523 matches
-
-tău, pentru că erau tineri și nu puteau visa altfel, ca să vadă frumusețea lumii, și Își tăiau cravatele și le atârnau de lustra bodegii și cântau, apoi se Întorceau acasă și tăceau spășiți, de parcă nevestele lor ar fi fost organele partidului, scârbite cum erau de atitudinea soților, care dezonorau uniforma de ofițer al marii armate române. Numai pușcăria din Bariera Ploiești a rămas În picioare, neclintită, necesară, asta nu va fi dărâmată În veci, Vasile, comuniștii nu Își dărâmă catedralele, În care
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
mușcă din orice. — Ce ai? mă Întrebă. Am privit-o. E urâtă. E foarte urâtă. E boțită de curvăsărie și băutură. E o pocitanie, o fosilă, e abjectă. Și omul ăla... Mă mângâie cu palma pe umăr, Însă mă retrăsei scârbit. O condamnam, o alungam cu privirea din lumea asta, din viața asta, și ea simțea lucrul acesta. Văzui disperarea cuprinzând-o, o văzui izbucnind În plâns și izbind masa cu palmele, urlând și smulgându și părul din cap. Tăcurăm minute
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Dumnezeu“, și era bine știut În lumea lui Rogoz că tu ești cel ce trebuie să Își ceară scuze pentru deranj. — Tovarășul Carara? Rogoz la telefon... — Știu cine e la telefon, ce vrei? s-a auzit o voce aspră, vădit scârbită, la celălalt capăt al firului. — Tovarășul Carara, am ordin de la tovarășul Paro lică... Avem o problemă de cultură... Vine tovarășul Birică de la București... Ne trebuie un elev... — Știu ce problemă aveți voi, că de altceva nu sunteți În stare. — De unde
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Regina Elisabeta (Marina Procopie), dificultățile prin care a trecut, apoi se scoală din pat în cămașa de noapte și, pentru că nu era suficient de belicos sfârșitul, trage sertarul și vede un pistol. Gândul sinuciderii îl fulgeră pe loc, dar renunță scârbit, putem vedea pe etajeră și medicamentele, o supradoză din orice ar putea rezolva la fel de bine totul, dar ultimul cuvânt n-a fost spus. În cămașa de noapte, dar fără scufie, Carol Nicolaescu se îndreaptă spre fereastra cu vitraliu, unde-n
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
Mircea Mihăieș E un obicei ca, de 15 ianuarie, să ne amintim de Eminescu. Și, implicit, de ideea de cultură și limbă română. Țintuit la pat de-o gripă enervantă, scârbit de ceea ce se întâmplă la televiziuni - unde au fost scoasă la raport aproape întreaga nouă clasă a demagogiei, minciunii și ticăloșiei din politică și presă -, singura mea legătură cu lumea a fost radioul. Mai precis, Radio România Actualități. M-am
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
Iar el stătea liniștit și-și ascuțea ferăstrăul/ și nu catadicsea să scoată o vorbă./ Zâmbea din când în când, cum și râdea în hohote/ la răstimpuri,/ pentru ca înspre seară,/ când isprăvise ce-avea de isprăvit,/ să i-o trântească, scârbit, de la obraz:/ ŤTină, Tină/ puică bizantină!ť// Ea-și târșea și pe mai departe picioarele desculțe/ prin curte și-l bombănea înainte,/ întrebându-l cam ce-ar fi aia,/ și că-i un boșorog bețiv, un neisprăvit.// El zâmbi a
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
în acești termeni: "Ca gazetar are vână și o doză de ferocitate, punctând apăsat prin violența sarcasmelor cu care îi izbește pe aceia care îi cad sub condei. Mereu încruntat, pus pe cârcotă, arțăgosul se arată, în articolele lui, ba scârbit, ba mânios, iar răutatea aceasta conține parcă și un grăunte de ură. " Tot atâtea aprecieri ce nu prea pot stârni curiozitatea iubitorului de literatură. Mai nuanțat în judecarea lui Mircea Damian, I. Negoițescu ni-l aduce - în "Istoria literaturii române
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
carte i-a apărut în 1924, așadar după opt ani de ședere neîntreruptă în Occident. în România va reveni prima oară în toamna 1925, pentru scurt timp însă, a fost o călătorie cu bucluc și s-a întors grăbit și scîrbit la Paris. Și totuși, în literatura lui nu există nimic, dar nimic!, din experiența lui occidentală. Se poate presupune că prin literatură Istrati evadează din prezentul francez al anilor 1920, unde și cînd își scrie opera, în trecutul otoman al
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
