101 matches
-
să se întrebe „Care-i răspunsul cel drept?“ — Încerc să-mi aduc aminte, spuse George, ajută-mă! Făcu un pas înainte și-l apucă pe părintele Bernard de brațe, mai sus de cot, privindu-l drept în față cu ochi scăpărători. Îți cer, te rog, te implor, spune-mi adevărul, trebuie să știu exact ce s-a întâmplat, e extrem de important. Am condus mașina - mașina a ajuns la marginea canalului, s-a oprit, și eu am ieșit din ea și... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fost o acțiune foarte periculoasă, având, în cazul unei căderi, perspectiva prăpastiei cu fundul de beton, adâncă de peste opt metri. Tom rămase locului, gâfâind îngrozitor. Avea senzația că se găsea de foarte multă vreme în puțul acela lugubru, șuierător și scăpărător iluminat. Căldura umedă, tropicală, irespirabilă, se propaga în valuri de aer pârjolitor, pe care plămânii lui arși îl respingeau. Cuprins de o teribilă și neputincioasă lasitudine, se sili să respire încet și regulat. Se gândea că, desigur, mecanicii, când coborau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
neagră începu să se lățească vertiginos, acoperind orbita soarelui sau a stelei și lăsând în jur doar petalele de flăcări lungi, zdrențuite, care săgetau de jur împrejur. Centrul întunecat era negru ca tăciunele, iar petalele erau de un auriu electric, scăpărător. Obiectul radia lumină amețitoare și tremura și părea să se apropie cât mai mult, în timp ce restul cerului se întuneca. „Mă ucide, își spuse George, e un lucru mortal, asta-i moartea pentru care m-am rugat. Ah, dacă m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
flecarilor din sat, Minos? - Pentru că și flecarii, cum le spui tu, Își Împart cu noi bucatele! Scept dădu un muget gros, de ziceai că e un zimbru bătrân și, deodată se săltă de jos, privind de jur Împrejur cu ochi scăpărători. - Își Împart cu noi bucatele, așadar... Păi, tu, Minos, și voi toți, ce credeți că s-ar fi Întâmplat dacă cineva ar fi vorbit așa la sfatul Tatălui din Cer, atunci când s-a hotărât să plece de la Răsărit cu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
S-a dus la ai ei, căci țineau sfat. Se strânseseră În mijlocul ghețarului și se tot uitau la cer, adulmecau văzduhul, Își spuneau ceva unii altora, păreau chiar că nu se Înțeleg și vorbeau mai tare, uitându-se cu ochi scăpărători unii la alții, de a trebuit să meșteșugesc un cuvânt pentru felul acesta de a vorbi - tot Încercând să-mi dau seama ce vor, am făcut cuvântul ceartă. Încet-Încet, ne-am strâns cu toții În jurul celor din neamul Cipusik. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
el care să îl deosebească de milioane de alte făpturi omenești care umblă pe toate străzile de pe lumea asta, care muncesc în toate birourile, se așază în toate barurile și circulă în toate autobuzele. Nu încerca niciodată să spună ceva scăpărător; nu atrăgea niciodată atenția asupra felului său de viață deosebit, nu căuta măgulire, nici admirație, nici măcar prietenie din partea nimănui. În afară de selvă și de libertatea lui, nu îi păsa de nimic, nici cât negru sub unghie. Când venea să-l viziteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
imperialismul cultural și de cadourile bunicilor care compromit valorile părinților. Alice s-a dus după el și i-a pus o mână pe umăr. Dragul meu, e Crăciunul. Nu poți să te relaxezi puțin? Jake a privit-o cu ochi scăpărători. Un mușchi i-a zvâcnit pe obraz. Dacă toți ne-am relaxa, atunci unde ar ajunge planeta? Mai târziu, în baie, Alice o schimba pe Rosa, când mama ei s-a strecurat înăuntru. Draga mea, putem să vorbim puțin? Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de pantalonii lui Pârnaie, cum îi veni, după înălțime, la îndemână : — Șefu’... șopti. Rușii ăia nu erau mai blonzi ? Întrebare nu lipsită de temei, căci arătarea părea plămădită din funingine, cu părul ca niște ghemotoace de câlți, cu ochi negri, scăpărători, cu pomeți trași și tuciurii, sprijinindu-se pe două buze lăbărțate și vinete. Vocea, ca o drujbă îndesată în gâtlej, era pe măsură : — Kali benga, socares ? Iadeș, care se ghemuise, făcându-se una cu moșu-su, nu- și putea lua
