526 matches
-
fumul în ochi și îmi face rânjind semn din cap: “Hai, îmbracă-te!”. Mă îmbrac, apoi îi cer tacit aprobarea. “Nțț, nasol!”. Mai încerc o variantă. “Beahh!”. Pe la a patra, cedez eu nervos și o dau afară din cameră. Iese, scârbită, târșâindu-și picioarele bleumarin, nu înainte de a-mi arunca un “Tu nu vezi că n-ai deloc cu ce să te-mbraci? Mai cumpără-ți și tu o haină, ce naiba...”. Partea nasoală e că chiar are dreptate! Nu am cu
Fantoma salopetei bleumarin by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19931_a_21256]
-
șosete? Irinel (disimulându-și scârba): Nu, mulțumesc. Primavera: Dă mâncare vrei? Avem ochi dă câine mort prăjiți în gorgonzola și ouă dă gândaci dă bucătărie la tavă, cu garnitură dă icre negre și coropișnițe vii. Te servim? Irinel (și mai scârbit): Nu, mulțumesc. Mother Caterpillar (către Primavera): Fă, da’ ce sclifosit e ăsta. Către Irinel: Ia zi, mânca-ți-aș, cu ce te putem ajuta? În ce scop ne-ai deranjat? Irinel: Am venit pentru o problemă mai delicată... Aș vrea
Cum a încercat Irinel să devină mai înalt by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19972_a_21297]
-
schimb de scaune, ca să putem sta amândoi pe cele două rămase libere, după ce se ridicase el. I-am mulțumit, ușor uimiți de gest, și ne-a fost tare drag de el. Cum ar fi fost să îi aruncăm o privire scârbită și gomoasă sau să ne purtăm ca și cum omul, zâmbetul lui bun, gestul n-ar fi existat? Nici nu pot să-mi imaginez o astfel de scenă. Pot însă să-mi imaginez că, într-o zi, când altcineva o să mai facă
Gripa mulţumesciană by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20348_a_21673]
-
de câteva ori zilnic”. Eu o cred pe cuvânt, doar că am impresia că a omis niște lucruri în declarația asta. Anume că, la etajul IV, crăcit pe un fotoliu, tronează Elvis al României, Stiefan Bănici Juniuor. Câri reciti fliegmatic, scârbit și impierturbabil, urmitoarli vorbi: “Andreea, du-te până la parter și adu-mi și mie un uischi. Mersi, da’ mi-ai adus cam puțin, măi du-te odată și completează până la 100 ml. (...) Ce faci, mă, nu mi-ai pus și
De ce slabeste Andreea Marin urcand scarile by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19822_a_21147]
-
multe eforturi, inuiesti care ar putea fi coadă corectă. Te așezi la ea. După o oră, ajungi la ghișeu și dai să spui că ai de ridicat o recomandată. N-apuci să termini că ești întrerupt. O voce nazala și scârbita îți zice: “Ghiseeeul ciinci”. E altul decât ăla la care ai stat. Evaluezi în gând cam câți ani de pușcărie te-ar aștepta dacă ai comite un omor deosebit de grav, îți dai seama că nu se merită și te așezi
Cum am fost făcută (de) poştă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20174_a_21499]
-
pix. Îl iei timid. Oare ce tre’ să faci cu el? Să i-l înfigi în ochi, nu? Închizi ochii, iti ții răsuflarea și îți iei avânt. N-apuci să parcurgi cu mâna drumul până la țintă, ca auzi o voce scârbita: “Semnați aici”. Semnezi acolo. Nici nu te interesează ce. Poate tocmai i-ai donat casă și ambii rinichi, dar chiar nu te interesează. Orice numai să scapi! Nu scapi. Mai completează niște hârtii. Mai puține decât la domnul cu mătreața
Cum am fost făcută (de) poştă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20174_a_21499]
-
să plece de lângă mine, dornic să audă predica, poziționându-se în primul rând. Fericiți cei de la urmă. Pleca-vor primii. Ca și vreo două doamne, care și-au luat gențile pline cu Maya și s-or așezat tot lângă domnul scârbit. Ploieștenii n-or mai văzut un țigan interesat de cele spirituale. A început conferința. Un domn, pe nume Mărăcineanu, îmbrăcat într-un costum foarte șmecher, gen Men in Black, m-a săgetat cu o privire rece, de oțel, plină de
