1,131 matches
-
zălude. Ridicate-n înălțimea sulițelor răzvrătite, piramidele bogate străjuiesc enigme calde, amăgind pribege roiuri în nectarul lor să scalde în timp ce ard în patima culorii vânturilor despletite. Fusuri magice de iele s-au pierdut cumva pe dealuri, transformându-se în focuri scânteind năucitoare în dorința disperată de-a-ncerca prin vânt să zboare și-a-mpărți cu dărnicie ale primăverii daruri. Referință Bibliografică: TORȚE ÎN VÂNT / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1587, Anul V, 06 mai 2015. Drepturi de
TORŢE ÎN VÂNT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1430914672.html [Corola-blog/BlogPost/344066_a_345395]
-
e..clipă ! Nimic călător, Și-și cere pedeapsa când e netrăită... O clipă, e roua plăpândă din zori În arșița verii, ce tremură-n iarbă ! E lacrima firii purtată de nori Plutind nestatornic. Prea scurtă și slabă.... Și, clipa-i scânteie de timp în mișcare Frântură de drum din zborul de fluturi, Ce-abia s-a născut și e dusă...și moare Căci clipa e veșnic popas de-nceputuri Și clipa-i nimic ce-a venit ca să plece Și-abia de
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/None_lucia_secosanu_1326892573.html [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
s-a născut român! Următorul volum, apărut în 1989 - Așa cum sunt (Editura „Eminescu”) exprimă autenticitatea creației poetului din punct de vedere tematic și stilistic, cultivator frenetic al metaforei, al travaliului liric sub semnul Cântecului: „În șiștarul luminii/ cuvintele limbii române/ scânteiază/ aidoma ciutelor/ care pasc/ în patria viselor./ Scăpărătoare vioară,/ inima dorului ... / Înțeles/ ce-l așez/ azi,/ în capul mesei/ și spun: pace vouă cuvintelor...” Aflat sub protecția unui Daimon generos, Theodor Răpan este într-o continuă însoțire cu mirarea, visul
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_poeziei.html [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
și mândrie,/ Dulce Românie, asta ți-o doresc!” sau iubirii unei pământence: Cum ea pe coate-și răzima/ Visând ale ei tâmple,/ De dorul lui și inima/ și sufletu-i se împle” , precum și naturii în splendoarea răsfățării sale miraculoase: „ Tresărind scânteie lacul/ Și se leagănă sub soare;/ Eu privindu-l din pădure,/ Las aleanul să mă fure/ Și ascult de la răcoare/ Pitpalacul. Cucul cântă, mierle, presuri-/ Cine știe să le-asculte?/ Ale păsărilor neamuri/ ciripesc pitite-n ramuri/ Și vorbesc cu-
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1452840547.html [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
Iisus./ Caut picurii de sânge, neșterși încă,/ ai crucificării pe furtuni/ și sărut lumina lor adâncă/ și-i ating cu mâini de rugăciuni.// Umbră care trepte-nalte suie,/ dăruind azur din mâini subțiri,/ sfânt, bătut, pe veacul tău, în cuie,/ scânteind înalt, din răstigniri.// Frânt de-o stea și-ngenuncheat de-o floare,/ biruit de ramuri de arin,/ îndulcit cu dor de moarte-alinătoare,/ ars ca Nesus în cămașe de venin...// Nu, tu nu ești meșterul, nici câneazul,/ nu ești înstelatul împărat./ Sfâșiat
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1452840547.html [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
s-a așternut o eșarfă de doliu, Văd numai Luna ce ține-ntr-un corn Puzderia de stele de sub albastrul lințoliu, Care, la mii de ani lumină, îmbrățișate dorm. M-așteaptă iubita sub iederă-n iatac Cu-argintul din Lună scânteind între sâni, Pe care îi mângâi, îi strâng comoară sub frac În nopți de-a rândul de câteva luni. Străbat cu teamă o cale puțin cunoscută, Când cade din înaltul cumpenei noaptea, În gură simt gustul verde-amărui de cucută, Iar
ÎN ZORI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1422548331.html [Corola-blog/BlogPost/369402_a_370731]
-
