148 matches
-
care lumina instalației electrice cu steluțe roind galbene pe marginile pătuțului îi pune cerculețe intermitente de picuri aurii în jurul pupilelor larg deschise prin care universul lui abisal în formare mă asimilează tăcut într-o rețea prețioasă de astre ale căror scăpărări jucăușe îi aprind ochii ageri însuflețindu-i tainic întreaga ființă despre care îmi place să cred că e o nouă versiune a lui tati îmbunătățită cu mami
Tineri poeți - Adrian Zalmora - recomandat de Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5352_a_6677]
-
melancoliile dureroase pricinuite de trecerea timpului. Și peste cel care scrie, dar mai ales peste cei evocați: toți marii scriitori portretizați - cu admirație, cu amuzament, cu amenitate și simpatie - îmbătrânesc și au un sfârșit, toate ambițiile, toate accidentele literare, toate scăpărările de neuitat ale acestor temperamente de excepție se sting în același final, al bătrâneții, bolii și morții. Dar efectele sunt dozate și discrete, umorul și melancolia se contrabalansează în această carte extraordinară: un autor elegant și empatic, un mare critic
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
implicarea factorului timp, considerații asupra stilului... Un semnificativ, un veritabil tezaur de valori spirituale îl reprezintă pentru Furtwaengler complexul lecturilor, alegerea, comentarea acestora... de la Homer la Shakespeare, de la Goethe la Thomas Mann. Aici, la nivelul acestor întâlniri se întâmplă marea scăpărare a spiritului, se definește adânca înțelepciune a muzicianului performer dirijor și gânditor. ,Să vrei ceea ce poți"... observa Furtwaengler pe parcursul unui pasionant șir de aforisme născute din experiența vieții, a cunoașterii unui falnic înțelept al secolului. Volumul cuprinde de asemenea însemnările
Scrierile lui Furtwaengler by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11079_a_12404]
-
cu ochii dilatați și gura întredeschisă, dar fără a bănui nici o clipă că distracția îl costă, după zisa presei cea rea de plisc, o sumă exorbitantă. Am folosit cuvântul pretext pentru că celor ce nu și-au pierdut uzul rațiunii sub scăpărarea pocnitorilor le-a fost limpede că tot acest eurodelir a avut o propulsie electorală și diversionistă. Scopul său imediat, poate chiar mai urgent decât cel electoral, dar până la urmă tot electoral, a fost acela de a dilua acutul sentiment de
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
Simfonia în sol major nr. 92, ,Oxford", o muzică a europeanului, a celebrului pe continent papa Haydn, muzică oferită melomanilor londonezi; frumusețea simplității expresiei, arhitectonica majestoasă, profunzimea părții introductive lente, prevestesc aici marile momente beethoveniene ale începutului de secol XIX. Scăpărarea de spirit, luciditatea construcției, farmecul comunicării, se constituie în date prețioase cu care Christian Zaccharias investește muzica Concertului în mi bemol major de Mozart, lucrare a cărei realizare de ansamblu o conduce de la nivelul claviaturii pianului; și aici și mai
De la un eveniment muzical la altul by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11329_a_12654]
-
de frămîntare a unei materii cu inepuizabile latențe. Violența nu este, după cum s-ar părea, o emblemă a nihilului, ci una a refuzului locurilor comune, a sintagmelor tocite, deci de afirmare a vieții ce se cere periodic reabilitată expresiv. Grație scăpărărilor unor cuvinte silite să se ciocnească, a organizării lor în structuri spontane, aceasta din urmă își descoperă o complexitate inedită, conținînd adesea factori antitetici. Astfel cruzimile înfățișează o frăgezime, o suavitate chiar, rezultînd nu din negarea (falacioasă), ci din asumarea
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
acoperiș, de pe ultima terasă, deschisă înspre toate zările, populată cu fantasmele acestui artist halucinant. Plimbarea labirintică printre ele, conjugată cu priveliștea asupra orașului, de la terasele și interioarele vecinătăților din jur, până departe, pe Montjuic, cu crângurile sale verzi, sau înspre scăpărarea albastră a mării. Un univers absolut personal, irepetabil și de nimic prevestit, eruptiv, rod al unei imaginații debordante, aflată într-o empatică și perpetuă comunicare cu natura lui Dumnezeu și cu însuși Dumnezeu. Cu un nivel mai jos, pătrundem de
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
Semnul era temeinic: cine l-a distins Nu poate să dea greș de vrea să te găsească. Oricine-și recunoaște pe ai lui: mândria Nu era izolare, umilința nu era lașă, Văpaia cea plăpândă, camuflată din cuget nu era o scăpărare de chibrit
