alterate de sistem. Cu o acțiune captivantă, alternând observația romanescă și notația de jurnal intim, cartea este o alegorie, un exercițiu de exorcizare împotriva unor comportamente patologice. Scriitorul își continuă observațiile „clinice” într-
BACALBASA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285519_a_286848]
-
acum, delegația județeană, care funcționează pe lângă toate prefecturile de dincolo de Dunăre"2015. Pentru a evidenția "efectele bune ale stabilității șefilor de județe (...) servește de exemplu județul vecin, Tulcea, unde fostul prefect, d. Paul Stătescu", cunoscut în epocă sub apelativul de "satrapul Dobrogei", "a împănat județul cu clădiri publice frumoase și șosele peste tot"2016. Toate aceste realizări au fost posibile, în viziunea jurnaliștilor constănțeni, datorită faptului că prefectul județului Tulcea, Paul Stătescu, "a fost lăsat să lucreze timp de mai mulți
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a istoriei. Vasta lui operă o elaborează în douăzeci de ani, în care timp munca administrativă și activitatea politică se află necontenit pe primul plan. Pesimismul său face ravagii. Istoria Portugaliei o reduce la o "necropolă" stăpânită de "trinitatea augustă: satrapul, iezuitul și ovreiul". Totul e abominabil în trecutul patriei. Colonizarea e o serie ignobilă de crime, tiranii și demențe. Liberalismul contemporan e o agonizare fără glorie, decadența iremediabilă a unui popor degenerat. Restaurarea independenței portugheze, la 1640, a fost o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Ipocrizia își suflecase mânecile și-și începuse birocrația ei laborioasă fondată pe decăderea ființei umane, ori pe incapacitatea ei funciară de a fi permanent generoasă, de a-și găsi corespondente în gândirea și sensibilitatea edenică. Se pregătea o lume de satrapi și sclavi, cu știința diabolică de a da sclavilor iluzia - pe care nici un narcotic n-o poate da - că nu sunt sclavi ci stăpâni. Mă îndoiesc că se va putea naște vreodată o literatură pe măsura acestei realități. Gândesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
grațiile cabinetului 2". Proaspătul ambasador nu știa nici o limbă străină. Când un binevoitor i-a spus că limba spaniolă este destul de apropiată de limba română și că oricum va avea un traducător, noul șef de misiune a reintrat în pielea satrapului care este convins că i se cuvine orice, inclusiv rolul primit de la "tovarășa". Nu avea nicio experiență în relațiile externe. Nici nu bănuia ce înseamnă activitatea diplomatică, dar, în perioada de pregătire în Centrala M.A.E., reușise să se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ciobi marele text. Cât puhoi de lume n-a pierit aiurea, doar din falsitățile unui text. Un paragraf cenzurat câte victime inutile nu a produs, nu a provocat. Adevărul ascuns de cenzori a creat, la rându-i, alți și alți satrapi. Când textele încep a fi dezvăluite, răul este trecut de mult. Nimeni nu mai are ce salva. Nici o viață nu se mai întoarce, nici o rană nu se mai alină. Este o cunoaștere inutilă, diversionistă. În spatele ei se urzesc noi texte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]