în Eu/ Am refuzat uitarea și iertarea/ Ordin de front proscrisului ateu// Singurătatea mi-a rămas pustie/ Când uneori tăcerile vibrau/ Vedeam în neguri viața cum învie/ Și trâmbițele morții cum mureau// Eu urmăream comete călătoare/ Și-n universuri stele scânteiau/ Din haos se născuse un alt soare/ Când fără margini jubilau” (Neamului străbun). Fior și reverb simți când vorbești despre țară și neam, dar și când citești versuri care îți spintecă sufletul de dor și de jind. Adeseori, poetul strecoară
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1481765969.html [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
ca Pacea de la Cozia din 22-23 decembrie 1999. La masa celor patru bucureșteni se lăsă deodată tăcerea. Băieții erau preocupați mai mult de paiul din sonda cu suc, încercând sa se delecteze cu aromele deosebite împrăștiate de aciditatea lichidului ce scânteia în pahare și le mângâia cu delicatețe simțurile olfactive, iar cei doi oameni maturi, erau ocupați fiecare de gândurile lui. Doar privirile tuturor lacome să cuprindă tot ce era mai frumos din peisajul zonei, apa, munții și hotelurile ce se
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Parfum_de_orhidee_roman_cap_stan_virgil_1389940493.html [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
un fulger în mână în așa fel încât “degetele păreau că se reliefează, iar fulgerul se află în afara tabloului”, ne spune Pliniu cel Bătrân, în capitolul Istoria naturală. Toate aceste culori există de altfel și în culoarea “albă pură” care scânteiază. O haină biofotonică, de exemplu, confecționată astăzi din forme goale și din forme pline absolut echivalente și colorată cu aceste culori pure, “albe și negre”, poate să devină o “armă” de protecție care “rectifică” sau neutralizeze orice atac informatic la
AGONIA UNIUNII EUROPENE (5) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_i_agonia_u_constantin_milea_sandu_1390760155.html [Corola-blog/BlogPost/347557_a_348886]
-
sări peste sută”, precum cu umor și optimism ne spune prietenul nostru Ovidiu Creangă. Mulți l-am luat ca model de viață și toți râvnim să ne păstrăm starea lui de spirit, vioiciunea minții capabilă să aștearnă scrieri și să scânteieze în epigrame într-o etapă de viață în care mulți au trecut într-un fel sau altul la odihnă. Câți sunt la număr cei care, la 90 de ani s-au înscris la concurs de literatură și au primit Premiul
OVIDIU CREANGĂ LA 90 DE ANI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 by http://confluente.ro/Ovidiu_creanga_la_90_de_ani.html [Corola-blog/BlogPost/344920_a_346249]
-
va închide timpul / ferecându-l cu lacăte / oțelite, / și îmi va îngrădi pașii / cu fir tras / de păianjenul morții” (Teama). Și totuși, există câte „un fir de lumină”; aripi de îngeri, există și „poala de soare / a razelor ce ne scânteiază” (dimineți în căldări de rouă). Nu e totul pierdut. Poetul nădăjduiește că capete, în cele din urmă „iertarea pământului”: „mă mut / într-un spațiu / mult mai îngust / unde pământul mă mușcă / și caut să mă împac / și să-mi iert
DE STEJĂREL IONESCU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Rostirea_din_cuvant_geneza_i_cezarina_adamescu_1385028145.html [Corola-blog/BlogPost/347278_a_348607]
-
lemne amândouă, acolo, în pădurile umbroase, să culegem și ciuperci și flori și să ne-ntoarcem, seara, bucuroase. S-aprindem focul din surcele-n tinda fierbând o mămăligă pentru lapte eu să alerg, voioasă-ntr-un picior pe langă focul scânteind în noapte... Dar unde ești? Te caut tot mereu, iar în grădina mai este câte o floare, fac un buchet, pornesc spre cimitir, să îți aprind, cu lacrimi, lumânare. Titina Nica Țene Referință Bibliografica: Mama, poezie de TITINA NICA ȚENE
MAMA, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Mama_poezie_de_titina_nica_tene.html [Corola-blog/BlogPost/355637_a_356966]
-
nicăieri în oraș, un asemenea magazin. În acea seară, am rămas preț de o jumătate de ceas în fața vitrinei, studiind cu un interes plin de stimă, poșetele expuse. Am plecat apoi spre casă, cu sufletul numai bucurie, cu o lumină scânteindu-mi în ochi, știind acum că văzusem într-adevăr, ceea ce chiar și închipuirea mea cu anevoie putea crede că există. Era ca și cum atinsesem nemărgirea, așa că am decis să pornesc în explorarea ei. De fiecare dată când timpul îmi îngăduia, treceam
