93 matches
-
acoperise cu nouri albi, luna învinețise și fugea cufundîndu-se în ei și începuse a ninge. Copacii, a căror crenge încărcate se strecurau negre prin tufele de zapadă, și vântul trecea ascuțit prin crăpăturile ferestrei și mișca portița din grădină, care scârția monoton și ascuțit în țîțînele de fier. El era într-o dispozițiune leneșă și călduroasă pe care - ar fi dat [mult] ca D-zeu s-o eternizeze. Îi părea că-i singur și visurile treceau c-o limpezime rară înaintea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se începe acea duioasă armonie câmpenească, idilică și împăciuitoare. Stelele izvorăsc umede și aurite pe jumalțul cel adânc și albastru al cerului, buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un miros adormitor împle satul, carile vin cu boii osteniți, scârțiind, din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a umăr, vorbind tare în tăcerea sarei, talangele turmelor, apa fântânelor, cumpenele sună, scrânciobul scîrțîie-n vânt, cânii încep a lătra și prin armonia amestecată s-aude plin și languros sunetul clopotului, care împle
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ea în jurul mesei): Ce pâmânt veritabil trebuie să fie Așa ceva încă nu există Înțeapă și împroașcă înapoi Strigătul păsării de o mie de ani Înghețat ca un cuțit Stomac întunecat MORTII SE ÎMPART, SE ÎMPUTREZESC PIANISTA (îl oprește): Cele mai multe oase scârție Oasele ne povestesc Oasele ronțăie oase, cranț, cranț Domnilor și Doamnelor și domnii mei Aceasta e presiunea mortală Înalta presiune mortală de folosință generală COMPOZITORUL (furios pe cei strânși în jurul mesei): Pe de altă parte ce vreți voi Din punctul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
numai el știa unde. Era prin luna februarie a anului 1948, într-o luni după Duminica a 17-a după Rusalii, iarnă grea cu zăpadă, ger cumplit, viscol... Zăpada era înaltă cât gardurile și pe unde făcuse mama pârtie, zăpada scârția sub picioare. Mama s-a dus să trebăluiască pe afară căci aveam vacă cu lapte, porci, păsări la care trebuia să le Ioan MITICAN Moș Costache îi spuneam așa, fiindcă mă socotea un fel de nepot, datorită încrengăturii îndepărtate a
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
ta înăuntru poartă o luntre și mi-o trimite/ încărcată cu catifea de ochi negri și diamante/ mărunte a câtor visuri câtor abisuri ieri pe înserat/ s-a spânzurat un înger într-un moment de fericire/ și aripile lui căzute scârție sub picioarele tale pe/ zăpada ce de flori ce de ramuri ce de degete"... Ca și în literatura absurdă, impresia de insolit este garantată și prin alăturarea unor termeni neobișnuiți, adesea contradictorii, bizari 21. În mod evident, înaintea romanelor, textele
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nea l-au dus până acasă. Pentru toți trei lumea minunată a obiceiurilor de iarnă rămăsese zăvorâtă în rugăciunea de sâmbătă. În ziua aceea, pe drum mergeau doar săniile trase de boii bine hrăniți ai gospodarilor din sat. Zăpada moale scârția sub lemnul lucios al saniei. Ningea mărunt ca florile de lăcrămioare și rar fulgii de nea erau purtați de pala de vânt rece. Lică ieșise la poartă. Mânile lui mari țineau Biblia strâns lângă piept, iar ochii negri își căutau
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Când s-a usca ploaia care începuse, va merge acasă la ea, cu dragul ales. Îi va cere iertare și se vor sfătui. Ploaia bătea cu stropii mari în geam, mai să spargă sticla. Salcâmii se plecau la pământ și scârțiau din toate crengile. Păreau că se luptă între ei și că stau gata să iasă și să plece. Pământul se umflase, apa curgea șiroaie prin ogradă, făcându- și loc spre poartă. Pe geam nu se mai vedea nimic. În casă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
nori contra mării... ș-armia-i neagră, Ruptă pe-ici pe colea de-a soarelui roșă lumină, Șiruri lungi fug repede grei pe cerul cel verde. Și netezindu-și barba trece prin ei uraganul Dus de fulgerătorii cai în bătrâna căruță, Care scârție hodorogind de-ai crede, că lumea Sta să-și iasă din vechile-i vecinice încheeture. - Groaznic s-a îmbătat bătrânul, soarele zice; Nu-i minune - a băut jumătate d-Oceanul Pacific. Rău îi mai îmblă prin pîntece-acum băutura amară. Însă-s
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
țintă Și ascultam la vorba-i ca la o rugă sântă; Trăiam în lăutarul cel orb și plin de zile - Care scoțând căciula o-ntinde după mile Și-apoi șezând pe-o piatră ce stă-n mijloc de cale Și scârțiind din scripcă dulci sunete de jale Spune la cei ce nu văd în cântec bătrânesc Icoanele ce-n sufletu-i, ca-n paraclis trăiesc; Trăiam în doina trist-a voinicului de munte, În visul țărei drage, în stîncele-i cărunte, În
