406 matches
-
de la cuptorul aflat Într-un colț. Pe bancuri, câțiva ucenici ocupați nevoie-mare vărsau pe o suprafață de cărămidă conținutul unui creuzet abia scos din flăcări cu un clește lung. Sticla incandescentă se Întinse fluidă peste suprafață, răspândind În jur mici scânteieri fierbinți. Fără să-i pese de căldură, maestrul Începu să o finiseze cu niște clești din bronz, ajutându-se cu o lopățică din același material. Din câteva lovituri hotărâte, Îi imprimă o formă dreptunghiulară, lungă cam de un picior. - Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Își Încrucișă brațele. - Am aflat că voiai să mă vezi. De ce pe mine, singur, În loc să ceri audiență Întregului Consiliu? Cardinalul Își retrase mâna, aparent fără să dea vreo importanță purtării priorului. Doar o rapidă strângere a buzelor cărnoase și o scânteiere În privire Îi dezvăluiră pentru o clipă adevăratele sentimente. Dar imediat Își reluă atitudinea curială, cu fața dominată de un nas proeminent, ca masca unui roman din antichitate. - Pentru că, atunci când vrem să stăm de vorbă cu un om, e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
stă scris În stelele dumitale se va Întâmpla. Triumful, dacă asta te așteaptă. Sau Înfrângerea, dacă asta Îți dictează cerul. - Nu cred În predestinare. Dacă eșuez, asta se Întâmplă din slăbiciunea rațiunii și a virtuții mele și nu din pricina unei scânteieri reci, care lucește În depărtare. Marcello medită pentru un scurt răstimp asupra acestor din urmă cuvinte. Apoi scutură din cap și, cu un gest mânios, izbi peste hârtiile din fața lui, aruncându-le pe jos. - Nu o lumină rece, priorule! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu mai vadă nimic. - Crezi că ai biruit? zise după o tăcere prelungă, curmată doar de zumzetul frenetic al mecanismului care continua să se rotească. - Da! Și aici, În San Giovanni, aceasta e coroana mea! răspunse Dante, continuând să fixeze scânteierea, Îmbătat. Imaginea atât de Îndelung căutată a slavei cerurilor se afla acum acolo, În fața lui, iar Comedia Își găsea În sfârșit epilogul. - Asta a fost scris de Dumnezeu În natura imensei străluciri, asta va zugrăvi cuvântul meu pe pergamente, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rece, încât până și Contesa se trezi. Omul acesta își va reveni în curând și ea nici nu apucase să se pieptene! Alergă la oglinda de cristal și părul ei lung, mătăsos, nerușinat de bogat, începu să se unduiască aruncând scânteieri de stele în nările păroase ale lui Popa. Iar aici? își spuse el, încercând să-și aducă aminte ultimele evenimente. Era la nunta lui Mișu. Și acum, nu se știe cum, nimerise din nou la nebunii ăștia. De ce iubim femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
l’odeur des couleurs / du Soleil de la nuit...” Între Om și Univers s-așterne „argintăria /ramurilor de stele”: „N-ai decât / să-ți odihnești umbra / ascultându-mi adierea / tălpilor / sub argintăria / ramurilor de stele...” N-avem voie a uita: suntem scânteiere de Macrocosmos, niște „frunze rostogolite de vânt în țărână” (Homer). Guvernați de Marele Tot. „Poți visa!...” (Om și Univers). Incitant e „glasul visului” (Dahna). Te poți aventura în spațiul departelui, acolo unde tronează înstelările. Invitația este generoasă: „Ține în gură
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
invitație „subțire” să ne întrebăm de ce?), culoarea locală a peisajului (faleza, plaja, marea, pescărușii) citadin și cu care coabitează natural, dar și vitalitatea primară a unei nebune care îmbrățișează ploaia râzând. Cititorul atent este captat și de nenumărate reflexe sau scânteieri de inteligență, vorbe hâtre spuse în doi peri, care stimulează fantezia într-un superb joc al bucuriei de a trăi. Al satisfacției spirituale de a fi câștigat pe termen lung un prieten. O „Umbră...” de care ne vom aminti cu