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 by http://confluente.ro/Corina_diamanta_lupu_1406114566.html [Corola-blog/BlogPost/349457_a_350786]
-
spre verdele zăplaz, Unde pasc mieii singuri, însuflețiți cu - alura Ciobanului absent, de dor de ei, și azi. Iar mai spre deal, tot verde, și iar verde, Și numai o năframa e- n culori, cu bogasiu și negru, Genunchii- mi scânteiază în podul, care- o vede Pe bună mea, țesându- mi drumul , către ea, integru. Și de atunci, știu ce culoare are dorul, Culoarea ascunzișului din sufletul curat, Când vrei să strigi " Mi- e dor", ascunzi fiorul În podul casei, si
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1464772103.html [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
boltă, izvoare de ger, Peste omăt un amnar violet Aprinde diamantele ce pier. Pârtiile fug desperecheate Pe roata ceasului cu clipe pale, Sub pași pocnesc pietre-nghețate Ce pot luci -deși- sunt ireale. În rugă, smerite frunți se-nclină... Dorul scânteind aprinde-o stea Sclipind de frumusețe și lumină Pe-o rază furată din privirea mea... Vâslesc prin timp și,..suntem împreună, Clipa mă ține-n brațe-n acest vis, O, fuge sângele și se adună Într-un ritm nebănuit de
SCLIPIRI ROMANTICE de LIA RUSE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 by http://confluente.ro/lia_ruse_1418117941.html [Corola-blog/BlogPost/384590_a_385919]
-
voi alerga mereu Asta mi-e menirea, ăsta-i rostul meu. PLÂNG!? Plâng viorile-n surdină Sub un cer cu lună plină; Sunete tânguitoare Plutesc tainice, ușoare. Plâng pianele în noapte Cu suspine și cu șoapte, Cu lacrimi, note amare Scânteind noaptea în floare. Plâng chitarele sub stele În acorduri mititele; Triste, line tot mai stinse De umbrele nopții ninse. Plâng și zorii dimineții Strecurați în geana ceții. Toate-și plâng durerea lor Eu? povestea tuturor. MIRACOLUL MUZICII Pe strunele-nvechite
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1451557827.html [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
Mai greu de îndurat decât prezența.” ( Absența) Spunea poetul Edgar Lee Masters din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte: “Nu plânge, Maurice, eu nu sunt aici sub acest pin. Balsamul din aerul primăverii susură prin iarba dulce, Stelele scânteiază, privighetoarea cheamă, Doar tu jelești, în timp ce sufletul meu se bucură extatic În Nirvana binecuvântată a luminii eterne!” Ca „răspuns lângă răspuns”, cartea dedicată distinsei soții a profesorului Eugen Dorcescu, Olimpia Berca, Nirvana, aduce năzuința perenității, năzuința trecerii în dimensiuni propice
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1449404798.html [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
meu Toshiba, fereastra camerei se dezgheață, ceața cea groasă, albastră și lipicioasă a dispărut, s-a ridicat sau a intrat în pământ ca o plasmă, cerul devine senin, luminos, zăpadă strălucește pe dealuri, bradul verde de la fereastra, acoperit de zăpadă, scânteiază și el de bucurie cu lumină verde-galbenă și albastră. Azi soarele și-a adus aminte de noi, și-a întors fața cea bună din adâncimile cerului și a împrăștiat norii cenuși de zăpadă, ca să ne lumineze încă o Zi mare
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_ii_fragment_din_scri_constantin_milea_sandu_1355908750.html [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
care controlezi totul în cer și pe pământ - pentru că știu că mă ai și pe mine în vizorul tău eonic, ajută-mă să emigrezi acum într-o pădure verde-albastră, de cristal. Dar vezi cum faci cu oasele mele care mai scânteiază, să nu am soarta lui Acteon, transformat în cerb de Diana Cyntiana și apoi sfâșiat de proprii lui câini de vânătoare, ci să mă găsească acolo Cerbul ăl bătrân din Fortăreața carpatică, să stau de vorbă cu el și să
