101 matches
-
agonisească ceea ce trebuia pentru acoperirea cheltuielilor modestei lor gospodării. Dar iată că nu mult după aceea, moartea trecu iar pragul casei. De astă dată sora Laurei, cu trei ani mai în vârstă, căzu la pat, cu inima fulgerată de ochii scăpărători de patimă ai unui geambaș tânăr și bogat, dar căsătorit și cu o droaie de copii. Ce repede s-a topit muntele acela de fată, cu ochii albaștri, buzele cărnoase și părul blond ca apele spicelor de grâu. Numai trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
crocodil! Continuai întunecat, împingând violent farfuria cu mâncarea aproape neatinsă. Se ridică brusc, oprindu-se din plâns și mă privi cu dispreț. Apoi își scoase batista din buzunarul șorțului și-și suflă nasul zgomotos. - Ajunge! Făcu dânsa amenințătoare, cu ochii scăpărători de cumplită mânie. - Zitta! Șuierai din spatele ei. Graiul tău îmi îngheață azi măduva și mă izbește între umeri ca un târnăcop. - Nu ai dreptate, interveni piticul împăciuitor, trecând fățiș de partea ei. - Te-am îmbrățișat ca pe scândura corăbiei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai îndelung ca în alte rânduri și durerea ascuțită a splendidei mele izolări reveni după declupare. - Latră! Am răcnit către femeia cu carnea dulce tolănită pe covor, în timp ce-mi prindeam bretelele de pantaloni. Înspăimântată de punctele de plumb scăpărător din ochii mei deschiși peste măsură, dânsa făcu: „Ham! Ham!” ocolind în patru labe, încăperea. Becul sângeriu se stinse de la sine și lumina vânătă și spălăcită a zorilor năvăli în odaie. Un liliac enorm cu aripile întinse intră ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
optimiștii ăia găunoși. DUPĂ CINCI SĂPTĂMÂNI Ne-am Întors În biblioteca din casa Connage. ROSALIND, singură, șade pe sofa, privind În gol, posomorâtă și nefericită. Este mult schimbată - puțin mai slabă, printre altele; ochii nu-i mai sunt luminoși și scăpărători; Îi poți da ușor un an În plus. Intră mama ei, Înfășurată Într-un mantou de operă. Îi aruncă o privire nervoasă lui ROSALIND. DOAMNA CONNAGE: Cine vine deseară? (ROSALIND n-o aude sau, În orice caz, nu-i dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
losarenca! Urmă masa propriu-zisă și așezarea feluritelor bucate. Pe prosoapele de borangic, ce păreau a fi țesute din raze de soare, fură așezate fel de fel de mâncăruri, servite de chelneri din oraș, însoțiți de țigănci tinere, frumoase, cu ochi scăpărători împrumutați de la mamele lor, și ele niște flăcări vii în care nu se stinsese sângele ce fierbea, gata mereu de a da în clocot. Alex și Ina se arătară a fi mai mult decât impresionați de tot ce li se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nopții trece un gând pieziș de ură... Se scutură întreaga ei grea pieptănătură: O urnă sub risipa vârtejului fugar. Și dintr-al lunii rece, fierăstruit pătrar, Belșug de fire scapă, în iederă obscură, Pe dâmbul zării unde tânjește în armură Scăpărător de raze, războinicul solar. Dar podidit de valul de păr și flori lactee Cu lung fior truditul din vraje se descheie, Greoi, zvâcnind în salturi metalicul său trup. De pletele surpate și dinți și mâini anină Și-adînc, la rădăcina fibrosului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lor. Nu unui prieten. Nu unui coleg. Nu fratelui. Nu fiicei lor. Ci lor înșile. O cunoști de mult pe Rachel? a întrebat-o Josephine pe Brigit. De când aveam amândouă zece ani. Brigit a întors spre mine niște ochi nervoși, scăpărători, apoi și-a mutat privirea. Poți să ne vorbești despre Rachel și despre dependența de droguri? —O să încerc, a zis ea înghițind greu. A urmat o tăcere oribilă, tensionată. Poate că nu găsește nimic de spus, m-am rugat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lui Godunov. Avea părul alb, căzând în plete până deasupra umerilor, o barbă stufoasă și mustață bogată, căzută pe oală. Pielea obrazului, atât cât mai rămânea vizibilă, îi era brăzdată de riduri adânci. De sub sprâncene, îl priveau niște ochi albaștri, scăpărători și deosebit de limpezi, în contrast puternic cu fața arsă de soare. Deși era ușor adus de spate și se mai împuținase la trup, se vedea că e bine clădit și fusese un bărbat puternic la viața lui. Purta haine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