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se opriră, așteptând. Magdalena, în schimb, nu putea stârni vreo îndoială. Pe chipul ei palid, semnele bolii se vedeau cu o limpezime tulburătoare. Avea părul negru și întins, de parcă îl netezise cu o bidinea uleioasă. Ochii îi erau uscați și scăpărători, clipea des și zadarnic, căci privirile îi rămâneau foșnitoare ca iasca. Pomeții ascuțiți erau palizi și pielea se subțiase într-atât, încât crăpa, ca varul întins. Frigul părea s-o însoțească fără leac, își strângea brațele de la un umăr la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Azi sunt îndrăgostit. E-un curcubeu Deasupra lumii sufletului meu. Izvoarele s-au luminat și sună Oglinzile ritmându-și-le-n dans, Și brazii mei vuiesc fără furtună Într-un amețitor, sonor balans, În vii vibrează struguri străvezii Cristalurile cântecelor grele Și stropi scăpărători de melodii Ca roua nasc în ierburile mele. Eu curg întreg în acest cântec sfânt: Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sânt. După o uvertură magistrală ca aceasta, orchestrată impecabil (cu analogii într-un acompaniament de orgă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
agonisească ceea ce trebuia pentru acoperirea cheltuielilor modestei lor gospodării. Dar iată că nu mult după aceea, moartea trecu iar pragul casei. De astă dată sora Laurei, cu trei ani mai în vârstă, căzu la pat, cu inima fulgerată de ochii scăpărători de patimă ai unui geambaș tânăr și bogat, dar căsătorit și cu o droaie de copii. Ce repede s-a topit muntele acela de fată, cu ochii albaștri, buzele cărnoase și părul blond ca apele spicelor de grâu. Numai trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
crocodil! Continuai întunecat, împingând violent farfuria cu mâncarea aproape neatinsă. Se ridică brusc, oprindu-se din plâns și mă privi cu dispreț. Apoi își scoase batista din buzunarul șorțului și-și suflă nasul zgomotos. - Ajunge! Făcu dânsa amenințătoare, cu ochii scăpărători de cumplită mânie. - Zitta! Șuierai din spatele ei. Graiul tău îmi îngheață azi măduva și mă izbește între umeri ca un târnăcop. - Nu ai dreptate, interveni piticul împăciuitor, trecând fățiș de partea ei. - Te-am îmbrățișat ca pe scândura corăbiei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai îndelung ca în alte rânduri și durerea ascuțită a splendidei mele izolări reveni după declupare. - Latră! Am răcnit către femeia cu carnea dulce tolănită pe covor, în timp ce-mi prindeam bretelele de pantaloni. Înspăimântată de punctele de plumb scăpărător din ochii mei deschiși peste măsură, dânsa făcu: „Ham! Ham!” ocolind în patru labe, încăperea. Becul sângeriu se stinse de la sine și lumina vânătă și spălăcită a zorilor năvăli în odaie. Un liliac enorm cu aripile întinse intră ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
zice, a unui Rastignac al culturii sau a unui ocupant, ni se impune ca forță cotropitoare. Valoarea permanentă la care țintește și ajunge temperamentul lui critic este monumentalul, totdeauna evident prin materia multă și aprins până la urmă atât de amănuntul scăpărător, cât și de însuși stilul cantității. În limitele monumentalului, afirmațiile critice, intuițiile, impresiile, asociații, disociații, referința erudită, paradoxul, raționamentele, sofismele și mai cu seamă metaforele sar unele asupra altora, se încalcă, se asupresc, se acopăr și reapar, luptându-se încolăcit
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
adică exact de vârsta mea), Hartley era neatrăgătoare și lipsită de distincție, și (un punct nelipsit de importanță), total căsătorită. Rosina receptase rapid aceste date și le asamblase, și aproape că puteam desluși computerul în funcție, îndărătul ochilor ei sașii, scăpărători. Rosina îmi cântărise șansele și nu le considerase prea promițătoare. Ca și James, gândea că totul va sfârși jalnic; iar narațiunea mea sinceră îi încuraja, subtil, această părere. În scurt timp s-a dovedit limpede că Rosina, desigur, nu putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nta o melodie care nu fermecă deloc urechile abatelui; totuși, întovărășind-o cu vinul neprețuit, o găsi acceptabilă și în armonie cu pădurile și sălbăticiile săracei Moldove. Mai mult decât suspinurile și plângerile instrumentelor îl interesau chipurile negre cu ochii scăpărători ale robilor și zdrențele lor peti cite și felurit colorate și gurile lacome cu dinți albi de fiară tânără. „De ce-or fi suspinând așa acești țigani, se întreba într-una, fără să afle răspuns, abatele; și de ce s au
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