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
conștiința multor generații de români. Lor trebuie să le mulțumim pentru faptul că astăzi putem afirma, cu probe, că familia Eminescu a avut dintotdeauna o profundă credință ortodoxă și o strânsă legătură cu Biserica neamului, poetul însuși reflectându-le cu scânteierea geniului în multe din creațiile sale. Despre unchii și mătușile din mănăstire ale lui Mihai Eminescu Aflăm așadar din studiile unor eminescologi, precum profesorii Nae Georgescu sau Theodor Codreanu, ca să-i pomenim acum doar pe cei din ale căror cercetări
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
adeseori nu-mi permiteam să adorm când peste întinderile nemărginite se lăsa covorul negru al nopții.Stlele și luna îți luminau șălile ondulate,liniștite ,sclipitoare. Tu,îți vedeai de drum ,fără a te tulbura cerul albăstrui,fără a te emoționa scânteierile astrelor și fără a te supăra pe numeroasele voci pe lângă cre treceai agale. Erau pe maluri nu numai tineri veseli,bine dispuși ,îmbătați de murmurele tale ,de splendoarea trupukui tău ,a unui adevărat voinic . Și câte legende,povestiri și bame
RINUL de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362918_a_364247]
-
intuitive, și-am țese cu ele imprevizibilul tapițându-ne ochii cu un noian de lumină, dincolo de insomniacul nor negru al discordiei, dincolo de torentele ploii ce alimentează furia însetată a jgheaburilor cu chip de himeră. IV Dacă prin mijlocirea acelei stele, scânteiere în căușul celest al umbrei, un vechi clopot s-ar balansa până-n zori, până la ivirea minunii aceleia împletite din petale, sonuri și cuvinte... M-aș ruga mâinii care a înșirat filigrane de beție vegetală peste acele semețe coloane ce-ar
GOYA GUTIÉRREZ, DESPRE CONVIEŢUIREA NOASTRĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362365_a_363694]
-
m-ai iubi? Cum m-ai iubi? Cu sufletul, mi-ar fi de-ajuns, să știi! Tu, palmele ți le-ai bătut, întâi când m-ai văzut de parcă-n ele, ai fi prins, întreg al meu cuprins. Ochi blânzi și scânteieri, divine țintit-ai către mine! Ce bucurie-n firea lor și câtă dragoste și dor! Și, m-ai iubit, atât de tare, în prima ta îmbrățișare! Și, te-am iubit, atât de mult în primul meu sărut! Cum m-ai
UN CÂNTEC DE LUMINĂ de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360847_a_362176]
-
și cu plăcere, privind fata cu insistență în ochi. Aceasta făcu o mișcare de retragere, încercând să-și tragă fusta spre genunchi, dar nu reuși decât să-și dezgolească și mai mult pulpa dinspre Condurache. Privirile lui căpătară o anumită scânteiere. Se gândea că făcându-i avansuri fetei, aceasta ar putea povesti în liceu și apoi să se audă și la Inspectorat, că el invită acasă eleve pentru meditație, dar în fapt dorește să se culce cu ele. Emanuela, ca orice
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
pe ferestrele și ușile larg deschise, roiuri negre și urlătoare ce se năpusteau ca o furie a naturii către pădurea din dosul grădinii noastre. Vuia văzduhul și soarele abia se mai întrezărea prin norul sinistru de făpturi malefice, ale căror scânteieri verzui incendiau armonia naturii ce fusese luată cu asalt. Noi am urmărit incredule roiul înspăimântător ce se rostogolea în eter, ca un bolovan aruncat din infern de însăși fiorosul Hades, ca o insultă la adresa luminii și curățeniei noastre sufletești. După ce
