101 matches
-
se povesti în nebunii intime întîlnește vîrtejul istoric și aruncă o mulțime de ochiade corozive și amuzate unei epoci întregi, unui climat cultural complex. "Doar Legenda e mai puternică decît Legea." Putem spune că sub acest semn evoluează, ușoară, malițioasă, scăpărătoare, generoasă și neverosimilă, istoria celor patruzeci de ani de pasiune sucită, dar neclintită dintre Gabriel și Elisabeth, pe care o după-amiază de iarnă i-a reunit provizoriu la Grădina Botanică din Paris. El, botanistul care se destina normalității, fuge într-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ajutor, cum se întîmpla la teze, când îi strecuram repede pe sub bancă răspunsul și se salva cu un veșnic șase. Ce era ciudat însă și se mirau și unii profesori de el era faptul că atunci când știa, răspunsurile lui erau scăpărătoare: "De ce nu înveți Codrine, îl întrebau, de ce ești leneș? Uite, acum știi, unde-ți umblă mintea la meditații?" Unde să-i umble? De la o bancă la alta, stârnind râsete pe unde trecea. Ce le povestea? Avea un puternic accent ardelenesc
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fără cuvinte umflate, gânditor, grav, și fără chiar să ne spunem prea multe cuvinte. Era el însuși poet, scosese sau avea să scoată curând un volum de versuri Aritmetică, versuri admirabile, parcă noi pentru mine, ironice, și de o claritate scăpărătoare. Am plecat de la el cu sentimentul că nu mai eram singur în București. Înainte să plec se uitase discret la pantofii mei a căror talpă se desfăcuse. Eram veșnic cu picioarele ude, călcând prin lapoviță, dar eram învățat, când eram
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
salva. Surâsul - o lizieră a bucuriei. Cei care fac haz de necaz anesteziază puțin timpul, dar nu înving frica. Zâmbetul nu poate vindeca, probabil, nici o boală. Le-ar putea însă preveni aproape pe toate. În umor, inteligența vine cu un-doi-uri scăpărătoare. Micile ironii pot surpa imensele trufii. Râsul nu reușește să interzică moartea. Dar îi poate face multe zile fripte. Roade în noi cariul ironiei corozive. Veselia unei epoci este direct proporțională cu inteligența ei. Oricât de negru ar fi, umorul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
-ți găsești destule în Ta Kemet. Ce preț mai putea să aibă fără Tefnaht?! Dar bătrânul, care simțise de unde izvora ciuda fiului Zeului Apelor, zise cu o sclipire răutăcioasă în ochi: - Femeile sunt totdeauna ciudate, iar șarpele acela avea mintea scăpărătoare și trupul frumos. Și nici nu mai era rob: ai uitat că toți robii, și chiar soldații îl credeau zeu! Preotul Zeului Apelor socoti că era mai înțelept să-și toarne vin. Dar deodată Marele Preot spuse un lucru la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-i apare brusc, în față, un obstacol de netrecut, nevoit să se proptească pe toate patru picioare, când părea inevitabilă catastrofa unei izbituri directe de Bubă, de Cârnu, de Labă și de Mops, care râdeau, drept dinaintea-i, în hohote scăpărătoare. Cel de-al cincilea, cel cu cozorocul lăcuit un cozoroc enorm în comparația cu șapca propriu-zisă apăru și el, după ce Mircea își scutură, cât de cât, praful gros de pe haina lui, care numai gri-metalic nu mai arăta, năpustindu-se voios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o prietenie se naște și apoi se hrănește dintr-o anumită stare de spirit a cuiva, ca să se stingă îndată ce flacăra acelei dispoziții, care ne-a făcut o vreme să credem că avem înaintea noastră un om inteligent, cu mintea scăpărătoare, s-a retras sau chiar a consumat ceva interior, ceva prețios. Desigur, acum omul nu ne mai spune nimic și ne mirăm că avem în fata noastră un ins obișnuit și tern! Înțelesei că trebuie să-l vizitez (n-am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cuvinte. Din pudoare, Ptițân chiar își plecase capul și privea în pământ. Toțki se gândi în sinea lui: „O fi el idiot, dar știe că vorba dulce mult aduce, asta-i natura umană!“ Remarcă și prințul, dintr-un colț, privirea scăpărătoare a lui Ganea, cu care acesta parcă ar fi vrut să-l prefacă în scrum. Ce om bun! exclamă înduioșată Daria Alexeevna. — Un om cu carte, dar pierdut iremediabil! șopti generalul cu jumătate de gură. Toțki își luă pălăria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Mării Negre, îl au cu ei, fiecare bărbat! Podu Iloaiei să fie? inima studențească a căzut în pantaloni, am uitat să reacționăm, tot cu ochii în ritm de linii, pe deicticele aici și acum, în fine, ne revenim, tot cu bricheta scăpărătoare, îi ardem o țigară pe înțeles, ia să ocolim noi, ia să ocolim noi doi!... focuri, șoseaua spre Strunga Roman în faruri de mașini, aripioara de rechin a lunii pe nori, sub dungi de nori, întoarce rechinul cu burta în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
