1,075 matches
-
gunoaie. Mi-am petrecut noaptea pe verandă, într-un fotoliu, semănând mucuri de țigară în jur fără ca vreun vis premonitoriu să-mi indice locul unde zăceau însemnările mele. La ora cinci, cerul s-a înverzit ca mărul, frunzișul eucalipților a scânteiat ca argintul viu, apoi valul grețos al soarelui a înecat totul. Patronul ne-a adus două lopeți. Era la curent, își amintise chiar o întâmplare: în cursul masacrelor din timpul Separării, un prieten de-al lui pierduse un manuscris - apoi
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
Purta o rochie mini mulată, care Îi punea În evidență corpul Îndelung lucrat la fitness dar și dăruit de Alah cu cele mai frumoase curbe și cu o talie extrem de delicată. Pe gâtul lung purta un colier ale cărui diamante scânteiau În lumina difuză a restaurantului de lux, iar picioarele sale de căprioară, fine și cabrate promiteau voluptăți neașteptate. Cu acest gând și cu dorința de a se afla cu o femeie În noaptea aceea a apăsat pe butonul ciclame de după
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pe scena aceea, care le răscolește trecutul comun, și care acoperită de omăt, pare o pagină albă, Nina Îl roagă pe fostu-i admirator, să-i scrie ceva cu un țurțure; cînd literatul Îi face hatîrul, ce se-ntîmplă? „În spatele scenei, scînteiază o mulțime de ochi: Întrezărim o mulțime de capete de animale, ca și cum ar fi spectatori ai pădurii care s-au lăsat invitați la teatru”... Interesant, nu?!... Una din replicile memorabile ale Mașinăriei, credem că ar fi „Ciudați mai sunt oamenii
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Dunării în 1921. *** Convenția de la Belgrad din 18 august 1948. *** Diplomaticheskii Slovar, vol. I, Editura de Stat pentru Literatură Politică, Moscova, 1960. *** Istoria diplomației, vol. I, Editura Științifică, București, 1962 *** Istoria diplomației, vol. III, Editura "Cartea rusă", București, 1948. *** Ziarul Scânteia, anul XXV, Nr. 3633/27 iunie 1956. *** Ziarul Scânteia, anul XXIX, Nr. 4814/21 aprilie 1960. Abstract În the first part I presented very shortly the importance of rivers and seas for civilization and development; I mention here Șir James
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
1948. *** Diplomaticheskii Slovar, vol. I, Editura de Stat pentru Literatură Politică, Moscova, 1960. *** Istoria diplomației, vol. I, Editura Științifică, București, 1962 *** Istoria diplomației, vol. III, Editura "Cartea rusă", București, 1948. *** Ziarul Scânteia, anul XXV, Nr. 3633/27 iunie 1956. *** Ziarul Scânteia, anul XXIX, Nr. 4814/21 aprilie 1960. Abstract În the first part I presented very shortly the importance of rivers and seas for civilization and development; I mention here Șir James Frazer's words: of Șir James Frazer: "[Ț]he
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
mai sprintenă gazelă pe o câmpie cu flori! Când își arunca capul pe spate, dându-și la iveală pielea fină și tulburător de albă de pe delicatul ei gât, când i se dilatau pupilele, scoțându-i bine în evidență ochii ce scânteiau de dorință îmbinată cu o dulce alintare, când, plimbându-se în tovărășia mea, își legăna șoldurile în mers, care semănau leit cu acele unduiri ale plopilor înalți în bătaia vântului, în sfârșit, când își țuguia buzele umede și fragede, printre
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pădure, se furișează printre copaci pentru a privi cu nesaț această plutire de pasăre fericită. Nu a văzut în viața ei ceva mai frumos și mai pur. Mâinile Mariei se unduiesc în văzduh lăsând urme prin aerul material, ochii ei scânteiază de o fericire nemărginită, trupul se încovoaie într-un desen dumnezeiesc de bucurie și libertate. Această imagine se suprapune, unei viziuni ce apare mereu în visele lui Sandei. Chipul mamei alergând cu brațele desfăcute spre acel tânăr cu ochii verzi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
glasul sângelui. Cine și cum poate să se împotrivească acestui strigăt al vieții!? * Cei doi miri păreau că plutesc pe aripile unei păsări de vis care zboară fără opreliști peste spații și timp, lipsindu-se de cuvinte. În ochii lor scânteiau bucurii enigmatice, gânduri... Se vede că întotdeauna în afara cuvintelor există ceva care ar putea da glas multor porniri sufletești, mai pline de substanță, încărcate de sensuri, împovărate de sentimente însoțite de enigmatice tăceri. Călătoreau pe un drum fantasmagoric. Tinerețea refuză
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
