81 matches
-
Tata a privit în direcția arătată și nu mică i-a fost mirarea când a observat o mulțime de gângănii de culoare brun-roșcată îngrămădite în spațiul îngust dintre toc și pervaz. Extraordinar! Cele patru gemulețe adăposteau colonii întregi de asemenea scârboșenii îngrozitoare: ploșnițe și căpușe. Înspăimântător! Moș Danilov ne-a lămurit parțial în această privință. Ăsta o mai avut oi și iarna le mai ținea aici. Ce era de făcut? Cum trebuia procedat? Iar tavanul era din scândură lămbuită. Puteam noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
francez (convergență deloc întîm plătoare), apoi inevitabilul Emil Cioran intră în viața lui. Atît de cîntatele de poeți „primul sărut“ și „prima noapte de dragoste“ sînt printre cele mai rușinoase experiențe pentru protagonistul nostru. Ultima, cel puțin, e de o scîrboșenie care te face să te gîndești de două ori cînd mai vrei să te apuci de așa ceva. Eroul ajunge la Facultatea de Litere, își face un cerc de prieteni, adoratori ai lui Nichita Stănescu (firește !), cu care amici poartă lungi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
încercam să văd tot și să scriu despre tot. Am scris inclusiv despre producții de divertisment de joasă speță, cum era emisiunea Ciao, Dar win prezentată de Dan Negru, în care concurenților li se cerea să facă tot felul de scârboșenii, sau Babilonia cu Augusta Dumitrașcu (vă mai amintiți? - era un fel de Acces direct). Am scris, desigur, și despre emisiunile vedetă Surprize, surprize, Iartă mă! sau Vacanța Mare. Eram foarte critic și arătam cu degetul prostul gust și imbecilizarea propagată
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
prins cheag în Moldova: peșcheșul, șpaga, lenea, pufăitul pe sofa din narghilea... Poruncitor: Care dregător e dovedit că s-a spurcat la aur, să fie pus să-l înghită să se sature! spune el poruncitor. Ce să mai pomenesc de scârboșenia celor ce "fac turcește", de parcă s-au isprăvit muierile de pe fața pământului! Ele... pe ele cine le mai strânge în brațe? Dar orice dezmăț, are și dezvăț, râde el. I-am aflat leacul: câte un ardei iute, mușcat, înfipt adânc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
conducere. Atunci de ce nu avertizează lumea? Sau de ce nu-i alungă pe Întunegri? — În primul și-n primul rând, dacă ar ști lumea de existența lor, ar intra în panică. Cui i-ar plăcea să știe că-i mișună asemenea scârboșenii sub picioare? În al doilea rând, cum și cine să-i alunge? Crezi că Forțele de Apărare n-au altă treabă decât să bântuie prin subteranele orașului Tokyo ca să-i extermine pe toți Întunegrii? Acela-i domeniul lor și n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
e-e. Exemplul este luat din Amoretti: Într-un sonet celebru (numărul 66), Shakespeare se declară satul de mizeria unei orînduirii pocite, potrivit căreia societatea pare să umble cu susul în jos (ori, ceea ce relativistic vorbind înseamnă același lucru, dar scîrboșenia răsturnării e mai mare: cu fundul în sus). Constatarea amărîta a unei atari pervertiri (amuzantă doar în decursul excepțiilor calendaristice carnavalești), urmată de sila aferentă, îl împinge pe gînditor spre ideea morții ca unică soluție. În tălmăcirea lui Nicolae Pintilie
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]