177 3 op. cit., p. 192 4 op. cit., p. 190 49 cunoscuți sau necunoscuți încă, se află imboldul geniului arghezian, fie ca nevoie a unei alte viziuni lirice decât a lui și a altora dinaintea lui, fie ca dorință de asociere scăpărătoare a unor nemaiîmpreunate cuvinte.” 1 Nu există poet cât de cât important al perioadei literare dintre cele două războaie mondiale (cu excepția - ciudată - a lui Ion Barbu, amintit în treacăt și neconcludentă, despre care Vladimir Streinu să nu fi scris pagini
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
nou” din Suceava, veritabile analize social-politice pe multiple teme; aproape că nu a fost problemă la ordinea zilei să nu fi fost abordată. Multe dintre aceste texte ating valorile unor adevărate pamflete încărcate de sarcasm, în care, cu o vervă scăpărătoare, satirizează racilele timpurilor noastre: arivismul social, falsul patriotism, politicianismul demagog și fanfaronard, corupția care s-a întins ca o imensă pecingine peste România, aceste stări maladive, maligne, care guvernează astăzi o societate decadentă și în care onestitatea, cinstea, virtutea au
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Marea marea PREISTORIE Marea care freamătă în fața mea, în timp ce scriu, are o oglindă mai curând incandescentă decât scăpărătoare, sub lumina mângâioasă a soarelui de mai. Suptă în reflux, zace liniștită la buza țărmului, aproape neîncrețită de unde, neîntinată de spumă. Către orizont, se aprinde întrun purpuriu somptuos, striat cu dungi de verde smaraldin. Chiar la muchea orizontului, se topește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
operă, ea singură recunoaște unicitatea lui Don Quijote: C’est un fou sublime! Altfel, se lucra divin cu el, într-o atmosferă delicioasă și nu lăsa nici un detaliu să-i scape. În toate spectacolele, șeful bandiților era el. și muzica e scăpărătoare, numai olé!, deși Massenet, ca și Bizet, nu a fost niciodată în Spania. — La Chicago, când ați cântat Don Quijote, regia îi aparținea lui Pier Luigi Samaritani... — Da, tot cu Ghiaurov, dar acolo ne dirija Jean Fournier. Același an, 1974. Samaritani
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
În cea mai măruntă inovație a tinerilor poeți de azi, cunoscuți sau necunoscuți încă, se află imboldul geniului arghezian, fie ca nevoie a unei alte viziuni lirice decât a lui și a altora dinaintea lui, fie ca dorință de asociere scăpărătoare a unor nemaiîmpreunate cuvinte." Nu există poet cât de cât important al perioadei literare dintre cele două războaie mondiale (cu excepția - ciudată - a lui Ion Barbu, amintit în treacăt și neconcludentă, despre care Vladimir Streinu să nu fi scris pagini pătrunzătoare
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
plecase să caute argilă la o fabrică de țigle. Acolo se întâlnește cu o fată, Magali, care avea în jur de șaisprezece ani și pe care o știa deja, căci o mai văzuse acasă la părinții săi. Avea o privire scăpărătoare, fermecătoare", de care încă își mai aduce aminte. Se îndrăgostesc unul de celălalt fulgerător, "iau foc". Râzând, fata se preface că îl ajută să-și care bucata de argilă. Însă Michel scapă bucata intenționat și, profitând de ocazie, își lasă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
milioane de dolari, și aceasta era simplă: un miliardar a cunoscut la un banchet de binefacere cu numai 1 000 de dolari tacâmul o realizatoare TV frumoasă și extrem de inteligentă. Bărbatul nu știa ce să admire mai întâi: replicile sale scăpărătoare sau briliantul de 260 000 de dolari, perfect asortat cu averea de 55 de milioane de dolari pe care femeia urma s-o moștenească la moartea părintelui ei. Amorurile la prima vedere sunt înțelese de toată lumea. Și de milionarii români
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