oricum, și sa Îndepărtat ușor, nu Înainte de-a mă privi peste umărul ei, Întrun fel anume, care mi s-a părut diferit, și care crescu repede În mine o speranță Înaltă, ce flutură În sus ca un drapel victorios, scânteindu-mi puternic În privire. 17 Vestea cea neagră a venit a doua zi, Într-un noiembrie friguros, și m-a lovit tunător, până departe, În adâncul ființei mele, dărâmând ordinea cuminte a lucrurilor de-acolo și pustiind totul. Trilă-Pătrățilă a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
deși i se păru, că nici aceasta nu spunea mare lucru, nu avea personalitate. Ce ar putea spune o cravată? gândi el, poate trece chiar neobservată... Olga trebuie să găsească la mine ceea ce își dorește orice fată, cuvinte care să scânteie prin bogăția lor de frumos, prima impresie trage foarte mult în cântar. Se uită în oglindă, făcu o piruetă ca la dans, dădu semnificativ din cap, semn că se accepta cum arată, și ieși. * Întâlnirea decurse sub auspiciile cele mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
apele. Sunt ca adevărați paznici ai răului ce vor să întunece și să dezechilibreze stările unor lucruri bine așezate. Purtătorii acestor poveri nu pot suporta postura în care se află cuplul în discuție și întețesc un foc, chiar dacă acesta abia scânteiază, fabulând povești viclenite, punând pe jar buna conviețuire. Această dorință sadică de a ridica la rang de principiu un fapt divers ce ar putea trece neobservat, ca o ploaie de vară, poate leza trăinicia unui cămin. Dar cum Sarsailă se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ducea spre Napoli. Când m-am trezit, era dimineață. Anna conducea cu ochii mijiți din cauza soarelui ridicat la o suliță deasupra orizontului. Era obosită. Trecuserăm deja de Caserta. Pe lângă noi, În ambele sensuri, goneau mașini cu șoferi la volan. Capotele scânteiau vesel, oamenii se grăbeau, trași de resortul treburilor zilnice. — Ce s-a-ntâmplat? am Întrebat, ridicându-mi spătarul. Ce-i cu ăștia? Nu știu, a răspuns Anna, au apărut brusc, când a răsărit soarele. Până atunci, drumul a fost pustiu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
asta. Nici nu se punea problema ca eu să-mi părăsesc soția. Vrei să bag mâna în foc? am întrebat. Georgie mă privea în continuare drept în ochi. În asemenea momente inteligența și luciditatea ei făceau ca frumusețea să-i scânteieze ca o monedă de argint. Apoi, cu o mișcare iute, se întoarse și-și puse fruntea pe picioarele mele, într-o poziție ca de închinăciune. În cele câteva momente în care i-am privit gestul de adorație mi-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
trase, ascunzând înserarea, iar tapetul cu trandafiri negri pufoși, luminat de flăcările jucăușe, ne înconjura ca o pădure ostilă. Pe măsuță lămpile cu abajururi întunecate aruncau fascicule înguste de lumină peste colecția de cristaluri a lui Palmer, făcându-le să scânteieze din când în când în mod misterios, dar semnificativ. Antonia stătea în picioare pe covorul negru gros din fața căminului. Lângă ea, pe o măsuță acoperită cu mozaic, era pregătită o tavă cu băuturi și trei pahare. Avertizată printr-un telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ofere mânerul dar, când am întins mâna spre sabie, a apucat ea mânerul și, cu o mișcare rapidă, a tras sabia din teacă. În același timp s-a ridicat în picioare. Sabia a ieșit din teacă șuierând și lumânările au scânteiat pentru o clipă în luciul lamei. Honor Klein puse teaca pe masă și lăsă sabia încet în jos până ce aceasta ajunse lângă piciorul ei. Lama lustruită se evidenția pe fundalul închis al rochiei ei iar ea, cu capul plecat, privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lui când a reușit să fugă. — Și n-ați văzut nici o fată? — Nu. Nici o fată. Îl privi pe Myatt În ochi cu toată onestitatea. Ar fi fost nevoie de o cercetare mai Îndelungată pentru a zări În spatele privirii lui neutre scânteia aceea de răutate, mica lucire de viclenie. Deși pereții de lemn vibrau din cauza vântului, era cald Între saci, În Întuneric, În magazia fără ferestre. Doctorul Czinner se răsuci Într-o parte ca să se elibereze de durerea din piept și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mi-am comandat la Paris o haină dumnezeiască din blană de samur. Un singur sărut și a mea este. Și spunând asta, Lauren se scufundă În apă. Când apăru, din nou, la suprafață, având pe față picături de apă care scânteiau În soare, am Întrebat-o: — Dumnezeule mare, chiar crezi că poți