1,560 matches
-
aproximativ din urârea lui către un concurent gay la o emisiune: “țara asta te va trimite acasă”. Domnu’ rapper: majoritatea nu se confundă cu dreptatea. Țara asta l-a ales pe Iliescu în 90 și a trimis în exil de scârba o întreagă generație de tineri care puteau rămâne aici, să facă din România o țară cu adevarat modernă. Dar nu, țara și-a dorit altceva, pentru că atât a inteles ea. Aveți deci predecesori iluștri în a folosi neștiința și ura
Nu în numele meu! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82375_a_83700]
-
săvîrșit de soț prin anihilarea voinței de rezistență morală a soției. Agentul acestei anihilări este flagelul lumii noastre, alcoolul, iar beneficiarul acestei anihilări este celălalt flagel al lumii noastre, bărbatul. Cît despre victima violului, ea nu doar că-și înăbușă scîrba bîndu-și mințile, dar pînă la urmă chiar ajunge să-i placă, și asta într-o deplină consonanță cu apetitul infatigabil al beneficiarului. Concluzia lui Sinești echivalează cu răzbunarea supremă pe care femeia o poate săvîrși asupra bărbatului: , Ce atroce voluptate
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
și ca bărbat. A spune, de asemenea, că " Musca oricât de sus ar zbura, tot duhoare de gunoaie răspândește", înseamnă a te exila tu însuși în zona pestilenței otrăvitoare de unde nu te mai salvează decât dricul disprețului ultim și-al scârbei definitive. Mi-e rușine că astfel de personaje ieșite din grotă continuă să ne populeze existența, purtând la brăcinarul soios uneltele scriitorului.
Panașul de muceg by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10249_a_11574]
-
Portretul lui M, îndeamnă la înțelegere și participare. La personajul lui Cezar Paul-Bădescu, dimpotrivă, tânărul soț își asumă soarta cu un fel de blazare, se privește pe sine cu cinism, iar propria sa viață nu îi produce decât o imensă scârbă. E drept, aceasta trebuie pusă în relație și cu deznodământul absolut surprinzător: divorțul femeii după ce forma dramatică a bolii a fost depășită. Autorul spovedaniei din Luminița, mon amour vede lumea cu privirea lipsită de iluzii a scriitorilor generației 2000. Titlul
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
neamț. De la plăcerea umilinței sau modestiei încolo, însă, nu mai era, nu mai avea cum să fie neamț; redevenea ce fuseseră ai săi, iobagii din secolele de demult, cînd, - fie-le să le fie rușine ălora care le ziceau în scîrba biudosolah, valah împuțit, ca intrase și-n vorbirea sărmanilor robi vorba urîtă. Așa că atunci cînd preotelul, după cele povestite, îl întrebase "sînteți șofer?", Ion Capătă scuturase din cap cu șapca cu tot și făcuse: "Nooo, eu mi-s cu caiii
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
ne propune un lirism naturalist, o înțepenire a melancoliei în materii dure, marcate de sarcasm. E o exaltare a solitudinii pe care provincia o încărca necontenit cu neagra-i energie: Din cețuri zdruncinate înfățișam/ sarcastica silueta a prințului./ Înaintînd cu scîrba prin mate/ spre o lumină mereu izgonita./ Din locul exact unde soarele nu răsare/ și nici nu exulta îndeajuns./ Cîtă măreție și josnicie sub stelele/ nedrept de egale cu viermii./ Cîte cuvinte încrucișate sub țeasta/ nebunului... desăvîrșite poeme!/ Regasind castanii
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
și numai cinci miliarde "Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității" spune ceva despre onestitatea și intențiile guvernanților noștri. După ce gonacii "României Mari" au încercat, pe bază de prezență patapieviciană, blocarea consiliului, iată că guvernul îi pune, printr-o finanțare în scârbă, capac! Nu are rost să plictisesc cititorul enumerând cât de sacrificați sunt parlamentarii, incoruptibilii de la "Curtea Supremă de Justiție" și vizionarii de la "Curtea Constituțională". Și nici logica după care "Serviciul Român de Informații" primește cât "Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției
Bugetul, un loc umed, întunecat și rece by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17206_a_18531]
-
se identifică, în proporție de nouăzeci și cinci la sută cu grevistul activ sau cu cel potențial, lumpenproletarul întârziat cu un secol în Europa. De o bună bucată de vreme, mă uit la membrii executivului cu o uimire amestecată cu scârbă. Nu pot înțelege prin ce alchimie demonică se transformă insul ce, aflat sub vraja patriotismului incendiar, se jură pe strămoși că nu-l interesează decât "să-l ajute pe cetățean", în burtă-verdele cinic, mojic, agresiv și agramat - " Nu e bani
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