roșu aprins. Era o față ca o roșie răscoaptă. Broboane de sudoare îi atârnau pe frunte, gata să pice. Sprâncenele i se arcuiau înspre interior și-n jos, către vârful grosolan al nasului, răsfirându-se în drumul lor pe deasupra ochilor scăpărători. Vorbea repede. Mâinile i se legănau cu gesturi mari, periculoase, ca niște gheare. Tovarășul lui era pe atât de zvelt pe cât era el de masiv și pe atât de agil și elegant pe cât era el de greoi. Era un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prin părțile locului, Îi ocupa toată atenția și naviga prin Întreaga sa scoarță cerebrală. Deodată, Aneta a privit către un loc ascuns de o tufă mare, a ridicat o mână, a salut discret, a clipit din ochii săi negri și scăpărători, Înfiorată, apoi cu un vădit aer de falsă sperietură sa adresat către Va: Vălei, unde-i Marțolea nostră?! Du-te și vezi ce face și pe unde-i, sî n-o apuce strechia că ni-omoară mama! Caut-o pe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu cea a lui Vizanti, care bine Înfipt pe cele două picioare din față și cu pieptul scos În afară, pentru a părea un pic mai mare decât era, poza Într-un excelent apărător al averilor, dar și cu ochii scăpărători, cu o ureche ridicată țanțoș și cu una ciulită a plecăciune, o aștepta pe bunica Ileana, care venea cu mâinile la spate și câinele nu știa dacă Îi aduce ceva de mâncare pentru că a păzit-o toată noaptea sau vine
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
el care să îl deosebească de milioane de alte făpturi omenești care umblă pe toate străzile de pe lumea asta, care muncesc în toate birourile, se așază în toate barurile și circulă în toate autobuzele. Nu încerca niciodată să spună ceva scăpărător; nu atrăgea niciodată atenția asupra felului său de viață deosebit, nu căuta măgulire, nici admirație, nici măcar prietenie din partea nimănui. În afară de selvă și de libertatea lui, nu îi păsa de nimic, nici cât negru sub unghie. Când venea să-l viziteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cuvintele cu o lentă, inevitabilă încuviințare din cap. Am ridicat din umeri. — Ooo! făcu ea. Zâmbetul răutăcios al lui Clio e cu totul altceva - marginile surâsului ei normal se ascut ca niște lame mici și ochii îi devin strălucitori și scăpărători. Cred că-n fracțiunea de secundă cât durează, zâmbetul acela mic, crud, sexy, obraznic și rău s-ar putea să fie singurul lucru perfect care a existat vreodată pe lume. O luminoasă și călduroasă străfulgerare într-un milion de stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de un tremur care-mi bloca respirația, apoi eu, strigând: ajutor. Rechin. Ajutați-mă. Strigam: o Doamne o Doamne o Doamne și loveam din picioare și mă zbăteam și mă zbăteam și strigam. Și-apoi, cumva, căzând din spatele disperatului șir scăpărător al gândurilor mele, amintirea unui lucru: plicul de urgență al lui Eric Sanderson și mantra lui Ryan Mitchell prinsă în piuneze pe afișierul din bucătărie. M-am luptat să-mi aduc aminte textul de pe foile alea de hârtie. Rezultate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
flecarilor din sat, Minos? - Pentru că și flecarii, cum le spui tu, Își Împart cu noi bucatele! Scept dădu un muget gros, de ziceai că e un zimbru bătrân și, deodată se săltă de jos, privind de jur Împrejur cu ochi scăpărători. - Își Împart cu noi bucatele, așadar... Păi, tu, Minos, și voi toți, ce credeți că s-ar fi Întâmplat dacă cineva ar fi vorbit așa la sfatul Tatălui din Cer, atunci când s-a hotărât să plece de la Răsărit cu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
S-a dus la ai ei, căci țineau sfat. Se strânseseră În mijlocul ghețarului și se tot uitau la cer, adulmecau văzduhul, Își spuneau ceva unii altora, păreau chiar că nu se Înțeleg și vorbeau mai tare, uitându-se cu ochi scăpărători unii la alții, de a trebuit să meșteșugesc un cuvânt pentru felul acesta de a vorbi - tot Încercând să-mi dau seama ce vor, am făcut cuvântul ceartă. Încet-Încet, ne-am strâns cu toții În jurul celor din neamul Cipusik. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Privirea ei neagră, umedă, mă bătuse în două cuie pe pat. Sutienul alb, dantelat, era un ham încordat pentru sânii care se zbăteau, nechezau, o trăgeau înspre mine. Nu apucasem să mă ridic și harnașamentul dispăruse. Acum mă privea intens, scăpărător, cu patru ochi. La tribună ieșise președintele Ilici Piele-Roșie: - Tovarăși, ă ă ă, domnilor și doamnelor, golanii ăia fac țara de râs. Piața Universității e plină de gunoaie; se împreunează ca vitele. De asta am făcut Revoluție, ca să ne...să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de pantalonii lui Pârnaie, cum îi veni, după înălțime, la îndemână : — Șefu’... șopti. Rușii ăia nu erau mai blonzi ? Întrebare nu lipsită de temei, căci arătarea părea plămădită din funingine, cu părul ca niște ghemotoace de câlți, cu ochi negri, scăpărători, cu pomeți trași și tuciurii, sprijinindu-se pe două buze lăbărțate și vinete. Vocea, ca o drujbă îndesată în gâtlej, era pe măsură : — Kali benga, socares ? Iadeș, care se ghemuise, făcându-se una cu moșu-su, nu- și putea lua