să faci rost de cinci aventuri? Realitatea este că o fi Lauren frumoasă și sexy, dar avea treizeci și unu de ani - era o băbăciune, după standardele din New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Anul Nou. Singurul lucru care din când În când Îmi mai Întuneca starea de spirit era legat de schița bijuteriei de la S.J. Phillips: Hunter nu suflase o vorbă despre ea. Nici măcar o aluzie. În timp ce tot mai multe luminițe Împodobeau orașul, scânteind albe de-a lungul bulevardului Park Avenue ori strălucind Într-un roz șic În vitrinele de la Bergdorf Goodman, Îmi spuneam În sinea mea, Întruna, că sigur bijuteria avea să fie cadoul meu de Crăciun. Chiar dacă era un pic prea devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai târziu, încă un șuvoi de sânge. Încă un parazit sfârtecat. Încă un gândac de bucătărie mutilat. Și privirea lui Helen se ridică de la sângele lui Stridie către sturzii care se învârt deasupra noastră; cad unul câte unul. Penele negre scânteiază în irizații albastre. Ochii lor negri nu mai sunt decât niște mărgele împietrite. Stridie își ține fața în palmele pline de sânge. Helen privește în adâncul cerului, iar trupurile negre și lucioase șuieră în cădere și se rostogolesc în jurul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
celălalt, în timp ce primul se rostogolește pe podea. — Haide, zice, și-și strecoară brațul sub al meu. Scoate-ți haina. Îmi aruncă geaca afară din încâlceala candelabrului. Apoi cravata. Își scoate și ea taiorul și-i dă drumul. În jurul nostru, candelabrul scânteiază în milioane de curcubee de cristal. Căldura sutelor de beculețe. Mirosul de praf ars de pe toate aceste becuri încinse. Totul este orbitor, totul vibrează, iar noi plutim aici, în golul din centru. Plutim doar în lumină și-n căldură. Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să dea în marșarier ca să iasă din parcare. Pe geam, Mona strigă: — Du-te la centrul medical New Continuum! Sper să nu fie prea târziu, țipă, în timp ce se îndepărtează. Capitolul 43 În camera 131 de la centrul medical New Continuum podeaua scânteiază. Linoleumul pârâie și plesnește când pășesc pe el, peste cioburile și așchiile de roșu și verde, de galben și albastru. Picăturile de roșu. Diamantele și rubinele, smaraldele și safirele. Pantofii lui Helen, și cel roz, și cel galben, au tocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ești și ce vrei? Retrăiește totul parcă a fost ieri... Ușa era deschisă... Am tot ciocănit... se scuză bărbatul, un flăcău înalt, îmbrăcat în haine din șiac negru, cizme negre, cu un guler mare la palton, dintr-o piele brumărie, scînteind ca argintul topit, în valuri, și o căciulă tot brumărie, înfiptă bine pe cap. La oraș există sonerie, bade îi rîde în nas femeia, recunoscînd în cel din fața sa pe elevul de la seral, tînărul cu care s-a certat zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Lazăre... Nu, nu ca aseară, cînd m-ai amenințat tu... Acum... mi-e teamă așa, în general; o frică stupidă, de om bolnav. Oboseala, dom' profesor; oboseala, foamea, surescitarea... Profesorul tace, răvășit de gînduri, în centrul cărora, ca un obelisc, scînteiază metafora celor cinci foi de viță, folosită de Lazăr într-un articol: "nud cu cinci foi de viță: două la ochi, două la urechi, una la gură". Se discuta literatura unei anume perioade iar tînărul student, sclipitor în păreri, scrisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Nu vezi decît răul din om, decît cea ce-ți convine! Tata e un om bun. A plecat de acasă pentru că bunicul... Vă place să judecați numai din punctul vostru de vedere! îi strigă fata, încet, apăsat, aruncîndu-i o privire scînteind prin pînza de lacrimi. Ascultă, Doina, spune Mihai calm știi ce fac fetele de vîrsta ta? Stau la rînd la carne, apoi fug la alt magazin, poate mai prind acolo, că au stat degeaba la primul, să aibă ce da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am apăsat vârful penisului de rama inferioară a volanului. Mașina se avântă spre primul punct de impact - refugiul median. Liniile marcatoare se deșirau pe diagonală sub noi și claxonul unei mașini sună slab în spatele meu. Valurile de cioburi de parbriz scânteiau în lumina soarelui ca niște heliografe. Sperma îmi țâșni din penis. Pierzând controlul mașinii, roata din față se lovi de bordura refugiului median, împrăștiind o tornadă de praf și pachete de țigări peste parbriz. Mașina viră de pe banda de viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]