tot mai greu de spus despre congeneri de-ai lui, feroci alternativi locali, cu năucitoare proiecte internaționale, mimînd ceea ce veșnic au mimat generaționiștii de pretutindeni. Cum să-l fi anulat Maxy pe Pallady? Michel Houellebecq - "noua tendință literară" - scrie roman scîrbit, ar spune, scurt, francezii săi. Dar cîtă savantă strategie narativă, - "inginerie a textualității" -, în Particulele elementare, Extinderea domeniului luptei, Platforma! într-o descendență ce-l conține, glorios, chiar pe bătrînul Balzac. De nu, mai degrabă, pe Flaubert. Și ce... extindere
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
anii '50, tânăr format la școala lui Vianu și cea a lui Călinescu; autor încercând să-și publice cărțile într-un climat ce părea, după august 1968, mai liberal; matur redevenit sceptic, după Tezele din iulie 1971, și tot mai scârbit de involuția societății luate în posesie de familia domnitoare Ceaușescu. Diferența față de alți colegi de generație este că Gelu Ionescu a plecat (în 1982) definitiv din țară, alegând calea exilului și întorcându-se în România, ca vizitator nostalgic, abia după
Sfârșit de partidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8029_a_9354]
-
trei efigii ale colaboraționismului: Corneliu Vadim Tudor, Mihai Ungheanu și Adrian Păunescu. Spectacolul cel mai grotesc al perioadei de tranziție este cel al oportunismului și al adaptabilității unor omani care pot să își schimbe convingerile precum hainele, în funcție de modă. Scrie scârbit Gheorghe Grigurcu: "Ei (oportuniștii- n.m.) poartă viciul conștiinței depline a imoralității, ilustrează intenția culpabilă urmărită fără scrupule. Inconsecvența lor funciară constituie o primejdie socială, cu atât mai amplă cu cât ne aflăm în perioade tulburi precum cea pe care o
Confesiuni incomode by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8212_a_9537]
-
dat pe careva dintre noi să-l călăuzească. Nu știm noi că pre pământ sunt multe răutăți și ispite... HABACUC (oftează discret): Sunt mai întâi felurite feluri de mâncări grase, care mai de care mai sărată și mai chipărată... PAFNUTIE (scârbit): Toate cu carne... FARNACHIE (melancolic): Este și rachiu... HABACUC (la fel): ...și titiun... FARNACHIE (cu spaimă): Sunt și muieri de cele vii și adevărate! (Toți trei se privesc crunt, zguduiți de această veste. Își fac cruce și scuipă în patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Hai, domne, pare amuzat păgubașul, uite, îți dau 30.000 că ai avut grijă de schiul meu! Ceee, îți dau io 50.000 și mi-l dai și p-ălălalt! Finalul, după alte negocieri, e că proprietarul de drept renunță scârbit și la schiul desperecheat, na și spală-te pe cap cu el! Iar Jean devine fericitul posesor al unor schiuri nemaipomenite. Pe care probabil le va vinde altui bucureștean arogant care poate fi prostit fără mare bătaie de cap. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mai cu seamă, pentru el, diversitatea în muncă însemna întotdeauna o plăcere nespusă. Ei bine, exact lucrul acesta nu-i putea oferi defel acel loc de muncă. Asta îl făcu să fie un funcționar prost. Astfel, pe de o parte, scârbit, iar, pe de altă parte, de-a dreptul plictisit, acesta, intuind bine nepotrivirea sa cu slujba aceea nesuferită, își înaintase, după numai trei luni de zile, demisia. Și așa, se văzu din nou fără slujbă. Adevărul este că acest tânăr
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
corpul. Ce Dumnezeu, am exclamat tremurând și m-am Îndreptat buimac spre Întrerupător. Eram amețit de-a binelea, ca și cum aș fi luat un drog puternic. Respiram foarte greu și am realizat că aveam fire de păr În gură. Am scuipat scârbit. La lumina lustrei cu abajururi plate, am văzut cearșaful răscolit, pătat vag de linii sângerii. Pe brațe și pe piept eram acoperit de zgârieturi. Undeva, lângă peretele din față, o rochie neagră zăcea boțită, printre alte boarfe, lângă o pereche
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dai tu seama, e în al nouălea cer de mândrie și toată lumea-i mulțumită la maxim". "Ei, și cum adică? Crezi că cititorii nu-și dau seama că e manevră?" Nico-profesionista face o față din care se degajă o siguranță scîrbită: "Publicu' înghite. Da' știi cum? Pe ne-mes-te-ca-te! Hap-hap, uite așa." Bebe clatină a îndoială din cap. Tipa îi servește o exemplificare: "Uite: tu citești toate declarațiile fotbaliștilor, antrenorilor, patronilor de cluburi sau a mai știu eu cărui șef de galerie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ironic baba. "Abea cân' am ajuns acolo și am văzut unde stă, m-am prins de ce-i trebuie mașinoiu' ăla de teren. Bine, asta dincolo de rășinile pe care le are-n cap." Dom' profesor Cuzbășan o aprobă scurt și spuse scârbit: "Vezi, tu, cine a ajuns să ne conducă, să ne comande?" " Da, măi, Corneluș (era oare o plată pentru "Anicuța" de mai adineauri?), așa-i. Zicea scriitoru' ăla că înainte de '89 a fost epoca ticăloșilor. Da' asta de acum ce-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