FROID ȘI BUDDHA LA MUZEUL DE ISTORIE PLOIEȘTI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 by http://confluente.ro/marian_nutu_carpaci_1494534050.html [Corola-blog/BlogPost/350170_a_351499]
-
prin vuietul vremii pașii îndepărtați și respirațiile dușmanilor, care îi căutau ființa să îi distrugă năzuințele: Sfârșit, îmi văd umbra căzută pe mal, / Vine un câine-nfiorat și grăbit / Și sângele-mi linge-n delirul carnal, / Mușcă din mine flămând și scârbit... .[8] Amnarul lovește cremenea pentru a scoate scântei așa cum vuietul celest izvorăște prin lumină ideea gânditorului, care așteaptă îngenuncheat sclipirea: Am văzut lucrurile ca toată lumea, spunea cu modestie despre creația sa Alessandro Ceni, o atitudine singulară, care îl prezintă pe
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stefan_lucian_muresanu_1396435906.html [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
mă rog ție, Fericite și Sfinte Mină, grabeste-te de mă ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni și mă sprijineste pe mine robul tău. Ia aminte la suspinele mele și nu mă trece cu vederea pe mine ticălosul și scârbitul, că știu, Sfinte al lui Dumnezeu, ca de ai și pătimit munci grele și chinuri înfricoșătoare de la cei fără de lege pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferințe astăzi viețuiești luminat și ai aflat dar de Dumnezeu. Fiindcă ne-am
SFÂNTUL MINA, protectorul păgubiților. Rugăciune adresată SFÂNTULUI MINA by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104287_a_105579]
-
Courier-Journal" la câțiva ani mai târziu că Wilder inventase toată scena ca aerul care venea de la aerisirea de la metrou să îi ridice rochia până peste cap. Richard Ben Cramer, biograful lui DiMaggio, a afirmat că Joe a fost atât de "scârbit" de "ușurința" lui Marilyn încât a început să o abuzeze. Tipul de la machiaj al lui Merilyn, Allan "Whitey" Snyder, își amintește că a apărut cu brațul învinețit. În 24 octombrie, la 274 zile de la căsătorie, ea a depus actele pentru
Marilyn Monroe () [Corola-website/Science/301492_a_302821]
-
lui Rasputin în Balcani era motivată de intenția acestuia de a se călugări: voia să intre în comunitatea ortodoxă a rușilor de la Muntele Athos, mai exact la Mânăstirea Sfântul Pantelimon, însă constatând răspândirea comportamentelor homosexuale printre călugării atoniți, acesta decide, scârbit, să plece înapoi, abandonând ideea. Întors acasă și împărtășindu-i șocat lui Macarie experiența neplăcută printre călugării atoniți, acesta îi va spune că mânăstirile sunt un loc inevitabil al ispitei, drept pentru care mântuirea (sufletului) lui va trebui să vină
Grigori Rasputin () [Corola-website/Science/300212_a_301541]
-
Racine și noaptea dormind sub pod, spălați de apele răului cu observația concluzivă: "Numai păstrăvii mai se zbenguiau / lovindu-le mâinile amorțite / De căutări prin toate cotloanele / Refuzate de locuitorii din Buffalo Grove", (Căutări silnice, p. 15); Mac Gregory, pustnic, "scârbit sau izolat de lume", "și-a asumat rolul de paria", trăiește lângă un arțar, iar iarna "coboară la grajdurile unui congresman", este "paznicul pădurii, / Al aerului curat, al anotimpurilor", al naturii se înțelege și din această perspectivă șia asumat rolul
Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