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
oasele noastre-ncâlcite/ și clatină sarea din noi în sitele tale/ și apa/ și fierul din belciugul jugănitului taur/ ce ne crește în trup coplesindu-ne." (Rugăciunea copilului surpat în taur) În sfârșit, în poemele ultimei perioade apar și unele scăpărări de vulgaritate, cu totul inoportune într-o poezie în general plină de grație: "Era să intru într-o față/ dar a intrat altul cu prioritate de dreapta.// Când am concurat singur am ieșit al doilea." (Istoria romanțata a sinucigașului ratat
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
fi sigur dacă trebuie să privească în el un aventurier (sau un amator de aventuri, galante în primul rînd), ori un slujitor devotat al altarului. Eu, unul l-am suspectat mereu de falsificarea vocațiilor. Felul cum alerga după treburile lumești, scăpărările pătrunzătoare ale ochilor, cordialitatea pe care o arăta tuturor celor ce-i apăreau în cale, și, mai presus de toate, barba lui imensă, albă, de patriarh biblic, toate acestea ascundeau un temperament (și chiar un caracter) ce nu se potrivea
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
muzică în care exultă însăși esența spiritualității franceze, între ludic și imaginativ, între culoare și farmec melodic. Este un tablou de mare atracțiozitate în care poți întâlni - dacă le găsești, dacă le dibui - frânturi melodice din opere franceze și italiene, scăpărari ale clasicismului vienez; este un puzzle imaginat de un francez care are nostalgia frumuseților pierdute, pe care încearcă a și le aminti. Valentin și Roxana Gheorghiu o fac cu entuziasm, o fac cu aplicația profesionistului care ia gluma în serios
Aniversările muzicale ale primăverii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7505_a_8830]
-
atenție primită și perorând neobosit împotriva celor care se bucură de prea multă. E un scorțos dificil cu profunzimi autentice, dar niște profunzimi hrănite din dezamăgiri orgolioase și din ranchiuni nestinse. Un coleric cu viziuni sumbre cheltuindu-și veninul în scăpărări polemice de mare efect estetic. A doua trăsătură privește voința lui Schopenhauer de a lămuri problemele filozofiei. E în el o sforțare de paladin care vrea să pună capăt tuturor dilemelor spiritului, o insurecție pornită din dorința de a rezolva
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
de-aici până nu vii! Colombina!... În materie de pictură, ea jura doar pe Corot, al cărui peisaj ciuruit de raze - văzut împreună la parter cu puțin înainte - o fascinase: un copac bătrân bătut de soare aruncând prin frunzișul stufos scăpărări dumnezeești de lumină în iarba franceză. Urcând anevoie scările de fier incomode ca de incendiu, gâfâind cu opriri dese în torentul gălăgios de turiști sub acoperișul bătrânei Gări dezafectate dixneuviemsiècle, m-am oprit sus de tot la mansardă, - pe impresioniștii
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
Constantin Țoiu 1955 - august. O vreme violentă, încărcată de fulgere și electricitate. Ceva din blana acelei zile, scăpărările ei de ură, de împotrivire sălbatică i se deslușeau în priviri, în ochii umezi, tensionați. * Văduvele prețioase... Prețiozitatea lor, care, după moartea soților lor scriitori, se simt obligate să le preia scrierile, destinul bărbaților lor. (Vezi Ghighi M., Lena P.
Luther și biserica pe roți - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9994_a_11319]
-
romanul e lucru complicat, monșer, - spunea - trebuie să mai învățăm. În schimb, astăzi proza satirică sau umoristică mi se pare slăbuță, când există. Și e de neînțeles. Românul are vervă. Trebuie schimburi de păreri, vii, nervoase chiar, dar elegante. Din scăpărări, ciocniri, se naște viața, și din ea, și ce ne interesează pe noi, scriitorii: agerimea, adevărul cuvântului. Am trăit mult. Am văzut mult. Noaptea nu dorm. Se face unu, se face două... trei... patru... Stau în fotoliu și mă gândesc
Masa intelectualilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13513_a_14838]
-
Pan din fire bun prindea țânțarii celui din urmă prieten ce-i rămase. Treceau în goană toamne cu căderi de stele. Odată zeul își cioplea un fluier din nuia de soc. Piticul dobitoc i se plimba pe mână. Și'n scăpărări de putregai Pan descoperi mirat că prietenul avea pe spate-o cruce. Bătrânul zeu încremeni fără de grai în noaptea cu căderi de stele, și tresări îndurerat, păianjenul s-a-ncreștinat. A treia zi și-a-nchis coșciugul ochilor de foc. Era acoperit
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
