705 matches
-
cu grija de a nu mă strivi ai șoptit acum ca și de fiecare dată ... Citește mai mult șiai depărtat gratiiledar te-ai oprit la jumătatea cuvântuluide parcă nu mai voiai să-l înstrăinezi îi țineai încă secunda în lesămângâindu-lel scâncea în geamătul rece al fiecărei respirațiiși stătea să sarășiaerul care-l preceda nu ducea spre mine nu era bunciopleai altul cu ochii aducători de ploaielacrima ta simplăși fără adăpostnu-și găsea ciorapii simțeacum te sufocăstrigai cu toate gândurile apportesi fiara te
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/vasile_pin/canal [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
Grija de mâine, un colț de balaur Un ochi se deschide parcă târziu. Pe o banchetă o domnișoară Scrutează zarea și oftează lin, Mult prea departe cântă vioară, Lacrima-i vede cerul senin. Din poză, un zâmbet îi dă alinare Scâncește în sine tot mai încet, Târziul proptit în drumul de sare Rostește canonul, ca un ascet... Fluieră timpul parcă-i nălucă Trenul o duce spre lumea de vis, O ușă deschisă în piatra tăcerii Îi lasă nădejdea că-i paradis
TRENURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1432398562.html [Corola-blog/BlogPost/379673_a_381002]
-
tăcerile sihastre Și pe pat de toamne reci mă voi pierde-n calendare... Vor umbla bezmetici anii și-ntr-o clipă de beție Se vor pierde-ntr-un amurg unde lutul îi primește Într-un cerc cu lună plină, va scânci melancolie Sufletul cel singuratic când Lumina-l primenește... Și-n decorul nemuririi, dintr-o lume neștiută O vioară va mai naște un acord de primăveri Va mai suspina pământul într-o notă încă mută Vor mai frânge vocea morții amintirile
DE DINCOLO de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 by http://confluente.ro/De_dincolo_violetta_petre_1366194347.html [Corola-blog/BlogPost/345866_a_347195]
-
rugăciune, Aveam sărutul taină și ne-ntinat reper Iar tu aveai un singur și simplu''da'' a-mi spune... Mă uit acum în urmă și toamne se destramă Cu poalele spălându-mi deschise răni amare, Mă învelesc tomnatic cu galbena năframă Scâncind a primăveri și-a iarbă pe cărare... Și-mi plâng în brațe zorii ce-au părăsit firesc, În clipa-n care miri ne-am cununat în umbre, Alcovul plin de stele pictat în arabesc Unde-am pierdut seninu-n explozii de
SĂ-ŢI FIU DOAR RUGĂCIUNE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Sa_ti_fiu_doar_rugaciune.html [Corola-blog/BlogPost/359515_a_360844]
-
din 10 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului O umbră fără chip de nori înlăcrimata În arabescul toamnei agale se deșira, Năluca-n frac de fum, spre nicăieri se-ndreaptă, O-ntrezăresc prin ceață și simt cum ma respiră. Lumină obosită scâncește-n felinare, Neliniștea această, un fel de purgatoriu, Poveste despletește, jăratec de frunzare, Non sens de jinduiri în rug de iluzoriu. Desprinsa dintr-o carte, cu foi îngălbenite, Apusa de nerost ar vrea să se repete, Cu toată disperarea de
ÎN FRAC DE FUM de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ines_vanda_popa_1447145415.html [Corola-blog/BlogPost/369460_a_370789]
-
trist sau vesel? Ești copil sau bătrân? / Aceeași soartă o ai / De creștin! Ploua. Un ceas neprietenos ticăia plictisitor, fără rost. Cerul furios vărsa potop peste câmp. Frunzele plângeau pe dealuri. Pomii suspinau în bătaia vântului. Câinele chinuit de stropi scâncea încâlcit în lanț. Își chema stăpânul căutând mângâierea mâinii cel hrănea. Într-un pat îngust un bătrân învins de vreme-și aștepta sfârșitul. La coardă un bec mânjit de muște lumina spasmatic. Pe masă, într-o cană cu mălai, tremura
Ultimul ceas by http://balabanesti.net/2011/06/30/ultimul-ceas/ [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]
-