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_ii_fragment_din_scri_constantin_milea_sandu_1355908750.html [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
la izvorul Cuvântului ce'i vindecare. Când ne e dor de fericire Facem din nou un scurt popas Culegem din a lui iubire Povestea unui dar rămas Privim la steaua'i ce răsare Și noaptea ni se însenină Apoi... lin scânteie și moare Lăsând în urm'a ei lumină. Vom admira mereu splendoarea Ce'n'nalt Luceafaru'și anină Și vom privi etern spre zarea Unde'a plecat, unde'o să vină. Citește mai mult La aniversareCând ne e dor de EminescuPrivim
BIANCA AURA BUTA by http://confluente.ro/articole/bianca_aura_buta/canal [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
arămii ale pădurii se înflăcărează orizontul. Soarele deschide larg ferestrele castelului său de dincolo de tăriile cerului, lăsând să se scalde în baia de smarald a ierbii stropite de rouă primele-i raze abia trezite din toropeala somnului. Se zbenguiesc razele scânteind, în stropii diamantelor lichide ale dimineții înroșind orizontul cu aurul topit în valurile de lumină care ce revarsă peste pădure și câmpuri. Helios își bea cupa de ambrozie nelipsită în fiecare dimineață, apoi degrabă saltă în caleașca de aur unde
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1471114624.html [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
săgetat cu melodii compuse și orchestrate de muzicianul Virgil Popescu, glăsuite ca o briză prin flori de interpreta Silvia Dumitrescu. Cu o voce ce produce o impresie afectivă puternică, un om adorabil, frumos, vesel, comunicativ, cu ochi în care privirea scânteiază ca soarele scufundat în valurile oceanului albastru, cu surâs ce trece de granițe, apropiind și pe străini ca și pe prieteni, interpreta Silvia Dumitrescu a urcat arta spectacolului, la braț cu sărbătoarea lansării CD-ului, cu încuviințarea iubirii, prieteniei, comuniunii
SILVIA DUMITRESCU. IUBIRI SPORITE NE-NCETAT ŞI ECHIVALENT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1446619250.html [Corola-blog/BlogPost/384743_a_386072]
-
de lumină se deschide În zorii unei înnoite zile, Croind rotundul țarinei fertile În orizontul care mă cuprinde. Ce har, că după visele perfide, Hrănite-n noapte cu pastile, O geană de lumină se deschide În zorii unei înnoite zile! Scânteie nouă-n mine se aprinde Și de la ea, o mie de feștile Înlocuindu-mi visele sterile. Înviu când după noaptea ce desfide, O geană de lumină se deschide. Citește mai mult O geană de lumină se deschideîn zorii unei înnoite
GHEORGHE PÂRLEA by http://confluente.ro/articole/gheorghe_p%C3%A2rlea/canal [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
am simțit sărutul tău eu l-am pictat pe sufletul meu ca o lumină sacră de iubire ce mă ducea... spre nemurire Când ți-am lăsat, sărutul meu pe buzele-ți fierbinți... de-atâta așteptare, am tremurat... o clipă a scânteiat și din tot sărutul nostru... ce s-a topit cum ceara de albine sub flacăra iubirii noastre, a rămas... vibrația și lumina acelui sărut adânc, profund și sfânt și ne-am trezit... în mijlocul iubirii noastre ce-a devenit... nemărginită, neprețuită
PRIMUL SĂRUT de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 by http://confluente.ro/Primul_sarut.html [Corola-blog/BlogPost/360941_a_362270]
-
lupta cu diavolul roșu sunt tămâie și smirnă care arde neîncetat, sunt altarul lui Dumnezeu. Rămași acolo, în munți, neștiuți de nimeni, sunt prohodiți doar de susurul izvoarelor și de tremurul frunzelor.”( Veșnic osândiți. Ed. Babel, Bacău, 2014, p. 34) Scânteie divină din Rugul Aprins al marelui Suflet traco-geto-dac, Petru Baciu se naște într-un moment de răscruce, după înfăptuirea mult prea însângeratei Uniri de la 1918, care deși așezase Patria în hotarele ei milenare, furtunile dzmembrării spirituale o bântuiau necontenit zgâlțâind
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1437039372.html [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]