și a început să trăiască tot mai izolat. Intenția de a se întoarce în Europa nu i-a reușit. La mijlocul anilor '70 a renunțat complet la scris, boala i s-a agravat, s-a resemnat și a devenit tot mai scârbit de viață. Ultimele sale bucurii în viață au fost primirea sa în rândul membrilor "P.E.N. Club" din Austria și apariția ultimului său volum de versuri "Gnadenfrist", la Baden bei Wien, în 1980. Bolnav de cancer, sub îngrijirea devotată a soției
Alfred Gong () [Corola-website/Science/328385_a_329714]
-
ai săi și că Ila nu este fertilă. Se deghizează și merge în tabăra oamenilor pentru a găsi trei femei pe care să le ia cu el în Arcă. În tabăra oamenilor vede persoane sacrificate pentru mâncare, comportament imoral și scârbit abandonează planul său, fiind convins că Creatorul vrea sa pună capăt rasei umane. Ajuns înapoi în tabără, Matusalem o binecuvintează pe Ila care se vindecă. Peste puțin timp, încep șuvoaie de ploi, iar Ham decide sa plece în tabăra oamenilor
Noe (film) () [Corola-website/Science/331565_a_332894]
-
funcție timp de aproape doi ani). Realizările perioadei democratice, cum ar fi apariția, întărirea și răspândirea diferitelor structuri guvernamentale și ale societății civile, precum și ale proceselor necesare funcționării statului reunit, au fost prea repede trecute cu vederea. De pe margine, privea, scârbit, corpul ofițerilor armatei, indispus să accepte controlul civil, gata în schimb să-l urmeze pe legendarul comandant Piłsudski, la acea vreme retras din activitate, dar la fel de nemulțumit. La 12 mai 1926, Piłsudski, la cererea unor unități militare care îi cereau
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
și plătim 75 de coco de căciulă. Hai Rapid, zic. Am stat toată facultatea în apartamentul ăla (4 ani fără o vară). A fost primul acasă „ne-acasă.” La primul gândac găsit în punga de alune, am fost surprins și scârbit. La al doilea, frustrat. La al treilea, eram deja ”hai, bine, ia și tu, că știu că vă plac astea decojite.” Până în aprilie 2015, când am adus un televizor Sport, alb-negru, fabricație 1991, avusesem doar casetofonul Panasonic al lui taică
Cartierul București-Ploiești-Cluj și retur () [Corola-website/Science/296003_a_297332]
-
mai prețios decât o bătălie câștigată. Niciodată poporul nu vrea război. Numai conducătorii vor, fiindcă ei stau acasă și trimit la moarte numai poporul”. În schimb, oamenii simpli se înfrățesc între ei împotriva războiului, indiferent de naționalitate. Țăranii maghiari condamnă scârbiți spânzurarea țăranilor români, iar groparul Vidor, fiica sa și primarul din Făget îl înconjoară cu o afecțiune sinceră pe românul Bologa, condamnat la moarte. Scriitorul integrează stările de spirit noi apărute în contextul războiului, precum socialismul și anarhismul, promovate de
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
tradus din poeții bulgari, din convingerea că sunt interesanți și că cultura, arta și literatura unui popor vecin, cu care, de altfel, am trăit veacuri împreună și ne-am influențat reciproc, trebuiesc cunoscute. Am părăsit toate acestea, fiind neînțeles, calomniat, scârbit, și am făcut câțiva ani de zile, trăind din ea, ziaristică. Ziaristică de dreptate socială, de naționalism ardent, autoritar, dar luminat, și, ca și tata, cântat de mine într-o poezie (Taica) sunt un om de dreapta. Am pus din
O epistolă necunoscută a lui Nicolae Crevedia by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4968_a_6293]
-
