270 matches
-
este numită și "ziua luminilor, sau a luminării"). Temeiul scripturistic al aghiazmei se află în însăși pericopa Evangheliei care se citește la sfeștanie (Ioan, 5, 1-4). Aici se amintește de vindecarea slăbănogului care zăcea de 38 de ani, așteptând la scăldătoarea Vitezda tulburarea apei de îngerul Domnului care cobora o dată în an ; acolo l-a găsit Mântuitorul Hristos și l-a tămăduit. Lucrarea pe care o făcea îngerul atunci o face de atunci încoace necontenit harul Domnului, prin apa sfințită de
Agheasmă () [Corola-website/Science/318213_a_319542]
-
un document din 1684 când s-a băut în casa lui Mer Jid un aldămaș de 10 vedre de mied, cu prilejul donării de către Mihăilă Dodul către fiul său Miron a unei moșii care se întindea de la Pietrele Roșii până la Scăldătoarea Rarăului. Ei trăiau în armonie cu populația locală și țineau hanuri și cârciumi. Într-un zapis din 1766 este trecut ca martor un David Jid. După ocuparea părții de nord-vest a Moldovei de către austrieci (1775), localitățile din districtul Câmpulung au
Templul Havre Gah din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323665_a_324994]
-
aramă) aflate în pilonii enormi ai fundației din albia râului; de fapt, sunt cămara, sala de mese, măcelăria, magazia.Între cei doi piloni, o terasă aflată pe malul apei servea la descărcarea navelor de aprovizionare; potrivit legendei, se numește însă „Scăldătoarea Dianei”. Grădinile castelului Chenonceau sunt o mărturie remarcabilă a talentului și rafinamentului celor două doamne care l-au decorat: Diane de Poitiers și Caterine de Medici. Chiar de la realizarea lor, grădinile au reprezentat o parte esențială a castelului. Când Diane
Castelul Chenonceau () [Corola-website/Science/311664_a_312993]
-
metri) și un turn de veghe, respectiv o barieră de apă (un parau cu apă curgătoare care există și în prezent) și un gard viu. Tot aici, dar în afara castelului, întilnim cotețele pentru păsări și porci, acoperite cu paie, inclusiv " scăldătoarea porcilor, situate la circa 128 metri nord față de singurul pod existent la acea vreme în sat, conform Hârtii Josefine ". La nordul castelului se află un zid de piatră de circa 170 metri lungime și un bastion ce continuă cu o
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
fie caracteristica semantică comună a mai multor obiecte. Unii lingviști tratează și polisemia afixelor. Un cuvânt polisemantic dispune de mai multe corpuri fonetice identice reunite printr-o caracteristică comună. De exemplu caracteristica semantică „scălda”, „spăla” leagă formele "băi" („scalde”), "băi" („scăldători”), "băi" („camere de spălat”) și "băi" („localități cu instalații speciale destinate curei balneare”). Cuvântul polisemantic are în general un sens de bază, și sensuri secundare derivate din acesta, această relație motivantă fiind încă percepută de vorbitori. Se consideră că în
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
care „numai el, nenorocitul, era om de înțeles, cerca a face și pe asta“; Elena, soția Maestrului, era femeia ambiguă (mamă, iubită, soră) a lui Lucian, care acum, postum, i se oferă, fiind ținută de cele două femei angajate pentru scăldătoare: „cele două strigoaice țineau trupul întins, una de subt cap, alta de subt șale (...) el era tot numai ochi lacomi (...) Către ea, femeia goală, superbă, către măreața goliciune, cea sfîntă și păgînă, goliciune dezvelită fără smerenie, deorece acum poate conștientă
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
numită după patronul său, Marc Antoniu. Ea a fost ridicată pe locul unor fortărețe ptolemeice și hașmoneice, la capătul estic al marelui zid al orașului (al doilea zid), pe partea de nord-est a orașului, în apropiere de Muntele Templului și Scăldătoarea Bethesda. Cu toate că reconstituirile moderne prezintă adesea cetatea ca având un turn la fiecare din cele patru colțuri, istoricul Josephus se referă în mod repetat la ea ca "turnul Antonia" și afirmă că a fost construită de Ioan Hyrcanus pentru a
Cetatea Antonia () [Corola-website/Science/335892_a_337221]
-
cercetările arheologice recente indică faptul că aceste dale fac parte din pavajul de est al celor două forumuri, construite în secolul al II-lea de Hadrian ca parte a noului oraș Aelia Capitolina. Pe locul Forumului a fost anterior o scăldătoare mare în aer liber, Scăldătoarea Struthion, care a fost construită de către hașmonei și este menționată de Iosephus ca fiind adiacentă cetății în secolul I; ea se află în prezent sub lespezile lui Hadrian. La fel ca și Philon, Iosephus afirmă
Cetatea Antonia () [Corola-website/Science/335892_a_337221]
-