primii ani ai secolului XX, sau Chopin („lugubrul marș al lui Chopin”). Nu i neg cîtuși de puțin sensibilitatea și înclinația. Nu pot totuși să mi-l imaginez ca virtuoz, capabil de un largo intens, de un molto vivace avîntat, scăpărător. De ce? Nu cred că avea, mai ales spre bătrînețe, putere în degete și rezistență la efort. Freca, din veche obișnuință, dacă pot să zic așa, un arcuș pe strune, monoton; se îngîna, în singurătate, gîndindu-se aiurea ori la sine, ca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Huxley în distopie, care e în același timp infernul și paradisul literaturii SF, inteligența e descurajată să iscodească. Textul e derutant pentru că tărâmul închipuit de Huxley reprimă înțelegerea, deși romanul despre aceste ființe care nu sunt încurajate să gândească este scăpărător. Ironia lui Huxley este un mod de gândire, dar și manieră literară și ipostază a sensibilității. Ținta ironiei lui Huxley este în principal intriga amoroasă, de care Virginia Woolf era atât de sigură că se poate lipsi. El ironizează iubirea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Azi sînt îndrăgostit. E un curcubeu Deasupra lumii sufletului meu. Izvoarele s-au luminat și sună, Oglinzile situându-și-le-n dans, Și brazii mai vuiesc fără furtună Într-un amețitor sonor balans, În vii vibrează struguri străvezii, Cristalele cântecelor grele Și stropi scăpărători de melodii Ca roua nasc în ierburile mele, Eu curg întreg în acest cântec sfânt: Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt.” Erotica lui Labiș este o erotică implicită. Tânărul numit de Vianu “veridic și brav” e
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
zice, a unui Rastignac al culturii sau a unui ocupant, ni se impune ca forță cotropitoare. Valoarea permanentă la care țintește și ajunge temperamentul lui critic este monumentalul, totdeauna evident prin materia multă și aprins până la urmă atât de amănuntul scăpărător, cât și de însuși stilul cantității. În limitele monumentalului, afirmațiile critice, intuițiile, impresiile, asociații, disociații, referința erudită, paradoxul, raționamentele, sofismele și mai cu seamă metaforele sar unele asupra altora, se încalcă, se asupresc, se acopăr și reapar, luptându-se încolăcit
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
o distanță calculată cu dibăcie, care să-i permită oricărui observator atent să perceapă și să descifreze acele semne infime care trădează flirtul: unduirile ușoare ale evantaiului, freamătul gleznei pe perna de stofă tocită, râsul cristalin al tinerei femei, ochii scăpărători ai admiratorului său. Ca într-un spectacol de teatru, aceste efluvii subtile sunt destinate în aceeași măsură celor care asistă la jocul amoros și actorilor înșiși. De fapt, după lăsarea cortinei, "când, o jumătate de ceas mai târziu, cuplul se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tenacitate afurisită, de «olteancă», și amânări, da, exact, parlamentări: 1. când am câștigat [destul] pentru a avea, pentru copil, camera lui și guvernanta; 2. când am avut o casă a noastră etc.“) (Doina Jela, op. cit., p. 115). Fetița, frumoasă, delicată, scăpărător de inteligentă și veselă, a însemnat pentru mama ei „splendida compensație a celor ce nu am avut, sau am avut cu excesivă parcimonie, întotdeauna“. Anul 1929 îi găsea pe toți trei la Paris, însă circumstanțele voiajului nu erau deloc îmbucurătoare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Panzini, Gozzi, Metastasio, Cazotte, Guicciardini, Sterne ș.a., iar în volum, Un om sfârșit de Giovanni Papini. Valoarea permanentă, la care țintește și ajunge temperamentul lui critic, este monumentalul, totdeauna evident prin materia multă, și aprins până la urmă, atât de amănuntul scăpărător, cât și de însuși stilul cantității. În limitele monumentalului, afirmațiile critice, intuițiile, impresiile, asociații, disociații, referința erudită, paradoxul, raționamentele, sofismele și mai cu seamă metaforele sar una asupra altora, se încalcă, se asupresc, se acopăr și reapar, luptându-se încolăcit
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
actuali și celui mai temut dintre rivalii mei viitori». La fel îi voi scrie și eu lui Mirodan pe unul din volumele mele de teatru...” (Tudor Mușatescu); „«Celebrul 702» - rareori am gustat mai mult o comedie neagră...” (Graham Greene); „Dialog scăpărător” (Nazim Hikmet); „Mirodan e un Andre Roussin amestecat cu Anouilh, care ne vine drept din Carpați.” (Le Figaro Litteraire); „Inteligență excepțională... satiră care, ca tehnică, nu rămâne mai prejos de piesele lui Durrenmatt” (Wolfgang Krauss - StuttgarterZeitung); „Un maestru de mare
Alexandru Mirodan () [Corola-website/Science/298911_a_300240]
-
născut la sat”." (Prefață la romanul Sfântul drac sau Judecata de... acum). („Proza scurtă din nou în atenție”, Steaua, 1977); "„...Agitat și mereu însetat de cunoaștere, curios și vivace, țăranul în cărțile lui Jean Băileșteanu se găsește în centrul unui scăpărător spectacol verbal. Autorul înregistrează cu maximă fidelitate valorile expresive ale vorbirii, compunând caleidoscopic, din datele realului imediat și din recuperarea tradiției, o umanitatea savuroasă și autentică”" („Clasici și contemporani”, Scrisul Românesc, 1987); (Mitografia unui loc, Ramuri, 1988); (Proza românească între
Jean Băileșteanu () [Corola-website/Science/312822_a_314151]