Articolele Autorului Zăludă mi-e teama ce-atârnă prea grea Acuma cînd trăsnetul scuipă a moarte Mă supără steaua ce-aprinde în noapte Revolta ce-mbracă din nou umbra mea... Mi-alunecă frigul spre crucea de fum Se tânguie toamna scâncind violet Citesc , aplecată un nume discret Cu litere șterse pierdute în drum... E numele meu ce se-așterne tăcut În ordinea vârstei eu sunt cea mai mică Tu, dală de piatră, te rog! te ridică! S-alunec în moarte cu
AZI, TRISTEŢEA MĂ OMOARĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Azi_tristetea_ma_omoara.html [Corola-blog/BlogPost/355383_a_356712]
-
aceasta; Leo pe care eu l-am format, așa cum îl formasem și pe bunicul său. N-aș fi crezut că va ajunge la o gândire atât de înțeleaptă atunci când l-am luat în brațe ca un mic ghemotoc pufos ce scâncea... N-aș fi crezut că acel cățeluș docil va deveni marele gânditor care va continua compromisele mele aspirații. Învățăcelulul meu, cățelandrul deștept crescut și educat de mine în sensul celor mai frumoase aspirații democratice, devenise câinele rasat cât doctoranzii mei
PROLOG LA VOLUMUL „CÂINELE ÎNŢELEPTULUI” de CORNELIU LEU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 by http://confluente.ro/Ncorneliu_leu_prolog_la_volumul_ca_corneliu_leu_1343187770.html [Corola-blog/BlogPost/355107_a_356436]
-
o să vă placă deloc! -Bine, te ascult! Sunt nerăbdătoare să aflu de ce sunt vânătă peste tot și mă simt de parcă am fost călcată de un tractor. Mă doare peste tot, mă ard rănile, și am greață. Ce am pățit Dumnezeule? Scâncește ea tot mai speriată părând că o scânteie de luciditate din adâncul ei caută să-și facă loc în mintea-i încă rătăcitoare în ceața incertitudinilor. Anca începe cu o ezitare în voce și cu milă, la gândul de ai
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1468413460.html [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
multor întrebări... dar gândul neostoit străbate chiar, zone astrale și necuprinsul se deșiră-n nesfârșite peregrinări. Pe zidul tăcerii a-nflorit tencuiala, ca un suspin, iar prin perdeaua zorilor, răzbat tainice chemări, și sub talpa pașilor neînduplecați, de-atâta chin, scâncește ecoul unui dor sufocat... de cugetări. Dar din caieru-anotimpului încâlcit, gândul toarce fiorul sălbatic, pe fus fără titirez, până traversez câmpia-nrourată, emoția curge, visul se-ntoarce și pe șevaletul de sub pleoape reîncep să pictez. 10 Mai 2017 - MIT Referință
NICIODATĂ TRECUT de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/maria_ileana_tanase_1496141938.html [Corola-blog/BlogPost/385102_a_386431]
-
un cal murg, venea Tharika doica sa, bombănind nemulțumită de nesăbuința tinerei sale stăpâne care se avânta în calea pericolelor cu ochii închiși, de Kalystru chinocefalul( om cu cap de lup) și Grypho, grifonul său albastru cu aripi . Doica protestă scâncind înspăimântată, când văzu cum prințesa își îndemna unicornul îndreptându-se către poalele muntelui: - Ooh Shokuk beghi, lumina ochilor mei! Vrei oare s-o bagi în mormânt pe sărmana ta doică, de te îndrepți direct către pieire? Nu știi oare preafrumoasă
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1463254905.html [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
să mă iubești, l-ai vrut pe profesor, vă omor pe amândoi. Nu va scăpa de răzbunarea mea, că te-a luat de lângă mine. Ha, ha, ha... Mă răzbun în sfârșit.... ha, ha, ha... Săndica era toată lac de apă, scâncea ca un copil în somn, se ruga și se zvârcolea în pat. Nu putea să scape de sub greutatea lui Viorel care îi supunea cu forța corpului său. Îi simțea răsuflarea fierbinte pe față. Cu limba sa aspră o rănea pe
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1392637934.html [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
