285 matches
-
buimac lumea din stația troleibuzelor și, fără a mai gândi ceva, zorind spre „Gambrinus“. Trec pe lângă mine - cel încă rămas în ușă, ezitând să se ducă la masa sa, cu cei doi orbi lingându-și obrajii - și mă reped pe scărița de lângă tejgheaua cu halbe pline. Sus, în bar, în întunecimea săliței, cu zumzetul crâșmei urcând spre mine, ghemuit la o măsuță cu scaune incomode, un fel de taburete orientale, încerc să mă adun. De parcă aș veni de foarte departe. De parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
apăru din nou În fața lor. Cei patru cai negri, fornăind pe nări, umflară singuri de pe masă câte o halbă și, după ce le goliră, le puseră frumos la loc. Birjarul coborî de pe capră și Îi făcu semn lui Noimann să urce scărița. Medicul clătină din cap, repetând fraza spusă mai devreme: „Trebuie să ne călăuzim după preceptul: mai Înainte accesoriile și după aia hoitul. Așa-i mai sănătos”, conchise el. Mesenii zdrăngăniră din pahare. Îl aplaudară, bătând cu furculițele În farfuriile murdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Angajăm cei mai buni tâmplari și meșteri din oraș. Fiecare își consideră îndatoririle drept o mare onoare. Modele elegante sunt sculptate pe ramele ferestrelor și ale ușilor, imitând stilul imperial. Meșterii confecționează suporturi pentru arderea tămâii, mese de altar și scărițe. Uneori sunt nevoiți să lucreze cu instrumente de mărimea unei scobitori pentru a realiza detaliile dorite. Când treaba e gata, căpetenia eunucilor vine să inspecteze casa. Nu face nici un comentariu, iar expresia lui nu trădează nimic. Însă a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de zid cu coloane. Scara este lipită de una din laturile soclului de la pridvor. Sub pridvor se află ușa de intrare în pivniță. Al doilea pridvor mai mic, din zid, este așezat în fața aripei stângi a monumentului, în capătul unei scărițe, care dă în apartamentul palatului. Arhitectul Ghe. Lupu care a restaurat clădirea în 1911 spunea despre pridvoare, că „ele nu pot, nici unul nici altul, să constituie o mărturie a modului după care se lucrau pridvoarele moldovenești. Presupunerea ar fi că
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
sinistră În perfecțiunea ei. — Îmi place la nebunie! Cât de englezesc! Nu, mersi mult. E corect? Adică, așa trebuie să răspund? — Mda, ăăă, oarecum... — Acolo dormi? observă ea, arătând către platforma suspendată aflată În celălalt capăt al camerei. Urci pe scărița aia? Eu aș muri de frică! Mi se părea o persoană destul de amabilă, deși nu puteam nici În ruptul capului să-mi dau seama de ce. Ce naiba cauți aici, mă gândeam, și de ce te ostenești să fii politicoasă? De ce nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
vreo douăzeci și cinci de pași, Poetul și cu Fratele dădură colțul la dreapta și pătrunseră în curticică, apoi ("per me si va nella città dolente, per me si va nell'etterno dolore, per me si va tra la perduta gente...") pe scărița îngustă, dedesubt; în subsolul știut și răsștiut, de-atâția ani, unde-și făcea veacul vitregitul de Boss, locația subterană, în sine, constituind motivul principal și arhi-suficient, pentru care își căpătase acesta supranumele primar, de Vierme. Pe holul întunecat, în jurul becului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
proastă! Fiecare om, până și tu, și Nae, și ingrata de Coco, până și Sile (deși, pentru canalia ultra-galvanizată, nu garantez!), posedă o fărâmiță de har, un bob, o scânteie de dinainte și de dincolo de zidul lui Planck iar pe scărița asta toți putem urca, cândva, la Creatorul nostru. Excelsior! Plătesc, cu încă zece! anunță Fratele. Dă-mi voie să adaug: Dacă Domnul-Dumnezeu, Logosul, în necuprinsa Lui înțelepciune, a zidit în sufletul omului ideea de Dumnezeire, atunci avem dovada irefutabilă (nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Ce-i, Matei? Ce te doare? zise arendașul prietenos ca totdeauna. Țăranul trecu pe sub botul calului de partea cealaltă, lângă Platamonu. Fața îi era mai întunecată ca de obicei și în ochi avea o pâlpâire mocnită. Puse un picior pe scărița cabrioletei și, aplecîndu-se la urechea arendașului, rosti tainic: ― Cucoane, să te astâmperi cu Babaroaga, că-i rău! Platamonu îngălbeni, dar, ca să nu-și arate turburarea, răspunse cu același glas blajin: ― Da ce s-a mai întîmplat, omule? Nu ți-am