jumătate, ba alte et cetera. Acum e ușor să critici așa ceva; dar În vremurile acelea, capitala tuturor Spaniilor era un loc unde Îți câștigai viața sau ți-o pierdeai Într-o Încăierare, Într-o ambuscadă la colț de stradă, În scăpărările unor oțeluri. În treburile astea, Însă, Diego Alatriste se descurca de minune. Era foarte priceput la trasul spadei și mânuia la perfecție, pitit În mâna stângă, jungherul acela zis și dagă, subțire și lung, căruia mulți Îi spuneau vizcaína, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
simțindu-se perfect stăpân pe sine și Într-o formă bună, ieși de sub portic cu spada În mâna dreaptă, În timp ce cu stânga scotea din teacă daga vizcaína. La jumătatea drumului, din bezna porții ieși Încă o umbră, cu câte o scăpărare metalică În fiecare mână; și umbra aceea, alături de a căpitanului, se mișcă pe străduță În Întâmpinarea celorlalte forme omenești pe care fanarul le proiecta deja pe zid. Un pas, doi, Încă unul. Totul era Îndrăcit de aproape pe drumeagul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
meseriaș Îmbogățit, cu influență și putere, Îmi produseră un sentiment neplăcut la gândul că omul acela Împărțea careta și poate avea În comun legături familiale cu bălaia tinerică de care eram Îndrăgostit. Dar lucrul cel mai neliniștitor a fost ciudata scăpărare din ochii lui; expresia de ură și de mânie pe care am văzut-o apărând În ei când fata a pronunțat numele căpitanului Alatriste. Promenada de la Prado A doua zi era duminică. Începu cu o mare sărbătoare și fu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Alatriste se sumețise puțin, răsucindu-și mustața. Era limpede că nu-i plăcea să-i fie luate În râs rănile, de nimeni, nici măcar de cel care putea să-l trimită la execuție chiar În clipa aceea. Olivares studie cu curiozitate scăpărarea de insolență ce-i apăruse În ochi, apoi se Întoarse la teancul de dinaintea lui. — Așa s-ar părea, conchise. Deși referințele la aventurile dumitale departe de steaguri sunt mai puțin exemplare decât cele din viața militară... Văd aici o Încăierare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să-l omor. Fără nervi, fără mânie: cu calm, În spațiu și timp. E vorba de o chestiune personală. Ba chiar profesională. Și, de la profesionist la profesionist, sunt sigur că mă va Înțelege perfect... O să-i transmiți mesajul? Din nou scăpărarea albă Îi străbătu chipul, primejdioasă ca un fulger. Pe legea mea că ești un băiat bun. Rămase pe gânduri, privind iar un punct nedefinit al pieței plutind tot mai mult În negură. Apoi dădu să plece, dar se opri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
orice decât orice cuvânt, când tăcerea nu a mai avut puterea magică de la început... Asa deodată s-a întunecat ca seara, si, nu era decât puțin peste două ceasuri după amiază. Cerul se întunecă, ca de un fum gros... O scăpărare de amânar pe cremene fu urmată de o bubuitură tărăgănată, ascunsă, apoi, vântul stârni niste vârtejuri de praf... lumina zilei murea înnăbusită de ceață. Nu mai stiai dacă e noapte ori ziuă. - Vine furtuna!... după atâtea zile de caniculă, vine
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
obosită și osul. Pieptul Îi scăzuse pînă se transformase În niște adieri de piele, șoldurile păreau ale unui băiețaș, iar carnea ei, tare și colțuroasă, scăpa pînă și privirii lui don Ricardo Aldaya, căruia Îi era suficient să intuiască o scăpărare de exuberanță ca să izbească furios, cum prea bine știau fetele angajate la el În casă și cele din casele apropiaților. E mai bine așa, Își spunea Jacinta. N-avea timp de prostii. Tot timpul ei era Închinat Penélopei. Îi citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
viziunea unor spini Însîngerați desprinzîndu-se din bușteni și, Înfruntînd Întunericul, m-am temut că văd ridicîndu-se, la doar cîțiva pași, figura acelui Crist care-mi ieșea În Întîmpinare arborînd un zîmbet lupesc. La atingerea lumînării, boilerul se aprinse cu o scăpărare și un huruit metalic. Am Închis capacul și m-am retras cîțiva pași, din ce În ce mai nesigur de ceea ce urmăream. Boilerul părea să tragă destul de anevoios și m-am hotărît să mă Întorc la parter, ca să verific dacă acțiunea mea avea vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai venindu-și în fire și adăugînd: Ia loc... ia loc, uite colea... O, Doamne-Dumnezeule, că m-am și speriat, și nici barem nu știu de ce! ― Cum? nu știi nimic, nu ți-a spus Apostol? se miră Domșa cu o scăpărare de nădejde în toată înfățișarea. A, zi, nu știi?... Apoi stai, dragă doamnă, să auzi și să te crucești, nu alta! Îi povesti foarte amănunțit, căci Domșa avea darul de a lungi vorba, cum tocmai așteptau pe Apostol, după ce Marta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]