au plecat curați. Seara i-am luat dă la bancă și i-am băgat direct în seifu' dă la birou. Nu știa nimeni dă ei. Nimeni, nimeni!" "Păi, cin' să știe, bă, în afară dă tine și dă organ?", râse scârbit ministrul. "Ce organ, domnu' Sandu, că io n-am nicio treabă cu vreunu' d-ăștia?" "Te-o fi prins ăia cu vreo învârteală dă doi bani și te-a băgat sub presiune, să s-arunce la alt pește mai mare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o lume literară céliniană", cum nu mai avem, cu o asemenea pregnanță și amploare, nici înainte, nici după Radu Aldulescu, cel puțin deocamdată. Potrivit acestei tendințe de profunzime și autenticitate, am putea vorbi despre Proorocii Ierusalimului ca de un "roman scârbit" (sintagmă pe care Val Gheorghiu o folosește pentru Houellebecq) sau, mai adecvat, ca de un roman al scârbei, ceea ce justifică încă o dată apropierea de Céline. Aceste referințe, simple repere necesare în judecata oricărui critic, nu impietează cu nimic asupra originalității
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
și în spectacolul diversității mediilor dezvăluie un spirit congener în Dumitru }epeneag, cel din trilogia începută cu Hotel Europa (1996), însă numai până la un punct, căci Radu Aldulescu nu merge în direcția ludicului, a livrescului și a farsei. Personajul-pivot, martorul scârbit, care ia discret distanță față de această lume detestabilă a ororilor, este Doru Elefterescu, conștiința unui furios, cu o impresionantă experiență de viață, relevată într-un moment când dragostea sa pentru Magdalena se afla într-o criză acută: "De bine de
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
avut dreptate, pînă și Best a spus-o. Nu egzistă niciun bărbat adevărat care să nui fi tras o palmă nevestisi. Toate porcăriile alea liberale aiurite. Dacă iea depășește limita, salege cuunan bot, asta ie. Lennox clatină Încet din cap scîrbit. — Noi investigăm delicte de violență domestică. Ăstai atac șimpotriva legilor țării. — CÎh, rînjește Gillman și nimeni nu rînjește la fel ca el. Dacă mi-ar zice cineva pe bune că mă hlizesc ca Gillman, aș muri fericit. Pot să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mai are omul loc de voi, sunteți ca niște căpușe. Îmbolnăviți imaginea țării. Când a spus ,,țării,, , bărbatul s-a ridicat pe vârfuri arătând cu mâna undeva, Într-o direcție imprecisă. Lumea s-a strâns ca la bâlci. Unii Înjură scârbiți Ăei știu pe cineă, alții aplaudă, iar Antoniu e prins În mijlocul lor, ca un animal Încolțit ce trebuie dus la grădina zoologică. Își face loc cu greu prin mulțimea de gură cască și se Îndepărtează de metrou Încet, abătut, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
l vâră bietului Antoniu pe sub nas, e uriaș, monstruos, și greu de contrazis. Asta-i repartiția pentru ,,iatacul,, tău. N-ai decât să dormi pe jos, dacă nu Încăpem. Te crezi cumva marele șef al gunoaielor? Antoniu și-a dezlipit scârbit guma de pe frunte și o aruncă afară, prin ușa deschisă.. -Înțelege, n-am cum să Împart cu tine spațiul ăsta. Bruta se Încruntă, scrâșnește din dinți și așează pe pat, sacul de voiaj. după care Își Încrucișează mâinile și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se smucesc afară. Între picioarele mele e o băltoacă de sudoare. Cu dinții încă încleștați, mă îndrept rapid de șale. Ofițerul se uită la degete și zice: — Credeam că acolo mi le las. Își miroase degetele și face o mutră scârbită. Perfect, zic, trăgând adânc aer în piept, cu ochii închiși. Mai întâi pune stăpânire pe mine, acum mai am și grija că Helen pune stăpânire pe toți cei din jurul meu. Și polițaiul zice: — În după-amiaza asta am luat-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dublate de acordurile de la Whiter Shade of Pale, care răzbăteau din dulăpiorul construit de Dan. Carol își strecură un umăr alb afară din rochița neagră. Dan i-l umplu de bale, dar Carol își dădu silința să nu se arate scârbită. Mâna lui îi căută un sfârc - simțise o arsură pe areolele palide -, apoi o porni spre poală. Ce noroc că își ascunsese penisul între coapse; deși umflătura depășea cam cu un centimetru nivelul vaginului, nervii periferici ai lui Dan erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]