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Vrăjitroacă, numit Exploratorii. La jumătatea blocului se afla o ușă de tablă nituită, vopsită în cenușiu. Pe acolo era intrarea în măruntaiele subsolului. Am deschis ușa cu grijă, ca să nu scârțâie, și am început să coborâm treptele de metal ale scăriței în spirală, ferindu-ne să ne atingem de pereții unși cu păcură și plini de panouri electrice. Se făcea din ce în ce mai întuneric pe măsură ce coboram pe scăriță. Am ajuns într-o sală lungă și îngustă, mirosind a chit și a cânepă îmbibată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ușa cu grijă, ca să nu scârțâie, și am început să coborâm treptele de metal ale scăriței în spirală, ferindu-ne să ne atingem de pereții unși cu păcură și plini de panouri electrice. Se făcea din ce în ce mai întuneric pe măsură ce coboram pe scăriță. Am ajuns într-o sală lungă și îngustă, mirosind a chit și a cânepă îmbibată de rugină, unde se vedea o mățărie încîlcită de țevi de diferite mărimi, ieșind din pereți, cotind rotund pe după colțuri, pline de robinete și manometre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aceștia îl văzuseră pe el. Înota și înota, obosindu-se, lăsând ca apa sănătoasă să-i pătrundă în branhii, golindu-se, în singurătatea lui, de amărăciunea vieții. În cele din urmă, vlăguit, se înălță la suprafață și se cățără pe scărița de fier, ieșind din bazin. Marginea de marmură a bazinului era udă și călduță, dar un pas mai încolo, piatra era uscată și sticlea de ger. George își lăsă, penitent, talpa piciorului pe piatra înghețată și făcu câțiva pași, tremurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Apostol Constantin! se revărsa vocea clară a domnului Mocanu peste mulțimea de capete adunate în jurul estradei, în aerul limpede și călduț. Într-un fel însă, numele zgâria urechea... Apostol Constantin se ivea strălucitor din mulțime și urca într-un elan scărița de scândură. Apostol Constantin de la Liceul Enăchiță Văcărescu primește premiul pentru câștigarea probei de o sută de metri plat! Sus pe estradă directorul se apleca și lua de pe scăunel primul sul de hârtie legat cu panglică roșie. În chiotele câtorva
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Mocanu, stând în picioare pe estradă, își întorcea capul în direcția lor, deși Rareș nu pricepea cum de furia lor se făcuse auzită atât de departe, tocmai până la estradă, unde abia se vedea un băiat slăbuț, blond-roșcovan, cu ochelari, urcând scărița treaptă cu treaptă. Departe, peste zeci și zeci de capete, băiatul acela străin, înclinându-se din mijloc, întindea mâna și primea din mâna doamnei Mușat sulul de hârtie legat cu panglică roșie. Ultimul. Mulțimea deja se foia, într-un nor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
petrecea în clădirea neterminată, în capătul acela de aripă locuită provizoriu. Bătrânul paznic aducea în casă o găleată umplută la cișmeaua din curte. Deși apucaseră să construiască scările dintre etaje, parterul rămăsese fără scară de acces, așa că improvizaseră acolo o scăriță de fier. Cărând găleata cu apă, bătrânul urca anevoie acea scăriță, mult mai anevoie decât ar fi putut-o face tata în ultimele sale zile de viață. În rest, se înmulțea, se pare, familia paznicului de construcție neterminată. Mai întâi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Bătrânul paznic aducea în casă o găleată umplută la cișmeaua din curte. Deși apucaseră să construiască scările dintre etaje, parterul rămăsese fără scară de acces, așa că improvizaseră acolo o scăriță de fier. Cărând găleata cu apă, bătrânul urca anevoie acea scăriță, mult mai anevoie decât ar fi putut-o face tata în ultimele sale zile de viață. În rest, se înmulțea, se pare, familia paznicului de construcție neterminată. Mai întâi am zărit, în treacăt, o bătrână. Apoi a apărut o tânără
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Apoi a apărut o tânără o femeie simplă, de la țară, care poate că era fiica celor doi vârstnici. De fapt, nu mă interesa nimic în amănunt. Remarcam doar cișmeaua din curte, la fel cum avuseserăm și noi la Brașov. Sau scărița de fier pe care bătrânul se opintea s-o urce. Și mai era ceva. Încropiseră un răzor cu flori un colțișor vag de intimitate în acel uriaș spațiu părăsit. Iar răzorul îl împrejmuiseră cu cărămizi pe jumătate îngropate în pământ
