82 matches
-
râu”"), iar după cucerirea arabă este numită "mă wară' an-năhr". Transoxiana a fost punctul cel mai nordic al lumii elenistice, creată de Alexandru cel Mare. În perioada Imperiului Sasanid pentru a se deosebi de Bactria este denumită "Sogdiana" (numele unei satrapii persane). Exploratorul și ambasadorul chinez, Zhang Qian, descrie Transoxiana în voiajul său spre Regatul Greco-Bactrian și Parția (pe care o consideră o civilizație urbană avansată). Devine un centru cultural și științific sub Imperiul Sasanid, și o regiune bogată datorită Drumului
Transoxiana () [Corola-website/Science/326956_a_328285]
-
a fost cel mai estic stat elenistic, situat în Asia Centrală între 255 î.Hr./246 î.Hr., când satrapia seleucidă Bactria își proclamă independența, până în 125 î.Hr. La maxima sa întindere în 180 î.Hr. teritorii vaste din Afganistan, Iran, Kârgâzstan, Pakistan, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan se aflau în componența regatului elenistic. Limbile oficiale erau greaca și bactriana, utilizate pe
Regatul Greco-Bactrian () [Corola-website/Science/326887_a_328216]
-
sau Skudra (greacă: "Σκύδρα") a fost o satrapie a Imperiului Ahemenid în Europa între anii 510 î.Hr. și 479 î.Hr. Numele este atestat în inscripțiile persane și egiptene (o sursă egipteană din 498-497 î.Hr. și o listă de pe mormântul lui Darius cel Mare de la Naqsh-e Rustam, cca. 486
Scudra () [Corola-website/Science/329713_a_331042]
-
independente care nu se aflau sub jugul Hitiților. Cunoscută pentru fracțiunile sale războinice, a rămas în mare măsură independența față de Lidieni, si chiar față de perși, care au cucerit Anatolia în secolul al VI-lea î.Hr., si au împărțit zona în satrapii pentru un control mai mare. Totuși, nu au putut să facă față revoltelor constante și tulburărilor din interiorul provinciei. Alexandru cel Mare a avut însă noroc, cucerind Sagalassos pe drumul său spre Persia, desi orașul Termessos îi sfidata autoritatea. După ce
Pisidia () [Corola-website/Science/327560_a_328889]
-
Paflagonia" a fost menționată de către Herodot între popoarele cucerite de Cresus, si au trimis un contingent important de armată lui Xerxes în 480 î.Hr.. Xenofon vorbește despre ele ca fiind guvernată de un prinț al lor, fără nici o referire la satrapiile vecine. O libertate pe care o aveau probabil din cauza naturii țării lor, cu game sale muntoase înalte și pasajelor dificile. Cu toate aceste conducătorii par să fi purtat numele Pylaimenes drept un semn că sunt descendenți de la un conducător cu
Paflagonia () [Corola-website/Science/327662_a_328991]
-
ale imperiului, iar în locul lor au fost colonizați locuitori, tot vorbitori de limbi semite, ai Mesopotamiei, care au dat naștere populației cunoscute mai apoi sub numele de samariteni. Sub stăpânirea persană ahemenidă, începând din 529 î.Hr. orașul a fost capitala satrapiei Samarina. Samaria și-a pierdut cu totul specificul ebraic-samaritean după cucerirea Palestinei de către Alexandru Macedon, devenind un oraș grecesc elenistic.Numele în limba română și în alte limbi provine din pronunțarea grecească a numelui orașului - Samaria. Samaritenii s-au revoltat
Samaria (oraș) () [Corola-website/Science/330347_a_331676]
-
a transformat Egiptul în cel mai puternic stat al lumii elenistice. Prima manevră a fost aducerea la Alexandria a trupului împăratului (acesta murise în Babilon) și zeificarea lui. A doua: îndepărtarea lui Cleomenes, ce-i fusese dat ca adjunct în satrapia egipteană. Prevăzand reacția de ostilitate a regentului imperiului, Perdicas se alie cu alti diadohi, dar în timpul campaniei asupra Egiptului împotriva lui Ptolemeu e asasinat. O amenințare serioasă începu să o constituie Antigonos Monophtalmos, al cărui apetit nu se mulțumise cu
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]