gura larg deschisă. Din colțul buzelor i se prelingea un fir de sânge gros, întunecat. Ochii sticloși îi înțepeniseră pentru totdeauna iar fruntea strivită părea să-și fi adunat o adâncă și tristă mirare. Copilul amorțit începu mai întâi să scâncească, apoi să izbucnească în hohote prelungi de plâns întretăiat de vorbe fără sens. - Am vrut să te miști. Iartă-mă. Am vrut să te joci cu mine. Am vrut să fii ca mine! Soarele frigea nemilos,uscând deopotrivă lacrimile lui
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1481705875.html [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
Acasa > Strofe > Timp > ȘI-AM ARS INTENS Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2045 din 06 august 2016 Toate Articolele Autorului Eu nu m-am frânt, n-am plâns și n-am scâncit, necontenit am fost un nou avânt. Am vrut să fiu altfel decât acei ce-n anii mei însămânțau pustiu. Nu am vărsat o lacrimă-n zadar, ci iar și iar zâmbind m-am avântat. Un patos cald mi-am zugrăvit
ŞI-AM ARS INTENS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1470495057.html [Corola-blog/BlogPost/361040_a_362369]
-
din faguri de stele; Alunecă idei ca blândele vidre În apa gălbuie cu unde rebele. Prin scorburi de ploi își ascunde fluența Blânde suspine în uitatele vești, Orașul cărunt își veghează cadența Cu ramuri stinghere în aceleași ferești. Destinul anemic scâncește-n amurg, Stau roată stejarii-n luminile certe. Din lacrimi neplânse blânzi îngerii curg Și cine pe cine ar putea să mai ierte? Acum Acum este acasă primăvară, Printre uluci e știr și iarbă grasă În sol minor,fac semne
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 by http://confluente.ro/Poezii_0_1.html [Corola-blog/BlogPost/367088_a_368417]
-
Păscându-și nisipul din faguri de stele; Alunecă idei ca blândele vidreîn apa gălbuie cu unde rebele. Prin scorburi de ploi își ascunde fluențaBlânde suspine în uitatele vești,Orașul cărunt își veghează cadențaCu ramuri stinghere în aceleași ferești.Destinul anemic scâncește-n amurg,Stau roată stejarii-n luminile certe.Din lacrimi neplânse blânzi îngerii curgși cine pe cine ar putea să mai ierte? Referință Bibliografică: Poezii / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 196, Anul I, 15 iulie 2011. Drepturi
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 by http://confluente.ro/Poezii_0_1.html [Corola-blog/BlogPost/367088_a_368417]
-
mea sfâșiată de-a pururi, tremurătoarea cumpănă a gândului, Magul-Poet, descântecul șarpelui ... ” Reprezentarea abstracțiilor în formă concretă are ca efect plăsmuirea unui univers poetic original, cu un imaginar propriu, inedit: „Cum să mușc din acest lătrat de câine ce veșnic scâncește în inima ta?”; „Mut ca un pește în apa păcatului sunt, flămând ca un câine a cărui credință descrește ... ”, „Și vaca, și măgarul, și coțofana, și câinele, și cormoranul, cu toții vor veni la festinul din noi!”; „Nu mă învrăjbiți nici
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Nicoleta_milea_metafora_tacerii_nicoleta_milea_1332502767.html [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
să mă iubești, l-ai vrut pe profesor, vă omor pe amândoi. Nu va scăpa de răzbunarea mea, că te-a luat de lângă mine. Ha, ha, ha... Mă răzbun în sfârșit.... ha, ha, ha... Săndica era toată lac de apă, scâncea ca un copil în somn, se ruga și se zvârcolea în pat. Nu putea să scape de sub greutatea lui Viorel care îi supunea cu forța corpului său. Îi simțea răsuflarea fierbinte pe față. Cu limba sa aspră o rănea pe
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1403943614.html [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
azimă în palmele bucuriei. Se mai naște un țărm, o casă, o plajă, un copac... Răstălmăcite cuvinte se adună în jurul focului de tabără al omului învelit până în aurul negru al sufletului său în mantia căutărilor. Liniștea inimii îi este metafora scâncind ca un sugar, când biberonul sânului vieții îi atinge buzele roșu-pur, fragile hotare între pământ și cer. Între ele, peștera sunetelor tace. Scâncetul devine cântec înmugurit în primăvara ființei, într-o rugă nesfârșită, timp în care infinitul păstrează vie arzând