Eram niște prieteni sexuali, într-un chip funcțional, într-o lume funcțională". Și ca urmare: "Mă scufundai în gura ei, în sexul ei musculos, focos și umed. Reîncepurăm pentru a treia oară. Făcurăm încă o dată dragoste" (Incognito). Iar dacă cititorul scârbit mai are un pic de răbdare, iată și o scenetă de incest între frate și soră, în care autorul ține să se destăinuie că e preocupat de freudiene apetituri: "Printre ramurile subțiri și aduse, zării pe Filip în pielea goală
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
documentat, cu care a reușit să ajungă în audiență la Generalul Mociulski, de unde a primit „undă verde" pentru a-și putea continua studiile. A urmat Facultatea de Construcții obținând diploma de Inginer constructor. S-a căsătorit cu o doctoriță și scârbit fiind de toate cele ce se petrecea în societatea comunistă cu intelectualii români, au plecat în Canada. După ce am relatat cu lux de amănunte despre „Crucea" ce i-a fost dat ca să o ducă preotul Nicolae Baciu din Bălaia și
Bălaia, Bihor () [Corola-website/Science/300843_a_302172]
-
aceeași dată, Generalul Constantin Prezan și-a prezentat demisia din armată, fiind pensionat a doua oară. Plecarea lui Prezan a fost mai degrabă una forțată, după cum arăta unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai săi, generalul Ion Antonescu: „"Amărât și scârbit generalul și-a dat demisia, care i-a fost primită cu iuțeala cu care se primește aceea a unui rău rândaș. Ca ultimă și supremă recompensă, ministrul de război i-a trimis o minusculă și fără de valoare statuetă de bronz
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
În primii ani ai secolului al XX-lea, celebrul Grigori Rasputin, sfătuit fiind de parintele lui spiritual Macarie din Aktai, decide să plece la muntele Athos pentru a deveni acolo călugăr, însă descoperind homosexualitatea endemică printre călugării atoniți se întoarce scârbit și dezamăgit înapoi în Rusia. De-a lungul timpului o serie de jurnale de călătorie au marcat reputația comunității monastice de la Muntele Athos în privința homosexualității. În 1920, muzicianul britanic Ralph Brewster a vizitat însoțit fiind de un amic grec complexul
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
ar fi fost atacate și cucerite la apariția focurilor de semnalizare ale lui Shogen. Dar planul fusese zădărnicit, iar Shogen abia reușise să scape cu viață. În timp ce asculta de la fratele său Yasumasa întorsătura pe care o luaseră evenimentele, Genba părea scârbit. — Ce? Vrei să spui că Hayato le-a dat intențiile peste cap fiindcă planul a fost divulgat azi dimineață? întrebă el. Ei bine, complotul lui Shogen trebuie să fi fost prost conceput. Spune-le la toți trei să vină aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
că mergem noi și acasă”. Adică erau niște condiții În care nu puteai să-i detești pe unii sau să fii supărat pe alții, chiar dacă făceau niște boacăne... - Care au fost lucrurile de care deținuții În general erau Înspăimântați sau scârbiți? Dacă unul fura de la altul era ceva... - Era ceva detestabil. Eu nu am văzut furând, dar am auzit. Erau ucraineni sau ruși care furau de la subțioară bucățica de pâine, cât putea să aibă... - Dar se putea supraviețui și În felul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
-mii, să gătim și cum chiar și după aia mi se uita în farfuria în care îmi punea trei fire de macaroane fără unt, ca și când ar fi suferit că acele macaroane vor fi totuși înghițite și va rămâne fără ele. Scârbită, dădeam farfuria la o parte și rămâneam dusă pe gânduri. Ce să fac? Unde să mă duc să mănînc? Fiindcă îi dădusem toată chenzina și economii nu aveam. Fără să clipească, îmi lua farfuria dinainte și mi-o servea seara
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]