ministru pe care l-a luat gura pe dinainte promițând al "treisprezecelea" salar, invitându-l să plătească din solda proprie (între noi fie vorba, până la al treisprezecelea salar, ar fi de întrebat unde sunt celelalte douăsprezece, pentru că bacșișurile aruncate în scârbă bugetarilor numai salarii nu pot fi numite!) E încă mai lăudabil că dl. Isărescu intenționează să elimine inechitățile și finanțările abuzive. Minunată idee. Am chiar o sugestie în acest sens: să anuleze prevederile rușinoasei Legi 42, care-i transformă pe
Cotiere Armani, abacuri Versace by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17386_a_18711]
-
a spurcat plin de ură și resentiment pe mai toată lumea de bună calitate din țară, după ce a inventat comploturi și infracțiuni, el nu are nici minimul curaj de a-și apăra bărbătește șansă în fața colegilor de senat. Ce altceva decât scârba să-ți provoace un astfel de comportament, în care frică irațională a animalului încolțit se combină cu exhibarea impudica a lașității? Prăbușirea sub orice nivel a limbajului sau, acuzarea sălbatică, la întâmplare, fără argument au reușit, în cele din urmă
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
cu ceva în plus, luat de la cei ce n-au, dar se mai pot restrânge, conform verificatei observații că nimeni nu este atat de sărac încât să nu i se poata smulge mia, nici atât de bogat încât să refuze, cu scârba, miliardul. Se poate trăi fără apă curentă, fără căldură iarnă, fără electricitate, insă existența parlamentarului național ce n-ar schimba Dacia ce-l purta ușor pe un Volkswagen ce-l duce în zbor ar fi un chin pe care nici
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
a profitat și de complicitatea de neiertat a celor care au ajuns la putere promițând, în 1996, că vor pune capăt jafului și corupției la drumul mare. Ce s-a ales din vorbele dulci ale echipei constantinesciene, mi-e și scârba să spun. Bandă de infractori, tâlharii cei mai nerușinați ce s-au ivit pe fața pământului au continuat să-și facă de cap, mângâiați de lichelismul vârfurilor, protejați de un sistem parlamentar al corupților și ridicați în slavi de o
Conturile noastre n-au asemănare! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17599_a_18924]
-
manuelele alternative de până acum. De la Cluj, Sibiu și Brașov s-a început modificarea istoriei și inversarea valorilor... Îmi bag p...-n Ardeal și-n istoria voastră ungurească, masonică și de altă sorginte ghiavolească! Nu vă mai vreau! Îmi e scârbă! Să vă luați Harghita și Covasna și să vi le băgați în c...! Viză, tată! Luați-vă munții scârboși că oricum vă iau ungurii pădurile și resursele! Nu mai vreau Calul Troian la mine-n țară! Să actualizăm Trianonul ca să
Rareș Bogdan: Îl dau în judecată. Trebuie târât în tribunale by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/24085_a_25410]
-
la gioale, râgâim în public, tragem vânturi în plin simpozion internațional, ne arătăm pântecele (și subpântecele) în gazetă, nădușim acru și strănutăm cu stropi grei în timp ce ne reculegem în lăcașurile sfinte, testăm cu unghia calitatea vopselei capodoperelor renascentiste. Rușinea și scârba te cuprind atunci când vezi impostura, iresponsabilitatea și ciocoismul unor politicieni care nu se dau în lături să-și satisfacă, pe bani publici, cele mai aberante capricii, dar nu găsesc de cuviință să investească un ban în viitorul țării. Să nu
Bursa (non)valorilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16676_a_18001]
-
și ineficienței. Simțind în beizadeaua înceată la vorbă punctul slab al cazematei cederiste, revanșarzii bolșevizanți s-au coalizat și, ca disperații, încearcă să dărâme această fragilă întrupare a constantinescianismului. Nu cred că vreun om normal poate privi altfel decât cu scârbă gălețile de minciuni și bale veninoase ventilate, într-o regie plină de ură, spre Dragoș Constantinescu. Miza securisto-comuniștilor nici măcar nu e bietul Dragoș. Ei vor, pur și simplu, să țină în permanentă defensivă puterea actuală, pentru a preveni eventualele surprize
Ultima șansă: auto-sancționarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16727_a_18052]
-
La Goya paroxismul vieții ajunge pînă la desfigurare, pînă la apariția urîtului, a hidosului, frumusețea nefiind decît ceva efemer... Asemeni fetei blonde visătoare, aproape adormită peste cartea întinsă pe genunchi. În caietul vechi de însemnări, descopăr o notație subliniată: Cu scîrbă și necesitate. Pare o definiție. O dedicație. Nu mai știu... Să fie vreun citat?... Dar, nu. E clar că-mi aparține, însemnarea venind imediat după altă notație: Goya, reporter al sec. XX. Acum pricep. Îl asemuisem pe spaniol cu un
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