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se opriră, așteptând. Magdalena, în schimb, nu putea stârni vreo îndoială. Pe chipul ei palid, semnele bolii se vedeau cu o limpezime tulburătoare. Avea părul negru și întins, de parcă îl netezise cu o bidinea uleioasă. Ochii îi erau uscați și scăpărători, clipea des și zadarnic, căci privirile îi rămâneau foșnitoare ca iasca. Pomeții ascuțiți erau palizi și pielea se subțiase într-atât, încât crăpa, ca varul întins. Frigul părea s-o însoțească fără leac, își strângea brațele de la un umăr la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
opera de inițiere și asimilare, metodic urmărită, în universul liric al lui Paul Verlaine”, pe care o realizează poetul sătmărean. SCRIERI: Poemul fără flăcări, București, 1934; Poemul fără flăcări, București, 1969; Versuri, pref. Gheorghe Grigurcu, Satu Mare, 1996. Traduceri: Ady Endre, Scăpărătorul focului, Cluj, 1948 (în colaborare cu V. Herman), Spre mâine, Cluj, 1970; Paul Verlaine, Versuri, București, 1967; Charles Baudelaire, Mici poeme în proză, București, 1971. Repere bibliografice: Perpessicius, Lecturi, 229-232; Nae Antonescu, Gabriel Georgescu, „Afirmarea” (Satu Mare), 1978, 361-364; Grigurcu, Poeți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
o distanță calculată cu dibăcie, care să-i permită oricărui observator atent să perceapă și să descifreze acele semne infime care trădează flirtul: unduirile ușoare ale evantaiului, freamătul gleznei pe perna de stofă tocită, râsul cristalin al tinerei femei, ochii scăpărători ai admiratorului său. Ca într-un spectacol de teatru, aceste efluvii subtile sunt destinate în aceeași măsură celor care asistă la jocul amoros și actorilor înșiși. De fapt, după lăsarea cortinei, "când, o jumătate de ceas mai târziu, cuplul se
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
primii ani ai secolului XX, sau Chopin („lugubrul marș al lui Chopin”). Nu i neg cîtuși de puțin sensibilitatea și înclinația. Nu pot totuși să mi-l imaginez ca virtuoz, capabil de un largo intens, de un molto vivace avîntat, scăpărător. De ce? Nu cred că avea, mai ales spre bătrînețe, putere în degete și rezistență la efort. Freca, din veche obișnuință, dacă pot să zic așa, un arcuș pe strune, monoton; se îngîna, în singurătate, gîndindu-se aiurea ori la sine, ca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Azi sînt îndrăgostit. E un curcubeu Deasupra lumii sufletului meu. Izvoarele s-au luminat și sună, Oglinzile situându-și-le-n dans, Și brazii mai vuiesc fără furtună Într-un amețitor sonor balans, În vii vibrează struguri străvezii, Cristalele cântecelor grele Și stropi scăpărători de melodii Ca roua nasc în ierburile mele, Eu curg întreg în acest cântec sfânt: Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt.” Erotica lui Labiș este o erotică implicită. Tânărul numit de Vianu “veridic și brav” e
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
adîncă și mai liberă decît cea încercată de orice alt popor. Pentru negri, calendarul ar trebui să cuprindă trei sute șaizeci și cinci de sărbători naționale și zile de Anul Nou. De aceea, să nu zîmbiți cînd vă spun că micul Pip era scăpărător, căci pînă și culoarea neagră își are strălucirea ei - ca dovadă, panourile de abanos lucios din apartamentele regilor. Dar Pip iubea viața și toate bucuriile unei vieți tihnite, astfel încît munca îngrozitoare în care se pomenise angajat oarecum fără să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Huxley în distopie, care e în același timp infernul și paradisul literaturii SF, inteligența e descurajată să iscodească. Textul e derutant pentru că tărâmul închipuit de Huxley reprimă înțelegerea, deși romanul despre aceste ființe care nu sunt încurajate să gândească este scăpărător. Ironia lui Huxley este un mod de gândire, dar și manieră literară și ipostază a sensibilității. Ținta ironiei lui Huxley este în principal intriga amoroasă, de care Virginia Woolf era atât de sigură că se poate lipsi. El ironizează iubirea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]