însă este de o obiectivitate și moderațiune remarcabile. Dar Iașul inspiră mai ales pe ironici (și cine nu cultivă ironia, la noi?). Mutra ieșenilor, vorba lor domoală, ținuta lor, pretențiile lor, tramvaiele, trăsurile, cazurile de sinucidere, totul alimentează verva lor scăpărătoare. De cât, ironia poate fi de două feluri. Există una, care nu e decât un aspect al inteligenței, o însușire a ei, o formă deosebită și aleasă a spiritului critic. Ironia aceasta e făcută din spirit, din îngăduință, din zâmbet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ea aleargă "zăludă" și se lungește la pământ cu ochii negri ca mura și gura ca rubinul. Boierul o duce sub un copac mare și, luând chezășie cerul, jură s-o iubească până la moarte: Atunci fulgere cu trăsnet prin văzduh scăpărătoare, Pământul tot în cutremur, și stihiile-n perzare Sămăna înspăimîntate de atâta pătimire!... După aceea, vulnerat, îndrăgostitul cu giubea își poartă "melanholia" prin singurătăți. Visul amorului aduce o bănuială de Roman de la rose și de La carte du tendre a d-nei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sau kalibi. În scrierea Dionysos, autorul Nonus Panopolitanul, povestind despre războiul pregătit de Cybele din Frigia împotriva indienilor și care era condus de Dionysos, spune că primii soldați chemați la oștire au fost cabirii: ,,Mai întîi din stînca abruptă și scăpărătoare de foc a Lemnosului, făuri furtunoasă armă, aproape cu un molift mistic din Samos, doi cabiri, fii ai lui Hefaistos, avînd numele de familiei al mumei lor, pe care Cabiro din Tracia îi născu mai înainte, cerescului făurar, adică pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cele colorate, pe cele sumbre, pe cele cu miez bun, pe cele seci, pe cele cu azur, pe cele înnoroiate, pe cele suave, pe cele puturoase, pe cele năucitoare, pe cele întremătoare, pe cele jubilante, pe cele asasine, pe cele scăpărătoare, pe cele opace. Pe rînd, auzul a juisat și s-a întristat. De orice fel ar fi fost însă, cuvintele nu m-au lăsat nepăsător. Plăcute sau neplăcute, m-au urmărit, uneori obsedant, cu sonoritățile și accentele lor inițiale. Unele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
E adevărat, de asemenea, și că tendința mediului local e de a coborî la „fleacuri”, totuși nu staționăm în ele. „Discuțiile de băieți”, amuzante sau grotești, care prelungesc în unii din noi amintirea internatului școlar, alternează cu discuții miezoase, inteligente, scăpărătoare. Luați împreună, știm o grămadă de lucruri interesante, pasionante, crocante, care, transformate în texte, ar putea alcătui o „mică enciclopedie”: politică, literară, artistică, socială etc. În doi, în trei, în patru, ilustrăm ideea de diversitate, controversăm, ne plasăm divergent față de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și de înfumurare. Văd că Nicolai Hartmann e un cap sistematic poate fără pereche, plin de grija realității concrete, pasionat de problematica vieții etice, de la care pot învăța cu carul, tot lucruri pe care le‑am căutat. Lucruri dacă nu scăpărătoare, cel puțin orânduite, se găsesc la mulți alții”. La capitolul acesta al primului contact cu profesorii germani este plină de culoare relatarea primirii la Heidegger a lui D.C. Amzăr, făcută de acesta. Tânărul, paralizat de timiditate și de teama că
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
vaste cât s-ar cere Să-mi salt în madh vreo gâză bălăioară, Care-mi durează farmacii cu miere Pe-un stilobat religios, de ceară. N-am debordantă lirică-nzestrare Să-i, talisman, dintr-însa dărui lumii. Din lipsă de idei scăpărătoare, Nici agripnia productivă nu mi-i. O, n-am talent cât sufletul mă cheamă Să tălmăcesc prin slove cum arată Sfântămerindea inimii de Mamă Și scutul cald al brațelor de Tată! 22 grânar/1999 "Romanța de pe urmă" Nu am știut
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-website/Imaginative/8091_a_9416]
-
o viziune declarat impresionistă, apropiată de ideile programatice din "Estetica" lui Benedetto Croce, care nu exclude însă studiul sistematic, academizant, erudit, evoluția fenomenului literar românesc, integrat în fiecare clipă într-un context ceva mai larg, cel al literaturii universale, cu scăpărătoare caracterizări de autori și descrieri remarcabile ale unor opere literare. Istoria sa constituie și azi scheletul oricărui curs de istorie a literaturii române, deși pe unele perioade, alte istorii literare o depășesc în exactitate. S-a spus despre aceasta istorie
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
care apar portretele lui Ștefan Luchian, Alexandru Bogdan-Pitești, Nicolae Vermont, Mircea Demetriade, Alexandru Macedonski, Alexandru Obedenaru și alții, cu toții reprezentați în jurul unei mese la care desenează, citesc, scriu sau discută. Așa cum a remarcat Dimitrie Carnabat, Nicolae Petrescu a demonstrat o scăpărătoare vervă juvenilă în sensul că Petrescu a șarjat cu multă ironie și spirit de observație figurile personajelor. Alte compoziții sunt "Redacția ziarului Adevărul" unde redactorii sunt înfățișați bătând toba sau scriind, "Redacția Drapelului", "Redacția ziarului Războiul", "Redacția Secolului XX" și
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]