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
lumini când plouă, Ori fulg pe mâna ce-o mângâie neaua”. (pârâul din argintul lunii...) Intrăm de asemenea în cel al triumfului, măiastra, în care un fenix nu se lasă-ngropat în cenușă ca apoi să apară, ci are pasagere scânteieri de ciclop peste miriștea neagră lăsată de noaptea lunii acoperite. Mărturisesc că acum multe luni, la prima poezie scrisă de autorul acestei splendide creații, am avut flashul talentului unicat. Era preocupat, atât de preocupat, încât părea trist. - Încearcă plimbarea, i-
CUVINTE DESPRE „RĂSPUNSURI PENTRU WILL” SONETE DE OVIDIU OANA-PÂRÂU de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368555_a_369884]
-
N-am întrebat, mă grăbeam la o lansare în București a unei cărți de poezii scrisă de un sorbonard. Treptat i-am citit autorului poeziile postate, era ceva nou, era ceva complet, stratificat în timpul micașistului ce-ți bate ochiul cu scânteierea de mică. Î-am urmărit în direct lansarea din Calderon, auzeam clopoțeii din colecția privată, auzeam versurile cărții, o sinestezie trezitoare la viață, la frumos, la perfecționism și matură așteptare. La a doua lansare în direct, entuziasmul a trecut bariera
CUVINTE DESPRE „RĂSPUNSURI PENTRU WILL” SONETE DE OVIDIU OANA-PÂRÂU de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368555_a_369884]
-
absorbindu-i frumusețea și dăruindu-i însutit zâmbet și lumina interioară” Chiar dacă astăzi puțini sunt aceia care mai privesc literatura ca pe un act vital și edificator, știu că frumusețea scrisului va dăinui și cu el, sper, că măcar câteva scânteieri din scrisul meu să se mai zărească la orizont atunci când voi privi de la înălțimea seninului deplin. ------------------- Elena BUICĂ Pickering, Toronto, Canada început de noiembrie 2016 Referință Bibliografică: Elena BUICĂ - CUM AȘ DORI SĂ RĂMÂN PENTRU POSTERITATE / Elena Buică : Confluențe Literare
CUM AŞ DORI SĂ RĂMÂN PENTRU POSTERITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364763_a_366092]
-
de speranță și-n pasul apăsat al urșilor polari, se pierde tot trecutul și n-are importanță! Ca într-o Atlantidă, zăpada mă ascunde de răscoliri străine, de vânturi, de furtuni, doar soarele cuminte și alb poate pătrunde s-aducă scânteierea ninsorilor-minuni. Referință Bibliografică: NINSORILE MELE / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1806, Anul V, 11 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
NINSORILE MELE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349635_a_350964]
-
și cu plăcere, privind fata cu insistență în ochi. Aceasta făcu o mișcare de retragere, încercând să-și tragă fusta spre genunchi, dar nu reuși decât să-și dezgolească și mai mult pulpa dinspre Condurache. Privirile lui căpătară o anumită scânteiere pofticioasă. Se gândea că făcându-i avansuri fetei, aceasta ar putea povesti în liceu și apoi să se audă și la Inspectorat, că el invită acasă tinere eleve pentru meditație, dar în fapt dorește să se culce cu ele. Gabriellé
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
Burebista să unească suflet lângă suflet! Acum sunt multe genii printre noi și nemernicia egoismului se înălța tot mai sus ca să umbrească frumusețea naturii. Ce a dat natura mai frumos decât omul în toată frumusețea și puterea minții? Care, în scânteierea trecătoare, se înalta spre nemurire în istoria universală? Ridicați-vă poeți și scrieți, căci faima voastră nu se stinge în cenacluri! Veți fi universali! Cântați cântare nouă căci glasul vi se aude în orice colț de lume! Inventați căci voi