că aceste dale fac parte din pavajul de est al celor două forumuri, construite în secolul al II-lea de Hadrian ca parte a noului oraș Aelia Capitolina. Pe locul Forumului a fost anterior o scăldătoare mare în aer liber, Scăldătoarea Struthion, care a fost construită de către hașmonei și este menționată de Iosephus ca fiind adiacentă cetății în secolul I; ea se află în prezent sub lespezile lui Hadrian. La fel ca și Philon, Iosephus afirmă că guvernatorii romani au rămas
Cetatea Antonia () [Corola-website/Science/335892_a_337221]
-
în tencuiala originală. El este unul din puținele structuri arhitectonice din secolul al VII-lea, rămase intacte, care nu numai că poate fi vizitat, ci și se poate intra și merge prin el. Tunelul, care duce de la râul Gihon la Scăldătoarea Siloamului, a fost proiectat să servească ca apeduct pentru a aproviziona Ierusalimul cu apă în timpul iminentului asediu asirian, condus de Senaherib. Lungimea tunelului este de 533 m și diferența de altitudine între cele două capete este de 30 cm, transportând
Tunelul lui Ezechia () [Corola-website/Science/320663_a_321992]
-
apă a cărei temperatură variază între 36 și 45 de grade. Fiecare dintre aceste bazine e căptușit cu dale de piatră și prevăzut cu o scară care se adâncește în apă și cu o bancă circulară la margine, pe care scăldătorii se pot așeza ținându-și capetele peste nivelul apei. Fiecare bazin poate cuprinde zece-cincisprezeee oameni. Aceste hedoniste locuri de meditație sunt cunoscute sub numele de „oalele cu aburi“ sau, pur și simplu, „la aburi“. Cu aceasta se încheie descrierea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
șaptezeci de soboare de eremiți! conchide Poetul. Îngerul își aplecase una dintre aripi, atingînd și înfiorând, cu pana lungă de la capăt, unda apei din cristelniță. Prin văzduh, o aromă intensă de busuioc și de mirt, împroaspătă nările Avocatului. Sigur, sigur, scăldătoarea Siloamului! Sfințirea și preschimbarea apelor! Osanà! își aminti acesta, clipind bucuros, către Poet. Boss, nașule! Scoate maimuța... ăă..., copilul, din coș și ține-l bine-n brațe, la vedere! vorbește și Sile, cumpătat, pentru prima dată după ungere. Ușor de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care e chiar la capătul clădirii, dă înspre o curte modestă cu puțină iarbă și niște straturi de flori cunoscută drept „grădina directorului“. În acea după-amiază, Phelps, îngrijitorul școlii, și Jenkins, asistenta lui depresivă, erau în grădină și montau o scăldătoare pentru păsări. Le vedeam mișcările comic de stângace peste umărul lui Pabblem în timp ce-mi vorbea. — Ai avut o săptămână bună? m-a întrebat Pabblem. Am dat din cap. Nu aveam de gând să consum energie ca să fiu drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o simetrie și mai perfectă. Am simțit cum mi se face pielea de găină văzându-i mâinile albe făcând acele gesturi afectate. M-am uitat pe geam. Phelps și Jenkins erau în continuare prinși în șarada lor misterioasă legată de scăldătoarea pentru păsări. — Sigur, da. Ar fi grozav... zicea Pabblem. Colin, ești extraordinar... Când Pabblem venise la St George cu șapte ani în urmă, consiliul școlii îl aclamase ca pe „candidatul-care-va-aduce-o-undă-de-aer-proaspăt“. Toată lumea era înnebunită după el. Avea treizeci și șapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
în roate, în floare, în ocoale, în unire. în ultimul predomină decorul naturalist, acea cromatică intensă caracterizată drept agresivă, datorită compoziției chimice a culorilor. Țesăturile au și o importantă funcție ritualică, ele marchează momentele fundamentale ale existenței umane. După prima scăldătoare, noul născut este înfășurat într-o pânză numită crijmă. Zestrea fetei era alcătuită în principal din țesături executate cel puțin așa se afirma de viitoarea mireasă, care îmbrăca o anume costumație cu prilejul căsătoriei. La moarte, pe lângă folosirea din nou
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
o floare de bujor, lemnul Domnului, o bucățică de fagure de miere, una de pîne și alta de zahăr, un ou, puțin lapte dulce precum și o leacă de aghiazimă sau apă sfințită și pe toate obiectele acestea le pune în scăldătoare”. Este înscrisă în răbojul de cuvinte alimentația sacră a țăranului, plus inventarul farmacopeic. Vor fi reluate și în următoarele două momente existențiale, nunta și moartea. Valorile magice ale rețetarului sunt consemnate și în urarea rostită atunci, pe loc: Scump ca
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