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe toate le-aș pune În largi buzunare de suflet curat Sau poate-ntr-un zâmbet, din vis strecurat. Sunt mari contradicții în lumile terne, Durerea din mine pe tine se cerne, Îmi vine să caut prin lună răspuns Și scârție cerul, de-o eră neuns. Mă mângâie toamna prin zilele sale, Femeile-și urlă tristeți abisale, Cearceafuri muncite de trupuri și chin, Un gust de cocleală, un gust de pelin. În stradă se strigă, se cere, se minte, Ne facem
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
care nu aveau curajul să urce pe scările de funie, îi trăgea în sus cu plasa. Cel care se afla în plasă trăia emoții cumplite când plasa se învârtea de jur-împrejur în aer, în timp de funia trasă de troliu scârția amenințând din clipă în clipă să-l trimită în abis. Îmi închipui prin ce treceau bieții călugări. ─ Simțeau acea transpirație rece dinaintea morții. Am văzut parcă agățate pe stâncă asemenea plase. Nu se mai folosesc decât pentru transportul proviziilor și
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
acestei profunzimi în vârful degetelor, și e mirat doar de faptul că nu atinge imediat luna; [...] imaginea, ca și viața, nu se învață: se manifestă 13. Descrierile sunt uneori atât de concrete la Eminescu, încât par a fi proză curată: Scârție-n vânt cumpăna de la fântână,/ Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână./ Și osteniți oameni cu coasa-n spinare/ Vin de la câmp; toaca răsună mai tare,/ Clopotul vechi împle cu glasul lui sara14. Când Lucian Blaga spune că satul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
depinde de poet. Sigur că pot fi și iluzii involuntare numai că ele nu sunt o regulă și reprezintă o altă categorie spirituală. Mă simt perfect. Acum sclipește-o gheață stoică în mine. Mă-nveselește funia asta rubinie ce-mi scârție prin vine1216. Închipuire, o legătură imaginară, o încorsetare [...] poate că este o exprimare mai aproape de ce se întâmplă într-o falsă imaginație, într-o iluzie. Dai chip, închipuești, închipuiești întru ceva ceea ce ai vrea să vezi cu toate că ești sigur că
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Înghețate ..., cerul ... oțelit”. Între elementele aparținând planului terestru și planului cosmic există punți de legătură: „Fumuri albe se ridică În văzduhul scânteios”. La rândul lor imaginile vizuale, sunt dublate, amplificate, supradimensionate de imaginile sonore: „În păduri trăsnesc stejarii”, „diamanturi ce scârție sub picioare”, „Codrii (sunt) organe (pluralul de la substantivul orga) sonoare”, „crivățul... scoțând note-ngrozitoare”. Pastelul dă senzația unui anotimp Încremenit, dar nu este eliminată cu desăvârșire dinamica elementelor care compun tabloul. „Fumuri albe se ridică În văzduhul scânteios ”, „luna Își
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Editura Plumb, Bacău, 1994). 13 decembrie 2012 Alerg În gol. Iar mâine trebuie să o iau iarăși la drum, de data aceasta la Hangani, la Înmormântarea „mămucăi“ Dinuța. 14 decembrie 2012 Am plecat la 6,50, pe un ger de scârția zdravăn zăpada sub ghete. Doina a zis că la Onești erau -18ș C și cred că În jur de -20 erau și la Bacău. N-am avut cum să verific, dar am intuit că e mai rece decât ieri și
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
un singur calificativ: admis. știam starea de tensiune a familiei, complexele de situație și de aceea am compătimit umăr la umăr cu cei în suferință. Între 15 august și 15 sept[embrie] mă duc să-mi tratez un picior care scîrție. Pînă atunci am de făcut trei rapoarte de doctorat ori [sic!] 500 de pagini fiecare. Ne vom revedea cu alte ocazii. și mie îmi face mare plăcere orice întîlnire, orice convorbire cu d-ta. Al d-tale, I.D. Lăudat </citation
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
temperatură usucă pădurea în sunetul de orgă al vântului, prefăcând totul în diamante: În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit! Stelele par înghețate, cerul pare oțelit, Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare Pare-un lan de diamanturi ce scârție sub picioare. Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios Ca înaltele coloane unui templu maiestos, Și pe ele se așează bolta cerului senină Unde luna își aprinde farul tainic de lumină. O! tablou măreț, fantastic!... Mii de stele argintii În
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
striga pe o stradă din Paris, ca să afle dacă pălăria tatei a fost deja periată; o șușoteală, care vrea pesemne să mă cruțe de vorbitul cu glas tare, provoacă urletul unui răspuns. Cineva apasă pe clanța ușii de la intrare, care scârțiie ca un gât răgușit, apoi continuă să se deschidă cântând pentru scurtă vreme ca un glas de femeie, apoi se închide brusc cu o lovitură surdă și virilă, pe care o simt ca pe zgomotul cel mai agresiv. Tata a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]