TESTAMENT SPIRITUAL POST MORTEM (2) ROMÂNIA OLIMPICĂ de IOSIF POPA în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349348_a_350677]
-
o predestinare a trăirii lor sublime. • Fiecare Măr înflorit ce cuprinde în ramurile sale surâsul serafic de Sus și zumzetul preahărnicuțelor albine, răsună ca o Romanță de dragoste în piepturile celor care tresaltă și cântă. • Fiecare Tei fastuos urzit din scânteierea Zorilor își scutură cârlionții de aur peste trupurile îmbrățișate ale celor ce-și trăiesc poezia Dorului. • Fiecare Iarbă verde de-acasă își întinde covorul fascinant făurit sub pașii celor care în zborul lor angelic, deja nu mai ating pământul... • Fiecare
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
Și la urechi, cercei de ghiocei. Sunt primăvara ce-nflorește vise, Pe câmpuri unde zburdă miei! Am inima-nroșită, un bujor Și rochia-nverzită prematur. Sunt primăvara ta și-a florilor Și liniștea venit-am să ți-o fur! Am ochii, scânteieri de stele noi Și sufletul deschis spre soare. Sunt primăvara, darnică în ploi, Mamă seminței roditoare! Ascunde-mă! Ascunde-mă-n sufletul tău Să nu mă atingă nimic! Fii bun, ferește-mă, de rău Și-ajută-mă, să mă ridic! Ascunde, și
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
dă el peste mine. Ce dacă sunt mamă sau bunică!? După ce îmi îndeplinesc și aceste îndatoriri, rămâne partea mea de suflet care este numai a mea și zâmbesc gândului ștrengar ce mă poartă în lumea copilăriei și a amintirilor, adevărate scânteieri de viață. Pentru mine, cele două lumi, „prezent” și „trecut”, nu mai țin cumpăna dreaptă. „Prezentul” se micșorează din ce în ce și nu mai încape în el tot ce am de pus, iar „trecutul” începe să fie tot mai
ÎNTRE DOUĂ LUMI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350127_a_351456]
-
DINTRE ANI...2011-2012 Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 373 din 08 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ninge! Marea se zbate, mugește și strigă. Ninge! Ninge cu fulgi mari și grațioși, lin se așterne covorul imaculat al iernii. Privesc scânteierile zăpezii, a milioanelor de oglinzi strălucitoare ca pulberea de stele ... și alunec în basm. E anotimpul viselor de cristal și al fulgilor de nea coborâți din cer pe aripi de înger. Covorul de nea se așterne uniform, pe case, pe
LA CUMPĂNA DINTRE ANI...2011-2012 de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361873_a_363202]
-
sine:"Lupul!" Din acea clipă, bunicul a hotărât să stea la pândă pentru a vâna lupul care sfârtecase multe căprioare în iarna aceea, precum și în iernile trecute. Era o noapte albă ca lumina zilei, pădurea fiind înveșmântată în alb cu scânteieri de diamant. De cu ziuă, bunicul și prietenul lui, au pregătit capcana pentru lupi. De fapt, au folosit resturile de carne din noaptea precedentă, pentru a atrage haita. Toată noaptea au stat la pândă, dar lupul șiret a ocolit locul
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
Universul. Freamătul din preajma Crăciunului, vremea colindelor, pregătirea bradului, animația de pe ulițele satului, glasurile vesele ale copiilor, mirosul cozonacilor și a cetinei de brad oferă inimii cele mai deosebite emoții ce-i înalță trăirile până la Cer. Uneori, ningea feeric, neaua cu scânteieri argintii, sporind atmosfera de sărbătoare întru iubire. Valoarea spirituală a Crăciunului este singura care contează în aceste zile. Crăciunul este de fapt, o stare de spirit, bucuria venind din străfunduri. În copilărie o simțim cu tot sufletul, apoi, pe măsură ce înaintăm
CRĂCIUNUL LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365776_a_367105]