DRUM CURAT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Anne_marie_bejliu_1396378167.html [Corola-blog/BlogPost/354064_a_355393]
-
și anost, sau cum mai vreți voi să-i ziceți, da' tot mie mi se prăbușește cerul în cap, pentru că sînt conștient în sinea mea de valoarea mea esențială! Vascodagama vorbea rar, da' și cînd se pornea ... așa că Afrodita a scîncit, tulburată de patosul pe care îl punea el în cuvintele din care construia idei, și l-a potolit, bine, bine, mămicuțo! și în gura lui, de bărbat asprit de viață, această dulcegărie a sunat umilă și profundă și recunoscătoare, pentru că
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_62_67_ioan_lila_1341239997.html [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
făcu să vreau, Să îmi doresc cumplit și-nfrigurat Să cred că este câinele de mine căutat. Stăpânul lui, un om vânjos, notoriu bețivan Dormea tot timpul pe strada sau un teren viran, " Mai câine" flamand și-adesea singurel Îl mirosea scâncind și-apoi, stătea cu el. M-am așezat odată la margine de drum Am scos o pâine-ntreagă și un salam mai bun. Mai câine' mă privi blajin și-nlăcrimat, M-a lins pe mâini,pe-obraji și apoi, a mâncat
MAI, CAINE! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Mai_caine_florentina_craciun_1334825903.html [Corola-blog/BlogPost/359177_a_360506]
-
acolo un lirism pe care Groșan nu are intuiția de a-l exploata, lăsându-l în aer chiar după ce îl ridicase deasupra atmosferei: „M-am întors, m-am strecurat sub cearșaf și mângâind-o cu stânga pe frunte (a scâncit mulțumită în somn), cu dreapta, încă fără să știu prea bine ce urmăresc, apăsând fin cu dermatograful pe pielea ei, am unit cele șapte alunițe printr-o linie. Și deodată, în toată splendoarea ei, de parcă aș fi copiat-o pe
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
-ntind și o cuprind. Se apără și-și varsă lăturile mințind, iar, spaima, lașitatea, dau clocot forfotind, urzesc din greu denunțuri, dreptatea ocolind, trădează chiar complicii, încet, îngenunchind... Ar vrea acum să-ntoarne, prin neguri bâjbâind, blestemul țării mamă, al pruncilor scâncind, să-ntoarne brațul legii ce-i strânge-nlănțuind... Năpârci! Vă vrem departe, pedepse ispășind! Referință Bibliografică: Blestemul năpârcii / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1520, Anul V, 28 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate
BLESTEMUL NĂPÂRCII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1425130299.html [Corola-blog/BlogPost/374695_a_376024]
-
2248 din 25 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Am făcut din idealuri, Trepte pe care să urc Dar vă spun că uneori, Drumul a fost și abrupt... Pe o pantă lunecoasă De fatidice întâmplări Am schițat ușor grimase Și- am scâncit în resemnări. Au trecut pe lângă mine Oameni, munți și sentimente, Unghiurile nu păreau Să mai fie congruente... În clepsidre de nisip Timpul se scurgea agale Într-o zi prin împăcări Am găsit o altă cale. Muguri noi crescuți pe ram
IDEALURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1488046250.html [Corola-blog/BlogPost/374053_a_375382]
-
Într-o zi prin împăcări Am găsit o altă cale. Muguri noi crescuți pe ram Mi-au adus și alinare, Cu toiagul împăcării Trec prin muntele de sare... Bucuria am s-o țin Să îmi fie pe drum sfeșnic, Chiar dacă scâncesc prin mine Și de ea nu sunt prea vrednic... 25.02.2017 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Idealuri / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2248, Anul VII, 25 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Camelia
IDEALURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1488046250.html [Corola-blog/BlogPost/374053_a_375382]