tras la patru ace, cu lentilele ochelarilor bine lustruite, scoțând scântei precum dantura lui Benny Hill, domnul Constantinescu apare la televizor și ne fericește cu anunțul că renunță să candideze pentru un nou mandat. De ce? Pentru că i s-a făcut scârbă. Și pentru că vrea să-și consacre restul zilelor prezidențiale combaterii corupției etc. Frumos. Foarte frumos. Normal, țara fierbe, partidele intră în agitație, Iliescu amuțește, îngrozit de întorsătura lucrurilor. Meleșcanu simte și el cum îi fuge pământul de sub picioare, aranjorul Stoica
La adio (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16855_a_18180]
-
și această din urmă predispoziție e explicitată filosofic în- tr-un mod care îndreaptă cititorul tot spre un caz clinic: Ce are a face un doctor alienist și boala mea? Sînt sănătos; nu sufăr de nici o boală; urăsc lumea: mi-e scîrbă de fața ei, așa cum este și nu îngădui să se vorbească de frumusețea, de ordinea divină a firii. Orice discuție mă irită. Dimpotrivă, îmi procură o plăcere infinită ideea morții. Cînd trece cu vreun mort pe stradă, mă reped la
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
Vladimir Ilici, pe atunci cu personajul pe soclu, și nu mi-a fost greu să-l ajung pentru că înainta anevoie. Mă luă de braț și merserăm încet, în tăcere, spre edificiul pachidermului cultural în care ne câștigam pâinea, cu multă scârbă, în ultimii ani ai ceaușismului. în fața intrării ne-am oprit și-mi spuse aceste vorbe care m-au tulburat: - A venit viitorul trist și rău, pentru mine a venit, să știi. De ce m-au tulburat acele vorbe, voi spune îndată
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
despre vorbirea cu sisific efort a insului cu pricina: "parcă ducînd scînduri lungi în spinare, cu care nu putea să intre de-a curmezișul". N-am voie să închei fără să spun că pe apele mîloase ale caricaturii, disprețului și scîrbei plutesc mari lotuși de lirism, cum ar fi (izvorînd uneori direct din mocirlă) imaginea satelor de pe dealuri cu pruni care dorm somnul morții între două recolte și producții de țuică, sau retorica lamentație în care "ah, Doamne, te întreabă sufletul
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
să se înfrupte din groapă creșteau cât un cărăbuș, apoi cât o nucă și imediat după aceea-și luau zborul mărindu-se din ce în ce mai mult. Mii de monștri de toate mărimile sugeau lacom cu trompele dintr-o substanță albă vâscoasă. O scârbă imensă-i străbătu din creștet în tălpi. Astea-s substanțele spițerului! glăsui popa. Care spițer? Un refugiat. El arunca mereu substanțele-aicea. Dați-le foc! Aduceți paie! Și din groapa umplută cu paie o vâlvătaie imensă țâșni în zările cerului. * * * Adrian
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
tânărului ce eram, o școală a prieteniei exigente, unde alături de Ion Pop, Ion Vartic și neuitatul Marian Papahagi, sau de maturul Eugen Uricaru, învățam că profesionalitatea și onestitatea sunt inseparabile în cazul scriitoului autentic. La Echinox funcționa spiritul critic, luciditatea, scârba de compromisuri social-politice, într-un cuvânt respectul valorii. Am descoperit că totul trebuie raportat la universalitate, nu la conjunctură, la literatura lumii, nu a provinciei în care trăiam. Și Nicolae Prelipceanu și Peter Motzan, colegul nostru german, și Angela Marinescu
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
în care agresorul rămâne mascat, pentru ca , la limită, să-și nege cu îneverșunare crimele și să invoce în apărarea lui înseși preceptele și principiile pe care pune umărul să le năruiască. Că un asemenea comportament, și josnic și laș, provoacă scârba și repulsia lumii civilizate, nu spune nimic celor mai vechi dușmani ai cruciaților. Setea lor de răzbunare trece peste tot, alegerea mijloacelor se face după gradul lor de cruzime și sadism. În fapt, ceea ce i-a scos din țâțâni pe
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
pune frânghia de gât dacă nu e primită în lumea civilizată, pe de alta, prin cea mai vizibilă (că prestigioasă nu-i pot spune!) instituție de cultură, Academia, lansează astfel de manifeste ale ororii, ale barbariei și violenței criminale. Pentru ca scârba să fie deplină, textele au fost tipărite la "Monitorul Oficial", adică exact în locul din care pornesc fariseicele legi de integrare europeană, jurămintele de democrație și toleranță ale noii pături de huligani ce s-au înstăpânit peste România. Felul în care
Un "Mein Kampf" românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15897_a_17222]
-
cu un dispreț evident. La început nu-mi dădusem seama. Cu timpul, însă, știu când cineva mă place sau nu mă place; e ca un miros. În cazul de față, patronul mă privea și cu un fel de silă, de scârbă. De obicei, cine îți vinde ceva, devine mieros, ca să te câștige. Acesta, însă, părea că mă urăște tocmai fiindcă aveam tupeul să cumpăr ceva de la el. Îl rugasem și să fixeze o oră, să aud cum sună, plăcându-mi deșteptătoarele
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]