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în curtea doamnei Ștef. Și, la drept vorbind, nici nu știu de ce să fi făcut vreo legătură între curtea strâmtă, cu aspect intim, a doamnei Ștef și acea întindere părăsită din jurul construcției neterminate, unde doar un petic de pământ dintre scărița de fier, răzor și cișmea vădea semne de locuire. Cele mai importante amănunte din trecutul ei puține, câte au fost mama mi le destăinuia pe stradă, în timp ce ne întorceam de la cumpărături și, mai rar, când ieșeam împreună în oraș. M-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din București să scot așternutul la aerisit, înainte de a pleca la serviciu. Ca de obicei, aruncam în treacăt o privire spre peticul de pământ ce vădea semne de locuire, la piciorul acelei aripi, acum umbrite, a clădirii rămase neterminată, între scărița de fier, cișmea și răzorul cu flori. Pe un burlan de tinichea scos afară pe fereastră ieșea fum. Bătrânul paznic nu se vedea pe nicăieri. Căruciorul de copil stătea gol, ca de fiecare dată, în umbra de la piciorul scăriței. O
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
între scărița de fier, cișmea și răzorul cu flori. Pe un burlan de tinichea scos afară pe fereastră ieșea fum. Bătrânul paznic nu se vedea pe nicăieri. Căruciorul de copil stătea gol, ca de fiecare dată, în umbra de la piciorul scăriței. O bătrână în fulgarin, corpolentă, pleca pe poarta împrejmuirii improvizate scoțând cercul de sârmă de deasupra, care ținea loc de zăvor. Nimic n-avea culoare pe toată întinderea aceea unde bălăriile năpădiseră în mare parte rămășițele de materiale de construcții
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o lumină și o limpezime atât de neașteptate în ceea ce privește detaliile, încît depășesc adesea evenimentele capitale care ne angajează soarta. De pildă, din primii trei ani ai copilăriei nu-mi aduc aminte decât de câteva lucruri de-a dreptul grotești: o scăriță cu trei trepte pe care urcam anevoie, cum priveam odată ploaia ghemuit la fereastră și altădată cum trăgeam cu o sfoară, prin fața casei, o cutie în care erau câteva bețe. Cineva, un vecin, m-a întrebat ce am în căruță
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
noblețe conturul de aur al unor crini. Cutremurarea ușoară pornea, în adevăr, de la amvonul din fund. Ca și cum acolo, deasupra corului, se clătinau gonguri de aur și vestmintele de mătase vechi ale icoanelor foșneau. Corul intona un fragment de oratoriu. Pe scărița în spirală unul câte unul ba-chiștii coralului se adăogase camarazilor. Elena își simți ochii deodată umezi și îi șterse fără sfială cu batista fină, tivită cu negru. Ar fi voit să se uite spre locul unde văzuse stând pe Marcian
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
făcea pe misteriosul. În septembrie, când căldura se mai stinsese, peste locul în care nu crescuse nimic așezase lespezi de râu și pusese nisip. Comandase pietrarilor care ciopleau cruci în sate din preajmă o masă cu două bănci, apoi o scăriță de calcar, răsucită și cizelată, care arăta ca un obiect prețios în lumina după- amiezii. — Tu de-a ce te joci? întrebase Mémé, pentru care se terminase vacanța și nu mai putea să îi sară o zi întreagă împrejur, pândind
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
am fost infirm de război, însă n-au ținut cont de asta! Omar se răcise în tot corpul. Nu își mai simțea brațele și nici degetele, uitase de foame și de Eleonor. Când deschise ochii, se văzu stând călare pe scărița din labirint, cu bărbia în piept, ca un spânzurat. Plouase, frunzele erau grele de apă și, din soarele care apunea, mai văzu doar o unghie de văpaie. Timpul lor, în câmp, era altfel. Orașul se schimbase cu totul în toți
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cauciuc. Slabe. Și paralele. Știa ce putea produce acele dungi: o scară. Se uită la tavan și văzu o trapă pe unde se putea intra în pod. Pe trapă se vedeau urme de degete murdare. Georgia se duse să aducă scărița. Împinse trapa într-o parte și mai multe ace și seringi căzură pe podea. Dumnezeule, își spuse. Întinse mâna în spațiul podului, pipăind împrejur. Atinse o grămadă de tuburi de carton, ca de pastă de dinți. Le scoase. Toate aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu restul canalelor, În care acum plutesc șobolani grași și putrezi, suprafața negricioasă ce se zărește În jos prin trapă este de-acum un vestibul al pierderii În noapte: departe de tot e Sena, apoi marea... Prin trapă atârnă o scăriță mobilă prinsă de marginea de sus, iar pe ea, jos, la fața apei, se instalează Luciano, cu un cuțit: cu o mână ținându-se zdravăn de prima treaptă a ei, cu cealaltă strângând pumnalul, cu cea de-a treia gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]