primul ca substitut al aceluiași Eros, al doilea întru întîmpinarea lui Thanatos; într-un cuvînt, se asigură căile de acces spre „lumea nevăzutelor”. Așa se ajunge la a treia variantă de scaldă, aceea care pregătește înmormîntarea. Scrie etnograful de la Suceava: „Scăldătoarea aceasta se face, atît în Bucovina cît și în Moldova, în următorul chip: aduc apă curată de la un izvor, de la o fîntînă sau de la un pîrîu limpede și o pun într-un ceaun sau într-o căldare mare, ca să se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pun în căldare și mai ales în timp de vară, atît în Bucovina cît și în Transilvania, însă și felurite plante, precum: mintă, calapăr, busuioc, romaniță, sulcină, peliniță, lemnul Domnului, precum și multe alte buruieni și flori mirositoare, anume ca atît scăldătoarea cît și corpul celui ce se va scălda într-însa, mai cu seamă dacă acela e copil, să miroasă frumos”. Așadar, plante și la mort. Explicabil: omul se reîntoarce în lumea minunată a „raiului de sus”. Acolo poate fi recunoscut
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
drept vorbind, busuiocul este o floare modestă ca aspect decorativ. Doar mirosul îl face competitiv în lumea sa. Să ne amintim că teologia creștină acordă mirosului un rol de seamă în săvîrșirea tainei euharistice. Reține și preotul Marian: „... ca atît scăldătoarea cît și corpul celui ce se va scălda într-însa, mai cu seamă dacă acela e copil să miroasă frumos”. Și reia, în scopul lărgirii schiței ritualice: „Datina spălării cu vin și a ungerii cadavrului cu diferite unsori mirositoare o
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
găsim în Evanghelia după Ioan, capitolul 9, unde se relatează cum Isus a vindecat orbul: "A scuipat jos și a făcut tină din scuipat și a uns cu tină ochii orbului. Și i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuiește: trimis). Deci s-a dus și s-a spălat și a venit văzând". Jidovul încearcă să repete gestul sacru, fără a face minunea ("n-am dreptul să fac minuni"871), pentru ca lucrul să corespundă numelui ("Acum
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Uite cum m-a ciunțit bărbatul! Maria îi grăi: - Unde ți-s mânile? - Pe prag, afară. Tăiate cu barda... - Adă-le încoace! Făcu Maica Domnului, din patul ei de paie. Crăciuneasa fugi și aduse mâinile cu dinții. - Pune-le în scăldătoarea băiatului! a zis sfânta. Și femeia a lăsat mâinile în apă. Iosif a dus repde copaia până la lehuză. Atunci Maica Domnului îi lipi mâinile ciunge. Ca prin minune, mâinile Crăciunesei se făcură întregi, cum au fost, rămânând doar niște semne
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
vrea să aibă obrajii alb-lucioși și frumoși, să se spele cu apă din coada curcubeului; - Când îți ard obrajii, te vorbește cineva de rău. - Dacă mănânci caș în prima zi de Paște, vei fi alb la față tot anul. - În scăldătoarea copilului nou-născut se pune bujor, ca să fie cu fața rumenă ca bujorul. - În seara de Bobotează, femeile fac piftie (răcituri), ca să le fie tot anul fața fragedă ca piftia. - Dacă umbli cu pui de rândunele, faci pistrui pe obraz. - Dacă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
noapte spre duminică se izbândesc. Să nu se sădească duminca plante, deoarece toate de usucă. Nu se pune duminica varză în putini pentru iarnă, căci se clocește. Copiii care nu sunt botezați și plâng mult, înseamnă că cer botezul. În scăldătoarea unui copil mic se pune sare, ca să nu se opărească la puță. Un copil mic să nu se țină mereu acoperit pe față, căci facându-se mare va fi rușinos. Copilul mic să nu se pupe la șezut, căci atunci, când
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
La un copil nu i se întărește moalele capului până nu va zice: Piatră! Din banii ce se câștigă la botez, să se cumpere o căldare, ca să trăiască mult copilul. Când copilul se scaldă pentru prima oară de la botez, în scăldătoare se pune o bucată de pâine în cuptor și să se îngrașe ca un purcel. Când un copil se uită la altul printre picioare, se crede că mumă-sa va mai naște și alții. Copiii care râd prin somn, îi
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
dobândă însemnătoare [...] dacă, mai ales, locul de prinpregiur, ce este acum nelocuit, mlăștinos și acoperit de gunoi, s-ar preface prin plantări de copaci în o grădină plăcută"16. Enunțând apoi binefacerile asigurate, prin înot și, mai cu seamă, prin "scăldătoarea rece", după modelul altor societăți și popoare, asupra sănătății obștii cetățenești, Mihalic de Hodocin sintetiza astfel: "Scăldătoarea rece spală trupul, curăță pielea, deșteaptă funcțiile ei și o întărește într-atâta, încât schimbările vremei cu greu ne vatămă. Ea potoale iritația
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]